CODEX ROHONCZI

CODEX ROHONCZI – o carte veche de 1.000 de ani, care răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Titlul de mai sus a apărut pe un website ce promite descifrarea unor „mistere”.

*
COMENTARIU
E un banc cu Bulă, care a fost întrebat de profesoară la şcoală ce este troposfera. După ce s-a gândit puţin, Bulă a spus: troposfera este locul unde poţi să tropăi în voie fără să te tragă nimeni de urechi. Asta fac cei care au scris articolul. Ceea ce-mi dă curaj, aşa că am găsit şi eu un loc unde să tropăi fără să mă tragă nimeni de urechi. Şi l-am găsit: pe acest website îmi voi exprima şi eu opinia cu privire la un subiectul care a avut parte de nenumărate postări în ultimele câteva zile: CODEXUL ROHONCZI.

OPINIA MEA ESTE:

1 – Codexul nu răstoarnă nici o „teorie a istoricilor” pentru simplul motiv că nu a fost descifrat. Dacă era descifrat eram primul care jubilam de bucurie.
2 – Aşa zisa traducere de către Viorica Enachiuc e o glumă. (cum ar putea traduce 150 grafeme prin 20 de sunete folosite în traducere?)
3 – Nu e limba dacilor, e altceva
4 – Nu este scris de jos în sus; nu se practica aşa ceva acum 1000 de ani pentru că se scria cu pana, iar a scrie de jos în sus cu pana presupune riscul ca mâna care scrie să mânjească rândurile deja scrise cu cerneală, în condiţiile în care hârtia era cam scumpă iar sugativa a fost inventată ceva mai târziu. Nu exista in istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Presupoziţia este o aiureală totală.
5 – dacii NU au avut 150 de grafeme (ar fi trebuit să aibă sunete pe care să le transcrie după auz (fonetic), cum au chinezii sau japonezii astăzi sunete sau grupuri de sunete care se scriu prin ideograme) şi care să corespundă unor litere; aveau o scriere ceva mai simplificată; de fapt existau 3 tipuri de scriere, una arhaică (cf Tăbliţele de la Sinaia) una la Sarmizegetusa cu influenţa romane şi alta la Adamclisi, cu influenţe greceşti. (grafem cf DEX, este semnul vizual al unui sunet).
6 – Nu e text istoric, deci chestia cu jurământul tinerilor vlahi (blaki) nu se potriveşte cu fotografiile; ci text mistico-iniţiatic,
7 – cel care a scris textul s-a adresat unor persoane care aveau cheia textului, adică aveau un tabel cu grafemele folosite.
8 – este un text scris în oglindă, ce crează impresia că este scris de la dreapta la stânga. Se scrie textul pe o ciornă, apoi se pune o oglindă şi se copiază imaginea din oglindă (acesta este cel mai rudimentar sistem de codare a unui text: cele mai înalte culmi au fost atinse de codificatorii din cel de-al doilea război mondial care au conceput maşini automate de codare de te dau pe spate)
8 – Acest codex este un document specific evului mediu; textele mistico-iniţiatice serveau unor grupuri închise
9 – este vorba despre un text mistic şi iniţiatic care nu trebuia să cadă în mâinile nu numai ale profanilor, ci în special ale inamicilor:
10 – ceea ce poate fi descifrat sunt DESENELE.
11 – indiferent de limba folosită, desenele sunt grăitoare, deşi par a fi fost făcute în grabă de un tip care căpătase mania să se uite mereu peste umăr pentru a nu fi surprins de cine nu trebuie;
12 – probabil că textul a fost scris în Ţările Române, dar cartea a apărut prin Italia*** (vezi nota de jos)
13 – este vorba despre un document excepţional care are însă o semnificaţie mistică, nu istorică;
14 – dacă vă uitaţi bine pe desene, acestea prezintă o formă de iniţiere de tip creştin în care apare crucea lui Hristos, apar biserici „solare” (nu mai există de sute de ani aşa ceva, aşa că nu sunt rezultatul „imaginaţiei” cuiva), apar fiinţe înaripate de tipul îngerilor, iar ce este cel mai important apare un personaj întins pe un pat care este supravegheat de o fiinţă înaripată (fiinţele înaripate nu desemnează în mod necesar îngeri, ci fiinţe omeneşti deorporate care se deplasează foarte repede prin „aer”);

15 – cei întinşi pe pat se dedublează (out of body experience) sub supravegherea unei fiinţe întrupate şi/sau a unei fiinţe decorporate cu aripi; unele fiinţe înaripate au aripile negre, iar altele au aripile albe.

16 – Concluzie: cel ce a scris textul l-a scris în grabă într-un limbaj „secret”, care nu are de-a face cu limba scrisă sau vorbită în acele timpuri, ci cu ajutorul unor grafeme cunoscute doar de membrii interiori ai unei confrerii; cel mai probabil l-a scris „în oglindă” (Evul Mediu a fost plin de astfel de scrieri secrete);

17 – informaţiile din text conţin probabil reţete tehnice prin care se poate ajunge la decorporarea voluntară (trecerea prin starea alfa, ieşirea în afara trupului prin plex sau prin creştet etc); subiecţii dedublărilor aveau aceleaşi senzaţii ca şi cei care trec prin moarte clinică în ziua de astăzi (vezi exemplele lui Raymond Moody); dovadă este concepţia cosmogonică specifică celor ce trec prin moarte clinică ori prin dedublare voluntară în lumea de dincolo; la mijloc este pământul fizic iar dincolo este lumea morţilor;
18 – Nimic nou sub soare: este o veche formă religioasă de tip creştin răspândită în spaţiul balcano-carpato-danubiano-pontic înaintea sec al XIII-lea; un hibrid între zalmoxianism şi o formă de creştinism nedogmatic care punea accentul pe experienţele personale ale fiecărui om;

19 – am menţionat în treacăt această formă religioasă în unele dintre cărţile pe care le-am scris, unde am afirmat negru pe alb că a existat o formă de creştinism care nu avea dogme sau teorii, ci doar reţete prin care fiecare practicant era învăţat cum să se dedubleze şi să cunoască, prin experienţe proprii, ce se află în lumea de dincolo şi să-l vadă pe Hristos înviat. Tocmai din acest motiv este acest codex atât de deosebit: demonstrează ceva absolut senzaţional, un adevăr care a fost ascuns foarte mult timp: că a existat în trecutul Poporului Român o formă religioasă care se baza pe experienţă directă a fiecărui practicant – o formă diferită de cea promovată de Biserica instituţionalizată, pe care aceasta a considerat-o păgână.

20 – desenul din stânga sus care explică totul (restul desenelor pot fi găsite pe internet): un tip stă lungit pe un pat, iar la căpătâiul său este o fiinţă cu aripi; tipul lungit pe pat ori e mort ori se supune unei iniţieri; aşa făceau kapnobataii dacilor, adică cei ce mergeau prin fum (foloseau fumigaţiile de cânepă, mătrăgună etc).

21 – desenul stânga jos este o hartă a lumilor transfizice aşa cum sunt văzute de un tip care s-a dedublat; e cam neclar desenul, dar sunt reprezentate planurile cuantice transfizice, sferele cum se spunea în Evul Mediu ; prima sferă este pământul, în cercul unde sunt desenate turlele bisericilor, în partea de jos este un smicerc adică lumea subpământeană (zona închisorilor probabil), apoi sfera intermediară (adică lumea morţilor – sfera astrală; palierul cuantic eteric nu este reprezentat sau nu-l văd eu) în partea de sus este sfera cerească.

22 – sunt reprezentate personaje cu aripi: unele au aripi albe, altele au aripi negre; nu prea par îngeri; de fapt îngerii nu au aripi, cu excepţia Serafimilor şi Heruvimilor care nu se ocupă cu ce arată desenele.

23 -pentru înţelegerea vechilor forme religioase ce se practicau de cei care au conceput acest text trebuie cercetat cine au fost bogomilii, catarii, albigenezii (care au fost masacraţi în masă de Biserica catolică); adevărul trebuie aflat. Hristos a spus: “Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.” (Evanghelia după Luca; Cap 12; Versetul 2).

24 – Oricum, această formă de creştinism a fost considerată păgână, astfel că i s-au şters urmele. Etimologia cuvântului “păgân” indică cât se poate de clar care a fost realitatea pe teren: păgân provine de la latinescul paganus, adică “locuitor al satelor” – al unui pagus.

***Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei.