CRAIOVA, PERLA VALAHIEI

BISERICA GĂNESCULUI

La mijlocul secolului al optsprezecelea, datorită dezvoltării comerciale a oraşului, centrul economic s-a mutat dinspre Dealul Sfântul Dumitru şi Piaţa Elca (Piaţa Veche) spre zona unde se află astăzi edificul emblematic al Univeristăţii. La început, între anii 1700-1785, zona ce se întinde de la actualul sediu al Prefecturii spre edificiul Universităţii s-a numit Mahalaua Berindei; între anii 1785-1810 s-a numit Mahalaua Sfeti Nicolae, iar după anul 1810 s-a numit Mahalaua Gănescului sau Mahalaua Episcopia (Piscupia).

Dezvoltarea întregii zone a pornit de la construirea de către boierul Barbu Gănescu, pe propria sa moşie, între anii 1752-1759, a unei biserici închinate Sfântului Nicolae, motiv pentru care întreaga zonă a primit denumirea Mahalaua Sfeti Nicolae sau Mahalaua Gănescului. Mahalaua Gănescului a primit ulterior numele Mahalaua Episcopia datorită faptului că biserica a devenit între timp mănăstire şi metoc al Episcopiei Râmnicului. În jurul bisericii au fost construite mai multe chilii şi un gard. În mănăstirea Gănescului a locuit, în ultima parte a vieţii sale, cronicarul Dionisie Ecleziarhul, iar după anul 1830 a locuit Vlădica Chesarie (Kesarie), episcop al Râmnicului.

Peste drum de biserică se afla casa impunătoare a boierului Gănescu. “Gănescu biv vel stolnic” a fost un boier considerat de mâna a doua, deci nu extrem de bogat, dar care a fost suficient de darnic pentru a ridica o biserică pe moşia sa.

După cum menţionează istoricul Vladimir Roşulescu, pomelnicul lui Barbu Gănescu biv vel stolnic menţionează următoarele: „Acest blagorodnic boier s-au îndemnat în anul 1752, din voia lui Dumnezeu, şi au zidit acest sfânt locaş din temelie, împreună cu ajutorul şi al altor provoslavnici creştini, înzestrând-o cu odoare şi împodobind-o desăvârşit, au făcut şi câteva chilii şi pivniţa şi zidul împrejur pe jumătate şi au închinat-o să fie metoc Sfintei Episcopii a Râmnicului, spre a sa vecinică pomenire şi a nemului său. Au mai dat danie două sălaşe de ţigani şi o livadie la Jii şi via de la Prisaca, câtă  s-au găsit atunci, spre a sa vecinică pomenire şi neamului său.” (36)

Finalizarea construcţiei propriu-zise şi utilarea bisericii cu cele necesare a fost opera nepotului lui Barbu Gănescu pe nume Vlăduţ Gănescu. Acesta a decis, în anul 1777 să închine biserica Episcopiei Râmnicului. Ca metoh al Episcopiei Râmnicului, mănăstirea Gănescului a beneficiat de nenumărate danii de la urmaşii lui Barbu Gănescu, precum fiica Stanca sau fratele Petre Gănescu. După cum afirmă Vladimir Roşulescu, „Stanca, fiica dumnealui răposat Gănescului au dat moşia Mărginenii sud Vâlcea cu via cât au găsit şi moara de acolo danie sfântului locaş că au fost partea ei”. Fratele ctitorului, Petre Gănescu, „dă un clopot, piatra de var şi pietrele de la toate ferestrele, cărămida şi piole de stâlpul pridvorului.” (36)

Un rol important în buna funcţionare şi utilare a Mănăstirii Gănescului l-au avut mai mulţi clerici din Episcopia Râmnicului, rolul principal revenind episcopilor Chesarie şi Filaret. Istoricul Vladimir Roşulescu menţionează următoarele: „Acest arhiereu (este vorba despre episcopul Khesarie n.n.) fiind episcopul Râmnicului au avut râvnă spre acest sfânt şi Dumnezeiesc locaş şi au poruncit de s-au zidit clopotniţa din temelie precum se vede şi au cumpărat trei clopote cu talere….şi au făcut şi două hodăi despre miazănoapte (spre Valea lui Opincă) şi au plătit de au zugrăvit şi au înfrumuseţat tâmpla bisericii precum se vede. Au cumpărat o moşie ce se zice Băbiciu cu talere 1200 care moşie este în judeţul Romanaţi. Şi au mai cumpărat şase locuri de casă aici în oraşu „Kraiovei” spre a sa vecinică pomenire.”

 Şi episcopul Filaret a făcut nenumărate domanţii mănăstirii: “Acest fericit şi prea sfinţit arhiereu fiind episcop Râmnicului au avut mare şi fierbinte râvnă spre acest sfânt şi Dumnezesc locaş şi întâi au făcut în biserică patru icoane mari stopăneşti şi alta a sfintei Troiţe deosebindu-le cu stâlpişori săpaţi şi poleiţi şi împodobindu-le cu zugrăveli scumpe şi cu săpături împrejur şi până jos, precum se vede, împreună şi cu sfintele dveri din mijloc. Au prefăcut şi candelele şi mai adăugând argint au făcut patru candele mari, au făcut şi patru ripide de argint curat şi perechi … frumoase şi scumpe şi altele şi altele ce lipseau spre slujba sfintei biserici. Au zidit şi proscomidia din temelie alături de altariu şi de altă parte o cămară pentru păstrarea odoarelor ale sfintei biserici şi au înălţat zidul peste tot împrejurul bisericii de un stânjen şi au făcut nouă „kilii” în pânza zidului despre răsărit între care este şi magherniţa şi altă „kilie” mare cu hodae de desupt împreunând-o cu altă kilie de lângă clopotniţă. Au făcut şi zidul curţii din afară peste tot de un stânjen şi un sfert înalt şi altele împrejur. Au cumpărat şi o moşie ce se zice Curtişoara sud Romanaţi cu talere…..au cumpărat şi trei livezi împrejurul Craiovei.” (36)

După anul 1779, când la Mănăstirea Gănescului şi-a stabilit reşedinţa pentru o perioadă destul de lungă de timp episcopul Khesarie al Râmnicului, aceasta a fost considerată catedrală a oraşului Craiova, poziţie pe care a deţinut-o aproape o sută de ani, până în anul 1864, când datorită condiţiilor economice precare a devenit biserică de mir. Excepţie a făcut perioada 1848-1851, când, datorită situaţiei politice tensionate dintre trupele turceşti şi cele ruseşti care ocupaseră oraşul, catedrală a devenit biserica Sfântul Ilie. După cum menţionează istoricul Vladimir Roşulescu în studiul citat, există două documente care întăresc rolul de catedrală al bisericii Episcopiei. Unul provine din anul 1846, iar al doilea din anul 1853, fiind păstrate în Arhiva Colegiului Naţional Carol I, dosarul 262, fila 274. “Din cele două documente rezultă că până la secularizare biserica Sfântul Nicolae Gănescu şi-a păstrat rolul neoficial de catedrală a Craiovei. Până în 1779 acest rol îl deţinuse bătrâna biserică domnească Sfântul Dumitru, iar între 1848-1851, biserica Sfântul Ilie. (36)

În perioada ei de glorie, Biserica Gănescului, devenită catedrală episcopală, acoperea “o suprafaţă dreptunghiulară înconjurată de o împrejmuire zidită cu înălţimea de un stânjen şi un sfert, adică de circa 2,50 metri. Se mai poate deduce că avea o clopotniţă, construită de episcopul Chesarie, cu patru clopote (unul dăruit de Petre Gănescu, fratele ctitorului, iar celelalte trei dăruite de episcopul Chesarie). Biseria era împodobită cu zugrăveli ornamentale (pictură în frescă), cu icoane şi alte elemente decorative. Ceea ce se mai poate deduce este faptul că biserica avea axa longitudinală paralelă cu Drumul Bucureştilor, viitoarea Str. Justiţiei, cu altarul îndreptat spre răsărit aşa cum era caracteristic tuturor bisericilor ortodoxe.” (36)

După secularizarea din 1864, mănăstirea Gănescului a devenit tribunal şi loc de arest preventiv, iar în anul 1884 a fost demolată. După cinci ani, în acel loc a fost ridicat impresionantul edificiu al Palatului de Justiţie, devenit ulterior sediul Universităţii din Craiova.

FRAGMENTE DIN

CRISTIAN GĂNESCU: CRAIOVA, PERLA VALAHIEI