PUTEREA INFORMAŢIEI

CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN

(7)

RESPINGEREA CREAŢIEI LUI DUMNEZEU

El a promovat ideea că materia şi energia, cu ajutorul selecţiei naturale şi a variaţiilor, stau la baza tuturor formelor de viaţă care ne înconjoară – o filozofie cunoscută ca materialism ştiinţific. I-a criticat pe creaţioniştii care credeau în specii fixe, limitate la regiuni geografice specifice. Pentru el, evoluţia era „ştiinţifică” şi trebuia privită cu o minte deschisă – dar în cadrul unui sistem materialist închis, eliminând sau reducând la minim rolul unui Creator. În loc să avem, de-a lungul ultimilor 150 de ani, dovezi în sensul unor cauze oarbe şi aleatorii ca bază a creaţiei, vedem astăzi, pe baza dovezilor moleculare, chimice, biologice şi astronomice, că în spatele a tot se află un constructor comun.

10. Respingerea creaţiei lui Dumnezeu

Charles Darwin a fost un om al timpurilor sale. Secolul 19 a fost martorul unor transformări sociale majore – politice, filosofice, economice şi religioase – iar Darwin a fost influenţat considerabil de ele.
Bunicul său, Erasmus Darwin, fusese un ateu care scrisese despre evoluţie, iar tatăl său, Robert Darwin, era şi el tot ateu, ambii influenţându-l pe Charles.
La unsprezece ani de la publicarea Originii speciilor, el recunoştea că două motive stătuseră la baza scrierii acelei cărţi: „Pot mărturisi că am avut două obiective în vedere; primul, acela de a arăta că speciile nu au fost create separat şi, al doilea, că selecţia naturală a fost determinantul principal al schimbării…
„Unii dintre cei ce admit principiul evoluţiei, dar resping selecţia naturală, par să uite, atunci când îmi critică cartea, că am avut aceste două obiective de mai sus în minte; deci, dacă am greşit acordând o mare importanţă selecţiei naturale, ceea ce nu pot spune, sau dacă i-am exagerat importanţa, ceea ce ar putea fi posibil, cel puţin, sper eu, am făcut o treabă bună în a ajuta la respingerea dogmei unor creaţii separate.”

De remarcat că primul motiv al scrierii cărţii sale a fost unul religios – dorea să respingă „dogma unor creaţii separate”. Cu alte cuvinte, la el nu era loc pentru o variantă religioasă a originii speciilor, una care să includă un Creator. El a promovat ideea că materia şi energia, cu ajutorul selecţiei naturale şi a variaţiilor, stau la baza tuturor formelor de viaţă care ne înconjoară – o filozofie cunoscută ca materialism ştiinţific.

I-a criticat pe creaţioniştii care credeau în specii fixe, limitate la regiuni geografice specifice. Pentru el, evoluţia era „ştiinţifică” şi trebuia privită cu o minte deschisă – dar în cadrul unui sistem materialist închis, eliminând sau reducând la minim rolul unui Creator.
În loc să avem, de-a lungul ultimilor 150 de ani, dovezi în sensul unor cauze oarbe şi aleatorii ca bază a creaţiei, vedem astăzi, pe baza dovezilor moleculare, chimice, biologice şi astronomice, că în spatele a tot se află un constructor comun.
Aşa cum spunea, în mod elegant, Phillip Johnson, profesor de Drept la University of California, „evoluţia darwiniană… mă duce cu gândul la un vas mare de război pe oceanul realităţii. Flancurile sale sunt puternic armate cu bariere filosofice împotriva criticilor, iar punţile sale sunt dotate cu mari tunuri retorice pentru a-i intimida pe eventualii atacatori…
Însă acest vas are o spărtură metafizică, iar ofiţerii mai inteligenţi de pe el au început să înţeleagă că toată puterea de foc a vasului nu îl va putea salva dacă nu se astupă spărtura. Desigur, se vor face eforturi eroice pentru a salva vasul… Spectacolul va fi fascinant, iar lupta va continua mult timp. În final însă, realitatea va învinge.”

Urmările mentalităţii darwiniste

Aşa cum am arătat la început, publicarea cărţii Originea speciilor a influenţat major societatea umană în secolele 19 şi 20. Majoritatea dintre noi am crescut învăţând la şcoală despre evoluţia omului din maimuţă şi acceptând-o ca pe un fapt dovedit. În mediul academic, puţini contestă teoria lui Darwin iar cei care o fac, primesc etichete cum ar fi retrograd, extremist sau fundamentalist religios.

Richard Weikart, profesor de istorie la California State University, descrie felul în care au privit unii publicarea iniţială a cărţii lui Darwin. „Mare parte din opoziţia iniţială faţă de darwinism provenea din percepţia unei ameninţări la adresa ordinii morale. Adam Sedgwick, fostul mentor al lui Darwin în ştiinţe naturale de la Universitatea Cambridge, îşi exprima deschis această teamă într-o scrisoare adresată lui Darwin în anul 1859, la scurt timp după lecturarea Originii speciilor. Acesta declara: ‚Pasaje din cartea ta… mi-au şocat considerabil simţul moral’”. Avertizând asupra consecinţelor publicării cărţii, Sedgwick adăuga că „omenirea, în mintea mea, va suferi un rău care s-ar putea să o abrutizeze şi care va scufunda rasa umană într-o mare de degradare mai adâncă decât orice cunoaştem din istoria ei.”

Entuziasmat de noua sa teorie, Darwin a dat prea puţină atenţie posibilelor consecinţe morale ale scrierilor sale. Cu siguranţă, nu a prevăzut că după 75 de ani, ideile sale îl vor conduce pe un Adolf Hitler la formularea unor politici rasiale şi exterminaţioniste. Profesorul Weikart documentează însă această conexiune, cu numeroase citate din majoritatea filosofilor şi cercetătorilor germani din acea epocă.

Dr. Richard Evans, profesor de Istorie Modernă la Universitatea Cambridge şi autor al cărţii The Coming of the Third Reich, declară că Weikart “prezintă în detalii ponderate şi convingătoare felul în care gânditorii darwinişti din Germania au făurit o atitudine amorală asupra societăţii umane până în primul război mondial, în care un presupus bine al rasei a constituit unicul criteriu al politicilor publice şi ‚igienei rasiale’.
„Fără a supra-simplifica liniile care leagă această filozofie de Hitler, el demonstrează cu o claritate rece felul în care o serie de scriitori şi cercetători darwinişti au avansat politici cum ar fi infanticidul, sinuciderea asistată, prohibiţiile maritale şi multe altele pentru cei pe care îi considerau rasial sau eugenic inferiori, oferindu-i astfel lui Hitler o bază ştiinţifică pentru politicile adoptate de acesta…”

Nu doar Hitler şi naziştii lui au fost influenţaţi major de Darwin.
„După ce a citit Originea speciilor lui Darwin, Karl Marx i-a scris lui Friedrich Engels, ‚Deşi realizată într-o manieră englezească grosolană, aceasta este cartea care conţine o bază în istoria naturală pentru vederile noastre’. Mai mult, mulţi pacifişti, feministe, susţinători ai controlului naşterilor şi activişti homosexuali au fost darwinişti entuziaşti şi au folosit argumentele lui Darwin pentru a-şi promova agenda social-politică”

O nouă moralitate

Ideile lui Darwin au condus la o viziune asupra lumii radical diferită pentru mulţi gânditori europeni. „În 1904, unul dintre cei mai de seamă biologi darwinieni germani, Arnold Dodel, proclama: ‚Noua viziune mondială se sprijină pe teoria evoluţiei. Pe ea trebuie să construim o nouă etică… Toate valorile trebuie reevaluate’… Relativismul lor moral implică ideea că unele valori morale poate au fost valabile în trecut, dar este posibil să nu se mai aplice în condiţiile moderne.”

În mod interesant, un contemporan al lui Dodel, faimosul anti-evoluţionist american William Jennings Bryan,
„a fost în mare măsură motivat de preocuparea legată de implicaţiile morale ale darwinismului. În calitate de pacifist, Bryan a fost scandalizat de retorica darwiniană a militariştilor germani, pe care îi făcea responsabili de izbucnirea primului război mondial.”

Îngrijorarea lui Bryan s-a dovedit întemeiată, gândirea lor fiind o scară pentru teoriile rasiale ale lui Hitler, care au condus la un al doilea conflict major după doar 25 de ani.
Teoria lui Darwin nu doar că a modificat gândirea politică, conducând la comunism şi nazism şi la două războaie mondiale. Ea a schimbat şi mentalitatea unui număr considerabil de oameni din ţările dezvoltate. Valorile bazate pe secole de învăţătură creştină asupra sfinţeniei căsătoriei şi a vieţii umane în general au început să se erodeze. Teoria lui Darwin nu a oferit doar o explicaţie alternativă la creaţiunea biblică, dar a condus la îndoieli asupra a tot ce afirmă Scriptura, inclusiv asupra legilor morale.

Mulţi văd astăzi căsătoria ca fiind ceva învechit, „o bucată de hârtie”, în timp ce ideea de fidelitate sexuală faţă de soţ/soţie pe durata vieţii o regăsim doar la o minoritate. Pentru mulţi, sexul este doar pentru plăcere iar copiii sunt o problemă.

Totul şi orice se poate justifica dacă îl scoţi pe Dumnezeu din schemă. Acum două mii de ani, într-un context amoral, Sf. Pavel scria: „Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele”. (Romani 1:28-29). Din păcate, cuvintele lui sunt un tablou al societăţii „moderne” de astăzi.
În versetul următor, Sf. Pavel spune că oamenii au devenit „urâtori de Dumnezeu”.

De fapt, promovarea oarbă a teoriei evoluţioniste se bazează pe obstinaţia de a respinge cu orice preţ pe Dumnezeu şi a-l scoate de tot din viziunea globală asupra vieţii. Poate că Darwin nu îşi propusese să respingă moralitatea creştină, dar la aceasta a condus în final teoria lui. Trăind în Anglia victoriană, ar fi fost cu siguranţă îngrozit de ideologia nazistă, dar fără a sa teorie a evoluţiei, al treilea Reich nu s-ar fi putut justifica pe sine.

Desigur, nu darwinismul în sine a produs ororile nazismului şi comunismului, dar fără Darwin, în special fără permutările darwiniste şi eugenice sociale, nici Hitler şi nici Stalin nu ar fi avut baza ştiinţifică necesară pentru a se convinge pe sine şi pe adepţii lor că atrocităţile comise de ei sunt vrednice de laudă. Darwinismul sau, cel puţin unele interpretări naturaliste ale darwinismului, au reuşit să răstoarne scara valorilor morale.

SURSA: Textul intitulat Zece greşeli ale lui Darwin a fost pus în circulaţie de creationism.info. Traducere şi adaptare din limba engleză de Bogdan Mateciucš