Un mormânt traco-getic, vechi de 2.500 de ani, a fost descoperit de un ţăran din localitatea Peretu, în urmă cu mai bine de trei decenii. Coiful de argint aurit descoperit la Peretu, asemănător cu cele dgăsite în alte colţuri ale ţării, a lansat în rândul unor istorici ipoteza unei misterioase Frăţii a Regilor Traci, existente pe teritoriul României cu mult înaintea epocii lui Burebista.
Tezaurul de la Peretu a fost descoperit întâmplător de un localnic în 1971. Lama tractorului cu care săteanul lucra pe pământul CAP-ului din localitate s-a împiedicat în obiectele metalice vechi de mii de ani. Spre uimirea localnicilor care cunoaşeau de ani de zile movila din curtea CAP-ului şi n-au bănuit niciodată ce s-ar putea ascunde sub ea, locul s-a dovedit a fi un mormânt traco-getic vechi de aproximativ 2500 de ani.

După ce ţăranul Alexandru Trână a făcut descoperirea în locul cunoscut de săteni ” La izvoare”, arheologilor le-a revenit sarcina de a data obiectele şi de a dezlega misterul.
”Tezaurul a fost recuperat de un inginer agronom şi predat profesorului Petre Voievozeanu. În acelaşi an, Emil Moscalu, arheolog în cadrul Institutului de Arheologie „VasilePârvan” din Bucureşti, a realizat o săpătură de salvare în ceea ce mai rămăsese din mormânt. Pentru completarea informaţiei despre contextul îngropării tezaurului, în 1971 s-au mai efectuat cercetări în jurul tumulului”, amintesc specialiştii de la Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman.

Mormântul traco-getic descoperit la Peretu este vechi de aproximativ 2500 de ani şi a fost catalogat ca aparţinând unei civilizaţii precreştine, au concluzionat arheologii. S-a presupus că mormântul a aparţinut unui reprezentant de seamă al aristocraţiei locale.
Arheologii au descoperit două camere funerare. În prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramică, de la cuţite din fier sau vârfuri de săgeţi până la obiecte de argint aurit, vase de bronz. Războinicul aristocrat de la Peretu nu fusese înmormântat singur. În a doua cameră mortuară s-au găsit scheletele a doi cai, doi câini de vânătoare, o vacă, un car cu patru roţi de fier. Au fost descoperite în mormântul de la Peretu 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care şi un coif de argint aurit de aproximativ 750 de grame.

Coiful a tras atenţia arheologilor şi a deschis seria multor ipoteze şi teorii, unele dintre ele în contradictoriu cu ceea ce admit manualele de istorie. Coiful, expus în prezent la Muzeul de Istorie din Bucureşti, este împodobit cu reprezentari animaliere în relief, având în frunte doi ochi cu sprâncene mari. Pe cele doua obrăzare ale coifului apa însemne diferite. Pe obrazul stâng al coifului este reprezentat un ţap sau un cerb, iar pe cel drept un vultur care tine un peşte în cioc si un animal în gheare. Pe toata portiunea coifului ce protejeaza ceafa sunt trei cerbi. Arheologii au găsit asemănări între misteriosul coif descoperit la Peretu şi alte coifuri aurite descoperite în colţuri îndepărtate ale ţării, cum ar Porţile de Fier, Aghighiol, Cucuteni, Coţofeneşti. Coiful aminteşte de poemele lui Homer

Potrivit specialiştilor de la Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman, motivul ochilor figuraţi pe partea frontală a coifurilor de la Peretu, Agighiol, Porţile de Fier, ca şi pe cele de la Poiana Coţofeneşti şi Cucuteni Băiceni are un stil şi o formă unică:” Aceştia aveau un rol deosebit, ţinând cont că materialul din care erau confecţionate coifurile, chiar dacă era valoros, nu putea asigura protecţia necesară în război, iar datorită lui, purtătorul devenea o ţintă principală. Foarte probabil, coifurile de acest gen erau purtate numai cu ocazia unor scene de cult şi de investitură, căsătorie, turnee regale, ospeţe şi, eventual, la vânătoare.
Prezenţa unor coifuri din metale preţioase în cadrul tezaurelor getice din sec. IV. î. Chr. se încadrează în lunga serie a existenţei acestor tipuri de artefacte. Coifuri de paradă sau care asigură creşterea prestigiului purtătorului datează încă din epoca bronzului. În lumea minoică şi cea miceniană existau astfel de artefacte făcute din defense de mistreţ”. Coifurile amintesc de eroii descrişi de Homer în Iliada şi Odissea: „Neteda-i piele ferind, căci ea e păzită de coiful cel cu plăci de metal şi cu ochi, dăruit de Apolon…”; „Pune şi coiful de aur crestat şi cu patru gurguie, care-ar putea ocroti pedestrime-a o sută de-oraşe…”.

Legenda Frăţiei tracilor spune că, la începuturile istoriei, regii traci, despre care Homer a scris ca erau stăpânitorii Lânii de aur, erau uniţi între ei printr-un jurământ tainic. Legenda mai spune că , pe teritoriul României, triburile tracice erau unite înainte de Burebista. Cei aleşi erau iniţiaţi în ” Taina Jurământului”, un jurământ care garanta tăcerea în faţa duşmanilor. Ei purtau coifuri de aur sau de argint aurit cu însemne anume , care aveau o anumită semnificaţie.

Emil Moscalu, arheologul care s-a ocupat de mormântul descoperit a Peretu a fost cuprins de febra descifrării Legământului Trac. A sfârşit tragic, într-un mod care aminteşte de povestea blestemelor faraonilor egipteni. Se spune că după descoperirea coifului de la Peretu, încrezător în teoria Frăţiei Trace care păzea comori ascunse, arheologul a început să caute în zonă o comoară. Oamenii locului vorbesc despre o legendă potrivit căreia pe locul descoperirii marelui coif apăreau noaptea flăcări ale tezaurelor îngropate. Arheologul a căutat în zadar. Tot ce a găsit a fost un schelet . Şi-a pierdut minţile câteva luni mai târziu. Colegii au povestit după dispariţia sa că devenise obsedat de hoţi şi purta cu el în permanenţă un rucsac. Nimeni nu ştie ce conţine. Rucasacul a ars într-un incendiu izbucnit pe şantierul arheologic. Arheologul a murit într-un spital de psihiatrie. Legenda coifului de la Peretu , a presupusei Frăţii Tracice şi mai ales a comorilor ascunse acum două mii de ani, rămân întrebări fără răspuns.
(Preluare articol de Elisabeth Bouleanu 25 martie 2015)