Arcadia este denumirea unei regiuni din Grecia antică, locuită, la vremea aceea, de un popor de păstori socotit fără prihană. În timp, Arcadia a devenit, în imaginaţia oamenilor, a artiştilor mai ales, un tărâm idilic, utopic, un spaţiu al fericirii absolute, un fel de rai pământesc, cu oameni de o mare puritate sufletească.

Acest adagiu latin – Et in Arcadia ego! – a fost ilustrat, în diverse feluri, de pictorii renascentişti şi post-renascentisti, cele mai cunoscute tablouri, pe această temă, fiind ale pictorului francez Nicolas Poussin, în special cel numit “Păstori din Arcadia”, păstrat astăzi la Muzeul Luvru, din Paris. Tabloul înfăţişează mai mulţi păstori care dau la o parte vegetaţia crescută pe un mormânt, pe placa comemorativă putându-se citi: “Acest păstor a trăit în Arcadia”, ceea ce înseamnă că expresia Et in Arcadia ego a fost interpretată, in urmă cu secole, şi ca un fel de Memento mori (Aminteşte-ţi că eşti muritor!).

Deşi Et in Arcadia ego! se traduce “Şi eu am fost în Arcadia!”, se poate totuşi uşor observa că, în forma latinească, nu există niciun verb, ceea ce i-a făcut pe unii istorici să o considere incompletă sau să o interpreteze ca ascunzând o formulă ezoterică. Unii, de exemplu, au postulat că expresia latinească Et in Arcadia ego este anagrama afirmaţiei: “Tego arcana dei “, adică “Eu sunt cel ce ştiu secretul lui Dumnezeu”. Alţii afirmă că expresia completă (cu verb) –” Et in Arcadia ego sum!” ar avea ca anagramă “Iesu Arcam dei tango!” (“Am atins mormântul lui Iisus-Dumnezeu”).

preluare destepti.ro – 16 octombrie, 2019