Proclamat împărat, Qin impune cu o necruțătoare fermitate reforme vizând centralizarea statului chinez și unificarea sistemelor de măsuri și greutăți, a monedei, a scrierii, a legislației etc.). Lunga sa domnie aduce mii de victime (muncă forțată, executări în masă, taxe mărite, asuprirea populației, pedepse frecvente, torturi).

Pentru a opri înaintarea nomazilor (barbari) a poruncit să se ridice un zid – Marele zid chinezesc. 10 milioane de muncitori (formați din țărani săraci) au muncit sub dogoarea soarelui, suferind de foame și oboseală. Dintre ei, au murit un milion datorită bolilor sau oboselii. Lungimea zidului este de 5785 km

Despotul împărat, deși era puternic în China, neavând nici un rival, avea obsesia nemuririi şi de aceea a căutat elixirul vieții, până la moartea sa. Mergea într-o caleașcă de aur, la plimbările sale zilnice. Ba chiar, într-o noapte de vară a anului 221 î.Hr., a murit în ea. La 4 ani de la moartea împăratului Qin, marile răscoale îl înlătură pe fiul și succesorul lui Qin.

Fidel credinţei că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într-o altă lume, Qin Shi Huang a pornit construcţia unui mausoleu pentru viaţa de apoi. Nu s-a limitat însă la copierea unor modele şi a considerat că în cealaltă viaţă trebuie să-şi aibă aproape armata. Aşa s-au „născut” soldaţii de teracotă.

La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat 700.000 de oameni. Construcția are formă de patrulater cu lungimea unei laturi a zidului de 2.000 m și lățimea de 900 de m. Zidul interior are lungimea de 1200 m și lățimea de 550 m. În spațiul dintre ziduri este un grajd de cai, o groapă cu armuri, coifuri din piatră de calcar.

În cadrul mausoleului sunt case pentru magistați și soldații de gardă. În alte gropi s-au descoperit animale și artiști. Quadratul interior pe o suprafață de 3.025 m², este dominat de mormântul împăratului în forma unei piramide, cu demnitari din bronz. La circa 300 m spre est se află o îngrăditură în care se află două gropi una conține cai din lut iar în cealaltă harnașamente. La 300 m mai departe spre est, este o groapă ce are o suprafață de 14.260 m². Aici se află așa numiții „soldații de teracotă”. Suprafața totală a mausoleului este de 56 km².

Mormântul a fost descoperit, din intamplare, in 1974, de cativa sateni ce au scos la iveala niste cioburi de ceramica aflate in zona mausoleului primului imparat al dinastiei Qin. Anuntul privind extraordinara descoperire a fost facut un an mai tarziu, la 11 iulie 1975 iar in anul 1987, mausoleul Qin Shi Huang si armata sa din teracota au fost declarate de UNESCO patrimoniu cultural universal.

In peste 40 de ani de excavari au fost descoperite peste 50.000 de relicve istorice importante. In jurul mormantului principal se gasesc peste alte 500 de gropi sau morminte funerare. Armata de teracota descoperita cuprinde peste 8.000 de razboinici din argila ce au o inaltime de circa 1, 80 m, plus 700 de cai, toti in marime naturala. Mormântul împăratului se găseşte sub o piramidă înaltă de 76 metri.

Misterul este păstrat şi astăzi. Legendele locului spun, de pildă, că toţi cei care au muncit aici au fost ucişi. Secretele nu au fost dezlegate nici astăzi: pentru a conserva situl, autorităţile au decis să nu deschidă mormântul împăratului, dar l-au cercetat cu ajutorul razelor infraroşii. Şi legendele încep să se confirme. Sima Qian susţinea că mormântul înclude replici ale unor palate şi turnuri, obiecte de o rară frumuseţe, precum şi o sută de râuri din mercur, reprezentând corpuri cereşti.

Fiecare ostaş este făcut din lut ars, acoperit cu o compoziţie specială şi vopsit. Un soldat de teracotă cantăreşte 135 de kilograme, iar calul de teracotă – 200 de kilograme.

Armata ostaşilor de teracotă este aliniată şi gata de luptă, aflându-se în cavouri paralele, la distanţa de 1,5 kilometri de mormântul Impăratului, care, la rândul său, se găseşte la distanţa de 33 de kilometri de orasul Man. Cavourile cu adâncimea de la 4 până la 8 metri reprezintă actualmente un muzeu, care a început să primească vizitatori încă din anul 1979. Alte expoziţii au fost accesibile doar incepand cu anul 1994.

Siluetele ostaşilor sunt adevărate opere de artă, fiind executate manual, utilizând diverse metode. Fiecare statuie are trăsături individuale, diferă chiar şi expresiile feţelor. Tehnologia confecţionării figurinelor era următoarea: ele erau scuptate, apoi arse, ulterior se acopereau cu o glazură organică specială şi numai după aceea erau vopsite. Ostaşii se deosebeau între ei în funcţie de rang (ofiţeri, soldaţi) si după arme (suliţe, arbalete, săbii). in cavou au mai fost descoperite şi două care de bronz, fiecare fiind compus din aproximatîv 300 de detalii. La fiecare car sunt înhămaţi câte patru cai, ale căror harnaşamente conţin elemente de aur şi argint.

Arheologii au descoperit că ostaşii de teracotă din China ascund mesaje codificate. Ei au observat că figurile acestora corespund cu forma a 10 caractere din alfabetul chinez.

Conform teoriilor existente, celebra armată ar putea conţine mesaje secrete, care s-ar ascunde in ordinea în care au fost aranjati ostaşii, in expresiile lor faciale, chiar şi in numărul zalelor din armura fiecăruia. La scurt timp după moartea impăratului, cavoul lui a fost prădat de hoţii care au incendiat mormântul.

Ca rezultat, acoperişul s-a dărâmat, îngropând Armata de teracotă în solul umed, unde s-a conservat timp de două mii de ani. Chiar din timpul primelor săpături, cercetătorii au observat că stratul exterior al statuilor se degrada foarte repede, în contact cu aerul.

Arheologul Heinze Lanholsa de Ia Universitatea din Munchen, spunea că imediat după dezgropare, statuile începeau să se usuce foarte repede, iar peste numai cinci minute, vopseaua se cojea deja. Acest fenomen se petrecea din cauza diferentei umidităţii relative. Pentru a înţelege mai bine dinamica fenomenului, cercetătorii au analizat compoziţia chimică a statuilor. S-a descoperit că instabilitatea vopselei este condiţionată de faptul că solutia organică, folosită pentru acoperirea acestor obiecte, înainte de a fi pictate, şi-a schimbat compoziţia, cât timp statuile au stat ingropate în solul umed. În contact cu aerul, substanţa respectivă se usucă, după care se cojeşte împreună cu vopseaua. Pentru a evita degradarea statuilor, a fost propusă o tehnologie specială de conservare.

Cercetările contemporane au relevat faptul că în solul din jurul mausoleului concentraţiile de mercur sunt de o sută de ori mai mari decât media normală, aşa că specialişţii nu exclud posibilitatea ca o parte din legende să fie adevărate. În ceea ce priveşte supoziţiile uciderii muncitorilor, nici aceste poveşti nu sunt de neglijat: Qin Shi Huang era recunoscut pentru cruzimea lui. Se spune că a dat ordin ca zece mii de prozinieri să fie ucişi în faţa lui; a scos în afara legii învaţăturile lui Confucius şi a îngropat de vii mulţi învaţaţi confucianişti.

surse: wikipedia, revista Historia, ziarul Tribuna, Enigmatica.ro, filmul documentar Armata der teracotă vizionat pe canalul History channel etc