ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI

MORMÂNTUL LUI NEGRU VODĂ

Încetul cu încetul tainele veacului al treisprezecelea, veacul de adâncă singurătate al poporului român, în care a stat singur în faţa vicisitudinilor istoriei, încep să fie descifrate.

De-a lungul secolului al treisprezecelea şi începutul celui de-al paisprezecelea s-au succedat trei Negru Vodă, pe care, pentru a nu fi confundaţi între ei, i-am denumit Negru Vodă Cel Bătrân (“Cel Vechi” sau “Cel de Demult”), Negru Vodă Cel Tânăr şi Mihail Negru Vodă. Cei trei membri ai Dinastiei Negru au fost reprezentaţi schematic prin cele trei capete de negroizi cu faţa orientată spre stînga, cu panglici albe pe frunte, în heraldica scutului prezentat în Cronologia lui Levinus Hulsius (Nürnberg, 1596). Ulterior, din interese meschine, cei trei membri ai Dinastiei Negru au fost eliminaţi din amintirea oamenilor, fiind înlocuiţi cu membrii Dinastia Basarabilor, începând cu Basarab şi continuând cu Nicolae Alexandru, Vlaicu Vodă şi Radu I, supranumit ulterior Negru pentru că, foarte probabil, dinspre mamă a făcut parte din Dinastia Negru, iar dinspre tată din Dinastia Basarabilor. Fireşte, Dinastia Basarabilor a avut meritele sale, la fel ca Dinastia Negru, dar faptele acestora nu trebuie confundate cu cele ale Dinastiei Negru.

Unele dintre mormintele în care odihnesc rămăşiţele pământeşti ale acestor personalităţi ilustre ale istoriei poporului român sunt cunoscute, iar altele pot fi deduse cu o oarecare marjă de eroare. Astfel, se ştie în mod cert că Nicolae Alexandru a fost înmormântat la Biserica Negru Vodă de la Câmpulung şi că Vlaicu Vodă a fost înmormântat în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. De asemenea, este foarte probabil ca Radu I să fi fost înmormântat la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Despre Basarab se ştie că a fost înmormântat tot la Câmpulung, dar mormântul său nu a fost descoperit. Nu se ştie însă cu precizie cine a fost personajul princiar care a fost înmormântat în mormântul de la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, opnia că ar fi vorba despre Radu I s-ar putea să nu fie totuşi corectă.

Cu privire la Negru Vodă Cel Tânăr, eliberatorul şi unificatorul ţării se ştie din letopiseţe că, după ce a domnit 24 de ani, a fost înmormântat tot la Câmpulung. Nici mormântul său nu a fost descoperit.

De asemenea, despre Mihail Negru Vodă nu există nici un fel de informaţii (în afara celor relevate de letopiseţe), astfel că nu se cunoaşte nici locaţia unde a domnit ca succesor legitim al lui Negru Vodă Cel Tânăr, nici locul unde a fost înmormântat. O posibilă locaţie a locului unde a domnit şi, eventual, unde a fost înmormântat Mihail Negru Vodă este Cetatea Poenari; în condiţiile în care capitala Curtea de Argeş a fost ocupată de Basarab, care până în anul 1333, anul decesului lui Mihail, a domnit în mod paralel cu acesta, Cetatea Poenari se impune a fi fost locul unde Mihail Vodă s-a retras după decesul lui Negru Vodă Cel Tânăr.

O taină destul de greu de descifrat este locul unde a fost înmormântat Negru Vodă Cel Bătrân. Nici această taină nu poate fi elucidată prin intermediul concepţiei istoriografice profane, ci doar prin intermediul concepţiei mistice. De fapt, concepţia istoriografică nu a soluţionat aproape nimic din ceea ce ar fi trebuit să soluţioneze, astfel că nu a făcut altceva decât să inventarieze artefacte şi documente descoperite întâmplător şi să emită ipoteze mai mult sau mai puţin inteligente cu privire la acestea. Este de altfel imposibil de construit o istorie coerentă doar din analiza acestor extrem de puţine artefacte şi documente.

Pe de altă parte trebuie remarcat faptul că, până la un punct, este comică sau comico-tragică pretenţia multor istorici de renume, care-i avertizează pe “diletanţi” (adică pe cei care nu sunt istorici de meserie) să nu se bage unde nu le fierbe oala (cum se spune), pentru că doar ei ştiu “adevărul istoric”; acelaşi sfat este dat de medicii de profesie acelor “diletanţi” care s-au încăpăţânat să creadă că bolile pot fi tratate cu ajutorul rugăciunii, cu ajutorul plantelor de leac sau prin mijloace homeopate mult mai bine decât prin medicamente şi alte chimicale …

Revenind la subiect se poate afirma că, în linii generale, din perspectiva concepţiei mistice, taina mormântului lui Negru Vodă Cel Bătrân, cel care a descălecat în anul 1215 la Câmpulung, poate fi soluţionată cât de cât satisfăcător doar până la un punct; dincolo de acest punct pot fi emise doar deducţii. Aşa cum a fost menţionat, odiseea lui Negru Vodă Cel Bătrân a fost extrem de dramatică, el fiind de fapt personajul care a coborât pe apa Dâmboviţei din Ţara Făgăraşului şi a descălecat la Câmpulung în anul 1215, unde “au făcut şi o biserică mare şi frumoasă şi înaltă”. Se ştie că, la un moment dat, curţile domneşti de la Câmpulung au fost părăsite (sau poate au fost pustiite de tătari), ele fiind reconstruite abia pe timpul lui Basarab şi, mai ales, pe timpul lui Nicolae Alexandru; aceasta înseamnă că, o perioadă de timp, date fiind incursiunile tătarilor în acea zonă, Negru Vodă Cel Bătrân a părăsit Câmpulungul şi şi-a stabilit locul de domnie într-o “reşedinţă de război”, inaccesibilă din punct de vedere militar. Această reşedinţă nu putea să fie decât Cetăţuia ce-i poartă numele, din localitatea Cetăţeni-Stoeneşti, aflată la aproximativ 17 kilometri sud de Câmpulung. Aceasta înseamnă că, o lungă perioadă a domniei sale, Negru Vodă Cel Bătrân şi-a excercitat aributele domniei de la Cetatea ce-i poartă numele, de unde a desfăşurat acţiuni de gherilă asupra oştilor tătăreşti ce patrulau prin zonă. Ulterior, atunci când condiţiile politico-militare au permis, spre sfârşitul vieţii, Negru Vodă Cel Bătrân şi-a mutat scaunul de domnie de la Cetăţuia într-o nouă capitală, la Curtea de Argeş, aşa cum specifică letopiseţele.

Aşezarea scaunului de domnie la Curtea de Argeş a reprezentat a doua descălecare a lui Negru Vodă Cel Bătrân. Letopiseţul cantacuzinesc specifică destul de laconic că “de acolo (de la Câmpulung) au dăscălecat la Argeş, şi iar au făcut oraş mare şi ş-au pus scaunul de domnie, făcând curţi de piatră, şi case domneşti şi o biserică mare şi frumoasă”. Ceea ce nu menţionează însă letopiseţul este faptul că între descălecarea la Câmpulung şi alegerea celei de-a doua capitale la Curtea de Argeş s-a scurs o perioadă destul de lungă de timp în care, date fiind condiţiile politico-militare ale vremii, Negru Vodă Cel Bătrân a domnit în reşedinţă de război la Cetăţeni-Stoeneşti.

Negru Vodă Cel Bătrân a murit undeva în deceniul al patrulea al secolului al treisprezecelea, probabil în perioada cuprinsă între anii 1240-1241, fiind înmormântat la Curtea de Argeş, care în acea perioadă de timp devenise capitala de pace. Tradiţia spune că a fost înmormântat în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, dar este mult mai probabil să fi fost înmormântat la Biserica Meşterului Manole.

La Cetăţuia de la Cetăţeni-Stoeneşti s-a petrecut însă un eveniment dramatic, care a marcat în mod tragic destinul nu numai din ultimii ani ai vieţii trupeşti, ci şi cel post-mortem al lui Negru Vodă Cel Bătrân: soţia sa s-a sinucis aruncându-se în hău de pe o stâncă înaltă din vecinătatea cetăţuii. Legenda spune că, în timp ce Negru Vodă Cel Bătrân era plecat la război contra tătarilor, soţia lui a fost informată în mod greşit că acesta a fost ucis, astfel că, în disperare de cauză, s-a sinucis aruncându-se de pe stâncă. Ce a urmat după acest eveniment nu este greu de dedus: a avut loc o dramă înspăimântătoare. Reîntorcându-se victorios din luptele cu tătarii, Negru Vodă Cel Bătrân a înnebunit de durere găsindu-şi soţia moartă, astfel că pentru el viaţa nu mai avea nici un rost; a abandonat rezistenţa armată împotriva tătarilor şi s-a retras în propria-i singurătate şi nefericire; a renegat tot ce iubise …

Acesta a fost motivul pentru care ceea ce întemeiase Negru Vodă Cel Bătrân în anul 1215 s-a ofilit încetul cu încetul de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al treisprezecelea; oraşele întemeiate de el s-au depopulat, bisericile s-au năruit, oamenii s-au împrăştiat, cetăţile din munţi au fost acoperite de vegetaţie.

Până într-o zi…