Cuvântul Babel este cunoscut astăzi datorită Vechiului Testament, care în capitolul 3 al Genezei precizează că a existat odinioară un Turn Babel.

Sub o altă formă, termenul „Babel” a fost folosit de vechii sumerieni – primii locuitori ai Mesopotamiei. La vechii sumerieni, Bab-ilu însemna „Poarta zeilor” (mai exact spus, „Poarta zeilor părinţi”, cunoscut fiind faptul că sumerienii considerau că părinţii lor au fost zei). De altfel, din cuvântul Bab-ilu a derivat cuvântul Babilon, care a fost numele celui mai mare oraş din Mesopotamia antică.

Nu trebuie să surprindă punerea la acelaşi numitor a Babel(or) din Bucegi şi a Turnului Babel din vechea Mesopotamie. Babel nu a fost un nume propriu, ci un substantiv comun cu valoare de calificativ. Prin termenul „babel” sau printr-un termen apropiat fonetic era desemnat în antichitate orice templu, indiferent de mărime ori de aspect, în care s-a încercat penetrarea palierelor cuantice. În acest sens se poate afirma că Babele din Bucegi sunt reminiscenţe ale unei construcţii arhaice, ale unui templu, în care oamenii au încercat să realizeze conexiunea energetico-informaţională dintre palierul material şi palierul cuantice transfizic al văzduhului (infraetericul).

Totuşi, spre deosebire de Turnul Babel din Mesopotamia, pe care oamenii au încercat să-l construiască din cărămidă arsă în foc şi smoală, Babel-ul de pe platoul Bucegilor a fost construit din piatră.

Cu privire la acest aspect, Vechiul Testament oferă informaţii explicite. În Geneza, Capitolul 3, Versetul 3, citim următoarele: „Şi au zis unul către altul: Hai să ne facem cărămizi şi să le ardem în foc ! Şi au folosit cărămida în loc de piatră şi zmoala în loc de var”.

Aşadar, autorul primelor cinci cărţi ale Vechiului Testament (care a fost Moise) ştia cu exactitate că anterior perioadei în care a avut loc tentativa de construire a Turnului Babel din Mesopotamia, a mai fost construit (cel puţin) un astfel de templu din piatră şi var: „au folosit cărămida în loc de piatră şi zmoala în loc de var”. Evident, cărămida arsă în foc era folosită doar în zonele în care nu exista piatră, dar autorul Vechiului Testament era în cunoştinţă de cauză că, în mod normal, piatra se folosea în loc de cărămidă, iar în loc de smoală se folosea varul; altfel n-ar fi făcut această precizare.

Turnul Babel din Mesopotamia a fost construit, evident, după potopul din vremea lui Noe, aşa cum specifică Vechiul Testament. În schimb, Babele din Munţii Bucegi par să fi fost construite în epoca antediluviană. Același lucru se poate afirma și despre Sfinx.

Motivul acestei deducţii este următorul: atât Babele, cât şi Sfinxul prezintă în primul rând urmele unei eroziuni produsă de apele dezlănţuite şi mai puţin ale unei eroziuni cauzată de vânt, ploaie şi zăpadă. Ele sunt acoperite cu un strat de nisip foarte fin amestecat cu pietriş, semn că au fost izbite la un moment dat de un val sau de mai multe valuri uriaşe de apă amestecată cu mâl, ori că au fost acoperite complet de ape o perioadă de timp, iar astfel de fenomene s-au produs fie în răstimpul potopului din vremea lui Noe, fie în răstimpul unui potop zonal produs ulterior.

Aşadar, complexul arhitectonic litic Babele din Munții Bucegi poate fi considerat a fi fost prototipul Turnului Babel din Mesopotamia. Vechiul Testament face implicit referire la Babele din Munții Bucegi atunci când afirmă că a existat o astfel de construcţie din piatră şi var.

Concluzia este că artefactele litice Babele din Munţii Bucegi sunt ruine ale unui complex arhitectonic străvechi de tip Babel …

CG – DACIA PRIMORDIALĂ; FOTO – CG