CRAIOVA, PERLA VALAHIEI

PRECISTA OT DUD

 Icoana Precista ot Dud a rezistat tuturor vicisitudinilor de-a lungul secolelor: în anul 1801 a rezistat incendiului provocat de hoardele turceşti care au incendiat trei sferturi din Craiova, fiind singurul odor găsit intact printre dărămăturile carbonizate, iar în anul 1840 a rezistat fără nici o zgârietură cutremurului devastator ce a afectat mai toată Valahia.

După cum afirmă preotul Petre Mocanu, “Maica Domnului a răspuns grabnic tuturor celor care soseau aici cu teamă şi iubire de Dumnezeu, cu multă smerenie şi recunoaşterea păcatelor. Fiecare a primit ce i se cuvenea, după măsura credinţei sale, dar toţi s-au întors la casele lor alinaţi şi îmbunătăţiţi. (…) În 1992, un grup de cercetători germani de la un institut din Bonn au vizitat parohia noastră. Specialiştii germani dispuneau de un echipament tehnologic foarte modern, de măsurare a câmpurilor electromagnetice, pe care îl mai folosiseră şi la cercetarea altor icoane din spaţiul ortodox răsăritean. În momentul în care au făcut aceeaşi măsuratoare, indicatoarele electronice ale aparatelor au arătat un punct energetic maxim, fapt ce i-a emoţionat profund. Eram de faţă şi mi-au mărturisit, cu mare tulburare, că n-au mai întâlnit niciodată, în lungile lor călătorii, o astfel de icoană, în jurul căreia – o dovedeau chiar aparatele lor! – exista un câmp magnetic atât de puternic, semn că odorul din sfânta biserică iradiază, în chip nevăzut, o uriaşă energie necunoscută… Mi-am spus atunci, în sinea mea: “Iată cum lucrează Duhul Sfânt, chiar şi în zilele noastre! Ce “dovezi” să-i mai cerem Celui de Sus?”. N-am să uit acea întâmplare cât voi mai avea de trăit. Îmi amintesc de un bărbat din Slatina, între doua vârste, aflat într-o fază avansată de cancer, care a ajuns aici într-un cărucior cu rotile. A locuit la o rudă din Craiova cam două săptămâni, răstimp în care era adus zilnic să se roage, de dimineaţa până seara, la icoană. Vă rog să mă credeţi că a plecat acasă pe picioarele lui, dar până în ultima clipă, parcă nu-i venea să se despartă de icoană! Nici nu îndrăznea să mai meargă, după şase luni de stat în cărucior… Acum vreo doi ani, am avut o credincioasă bolnavă de leucemie, care mi-a spus că doctorii i-au mai dat doar câteva luni de viaţă. Venise tocmai de la Braşov. De la gară, a ajuns direct aici. Se vedea că e slabită rău. A stat în genunchi, la icoană, vreo şapte, opt ore, suspinând fără încetare. Femeia se temea pentru soarta bătrânei sale mame. Dacă ea şi-ar fi sfârşit zilele, mama rămânea singură pe lume, muritoare de foame. Acea creştină nu se tânguia şi nu se ruga pentru ea însăşi, ci pentru mama sa! Au trecut circa doi ani de atunci şi femeia a revenit, în repetate rânduri, la biserică. Stau mereu de vorbă cu ea. De fiecare data plânge încet, în faţa icoanei, numai că acum o face de bucurie şi cu o recunoştinţă fără margini, fiindcă s-a vindecat. Mi-a povestit de nenumărate ori cum s-a întors la Braşov şi ce a urmat. La început, toţi medicii au refuzat să creadă că este adevărat, atunci când i-a ieşit primul buletin cu analize bune, motiv pentru care au pus-o să repete examenele medicale de încă două ori, pentru că era considerată bolnavă incurabilă, aflată în pragul morţii… Iată de ce repet că această minunată icoană a răspuns fiecăruia, după măsura credinţei sale!.” (35)

Aflat în faţa icoanei Precista ot Dud, în nădejdea de a fi ascultat de Maica Domnului Iisus Hristos, orice credincios trebuie să rostească o rugăciune specială, care sună astfel:

“O, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, lumina tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere celor ce suntem în supărări că, afară de Tine altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu eşti Maica milostivirii noastre şi ca Maica lui Dumnezeu, stând înaintea Prestolului Prea Sfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă, că nimeni din cei ce se roagă Ţie nu este ruşinat. Primeşte această rugăciune a noastră şi ne izbăveşte pe noi din toate necazurile, nevoile şi supărările, împacă viaţa noastră cu Sfânta Ta Biserică a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înrădăcinează în sufletele noastre toată dragostea şi iubirea unuia faţă de celălalt şi nu socoti iscodirile şi uneltirile diavoleşti care sunt făcute asupra noastră de văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi, ci degrabă fă-i plecaţi de la făptura Ta din inimă, din toate mădularele robilor Tăi. Şi precum Fiul Tău a cercetat pe Avimelec la via Agripinei, cercetează-ne şi pre noi, şi ne trimite din Înălţimea Sfântului Tău lăcaş înger tare, înger păzitor şi ne dăruieşte linişte sufletească şi trupească, înţelegere şi unire în casele noastre, mergere de bine şi întru toate bunăsporire, fereşte-ne pe noi de toată reaua întâmplare. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru. Amin.” (25)

De-a lungul întregii sale istorii, Icoana Precista ot Dud a devenit nu numai ocrotitoarea credincioşilor care s-au înfăţişat în faţa sa pentru a cere ajutorul Maicii Domnului, ci şi a locului – a întregului oraş Craiova. Din anul 1750 şi până în prezent Craiova s-a aflat sub aripa protectoare a Precistei din Dud, fiind învăluită ca într-o aură diafană. Din acest motiv nu trebuie considerată o exagerare afirmaţia că prin descoperirea icoanei precista ot Dud, în anul 1750, Craiova a cunoscut a treia întemeiere (prima întemeiere a avut loc pe timpul pelenilor, iar a doua pe timpul kraiului Iova).

FRAGMENTE DIN

CRISTIAN GĂNESCU: CRAIOVA, PERLA VALAHIEI