INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB

– 8 –

© EDITURA ALAYA 

Toate drepturile aparţin Editurii Alaya

Din punct de vedere spiritual, fiinţele de mare anvergură mitică Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi Lungilă sunt personificarea unor capacităţi fiinţiale, puteri sau siddhisuri dobândite prin iniţiere de eroul principal al basmului. Fiecare dintre acest fiinţe reprezintă o chakră, un element al naturii şi o putere pe care un iniţiat şi-o însuşeşte în urma procesului iniţiatic. Astfel, muladhara, poarta pământului, corespunde elementului pământ şi are culorea roşie; svadistana, poarta lunii, corespunde elementului apă şi are culoarea portocalie; manipura, poarta soarelui, corespunde elementului aer şi are culoarea galben; anahata, poarta vânturilor, corespunde elementului foc şi are culoarea verde; vishuddi, poarta spaţiului şi a timpului corespunde elementului akasha, eterul cosmic şi are culoarea albastru strălucitor; ajna, al treilea ochi care corespunde lui menes, simţul intern, are culoarea indigo. Sau, în ordine: Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi Lungilă, Gerilă şi Ochilă.
Toate aceste capacităţi fiinţiale trebuie însă probate. Şi unde altundeva pot fi ele probate decât la curtea Împăratului Roş, unde Harap Alb, în numele stăpânului său, Spânul, merge pentru a cere mâna fetei de împărat.

Prima probă la care îl supune Împăratul Roş pe Harap Alb este proba casei de aramă sau a sarcofagului (în marea piramidă de la Giza, Egipt, neofiţii se culcau în sarcofagul de piatră din Camera Regelui pentru a fi iniţiaţi în tainele celeilalte lumi). Împăratul Roş îi găzduieşte peste noapte pe Harap Alb şi pe companionii săi în casa de aramă, sub care arseseră 24 de stânjeni de lemne. Numai bună pentru Gerilă, care abia aştepta să-şi arate măiestria şi puterea. Gerilă suflă peste casa încinsă până ce deveni numai bună de locuit. Această este proba focului. Focul interior nu trebuie să fie nici prea puternic, nici prea slab, trebuie să fie temperat. Numai astfel poate aduce foloasele spirituale cuvenite. Dimineaţa, în loc să-i găsească pe toţi calcinaţi, slugile împăratului trimise să strângă cenuşa au surpriza să audă reproşurile hilare ale lui Gerilă care se văieta: “nu ştiu ce împărat este acesta de ne lasă fără foc în vatră, să degerăm aice”. Oricum, a fost nevoie de lopeţi şi de apă fiartă ca să-i elibereze pe oaspeţi din casa de aramă încinsă, care devenise casa de gheaţă datorită acţiunii lui Gerilă.

A doua probă se produse la vremea prânzului, când Împăratul Roş puse în faţă lui Harap Alb şi a companionilor săi 12 vaci mari fripte, 12 căruţe pline cu pâine şi 12 butoaie cu vin vechi, pe care, sub ameninţarea tăierii capului, trebuiau să le dovedească. Acum veni rândul lui Flămânzilă şi lui Setilă să-şi dovedească puterea. “Şi atunci unde nu începu Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o harabă de pâine şi câte o ialoviţă întreagă, şi repede mi ţi le-a înfulicat şi le-a forfăcat, de parcă n-ar mai fost. Iară Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp ! ţi-o sugea dintr-o singură sorbitură; şi repede, repede, mi ţi le-a supt pe toate de-a rândul”.

O altă probă a fost despărţirea boabelor de mac de cele de nisip, pe care oamenii Împăratului Roş le puseseră într-o grămadă mare. Regina Furnicilor, cu care Harap Alb avusese o înţelegere prealabilă, împreună cu suratele ei, făcu treaba cât ai clipi din ochi. Şi această probă poate fi raportată la dobândirea de către eroul principal al basmului a unei importante capacităţi fiinţiale, siddhis sau putere: dobândirea discernământului. Discernământul se cucereşte cu mare greutate; despărţirea boabelor de mac de firele de nisip, a celor eterne de cele trecătoare, a faptelor bune de cele rele, distingerea în ultimă instanţă între bine şi rău, reprezintă una dintre calităţile esenţiale pe care orice iniţiat trebuie să şi le însuşească.

Totuşi, nu doar discernământul între bine şi rău este necesar în procesul iniţiatic, ci şi discernerea între adevărat şi fals. De aceea, în proba următoare, Harap Alb, eroul supus unui proces de iniţiere, are de făcut faţă unei alegeri decisive. Împăratul Roş îl pune pe Harap Alb faţă în faţă cu fiica sa, cea atât de curtată de întreg mapamondul, dar şi cu o dublură a acesteia, “fiica adoptivă”, care semăna cu cea originală ca două picături de apă. Veni acum rândul Reginei Albinelor să-şi dovedească măiestria. Ea se aşeză pe obrazul fiicei adevărate, arătându-i astfel lui Harap Alb adevărul. Prin această probă iniţiatică importantă, Harap Alb sfâşie pentru totdeuna vălul iluziei – maya, cum spun hinduşii – ieşind din nisipurile mişcătoare şi înşelătoare.