Fake news-ul prezentat în ziarele bulgărești, sârbești şi maghiare, preluate în presa românească, susține că românii ar avea moștenire genetică slavonă de 50-60%: „Sârbii, croații, bulgarii și românii din ziua de azi au avut o compoziție ancestrală similară cu cea a indivizilor antici după anul 900 d.Hr., în locuri precum Timacum Minus, Tragurium sau necropola Rudine la Viminacium, cu aproximativ 50%–60% moștenire genetică înrudită cu cea Est-Europeană, amestecată cu moștenire genetică legată de populațiile balcanice din epoca fierului și, în unele cazuri, și o contribuție romană anatoliană implicând o continuitate substanțială a populației în regiune în ultimii 1.000 de ani.” De acest fake news s-a ocupat Matei Blănaru, cercetător la Centurul de studii sino-ruse (CSSR) sub egida Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN) și doctorand al Universității din București, care a afirmat următoarele: Astfel de fake news-uri – afirmă Matei Blănaru – sunt foarte greu de combătut din cauza limbajului specializat, a teoriilor contradictorii încă nedovedite pe deplin și a faptului că nespecialiștii nu pot să înțeleagă textul original, astfel că titluri precum cele din presa bulgară sau ungară, cu vădite interese subiective în virtutea unor pretenții revizioniste maghiare sau pan-slavone, au tendința de a fi asumate ca Read More …
Autor: Cristian Ganescu
Mediterranean Archaeology: Statuia sfinxului descoperit pe teritoriul Daciei
Potrivit unui studiu publicat pe 30 decembrie în revista Mediterranean Archaeology and Archaeometry, statuia de bronz a sfinxului datând din secolul al III-lea provine din Dacia, o provincie romană care corespunde în mare parte României de astăzi. Având forma unui leu înaripat, „sfinxul a fost perceput de creatorii și utilizatorii inițiali ai artefactului ca o reprezentare a unei zeități mitice pe care o onorau și o venerau”, a declarat Peter Revesz, autorul studiului și profesor la Universitatea din Nebraska. După ce a fost descoperită în secolul al XIX-lea, statuia a fost furată de la un condeier european undeva în jurul anului 1848, a precizat Revesz. Deși nu a fost recuperată niciodată, a rămas un desen detaliat al sfinxului. În desen, inscripția – compusă dintr-o mână de caractere – poate fi văzută la baza statuii. Timp de decenii, cercetătorii au examinat desenul, încercând să decodifice inscripția. Cu toate acestea, ei nu au avut succes, poate pentru că – într-o ruptură „neobișnuită” față de normele antice – se citește de la dreapta la stânga. „Caracterele pot părea misterioase la început”, a declarat Revesz, dar „odată ce se observă oglindirea, caracterele devin ușor de recunoscut ca fiind litere ale alfabetului grecesc, câteva dintre Read More …
SKARA BRAE, MAINLAD, ARHIPELAGUL ORKNEY
Arhipelagul Orkney se află în extremitatea nordică a Scoţiei şi este format din 70 de insule, din care numai 20 sunt locuite. Administrativ, Orkney aparţine Scoţiei şi implicit Marii Britanii, dar este o zonă izolată, bătută de vânturile nordului, cu foarte puţini locuitori, adică 20.000, majoritatea stabiliţi pe Mainland, cea mai importantă insulă Deşi pare un capăt de lume, în arhipelagul Orkney se află una dintre cele mai importante comori arheologice din Europa. Deşi acest ţinut pitoresc dar izolat, pare un loc uitat de lume, în rumă cu cinci mii de ani a fost unul dintre cele mai importante centre neolitice din Europa, cu structuri care pot egala, spun unii specialişti, prin complexitate şi valoare, piramidele din Egiptul Antic. În anul 1850, o bucată mare de pământ şi nisip s-a desprins de pe ţărmurile insulei Mainland, în urma unei furtuni violente. Atunci, în acest loc care se numea Skara Brae, au ieşit la iveală structuri de piatră foarte vechi. Abia în 1930, după alte furtuni care efectiv scoateau la iveală de sub pământ şi nisip construcţii de piatră, au început cercetările arheologice sistematice. La Skara Brae a fost descoperit un întreg sat din piatră, cu locuinţe interconectate şi cu mărturiile Read More …
CASELE DRAGONILOR – INSULA EVIA
Insula Evia, denumită în trecut Eubea sau Eubeea (Abantis în perioada arhaică, Abantes în textele homerice) este singura insulă cunoscută din Marea Egee unde se întâlnesc construcții megalitice denumite drakospita (Casele Dragonilor). Dragonii erau consideraţi în antichitate făpturi asemănătoare giganților. Lungă (175 km lungime), îngustă (6 până la 45 km lățime) cu o orientare generală de la N-V la S-E, insula Evia este situată în imediata apropiere a coastei de est a Greciei continentale. Edificiile denumite denumite drakospita au fost construite la altitudini mari. Pe insula Eubea, între munții Ochi (1.394 m) și Styra se află aproximativ douăzeci și trei de structuri megalitice de acest tip. Prima oară au fost descoperite de geologul britanic John Hawkins pe 21 octombrie 1797. Edifiicile sunt alcătuite din pietre late şi subţiri puse una peste alta; pietrele cele mai mari serveau drept acoperiş, fiind poziționate într-un mod similar cu cele de la Stonehenge.
ANAMNESIS Vs HYPOMNESIS
Faptul că scrisul a apărut datorită unor necesităţi destul de prozaice poate fi dedus şi din analiza termenilor care se foloseau în antichitate. Bunăoară, cuvântul grecesc pentru carte, “biblos”, se referă la aspectul material şi mai puţin la aspectul spiritual al cărţii. Numele biblos, de unde a provenit de fapt cuvântul Biblie, indică doar faptul că sulul de papirus ce servea scrisului era procurat din oraşul fenician Byblos, care livra în arealul mediteraneeean materia primă necesară scrisului. Echivalentul ebraic al cuvântului grecesc biblos este sepher, al cărei sens este de a număra, de a enumera; la rândul său, cuvântul sopher are sensul de contabil, socotitor sau administrator, cuvânt tradus destul de inexact în versiunile moderne ale Bibliei, prin termenul de scrib sau scriitor. Aşadar, sensul cuvântului modern “carte” este identic în limba greacă şi în limba ebraică; sepher sau biblos înseamnă listă, iar principiul narativ al expunerii este structurat după modul de alcătuire al unui proces verbal. Fiind scrise aşadar după principiul listei, miturile primistoriei trebuie interpretate ca atare. Tot astfel, cărţile, denumite sepher, ale Vechiului Testament au fost concepute, începând chiar cu Geneza, sub forma unor liste: lista zilelor creaţiei şi ale activităţilor Creatorului, lista generaţiilor de la Adam, Read More …
MITURILE ŞI PRINCIPIUL LISTEI
Analiza miturilor nu poate pleca decât de la premisa fundamentală că miturile sunt rezultatul conectării la aspectele spirituale ale lumii, în urma unor operaţiuni transconştiente, reliazată de persoane cu vocaţie, care pot fi desemnate prin titulatura generică de specialişti ai conectării. La început, miturile au fost transmise doar în mod oral datorită faptului că o lungă perioadă de timp a existat o interdicţie de ordin magic în ceea ce priveşte transmiterea miturilor prin scris. Iniţial, s-au format şcoli iniţiatice, în cadrul cărora informaţiile de natură mistică furnizate de contactori – aleşi, iniţiaţi, şamani etc – erau transmise aproape exclusiv prin viu grai, de la maestru la discipol, într-un lanţ iniţiatic, ce s-a perpetuat secole de-a rândul. Textele erau memorate cât mai fidel, discipolul învăţând cu precizie modul de recitare, intonaţia şi procedeele respiratorii ce trebuiau respectate. Într-un fel, se proceda la fel ca în institutele de actorie din zilele noastre, în care elevii învaţă cum să recite corect un anumit text. În perioada transmiterii orale, miturile au fost transmise în versuri nu atât pentru frumuseţea exprimării, cât mai ales pentru că, versificate, puteau fi memorate mai uşor. În şcolile iniţiatice exista o „diviziune a muncii” foarte strictă. Maestrul, ca un Read More …
TRANSMITEREA ORALĂ A MITURILOR
Analiza miturilor nu poate pleca decât de la premisa fundamentală că miturile sunt rezultatul conectării la aspectele spirituale ale lumii, în urma unor operaţiuni transconştiente, reliazată de persoane cu vocaţie, care pot fi desemnate prin titulatura generică de specialişti ai conectării. La început, miturile au fost transmise doar în mod oral datorită faptului că o lungă perioadă de timp a existat o interdicţie de ordin magic în ceea ce priveşte transmiterea miturilor prin scris. Iniţial, s-au format şcoli iniţiatice, în cadrul cărora informaţiile de natură mistică furnizate de contactori – aleşi, iniţiaţi, şamani etc – erau transmise aproape exclusiv prin viu grai, de la maestru la discipol, într-un lanţ iniţiatic, ce s-a perpetuat secole de-a rândul. Textele erau memorate cât mai fidel, discipolul învăţând cu precizie modul de recitare, intonaţia şi procedeele respiratorii ce trebuiau respectate. Într-un fel, se proceda la fel ca în institutele de actorie din zilele noastre, în care elevii învaţă cum să recite corect un anumit text. În perioada transmiterii orale, miturile au fost transmise în versuri nu atât pentru frumuseţea exprimării, cât mai ales pentru că, versificate, puteau fi memorate mai uşor. În şcolile iniţiatice exista o „diviziune a muncii” foarte strictă. Maestrul, ca un Read More …
MITURILE, DOCUMENTE INIŢIATICE (3)
Miturile s-au bazat aşadar, pe cunoaşterea experiementală a oamenilor. Cu alte cuvinte, miturile au luat naştere în urma experienţei directe a oamenilor. Nimic nu poate pătrunde în conştiinţa oamenilor, dacă nu provine din experienţa directă. Prin mituri, oamenii arhaici au încercat să înţeleagă lumea şi să se înţeleagă pe sine. Cu toate că de-a lungul secolului XX s-a realizat un imens salt înainte, cercetarea mitologiei s-a oprit însă la jumătatea drumului. Chiar dacă marea majoritate a cercetătorilor a recunoscut că miturile reflectă fenomene şi evenimente reale, statutul lor de “istorisire adevărată” nu a fost acceptată decât, cel mult, teoretic. Ceea ce însamnă că cercetarea mitologiei s-a oprit cu mult înainte de jumătatea drumului. Miturile s-au bazat pe un tip specific de cunoaştere experiementală. Totuşi, departe de a fi avut o origine profană, psihologică sau socială, trebuie constatat că miturile nu au fost creaţii ale unor persoane dotate întâmplător cu calităţi literare. Dimpotrivă, miturile transcend nivelurile inconştientului personal sau inconştientului colectiv, fiind, în marea majoritate a cazurilor, producţii iniţiatice. De aceea, originea miturilor este căutată degeaba în cauze sociale, culturale sau psihologice. Originea miturilor, în mod necesar, trebuie raportată la caracteristicile definitorii ale cunoaşterii umane. Miturile descriu fenomene şi evenimente reale Read More …
MITURILE, DOCUMENTE INIŢIATICE (2)
După demersurile lui Carl Gustav Jung, care a fost unul dintre primii autori care a acordat un statut obiectiv miturilor în sensul că nu sunt chiar plăsmuiri ale unor persoane cu imaginaţia înfierbântată, dar şi ale filozofului structuralist Claude-Levi Strauss, care afirma că mitologia este rezultatul unei “gândiri sălbatice”, un nou suflu a început să-şi facă simţită prezenţa în ceea ce priveşte interpretarea miturilor. Astfel, în cea de-a doua parte a secolului al XX-lea, cercetătorii au convenit, în marea lor majoritate, că miturile sunt naraţiuni complexe care încearcau, în perioada când au fost formulate, să explice fenomenele şi evenimentele cu care erau confruntaţi oamenii. Studiul mitologiei a cunoscut un mare pas înainte prin opera savantului român Mircea Eliade, care a dezvoltat cea mai amplă analiză a mitologiei din cultura contemporană. Mircea Eliade a fost unul dintre pionierii culturii umaniste ai secolului XX, care a reliefat în opera sa faptul de maximă importanţă că, departe de a fi simple poveşti de adormit copiii sau plăsmuiri ale imaginaţiei, sub mesajul epic adesea înşelător, miturile ascund o înţelepciune profundă. Mircea Eliade este de părere că “mitul este o naraţiune adevărată şi sacră”. Mitul povesteşte “o istorie sacră care relatează un eveniment care a Read More …
MITURILE, DOCUMENTE INIŢIATICE (1)
În limbajul comun, creaţie a societăţii contemporane şi a modului actual de a înţelege lumea, cuvântul mit a suferit alterări serioase, pierzându-şi sensurile adânci pe care le-a avut cândva. Prin mit, majoritatea contemporanilor înţeleg îndeobşte o ficţiune sau o plăsmuire a unor visători. Marea majoritatea a oamenilor – şi acesta este chiar sensul conferit cuvântului în vorbirea curentă – înţelege prin mit ceva ce este situat în afara realităţii concrete. Astfel s-a ajuns ca, în limbajul comun, liber consimţit, mitul să reprezinte ceva cu care un om obişnuit nu are de ce să-şi bată capul prea mult, motiv pentru care a fost împins undeva, departe, la marginea cunoaşterii umane, fiind considerat mult prea depărtat de interesul îndreptăţit pe care fiecare persoană care se respectă şi care trăieşte în această lume şi nu cu capul în norii rozalii ai visării trebuie să-l acorde existenţei cotidiene. Opiniile divergente şi adesea contradictorii cu privire la ce reprezintă miturile au apărut pentru prima oară în antichitatea grecească, acum mai bine de 2500 de ani. Astfel, referindu-se la ceea ce înţelegea prin termenul mit, un filozof grec din secolul al V-lea înainte de Iisus Hristos, pe nume Prodikos, originar din oraşul grecesc Keos, considera că Read More …
TARTARY
TARTARY Tartaria – Tartary – a fost un teritoriu imens ce ocupa odinioară nordul continentului asiatic. Numele Tartary, care a înlocuit numele Scythia, a venit de la râul Tatar, pe care chinezii îl numesc Tata. Denumirea Tartar (Tartary) a provenit de la numele zeilor patroni ai locuitorilor acelui teritoriu: zeul suprem era denumit Tarkh sau Dazhdbog cu sensul „Zeul care dăruiește”, iar sora era numită Tara. Zeii Tarkh și Tara i-au învățat pe oameni cum să construiască case, cum să cultive pământul, cum să scrie și multe alte lucruri care erau necesare pentru a supraviețui. Locuitorii Taratariei spuneau străinilor că sunt copiii lui Tarkh și Tara. De aceea, străinii i-au denumit „Tarkhtar”, iar mai târziu, din cauza dificultății de pronunție – „tătari”. De aici și numele țării – Tartar. Pe toate hărțile publicate înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea, Tartary este o zonă imensă care acoperă centrul și nordul continentului asiatic. Enciclopedia Britanică, prima ediție, volumul 3, Edinburgh, 1771, p. 887) sprecifică următoarele: „Tărtăria a fost o țară imensă în partea de nord a Asiei, care se învecinează cu Siberia în nord și vest, care se numește Marele Tartar. Tartarii care locuiesc la sud de Moscova și Siberia se numesc Read More …
ETNOGENEZA SPIRITUALĂ
Din punct de vedere spiritual, etnogeneza poporului român a început cu mult timp înainte de epoca lui Pelasgos, prin formarea unor linii genealogice de oameni ai cerului. Aceste linii genealogice au fost întemeiate de câţiva capi de linii genealogice, denumiţi Începători, Întemeietori sau Patriarhi (sensul originar este de Tată prim). Înţelepciunea populară românească i-a denumit Babe. Începătorii au fost strămoşii tuturor oamenilor cerului ce s-au întrupat vreodată în palierul cuantic material. Locul iniţial de manifestare al Începătorilor a fost arealul carpato-danubiano-pontic. Începătorii nu trebuie însă confundaţi cu zeii, deşi au făcut parte din aceeaşi categorie a oamenilor cerului. Spre deosebire însă de zei, Începătorii au respectat poruncile lui Dumnezeu. Datorită faptului că au fost oameni ai cerului de mare elevare spirituală, Începătorii au devenit, dacă se poate spune astfel, porţi de intrare ale duhurilor omeneşti în palierul material. În zorii istoriei, Începătorii au născut din „coapsa lor”, prin parthenogeneză, fii şi fiice. Progeniturile directe ale Începătorilor-Babe au fost desemnate de înţelepciunea populară românească prin termenul de Moşi. La rândul lor, Moşii au avut fii şi fiice. Împreună cu progeniturile lor, Moşii au întemeiat aşezări sedentare denumite moşii. Ulterior, Începătorii au reunit toate moşiile, întemeind regate. În perimetrul propriilor regate, Întemeietorii Read More …
DIN NOU DESPRE STEAUA MAGILOR
Pe data de 21 decembrie va avea loc o conjuncție extrem de rară între Jupiter și Saturn. Cele două planete vor străluci pe cer și vor părea o stea extrem de luminoasă. Mulți „savanţi” consideră că steaua din Betleem (Steaua Magilor) care i-a ghidat pe cei trei magi ar fi putut fi tot o mare conjuncție între Jupiter și Saturn. IMPOSIBIL! Magii au văzut steaua la răsărit, iar ei au mers spre vest, adică s-au deplasat călare (cal+cămilă) din Persia spre Bethleem; steaua s-a deplasat înaintea lor o perioadă cam lungă de timp (unele suse menţionează că periplul lor a durat cam 2 ani), nu doar o noapte: când magii poposeau se oprea şi steaua. Conjuncţia între Jupiter și Saturn apare o perioadă foarte scurtă de timp în partea de vest sau de sud vest (în funcţie de poziţia observatorului). Cum poţi să invoci conjuncţia între Jupiter și Saturn pentru a explica fenomenul denumit Steaua Magilor? RĂSPUNSUL ESTE OFERIT CHIAR DE EVANGHELIA DUPĂ MATEI „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit Read More …
COMOARA LUI ATREU / MORMÂNTUL LUI AGAMEMNON
Atreu a fost rege al cetăţii Micene (Peloponez, Grecia). El a fost tatăl lui Agamemnon, regele care a condus războiul aheilor împotriva Troiei (anul 1180 înainte de Iisus Hristos; sau 1250 cf. Herodot). În 1879, arheologul Heinrich Schliemann a descoperit la Micene un mormânt-galerie (tholos). Acest mormânt a fost numit, prin convenție, Comoara lui Atreu sau Mormântul lui Agamemnon. Mormântul conține trupul unui conducător (probabil Atreu) și diferite obiecte, precum arme sau vase de bronz. În timpul războiului troian, Agamemnon a intrat în conflict cu Ahile pentru sclava Briseis, pe care o luase în schimbul unei alte sclave. Ahile, supărat că i-a fost luată sclava preferată, nu a mai vrut să lupte, iar grecii au suferit numeroase înfrângeri. Numai după ce prietenul său Patrocle a fost ucis de Hector – conducătorul oștenilor troieni – Ahile reintră în luptă și se împăcă cu Agamemnon.Agamemnon i-a condus pe aheii care au rămas pe corăbii în timpul în care Calul troian a fost dus în Troia. După distrugerea Troiei, lui Agamemnon i-a revenit, printre altele, drept pradă de război Cassandra, fiica lui Priam, preoteasă a lui Apollo, care i-a prezis că va fi ucis de către soția lui, Clitemnestra, dar Agamemnon nu a Read More …
ENUMA ELIŞ – TĂBLIŢA 2
Tăbliţa a II-a După ce Tiamat a dat o astfel de importanţă pregătirilor, Ea s-a pus în ordine pentru bătălia cu zeii, vlăstarele sale. Pentru a răzbuna pe Apsu a făcut Tiamat (acest) rău. Că ea e gata de atac, i s-a suflat lui Ea. îndată ce Ea a auzit despre aceasta, A căzut într-o tăcere mormîntală şi s-a posomorit, Apoi după îndelungă gîndire mînia lui s-a potolit; Spre Anşar, străbunul, el s-a îndreptat. Când el veni în faţa bunicului său Anşar, I-a dat de ştire despre tot ce Tiamat a plănuit: „Tată, Tiamat, ea care ne-a născut, ne urăşte. Ea a ţinut o adunare şi a ţipat cu furie. Toţi zeii au trecut de partea ei; Chiar cei pe care i-ai născut tu merg de partea ei. Ei se string şi merg de partea lui Tiamat; înfuriaţi, ei complotează fără încetare, ziua şi noaptea; Ei s-au încolonat pentru luptă, mîrîind şi răcnind. Ei au ţinut o adunare şi au plănuit conflictul. Maica Hubur, cea care creează totul, A adaos arme groaznice, a produs şerpi-monştri; Cu dinţii ca briciul, ei nu-şi cruţă colţii (?), Cu venin în loc de sînge a umplut ea trupurile lor; [Dra]goni fioroşi a înarmat ea Read More …
ENUMA ELIŞ – TĂBLIŢA 1
Tăbliţa I Când sus, cerul nu fusese (încă) numit Iar) jos, pămîntul (încă) nu purta un nume, [Când] nu exista decât Apsu primordialul, născătorul lor, Mummu şi Tiamat , cea care le-a dat naştere la toţi; Ci numai apele lor amesteCându-se ca un singur corp Nici un loc de păşune nu fusese format (şi) nici măcar un mărăciniş nu apăruse, Când nici unul dintre zei nu fusese adus întru fiinţă, [Când] ei (încă) nu fuseseră pe numele lor chemaţi şi destinele lor [încă] nu fuseseră fixate, [în acest timp] fură creaţi zeii înăuntrul lor. Lahmu şi Lahamu au fost formaţi, au căpătat nume. Chiar mai înainte ca ei să fl crescut (şi) să devină mari; Anşar şi Kişar fură creaţi, depăşind pe alţii, Ei au trăit zile multe, au adăugat la ani; Anu fu succesorul lor, rivalul părinţilor săi; Da, primul născut al lui Anşar, Anu, fu egalul lui. Şi Anu l-a născut pe Nudimmud după chipul său. Nudimmud, stăpînul părinţilor săi, era el, De o vastă înţelepciune, înţelegere, putere şi tărie, Mult mai puternic decât bunicul său Anşar; N-avea nici un rival printre zei, fraţii lui. Cereştii fraţi s-au adunat împreună. Ei au întărîtat pe Tiamat şi asaltat(?) pe Read More …
GLISSANDA
GLISSANDA Legat de acest subiect poate fi menţionat un procedeu destul de straniu practicat în străvechime mai ales pe culmile munţilor, greu de analizat în ziua de astăzi, denumit glissanda, căruia istoricii nu i-au detectat în nici un fel înţelesul. Procedeul glissanda era practicat de femeile care doreau să facă copii sau să nască fără probleme, motiv pentru care acestea se deplasau în zonele unde se aflau diverse artefactele litice, pentru a se freca de ele (glissanda) cu părţile sexuale, într-un fel de copulaţie stranie. (32) Un astfel de ritual are legătură cu naşterea unor noi seminţii sau linii genealogice de oameni, apărute în urma “metamorfozei” (termenul îi aparţine scriitorului Publius Ovidius Naso) unor pietre în oameni. Procedeul denumit glissanda era uzitat, în special, la Stonehenge, dar şi în alte locuri de pe suprafaţa pământului unde erau amplasate menhire, dolmene, statui gigantice şi obeliscuri din piatră. Unul dintre locurile unde există artefacte litice ce au servit acestor scopuri se află pe culmile Munţilor Carpaţi, mai exact spus în Masivul Piatra Craiului, unde există şi în ziua de astăzi un artefact litic gigantic, nebăgat în seamă până în prezent de cercetătorii domeniului, care are forma aproape exactă a unui phalus (penis) Read More …
DEUCALION ŞI PYRRA
DEUCALION ŞI PYRRA Una dintre liniile genealogice menţionate de miturile greceşti a fost într-adevăr cea provenită dintr-un rege antic denumit Pelasgos. Urmaşii regelui Pelasgos au fost denumiţi pelasgi. Misterul acestei linii genealogice nici măcar nu este ascuns, fiind exprimat în nume. Despre urmaşii lui Pelasgos, vechii mitografi greci afirmau că “au fost născuţi din pământul cel negru, pe culmile munţilor cei mai înalţi”, că sunt “asemenea zeilor”, şi că au o istorie îndelungată ce a debutat înainte de diluviul din timpul lui Deucalion. La o analiză chiar şi superficială poate fi remarcat că Pelasgos nu figurează în Vechiul Testament. Faptul că numele Pelasgos nu figurează în tabolul principalilor capi ai liniilor genealogice şi neamurilor enumerate în Vechiul Testament indică faptul că urmaşii săi fie nu au derivat din urmaşii lui Noe, fie au apărut mai târziu. În Vechiul Testament este, într-adevăr, menţionat un urmaş al lui Noe, care are un nume fonetic apropiat de cel al lui Pelasgos. Aceasta a fost fiul lui Ever, pe nume Peleg. Genealogia prezentată de Vechiul Testament este următoarea: Noe – Sem – Ever – Peleg. Peleg menţionat în textul Vechiului Testament a fost deci urmaş al lui Sem, adică a fost semit, deci nu Read More …
PELASGII DE LA NORDUL MĂRII NEGRE
PELASGII DE LA NORDUL MĂRII NEGRE Alt subiect tratat de autorul Daciei preistorice a fost cel al strămoşilor poporului român, pe care i-a identificat cu pelasgii. Şi această supoziţie este complet eronată. De altfel, originea strămoşilor poporului român este subiectul cel mai slab tratat în Dacia preistorică. Rămâne şi în acest caz, intuiţia sclipitoare a lui Nicolae Densuşianu că istoria umanităţii a început în Munţii Carpaţi, atribuind un rol preeminent seminţiei autohtone. Însă imediat după aceea, inexplicabil, contrazicându-se, autorul Daciei preistorice menţionează seminţia pelasgilor, despre care afirmă că a migrat de la nordul Mării Negre în arealul carpato-danubiano-pontic. Şi mai uimitor este faptul că nici un epigon modern nu s-a autosesizat, întrebându-se ce caracteristici autohtone mai poate prezenta o populaţie care a migrat pe aceste melaguri din ţinuturile situate la nordul Mării Negre. Pentru a decela cu exactitate subiectul delicat al originii poporului român, trebuie făcut recursul cuvenit la concepţia spirituală, cu specificaţia că şi informaţiile de acest tip sunt opace concepţiei materialiste. Punctul de plecare al concepţiei spirituale este, aşa cum a fost menţionat în repetate rânduri, diferenţa de ordin ontologic dintre oamenii cerului şi oamenii pământului, aspect dificil de cuantificat în termenii concepţiei materialiste. Patria primilor este cerul Read More …
CENTRELE DE PUTERE ALE ZEILOR
CENTRELE DE PUTERE ALE ZEILOR Istoricii care nu înţeleg că zeii nu erau personificarea forţelor naturii, născocite pentru prostirea populaţiei, ci au existat în realitate, nu au nici o şansă să înţeleagă istoria străveche a lumii. Informaţiile cu privire la zei şi, implicit, cu privire la relaţiile dintre zei se constituie a fi cheia ce poate deschide poarta destul de strâmtă a înţelegerii epocilor trecute. Se constituie a fi, cu atât mai mult, cheia înţelegerii vestigiilor antichităţii: temple, statui, alte artefacte etc. Pe suprafaţa pământului au existat în antichitate mai multe centre de putere ale zeilor. Cele mai importante au fost centrele de putere din arealul carpato-danubiano-pontic (Munţii Bucegi, Muntele Gugu, Muntele Ceahlău, Dobrogea etc), centrele de putere situate pe teritoriul Greciei (Muntele Olimp, Muntele Ida din Creta etc), centrele de putere din Peninsula Italică, centrele de putere de pe teritoriul actual al Turciei (Muntele Ida, zona Troiei etc), centrele de putere din zona Munţilor Caucaz, centrele de putere din Africa de nord, în special cele egiptene. Zeii proveniţi din nordul Africii au fost inamicii declaraţi ai zeilor din Europa. Zeii Europei, cu precădere cei ai Greciei şi ai Daciei au încheiat la un moment dat o alianţă împotriva celor Read More …
ZEII DE PE CULMILE MUNŢILOR
ZEII DE PE CULMILE MUNŢILOR Reconsiderarea subiectului din perspectivă spirituală va începe cu zeii – tema principală în contextul abordării istoriei anticei. Despre zei numai de bine: nu numai că au existat şi încă există – că au realitate ontologică -, dar au avut o influenţă covârşitoare asupra unei întregi epoci din istoria umanităţii. Din punct de vedere spiritual, zeii au fost oameni decorporaţi care au refuzat să se întrupeze şi să intre în circuitul palingeneziei. Locurile de reşedinţă ale zeilor erau şi sunt situate în palierul cunatic infraeteric, denumit în vechile scrieri văzduh. Deşi au refuzat să se întrupeze, zeii s-au manifestat în lumea materială prin fenomene denumite pe parapsihologia modernă aport, aptraport sau asport. Uneori, manifestările unor astfel de fiinţe în palierul material au fost denumite teofanii sau hierofanii. Ca opinie personală, cu privire la activitatea zeilor este greşită folosirea termenilor teofanie sau hierofanie, care pot fi aplicaţi doar în cazul lui Dumnezeu. Până în prezent doar două evenimente menţionate în vechile scrieri pot primi aceste calificative: cea din deşertul Madian şi cea de pe Muntele Sinai, în care Dumnezeu s-a manifestat în faţa omului Moise. Zeii nu au fost însă născuţi prin femeie (afirmaţie stranie, dar corectă Read More …
INTUIŢII / ERORI
INTUIŢII / ERORI Marele merit al lui Nicolae Densuşianu a fost coagularea unei concepţii unitare prin intermediul căreia a încercat să dezvăluie principalele etape ale istoriei timpurii a locuitorilor din arealul carpato-danubiano-pontic – strămoşii poporului român de astăzi. La temelia Daciei preistorice stau câteva intuiţii excepţionale, pe care autorul le-a dezvoltat şi argumentat progresiv. Intuiţiile sale pot fi comparate cu un sistem osos pe care, ulterior, a adăugat substanţa cărnoasă, formată din informaţii adunate cu migală şi pasiune din domenii diverse: ştiinţă, mitologie, istoria religiilor, etnografie, arheologie, palenotologie etc. Evident, informaţiile folosite de autorul Daciei preistorice pentru a-şi argumenta intuiţiile geniale au fost cele ale epocii în care a scris. Bunăoară, în perioada în care Nicoale Densuşianu a scris Dacia preistorică, mitologia comparată, etnologia şi istoria religiilor erau în perioadă de debut a constituirii ca discipline de sine stătătoare, iar cei mai mulţi cercetători ai acestor domenii considerau că miturile şi legendele sunt fantezii. Dintre intuiţiile excepţionale ale autorului Daciei preistorice se detaşează două. Prima este constatarea că tradiţiile, legendele şi basmele populare româneşti, precum şi miturile popoarelor antice, constituie surse valoroase de informaţii cu privire la istoria timpurie a umanităţii. A doua intuiţie este constatarea că multe dintre stâncile Read More …
TERMINI LIBERI PATRIS
TERMINI LIBERI PATRIS Alte artefacte spectaculoase, menţionate de autorul Daciei preistorice, sunt movilele funerare, denumite uneori tumuli sau gorgane (Marija Gimbutas le-a denumit kurgane), sub care, în străvechime au fost înhumaţi eroi şi regi care au săvârşit fapte măreţe: „aproape în fiecare judeţ al României se află una ori mai multe movile funerare, de dimensiuni colosale şi cari poartă numele de „Movilă mare” ori „Măgură mare”. Româniaeste una din ţările cele mai avute de tumule funerare”. Dintre artefactele construite în preistoria pelasgă a Daciei, au mai fost evidenţiate de autorul Daciei preistorice “Brazda lui Novac” şi “Termini Liberi Patris”. Brazda lui Novac este un şanţ de pământ ce străbate partea de sud a României actuale din apropierea Porţilor de fier până în zona Galaţiului. Cu aproximaţie, traseul brazdei este următorul: Hinova, Oraviţa, Dobrun, Craiova, Greci, Târgovişte, Buzău, Tuluceşti, Galaţi. „De-a lungul Munteniei şi peste partea de jos a Moldovei, afirmă Nicolae Densuşianu, se mai cunosc si astăzi urmele unui sant adânc si de o lungime extraordinară, care tăia în două şesul dintre Carpaţi şi Dunăre”. Brazda a fost menţionată şi de prinţul-cărturar Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, care-l denumea “Fossa Traiani imperatores” sau “Troian”, atribuind construcţia sa, evident, împăratului Traian. Read More …
KION OURANOU TE KAI HTHONOS
KION OURANOU TE KAI HTHONOS Un alt artefact litic spectaculos este situat chiar pe Vârful Omul din Masivul Bucegi, identificat de Nicolae Densuşianu cu Muntele Atlas din ţara hiperboreilor. Este vorba despre o impresionantă columnă sau coloană a cerului, pe care a fost înlănţuit Prometheu. Nicolae Densuşianu identifică columna de pe vârful Omul cu ceea ce poetul grec Eschil denumea kion ouranou te kai hthonos, în traducere „columna cerului şi a pământului” – adică columna ce susţine bolta înstelată a cerului sau polul nordic al universului. Departe, în Peloponez, mai afirmă autorul citat, pe celebra Poartă a Leilor de la Micene, oraş întemeiat de pelasgi în timpul migraţiei spre sud, se află o emblemă celebră a antichităţii pe care sunt figurate columna şi altarele din Munţii Bucegi; prin această emblemă pelasgii au dorit să perpetueze amintirea artefactelor din Munţii Bucegi. Supliciul final al lui Prometeu a avut loc însă, afirmă autorul Daciei Preistorice, pe muntele cunoscut în ziua de astăzi sub denumirea Parâng. „Prometheu, geniul cel mai puternic al timpurilor pelasge, a fost încatenat în Scythia, în ţera fierului, pe teritoriul cel mai îndepărtat al lumii vechi, într-o regiune muntoasă nestrăbătută, pe nişte stânci ce poartă numele de Caucaz (Carpaţi). Read More …
SIMULACRELE MEGALITICE
SIMULACRELE MEGALITICE O altă constatare importantă a autorului Daciei preistorice a fost că “divinităților primitive pelasge” li s-au construit „simulacre” megalitice gigantice, adică artefacte litice monumentale. Printre artefactele de mare însemnătate din istoria pelasgilor se numără altarele ciclopice de pe Muntele Caraiman, Columa cerului de pe Vârful Omu, Columnele lui Hercule din apropierea Cazanelor Dunării, simulacrul preistoric al lui Hercule aflat în albia râului Carna, obeliscul de la Polovraci, columna de aur închinată principalelor zeităţi pelasge Uranos, Saturn, Jupiter şi multe altele. Cele mai importante simulacre megalitice gigantice au fost însă construite, afirmă Nicolae Densuşianu, pe “vârfurile cele mai înalte ale munţilor, dealurilor şi promontoarelor. În munţi, se aflau templele şi altarele lor, aici li se aduceau sacrificii, după un rit arhaic misterios, aici se celebrau festivităţile religioase, adunările pentru înţelegerile comune ale diferitelor triburi şi târgurile lor”. (30) Simulacrele megalitice şi artefactele litice de pe vârfurile munţilor au fost cioplite în forme gigantice, afirmă Nicolae Densuşianu, “cu intenţiune, ca prin dimensiunile cele enorme să se exprime totodată puterea şi maiestatea acestei divinităţi”. Muntele sfânt al dacilor a fost Masivul Bucegi. Fiecare stâncă de pe platoul Bucegilor, afirmă Nicolae Densuşianu, “se pare că a reprezentat odată o anumită figură, fiindcă Read More …
EUHEMERISMUL
EUHEMERISMUL Adept al concepţiei euhemeriste, Nicolae Densuşianu consideră că zeii au fost oameni muritori, veneraţi după moarte. Euhemerismul este o concepţie antică promovată de un autor grec pe nume Euhemer din Mesena, care a trăit în secolul al treilea înainte de Iisus Hristos, potrivit căreia zeii au fost oameni divinizaţi după moarte pentru faptele lor măreţe din timpul vieţii. Aşadar, din perspectiva acestei concepţii, Nicolae Densuşianu considera că prin cultul pe care l-au promovat în arealul grecesc, pelasgii n-au făcut altceva decât să-şi onoreze regii prin construirea unor artefacte megalitice – pe care, în spiritul vremurilor în care a scris, le-a denumit simulacre. Zeii Greciei mai afirmă autorul Daciei preistorice au fost importaţi in corpore de la pelasgi, aducând în sprijinul afirmaţiei sale tranşante opinia exprimată în vechime de Herodot, care exprimă aceeaşi părere cu contemporanul său Socrate, „că numele divinităţilor, pe care egiptenii spun că nu le cunosc, grecii le-au primit de la pelasgi”. Una din constatările de excepţie ale autorului Daciei preistorice a fost că în tradiţiile, legendele şi basmele populare româneşti încă pot fi regăsite multe informaţii valoroase cu privire la istoria străveche a umanităţii. “Unele dintre acestea tradiţiuni – afirma Nicolae Densuşianu – sunt cuprinse în Read More …
PELASGII, CEI NĂSCUŢI DIN PĂMÂNTUL NEGRU
PELASGII, CEI NĂSCUŢI DIN PĂMÂNTUL NEGRU Mitologia grecească menţionează mai multe linii genealogice şi seminţii de oameni care au trăit în străvechime pe teritoriul Europei. Printre acestea trebuie evidenţiată linia genealogică sau mai degrabă seminţia provenită dintr-un rege din vechime pe nume Pelasgos. Membrii acestei linii genealogice au fost desemnaţi atât în antichitate, cât şi în prezent prin numele de pelasgi. Referitor la urmaşii lui Pelasgos există menţiuni în operele mai tuturor mitografilor antichităţii, dintre care trebuie menţionaţi Homer, Hesiod, Herodot, Pausanias, Diodor din Sicilia, Eschil, Apollodor. Pelasgii au fost menţionaţi pentru prima oară în poemele homerice, aceştia fiind consideraţi aliaţi ai troienilor în războiul contra grecilor. Homer afirmă că pelasgii locuiau un teritoriu fertil denumit Larisa, bucurându-se de prosperitate. Miturile greceşti afirmă că pelasgii, al căror cap de linie genealogică a fost Pelasgos, “au fost născuţi din pământul cel negru, pe culmile munţilor cei mai înalţi”, că sunt “asemenea zeilor”, şi că au o istorie îndelungată ce se întinde înainte de diluviul din timpul lui Deucalion. Pelasgii au intrat în atenţia publicului românesc datorită scriitorului român Nicolae Densuşianu (1846-1911), care afirma în cartea sa de căpătâi Dacia Preistorică, apărută postum în anul 1913, că pelasgii sunt strămoşii dacilor şi, Read More …
CALPEIA
CALPEIA Mai mulți oameni de știință de la Muzeul Național din Gibraltar au reușit să reconstituie figura unei femei care a trăit acum 7.500 de ani.Proiectul, care a durat șase luni, a fost condus de Manuel Jaen, de la Muzeul Național din Gibraltar, care a oferit mai multe detalii despre munca echipei. Craniul ei fusese descoperit în 1996, într-o peșteră din Gibraltar, iar metodele de cercetare de acum le-au permis specialiștilor ca o parte din ADN-ul ei să fie extras și analizat, pentru a reda înfățișarea pe care o avea femeia atunci când trăia. Tehnologia din zilele noastre a permis scanarea craniului, refacerea și completarea cu trăsăturile feței, apoi i-a fost atașat păr natural.Cercetătorii au stabilit că femeia, care a primit numele „Calpeia”, ar fi avut între 30 și 40 de ani când a murit, dar nu au aflat și cauza decesului acesteia. „Am reușit să extragem ADN din craniu și acum știm mai multe lucruri. Știm că e o femeie, din perioada Neolitică, care a trăit în jurul anului 5.400 Î.Hr și avea părul închis la culoare, la fel ca ochii”…Preluare Asocia Romana de geopolitica, geoeconomie și geocultura.
OCHIUL SAHAREI
OCHIUL SAHAREI Ochiul Saharei, cunoscut şi ca structura Richat, se află în vestul deșertului Sahara, în Mauritania. El are un diametru de aproximativ 40 km.A fost descoperit în anul 1965 de sonda spaţială Gemini IV, care s-a aflat timp de patru zile pe o orbită în jurul Pământului, ocazie cu care li s-a cerut astronauților să fotografieze suprafaţa Pământului pentru a surprinde „orice formaţiuni circulare de mari dimensiuni care ar putea fi structuri de impact”, aşa cum rezultă din textul care însoțește un set de fotografii obţinute în cadrul misiunii spaţiale. Iniţial s-a crezut că Ochiul Saharei a rezultat în urma impactului unui meteorit. Cu toate acestea, cercetătorii nu au găsit la faţa locului o cantitate suficient de mare de rocă topită care să susţină această ipoteză. Teoriile actuale sugerează că această formațiune geologică incredibilă s-a format într-un mod mult mai complicat. Se pare că structura inelului principal al Ochiului Saharei reprezintă rămășița erodată a ceea ce a fost odată cupola unor straturi ale scoarței terestre. Unii oameni cred însă că Ochiul Saharei reprezintă de fapt rămășițele orașului Atlantidei, pe care Platon l-a descris ca având inele concentrice din piatră şi canale de apă.sursa compilaţiei – ştiinţaonline / cunoastelumea / Read More …
TENOCHTITLAN
TENOCHTITLAN Tenochtitlan a fost capitala Imperiului Aztec între 1325 și 1521, fiind construit pe o insulă și pe extensiile acesteia din lacul Texcoco din centrul Mexicului. În timpul maximei sale înfloriri, Tenochtitlan a fost unul dintre cele mai mari orașe ale lumii, cu o populație de peste 200.000 de locuitori. Orașul a fost distrus de către conchistadorii spanioli în anul 1521. Capitala Mexicului de azi, Mexico City, a fost construit pe ruinele fostei capitale a Imperiului aztec.În jurul anului 1200, aztecii ar fi coborât spre sud, în valea fertilă a Mexicului, cunoscută (printre alte denumiri) ca Valea Mexica. Conform unei legendei, zeul Huitzilopochtli, care printre alte atribuiri o avea și pe acea de Zeu-Soare, le-ar fi spus să se stabilească acolo unde vor întâlni un semn deosebit, adică acolo unde vor întâlni un vultur care stă pe un cactus având un șarpe în gheare. În jurul anului 1325, aztecii au găsit acel loc, iar orașul pe care l-au construit l-a numit Tenochtitlan. Tenoch (1299 – 363) a fost liderul aztecilor stabiliți în Valea Mexica, din timpul căruia a început perioada regilor azteci, și al cărui nume a fost folosit pentru numirea orașului înființat.Capitala era conectată cu uscatul prin drumuri construite Read More …
MIGRAŢIA NEOLITICĂ DE LA NORDUL MĂRII NEGRE
MIGRAŢIA NEOLITICĂ DE LA NORDUL MĂRII NEGRE Cercetări cu privire la originile populaţiei Europei, bazat pe analizele genetice, care se vor reaiza în Germania la Mainz, pe investigaţii izotopice care vor fi făcute la Bristol şi studii de paleomediu la Helsink.În proiect, care are finanţare europeană, sunt implicaţi, alături de românul Alin Frânculeasa, şi specialişti din Marea Britanie, Germania, Ungaria şi Finlanda, dar şi din Serbia, Polinia, Slovacia şi Bulgaria. Cercetările de până acum au arătat că europenii de astăzi păstrează până la 80 la sută din bagajul genetic al populaţiei Yamnaya care a migrat spre Nordul şi Sudul continentului pornind de la Nord de Marea Neagră, teritoriul actual al Ucrainei.Studiul porneşte de la informaţia că undeva în jurul anilor 3.000 îHr, se petrece un fenomen în Nordul Mării Negre care a provocat plecarea în masă a populaţiilor care locuiau în acea parte de lume. Deocamdată nu este cunoscut ce a cauzat această migraţie masivă, dacă a fost vorba despre un fenomen meteorologic extrem sau un conflict social.”Cert este că oamenii încep să plece într-o migraţie pe două direcţii, unii o iau pe la Nord de Carpaţi, prin Cehia, Germania, Belgia, Olanda, Norvegia şi ajung până în Irlana, iar alţii Read More …
ISTORIA FURATA A ROMANIEI – MUCEGAIUL DIN SISTEM
ISTORIA FURATA A ROMANIEI – MUCEGAIUL DIN SISTEM Despre cum se fură patrimoniul national din interior, grupuri de interese, abuzuri: exemple din ultimii 20 de ani.Jaf în muzeele României. Sute de obiecte de patrimoniu au dispărut din muzeele României, în ultimii 25 de ani, fără ca cineva să fie interesat să afle ceva despre soarta lor. Multe dintre ele au fost scoase din țară, sub paravanul unor lucrări de restaurare sau expoziții, și au ajuns în colecții private. Altele se regăsesc în colecțiile personale ale potentaților vremii – de la direcții din administrația locală la foști sau actuali demnitari. Patrimoniul național a fost și este devalizat, pentru că nimeni nu are interesul să-l păstreze, iar despre recupererarea bunurilor dispărute nici nu se pune problema.Proporțiile jafului sunt imposibil de cuantificat. Principalul motiv: niciunul dintre cele aproape 40 de muzee și case memoriale nu are un inventar (între timp situaţia s-a mai remediat). Nici măcar unul care să fie realizat contabilicește și în care obiectele deținute să fie înscrise într-un tabel, cu un număr de inventar atașat.În plus, valoarea de inventar înscrisă în dreptul unor opere semnate Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza sau Theodor Pallady este de-a dreptul ridicolă, variind între 10 și Read More …
LALIBELA – ETHIOPIA
LALIBELA – ETHIOPIA Ethiopienii consideră că nașterea lui Iisus Hristos avut loc cu șapte ani mai târziu decât arată calendarul gregorian. Calendarul ethiopian are 13 luni într-un an (12 luni de câte 30 de zile și una de cinci sau șase zile), fiecare zi debutând la răsărit, nu la miezul nopții. Tewahedo – Biserica Ortodoxa Etiopiana este una dintre cele mai vechi forme de crestinism din lume. Astazi, 40% dintre etiopieni sunt crestini. Etiopienii sustin ca detin Chivotul Legamantului, unde se spune ca se afla Tablele celor 10 Porunci, incredintate de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. Chivotul se afla la Axum, in Biserica Sfanta Maria.Biserica ortodoxă etiopiană numără 45.000.000 credincioși, ceea ce reprezintă 60% din populația Etiopiei. Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de Täwahedo ceea ce în limba gî’îz (limba în care se țin liturghiile) înseamnă unitate. Etiopia este a doua țară din punct de vedere istoric, urmând doar Armeniei , care a proclamat oficial creștinismul ca religie de stat (în 333 d.Hr.). Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo a făcut parte din punct de vedere administrativ al Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria din prima jumătate a secolului al IV-lea până în 1959, când i s-a acordat autocefalia cu Read More …
ORIENT EXPRESS
ORIENT EXPRESS sursa foto – Ottoman Imperial Archives – via Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe. Ottoman Imperial Archives Şark Ekspresinin reklam afişi, 1888. A poster advertising The Orient Express, 1888. Poster publicitar al Sark Express, 1888. Un poster care face reclamă la Orient Express, 1888. Trenul Orient Express a stabilit legătura între Paris şi Constantinopol, respectiv între Occident şi Orient şi a fost, fără îndoială, cel mai celebru şi cel mai romantic dintre toate trenurile. Deşi el aparţine, astăzi, doar turismului nostalgic – prin trenurile „Nostalgie Istanbul – Orient Express“ (N.I.O.E.) şi „Venice Simplon – Orient Express“ (V.S.O.E.), care au circulat şi continuă să circule, inclusiv prin România – ecourile sale nu s-au stins încă. Scriitori, muzicieni, pictori şi cineaşti s-au inspirat din istoria acestui tren faimos şi au contribuit la crearea legendei sale.Acest tren a fost introdus în circulaţie la 5 iunie 1883, sub denumirea de Le Train d’Orient sau Express d’Orient, iar primul său traseu, Paris (Gara de Est) – Nancy – Strasbourg – Stuttgart – München – Salzburg – Viena – Bratislava – Budapesta – Jimbolia – Timişoara – Caransebeş – Vârciorova – Craiova – Piteşti – Bucureşti – Giurgiu – Smârdan, pe o distanţă de Read More …
COROANA DE OŢEL A ROMÂNIEI
COROANA DE OŢEL A ROMÂNIEI Coroana de Oţel a României originală, care este clasată în categoria Tezaur, se află în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României.Realizată după un desen al lui Theodor Aman, Coroana de Oţel a fost confecţionată pentru principele Carol I din oţelul unuia dintre tunurile turceşti capturate de români la Plevna, în timpul războiului de independenţă din 1877. Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, fiind de fabricaţie germană, marca Krupp.Carol I a ales oţel în loc de aur, pentru a simboliza curajul ostaşilor români. Aceasta are forma obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din oţel decorat cu romburi şi perle din oţel. De la marginea superioară a cercului se ridică opt fleuroane mari continuate cu opt cercuri perlate care se unesc în mijloc într-un glob în care se află Crucea „Trecerea Dunării”. Cu aceeaşi coroană s-a încoronat şi Regele Ferdinand, la Alba Iulia, în octombrie 1922.Coroana reginei Elisabeta, deşi simplă şi ea, a fost confecţionată din aur, fără pietre preţioase. Cele două coroane au fost sfinţite în Bucureşti, la Mitropolie în ziua de 9/21 mai.Încoronarea principelui Carol I s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 10/22 mai 1881. Cortegiul încoronării a plecat de la Read More …
TAPAE – PORŢILE DE FIER ALE TRANSILVANIEI
TAPAE – PORŢILE DE FIER ALE TRANSILVANIEI Cele mai sângeroase bătălii dintre daci şi romani au avut loc la Tapae, un loc legendar supranumit Porţile de fier ale Transilvaniei, pe care istoricii l-au identificat în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la limita actuală dintre judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin, pe Drumul Naţional 68 Haţeg – Caransebeş.Drumul celor care vor să caute indicii despre Tapae porneşte din parcarea aflată la limita celor două judeţe. Urcă abrupt printr-o pădure, spre locul numit Culmea Cătanelor, unde se pot vedea, potrivit istoricilor, rămăşiţele unei fortificaţii liniare, de baraj, de circa doi kilometri. Valurile de pământ măsoară peste doi kilometri şi jumătate şi ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces din Ţara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia. Prima lutpă de la Tapae a avut loc, potrivit mărturiilor istorice, în anul 87. La ordinele împăratului Domiţian, generalul Cornelius Fuscus a traversat Dunărea cu cinci legiuni romane. Armata sa a fost prinsă într-o ambuscadă la Tapae şi a fost înfrântă, iar toţi soldaţii Legiunii a cincea, împreună cu generalul Fuscus, au murit. Dacii au capturat steagurile şi maşinile de luptă ale romanilor. Înainte de această bătălie, Decebal, văzând numărul mare al forţelor armate romane, a Read More …
HĂRȚILE LUMII – PROIECȚIA MERCATOR
HĂRȚILE LUMII – PROIECȚIA MERCATOR Hărțile lumii pe care le folosim cu toții pleacă de la proiecția Mercator, o tehnică cartografică dezvoltată de geograful flamand Gerardus Mercator în 1569. Această tehnică imperfectă ne-a dat o hartă care era „cu partea dreaptă în sus”, utilă pentru navigația navelor (pentru că a păstrat longitudinile consistente și unghiul de la orice punct la Polul Nord constant) – dar a denaturat atât dimensiunea multor mase terestre, cât și distanțele dintre ele.Pentru a corecta aceste distorsiuni, arhitectul și artistul din Tokyo Hajime Narukawa a creat harta AuthaGraph de-a lungul câtorva ani folosind un proces complex care se ridică în esență la aplatizarea globului (mai precisă decât orice hartă Mercator).Procesul lui Narukawa a reușit într-adevăr să creeze o hartă care nu mai micșorează Africa, mărește Antarctica sau minimizează vastitatea Pacificului.Sursa More Accurate World Map Wins Prestigious Design Awardallthatsinterestingcom/authagraphworldmap
STATUILE DACILOR DIN MARILE MUZEE ALE LUMII
STATUILE DACILOR DIN MARILE MUZEE ALE LUMII PRIMUL MISTER Leonard Velcescu este primul cercetător al statuilor dacilor din muzeele lumii; de fapt, el a fost primul cercetător care a atras atenţia asupra acestor statui (începând cu teza sa de doctorat), în special asupra statuilor de la Roma (Arcul lui Constantin),Vatican (Muzeul Vatican), de la Viena, de la Paris, de la Roma. ( lista mai largă a amplasării statuilor: Italia (Roma, Napoli, Florența), Franța (Paris, Versailles), Anglia (Londra, Cambridge, Dunham), Germania (Berlin), Austria (Viena), Spania (Madrid), Danemarca (Copenhaga), Israel (Ierusalim), Turcia (Efes, Izmir), Rusia (Petrograd), SUA (New York, Boston), Grecia (Atena), Cehia (Praga) etc.Într-un interviu acordat acum câţiva ani Leonard Velcescu afirma următoarele: “am început cu ani în urma aceasta cercetare a imaginilor de daci în sculptură, căutând prin sălile muzeelor şi prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De altele am aflat datorită menţiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci, păstrate acum în muzee şi colecţii particulare, au fost găsite în mare parte în Forul lui Traian şi au fost făcute de artiştii antici romani (oficiali, de la „curte”) în perioada lui Traian. Există însa şi statui de daci făcute într-o Read More …
SARMIZEGETUSA REGIA – IPOTEZA CONSTANTIN ZAGORIŢ
SARMIZEGETUSA REGIA – IPOTEZA CONSTANTIN ZAGORIŢ Constantin Zagoriţ, un militar pasionat de istorie, a stârnit numeroase controverse după ce a susţinut în lucrările sale că a localizat Sarmizegetusa, capitala dacilor, în ţinutul Haţegului. Ipotezele sale au fost contrazise de arheologii şi istoricii vremii. Un deal de la marginea oraşului Haţeg ar fi fost locul capitalei dacilor, susţinea colonelul Constantin Zagoriţ, un cercetător din anii interbelici care prin lucrările sale a stârnit numeroase polemici în mediul academic. Constantin Zagoriţ scria că aşezarea antică Sarmizegetusa se afla pe masivul triunghiular deluros, la răsărit şi în imediata apropiere a oraşului Haţeg şi de Subcetate. Mai exact, la circa 15 kilometri de ruinele capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi la 20 de kilometri, peste munţi, de Sarmizegetusa Regia. Autorul, contrazis de arheologi, nu se baza pe vestigiile descoperite, ci în principal pe observaţii militare şi geografice, adăugând că dealul indicat trebuia cercetat în detaliu de arheologic. Constantin Zagoriţ a publicat primele lucrări despre presupusul loc al Sarmizegetusei în anul 1937, după ce timp de aproape 20 de ani a strâns date despre el. Cercetătorul afirma că primele indicii le-a descoperit în anul 1920, când împreună cu generalul Dănilă Papp şi cu un grup de ofiţeri Read More …
SARMIZEGETUSA REGIA – IPOTEZA KEREK
SARMIZEGETUSA REGIA – IPOTEZA KEREK Un cercetător de la Institutul Max Planck din Munchen susţine că a descoperit motivul pentru care dacii şi-au înfiinţat capitala Sarmizegetusa Regia în Munţii Orăştiei. Franz Kerek, un specialist în astronomie de la Institutul Max Planck din Munchen, oferă o ipoteză neobişnuită despre motivele pentru care dacii şi-au aşezat capitala în Munţii Orăştiei. Lucrarea s-a numit „Măsurători astronomice precise ale siturilor antice din Dacia, asupra mega-triunghiului Sarmizegetusa Regia – Parâng – Retezat” şi a fost publicată de dr. Franz Kerek, împreună cu prof. Univ. dr. Florin Stănescu în „British Archaeological Reports”. Studiu ajută, potrivit autorului, la desluşirea misterului aşezării alese de daci pentru a construi sanctuarele din Sarmizegetusa. „Adică pe o pantă de deal care nu are nici un sens militar strategic sau civic. Răspunsul expus în publicaţiile mele este ca a fost o localizare sacral – astronomică, la intersecţia pitagoreică între linia spre vârful Retezat şi spre mijlocul munţilor Parâng”, afirmă Franz Kerek. Credinţa dacică a fost o religie pitagoreană şi susţinem că Sarmizegetusa a fost aşezată în conformitate cu aliniamentele astronomice precise şi cu doctrinele pitagoreene ale structurilor armonice bine ordonate în cer şi pe pământ. Sarmizegetusa se află la vârful unghiului drept Read More …