ROMÂNIA FRUMOASĂ

CETATEA POENARI

(FOTO: CRISTIAN GĂNESCU)

Cetatea Poenari se află la 27 de km de Curtea de Argeș, la intrarea pe Transfăgărăşan, cu 4 km înainte de Barajul Vidraru (lângă satul Căpățîneni). Cetatea se află la altutudinea de 850 de metri, iar cel ce doreşte să o viziteze trebuie să urce 1480 de trepte.
Cetatea Poenari a fost construită de Negru Vodă în secolul 13. După cutremurul din 1446, care a afectat-o aproape total, Vlad Țepeș descoperă locul și decide să o reconstruiască; sursele istorice afirmă că reconstruirea cetăţii a început zece ani mai târziu, în 1456. Referitor la Vlad Ţepeş s-au ţesut mai multe legende; una dintre ele, destul de veridică, afirmă că pentru reconstruirea cetăţii, Vlad i-a pus la muncă pe toţi cei care complotau împotriva lui, în frunte cu boierii trădători. Auzind de planurile lor, Vlad şi-a trimis oamenii să-i captureze pe boierii strânşi într-o biserica, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de acolo până la Cheile Argeşului. Acolo, îi aştepta Vlad care, ridicând buzduganul le-a dat sentinţa: “Boieri şi coconi, jupâni şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.” Mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri. O altă legendă spune că după bătălia cu turcii din 1462, Vlad i-a păcălit pe urmăritori potcovind caii invers, astfel că a putut să se retragă fără probleme în cetate.
După o altă legendă, în1462, Anastasia, soția lui Vlad Țepeș, înnebunită de gelozie la aflarea veștii că bărbatul ei dorea să se căsătorească cu Katharina, amanta lui din Brașov, s-a aruncat dintr-unul din turnurile cetății. Această ultimă legendă pare să se refere mai degrabă la soţia lui Negru Vodă, care s-ar fi aruncat de pe o stâncă înaltă la auzul veştii false că voievodul ar fi fost ucis în luptele cu tătarii. Oricum, pe timpul lui Negru Vodă, cetatea a avut un rol strategic foarte important, nefind cucerită niciodată.