PALEOASTRONAUTICA

(3)

ECTOPLASMIE ŞI APORTT

Manifestarea directă în lumea materială a unor entităţi spirituale de tipul zeilor, provenite din palierele ortoexistenţiale ale cosmosului – din palierul eteric sau din cel astral – s-a realizat prin două forme principale. Prima formă de manifestare s-a realizat în mod normal, prin naştere. Concepţia spiritualist-ezoterică desemnează naşterea, în lumea materială, a unei înalte fiinţe spirituale prin termenul de avatar. Avatarul este o încarnare specială. Avatarurile s-au produs cu precădere în perioada denumită de egipteni Tep Zepi. A doua formă de manifestare a unor fiinţe spirituale de tipul zeilor în lumea materială s-a realizat prin materializare, parţială sau totală, de mai lungă ori de mai scurtă durată. După cum indică vechile mituri egiptene, doar o mică parte dintre fiinţele spirituale de tipul zeilor s-a putut manifesta ca avataruri. Din această catgorie par să fi făcut parte eroii dramei narate de Plutarhos: Osiris, Isis şi Horus. De aceea, Horus a fost considerat de mitografii antichităţii ultimul „zeu cu chip de om” care a domnit în Tep Zepi.

Au existat însă şi zei care au ales să se manifeste în planul fizic material prin intermediul unor fenomene de materializare. Astfel de fenomene de materializare sunt desemnate astăzi în limbaj parapsihologic prin termeni precum apariţie, ectoplasmie, ectoplastie sau aport.
Din punctul de vedere al parapsihologiei, prin ectoplasmie, ectoplastie, apariţie sau aport se înţelege eliberarea exotică de ectoplasmă sau de bioplasmă (energie eterică condensată) structurată în vecinătatea unui medium sau a unui contactor aflat în transă mediumatică. Ectoplasmia presupune exteriorizarea ectoplasmei în ectoplastie. O ectoplastie este, în sens larg, o fantomă. Ectoplasma emisă de mediumul aflat în transă se structurează treptat, luând forma unei entităţi spirituale ce se manifestă independent. În general, ectoplastiile (fantomele) au un miros acut de ozon, sunt reci şi umede la pipăit, uneori vîscoase sau cleioase, foarte sensibile la lumină (în general, lumina le determină să se destructureze rapid, motiv pentru care se pot manifesta doar în condiţii de obscuritate). Alteori, atunci când materializarea este completă, ectoplastiile prezintă caracteristicile unei fiinţe omeneşti întrupate.

Fenomenele de ectoplasmie, apariţie sau aport au fost studiate, în epoca modernă, de parapsihologie. Cele mai celebre cazuri de materializări, apariţii sau aport din epoca modernă au fost legate de activitatea unor mediumi celebri, care au trăit la sfârşitul secolului trecut, precum Daniel Dunglass Home (1833-1866), Eusapia Paladino (1854-1918), Florence Cook (1856-1904), prin care s-a manifestat fantoma Katie King, Eva C (pe numele adevărat Marthe Beraud) prin care s-a materializat un brahman care afirma că a trăit cu trei sute de ani în urmă, pe nume Bien Boa. (28).

Manifestarea fizică temporară a unei fiinţe spirituale de tipul zeilor prin aport, ectoplasmie sau materializare se desfăşura cam în felul următor: fiinţa care dorea să se materializeze folosea mai întâi patternul informaţional – stratul eteric matricial al aurei (orice formă din lumea materială se manifestă datorită unui arhetip spiritual / pattern energetico-informaţional). Pe baza acestui pattern informaţional, entitatea respectivă condensa o cantitate oarecare de substanţă eterică sau bioplasmatică, cea denumită ectoplasmă în mediile spiritiste, „lumină astrală” în Evul Mediu sau Hike în vechile cărţi magice ale egiptenilor. La început, în vreun ungher întunecos, aparea ca din senin un nor de lumină strălucitoare, din care se constituia un şablon bidimensional eteric al unui trup. Treptat, această imagine bidimensională devenea tridimensională, ca o imagine holografică. Ea apărea ca o poză tridimensională proiectată astăzi printr-un sistem laser. La început, patternul informaţional al trupului părea că încadrează un spaţiu negativ îngust, precum un negativ fotografic. Acest pattern informaţional se mărea treptat, până ce ajungea la dimensiunile normale pentru lumea materială. Pe acest fundal, fiinţa spirituală care era pe punctul de a se manifesta, atragea în continuare o mare cantitate de ectoplasmă fie din mediul înconjurător, fie de la o fiinţă omenească din apropiere. Negativul eteric se umplea treptat de ectoplasmă condensată. În prima fază se materializa numai capul, apoi membrele; în fine, se condensa tot trupul: o formă materială gelatinoasă, tremurătoare, cu tendinţe rapide spre condensare. În final, se forma un trup. Cel mai adesea, senzaţiile pe care le încearca fiinţa spirituală care pătrundea astfel în planul material erau de frig, de întunecime şi de presiune.

Totuşi, există o diferenţă semnificativă dintre dimensiunile unui trup omenesc obişnuit şi dimensiunile duhului acestor fiinţe transfizice care se materializau în lumea materială; aceste fiinţe materializate erau mult mai mari decât cele omeneşti, acesta fiind de altfel motivul pentru care în picturile murale de pe pereţii templelor sau ale mormintelor zeii erau înfăţişaţi dubli sau chiar tripli ca dimensiune în comparaţie cu oamenii obişnuiţi. Comentând aceste aspecte, cercetătorii materialişti au tras concluzia că este vorba despre o convenţie artistică a pictorilor egipteni, un fel de canon iconografic, ceea ce este evident cât se poate de fals: pur şi simplu aşa se manifestau zeii în lumea materială prin aport sau ectoplasmie: erau uriaşi în raport cu oamenii întrupaţi. De fapt, chiar şi în Tep Zepi, atunc când trăiau efectiv printre oameni, zeii aveau un gabarit dublu sau, uneori, triplu faţă de oamenii obişnuiţi.
În antichitate, fiinţele de tipul zeilor provenite de pe palierele ortoexistenţiale ale cosmosului – din eteric sau din astral – se puteau manifesta nu numai prin materializare totală ori parţială, ci şi prin forme ectoplasmice bizare umanoido-animaliere. Unele fiinţe erau vizibile numai sub forma unor imagini tridimensionale, iar altele aveau doar aparenţa de oameni. În această categorie pot fi incluse şi fiinţele spirituale care se manifestau prin forme cvasieterice sau cvasiastrale, care îşi modificau aspectul exterior extrem de uşor. Ele puteau trece foarte uşor de la forme umanoide la cele animaliere şi invers. Din acest motiv, egiptenii îi reprezentau pe zei în forme hibride, zoomorfe, îngemănări stranii, uneori imposibile pentru o minte raţională, de forme umanoide şi animaliere. Totuşi, aceste apariţii şi ectoplastii se manifestau doar în cazul în care erau invocate magic de oameni aflaţi în lumea materială – de iniţiaţi, sacerdoţi sau văjitori. Toţi aceşti zei care, într-un fel sau altul, într-o formă sau alta, s-au manifestat în antichitate nu trebuie identificaţi la grămadă cu extratereştri.

În trecutul umanităţii, ca şi în ziua de astăzi, au existat, după toate datele care există, şi vizite ale unor fiinţe îmbarcate în OZN-uri, aparate de zbor. Nu a fost însă vorba despre o sosire cu surle şi trâmbiţe, în nori de praf, „călare pe monştri de fier” aşa cum consideră concepţia paleoastronautică, pentru simplul motiv că aceste fiinţe nu aveau nevoie de aşa ceva. Aceste fiinţe erau îmbarcate în vehicule de o altă natură decât cele tehnologice-materiale. De altfel, mulţi dintre exponenţii noii generaţii de exegeţi ai paleoastronauticii consideră, pe deplin justificat, că ceea ce până în acest moment au fost definite drept OZN-uri nu sunt obiecte materiale, ci eterice, care, în anumite momente şi în anumite condiţii, se pot materializa în spaţiul „nostru”, în continuumul spaţio-temporal 3+1. OZN-urile, aparatele de zbor eterice, împreună cu pasagerii lor, se materializau la fel ca entităţile spirituale de tipul zeilor, aşa cum o fac şi în prezent, dar nu trebuie confundate cu acestea. Ele treceau brusc din planul eteric în cel fizic prin anumite spărturi sau „ferestre”, desfăşurau o activitate oarecare, după care dispăreau la fel de brusc în sens invers.