PUTEREA INFORMAŢIEI
CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN
(2)
TEORIA BĂLTOACEI CĂLDUŢE
În 2009 s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi, totodată, 150 de ani de la publicarea cărţii sale Originea speciilor. Una dintre cele mai influente cărţi din istoria modernă, aceasta a contribuit la modelarea filosofiei, biologiei, sociologiei şi religiei în secolele 19, 20 şi 21. Totuşi, atât teoria, cât şi cartea lui Darwin au deficienţe majore.
Spre deosebire de alte teorii ştiinţifice, evoluţia darwiniană are de-a face nu doar cu ştiinţa, ci şi cu filosofia, moralitatea, ştiinţele sociale şi chiar religia. De ce nu am sărbătorit centenarul Mendel în anii 1920 sau tricentenarul Newton în anii 1040? Ambii au fost mari oameni de ştiinţă. Darwin este sărbătorit nu doar pentru contribuţiile sale ştiinţifice, ci şi pentru că teoria sa a devenit o adevărată religie pentru ateişti.
În timp ce mass-media ne bombardează constant cu informaţii în favoarea evoluţiei iar cărţile de ştiinţă ne învaţă, invariabil, în ce privinţe a avut dreptate Darwin, aceste surse rareori recunosc aspectele în care el s-a înşelat.
Vom prezenta mai jos, pe scurt, zece aspecte ale teoriei sale, în care el s-a înşelat.
1. Teoria „băltoacei călduţe”
Odată, Charles Darwin i-a scris bunului său prieten, Joseph Hooker, despre posibilitatea apariţiei spontane a vieţii dintr-o „băltoacă călduţă” („warm little pond”).
În acea perioadă, existau cercetători care credeau încă în „generarea spontană” – ideea că viaţa poate apărea din ne-viaţă – ceea ce spera şi Darwin. Ulterior, celebrul cercetător francez Louis Pasteur a respins categoric ideea şi 150 de ani de observaţii şi experimente au confirmat aceste rezultate.
Ştim că viaţa este mult mai complexă decât şi-ar fi putut imagina Darwin.
Acum câţiva zeci de ani, celebrul experiment Miller-Urey a dorit să facă lumină asupra originilor vieţii. Trecând un amestec de gaze printr-un mediu încălzit şi cu descărcări electrice, cei doi cercetători au produs o substanţă din care s-au format nişte amino-acizi. Acest experiment le-a fost prezentat (şi uneori încă le este prezentat) studenţilor la Biologie ca o pretinsă dovadă a apariţiei vieţii. Ştim astăzi însă că experimentul a fost irelevant, întrucât fusese exclus oxigenul, care ar fi distrus rezultatele – cercetătorii ştiu că exista oxigen atunci când a apărut viaţa.
Chiar şi cu acest experiment şchiop, nu a existat acolo nici o combinaţie de amino-acizi care să atingă următorul nivel al elementelor esenţiale ale vieţii – foarte complexele proteine, care la rândul lor ar trebui integrate cu precizie în sisteme sofisticate.
Deşi experimentul Miller-Urey a reuşit să producă pe cale chimică şi artificială nişte elemente organice brute, din ele nu s-a putut obţine nimic. Cum ai putea să aşezi corect fiecare dintre acele elemente disparate pentru a forma un sistem funcţional?
Un sistem funcţional care ar fi, evident, o celulă – o structură de o complexitate fantastică. Da, chiar şi cea mai primitivă celulă este un sistem extrem de complex.
Sir Fred Hoyle, fost astronom şi matematician britanic decorat de Regina Marii Britanii pentru realizările sale, a comentat experimentul Miller-Urey: „Elementele constructive ale proteinelor se pot produce prin mijloace naturale. Însă asta este departe de a dovedi că aşa a apărut viaţa. Nimeni nu a arătat că prin această metodă s-ar putea obţine structurile corecte de amino-acizi, de pildă ordonarea enzimelor…
„Să ne imaginăm un cimitir de vechituri în care se află, disparate şi amestecate, toate piesele unui avion Boeing 747. Vine o pală de vânt. Care sunt şansele ca acel vânt să ordoneze toate acele piese şi bucăţele într-un Boeing 747, funcţional şi gata de zbor? Atât de mici, încât sunt neglijabile, chiar dacă am avea o tornadă care să treacă printr-un număr infinit de cimitire de piese.”
Dovezile ştiinţifice arată că viaţa nu a apărut şi nu a putut apărea spontan dintr-o băltoacă călduţă, aşa cum credea Darwin. Dovezile din jurul nostru şi fosilele de care dispunem de arată, conform legii biogenezei, că viaţa se naşte doar din viaţă.
SURSA: Textul intitulat Zece greşeli ale lui Darwin a fost pus în circulaţie de creationism.info. Traducere şi adaptare din limba engleză de Bogdan Mateciuc