AEGYPTIACA SUFLETUL – HIEROGLIFA BA Vechii egipteni erau în cunoştinţă de cauză nu numai cu cu privire la existenţa corpului eteric pe care l-au denumit Ka, ci şi cu privire la existenţa sufletului, pe care l-au desemnat prin termenul Ba. În picturile murale de pe morminte, sufletul Ba apare figurat printr-o pasăre cu cap de om şi cu barbă, alături de o lampă mică. Cele mai multe informaţii despre sufletul Ba pot fi găsite în ritualurile legate de mumificare, de înmormântare şi în pasajele care se referă la existenţa omului în lumea de dincolo. Astfel, Textele sarcofagelor afirmă că, datorită ritualurilor de înmormântare, Ba rămâne lângă mumie, păzind-o. Ba poate lua orice înfăţişare doreşte şi poate apăra mumia de agresiunile îndreptate împotriva ei. Vechile scrieri egiptene mai afirmă că puterea sufletului Ba al unei persoane al cărei trup a fost mumificat este aproape nelimitată, în timp ce Ba-ul unei persoane al cărei trup nu a fost mumificat, nu are nici o putere. Ba-ul – şi nu mumia, care nu reprezintă decât un suport material – este, de fapt, acel element component al fiinţei umane care se poate bucura de toate utilităţile existente în camera mortuară: hrană, bogăţii, băuturi. În multe Read More …
Autor: Cristian Ganescu
CODEX ROHONCZI
CODEX ROHONCZI CODEX ROHONCZI – o carte veche de 1.000 de ani, care răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Titlul de mai sus a apărut pe un website ce promite descifrarea unor „mistere”. * COMENTARIU E un banc cu Bulă, care a fost întrebat de profesoară la şcoală ce este troposfera. După ce s-a gândit puţin, Bulă a spus: troposfera este locul unde poţi să tropăi în voie fără să te tragă nimeni de urechi. Asta fac cei care au scris articolul. Ceea ce-mi dă curaj, aşa că am găsit şi eu un loc unde să tropăi fără să mă tragă nimeni de urechi. Şi l-am găsit: pe acest website îmi voi exprima şi eu opinia cu privire la un subiectul care a avut parte de nenumărate postări în ultimele Read More …
CELE PESTE 250 PIRAMIDE DIN NUBIA
ŢARA CU CELE MAI MULTE PIRAMIDE: SUDANUL CELE PESTE 250 PIRAMIDE DIN NUBIA În Sudan există 250 de piramide, mai mici decât cele din Egipt, dar mai numeroase şi la fel de fascinante. Ele se află în deşertul Sahara, în zona numită în antichitate Nubia, de unde vechii egipteni extrăgeau aurul. Nubia a fost stăpânită de regii kuşiţi, care au fost rivalii egiptenilor, dar în anumite perioade chiar şi aliaţii lor. Începând cu anul 2600 înainte de Hristos şi până în 300 după Hristos, regii kuşiţi au adoptat multe rituali similare egiptenilor. Chiar dacă au fost construite după modelul egiptean, piramidele din Sudan au câteva caracteristici diferite. Sunt mai mici şi au pantele mult mai înclinate, unghiurile înguste şi fiecare este completată de un templu unde avea loc ritualul funerar. Potrivit Genezei 10:6 și I Cronici 1:8., Cuș (sau Kuș, ebraică biblică: כוש Kûš – „negru”) a fost fiul cel mai mare al lui Ham, fratele lui Mițraim (Egipt), Canaan și tatăl lui Nimrod. Tradiția îl consideră ca fiind strămoșul eponim al poporului Cuș, locuitorii cu pielea neagră din ținutul înconjurat de râul Gihon, regiune identificată în antichitate cu Arabia Felix și Etiopia. „Fiii lui Ham au fost: Cuș, Read More …
SEMNE CUIDATE ÎN MUNŢII ŢARCU
SEMNE CIUDATE ÎN MUNŢII ŢARCU Alpinistul Cornel Galescu a descoperit în această toamnă, în Munţii Ţarcu (Caraş-Severin), o inscripţie cu multe semne ciudate, pe o stâncă. Galescu a fotografiat-o şi a prezentat-o specialiştilor de la Muzeul Judeţean de Etnografie din Caransebeş, iar aceştia au făcut un mulaj, pe care l-au trimis colegilor lor de la Cluj şi unui profesor american, specializat în astfel de descoperiri, urmând ca în primavară să cerceteze întreaga zonă. “Până acum, am străbătut de-a lung şi de-a latul Munţii Ţarcu şi Muntele Mic. Mi s-a părut miraculos pentru că ştiam, de foarte mult timp, că toată această zonă este încărcată de însemne ale trecutului, zona Gugu – legendele din jurul său, Peştera lui Zamolxe, Vârful Mătania –, dar toate acestea nu sunt decât supoziţii. Cred că toate aceste lucruri pot fi benefice unui turism zonal, pentru că am văzut că, în alte locuri, dezvoltarea turistică este legată uneori de nişte lucruri banale, cum ar fi o peşteră, o inscripţie, care stârnesc interes şi se pot transforma în branduri turistice”, a spus alpinistul Cornel Galescu.
IERIHON
MINUNI ALE LUMII ANTICE IERIHON FOTO CRISTIAN GĂNESCU TRADIŢA AFIRMĂ CĂ ZIDURILE IERIHONULUI AU FOST DĂRÂMATE ÎN URMA SUNETULUI REUNIT A ZECE MII DE TROMPETE ; PUTEREA VIBRAŢIEI SONORE: ACUM CÂŢIVA ANI CERCETĂTORII AU CREAT PE SINTENTIZATOR UN SUNET LA FEL DE PUTERNIC (ECHIVALENT CU SUNETUL EMIS DE ZECE MII DE TROMPETE) PENTRU A VEDEA DACĂ TRADIŢA ESTE ADEVĂRATĂ ŞI AU REUŞIT SĂ FISUREZE UN ZID DE ŞAPTE METRI GROSIME! DE FAPT CF REGULAMENTELOR MILITARE SOLDAŢII CARE TRAVERSEAZĂ UN POD SUNT OBLIGAŢI SĂ NU MEARGĂ ÎN CADENŢĂ SAU ÎN PAS DE DEFILARE PENTRU CA VIBRAŢIA SĂ NU FISUREZE PODUL. ISTORIC Ierihon (Ebraică: יְרִיחוֹ, Standard: Yəriḥo, Tiberiană: Yərîḫô / Yərîḥô; Arabă: أريحا, ʼArīḥā; Canaanită: Yareah, Greacă: Ἱεριχώ; este un oraș din Palestina, pe partea de vest a râului Iordan. Capitala regiunii Ierihon cu o populație de 20416 palestinieni (2016). Se află în TERITORIILE PALESTINIENE OCUPATE, în partea de nord a Deșertului Iudeei, aproximativ 7 km de la râul Iordan, la12 km nord-vest de Marea Moartă și la 30 km nord-est de Ierusalim. Este considerat ca cea mai veche așezare urbană din lume, precum și așezarea cu primele fortificații din lume, este de multe ori pomenit în Biblie cu numele Read More …
MUNTELE ATHOS
MINUNI ALE LUMII ANTICE: MUNTELE ATHOS FOTO CRISTIAN GĂNESCU Muntele Athos din Grecia servea cândva, înaintea erei creştine, drept locaţie predilectă templelor dedicate zeilor . Chiar denumirea de Athos, numit şi Athon pe atunci, provenea de la un diminutiv al zeului Jupiter. Înainte de epoca creştină, pe multele Athos se aflau cinci cetăţi importante: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus şi Cleone, iar pe pe piscurile cele mai înalte ale Athosului/Athonului se afla unul dintre cele mai impunătoare temple ale antichităţii: templul lui Apollon (Apollon era zeul luminii solare, fiul lui Zeus, şi al unei femei-titan; înainte de epoca creştină, Apollon a fost considerat educatorul ancestral al grecilor, la fel cum Osiris a fost considerat educatorul egiptenilor şi precum Zalmoxis a fost al dacilor). Tradiţia care circulă printre călugării de pe Muntele Athos, spune că, la un moment dat, pe când încă se afla în trupul fizic, Sfânta Maică a lui Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria a fost rugată (“cu multă stăruinţă şi cu adâncă smerenie”, spune tradiţia citată) de către Lazăr (cel înviat de către Iisus Hristos), care devenise episcop al Cretei, să-i facă o vizită. Sfânta Fecioară Maria, Sfânta Maică a lui Iisus Hristos, a acceptat cu bucurie, fiind sfătuită Read More …
ATHENA
MINUNI ALE LUMII ANTICE ACROPOLA – ATHENA FOTO CRISTIAN GĂNESCU ACROPOLA – porţiune înaltă a unui oraş antic, servind drept fortificaţie defensivă Aici îşi au de obicei lăcaşele principalele culte ale cetăţii. Acropola Athenei este o colină stîncoasă şi abruptă cu înălţimea de 80 m. Acropola din Atena (din greacă: Ἀκρόπολις, „oraș ridicat”), colina fortificată din centrul orașului,a fost distrusă în întregime de către perși în timpul războaielor medice, dar fost reconstruită în perioada „secolului de aur” al lui Pericle (secolul al V-lea î.Hr.). La realizarea acesteia au participat arhitecți renumiți ca: Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum și sculptori aflați sub conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante de pe Acropolă sunt templele Partenon și Erehteion, ambele dedicate zeiței Atena. „Simbolul Acropolei – afirmă Irina Stoica într-un articol din revista Magazin (2006) – ramâne insa Parthenonul, a carui constructie a fost inceputa in 447 i.Hr. In 438 a fost inchinat zeitei Atena Parthenos. Templul a fost ridicat in stil doric din marmura de Pentelikon, pe locul fostei Hecatombe, pe o fundatie de calcar cu un terasament de patru trepte. Construit in 15 ani dupa proiectele lui Fidias, Ictinos si Callicrates, are o suprafata cu o lungime de 69,5 metri si o Read More …
DAN SERACU: REGRESIE TEMPORALĂ ÎN BUCEGI
DAN SERACU: REGRESIE TEMPORALĂ ÎN BUCEGI PREZINT UN TEXT APĂRUT DUPĂ 1990 ÎN REVISTA ARHETIP, SEMNAT DE DAN SERACU Dan Seracu – Experiment de regresie temporală – Bucegi Sfinxul din Bucegi, Muntele ocolit, Peştera, Omul (stenograma înregistrării) pe platou e o stîncă mare şi vreo 5-6 mai mici, nefasonate. In jur, doar păduri. 1. – Sfinxul din Bucegi platou! e descoperit Stînca centrală, cea mare, e fasonată: un cap bărbătesc avînd o căciulă asemănătoare celor de pe Columna Traiană. Nasul nu e de tip latin. Ochi mari, barbă scurtă. Priveşte spre vest, spre an pisc raai caic, aşezat lîngi unui mai mare. Din acest pisc ţîşneşte in sus o coloană de lumină. Eu stau cu faţa spre cap, avînd în stingă piscul cu lumina. In spaţiul dintre mine şi cap se găsesc 5 stmci, sculptate în formă de clepsidră: două conuri suprapuse în vîr-fun.Au înălţimi diferite. Baza superioară este o suprafaţă plană: un loc de cult. Aici se depun ofrande vegetale: fructe, flori… ceva gen grht… o cereala, in orice .caz… ramuri de pom… de foiase… stejar, parcă. Pe unul dintre aceste conuri duble nu se află depusă mcio ofrandă, ci arde un foc… o flacără mică, dar scoate Read More …
TEMPLUL SERAPEUM ALEXANDRIA
MINUNI ALE LUMII ANTICE TEMPLUL SERAPEUM ALEXANDRIA O extraordinară explozie a formelor iniţiatice egiptene în spaţiul grecesc s-a produs însă în secolul al treilea înainte de Iisus Hristos, atunci când faraonul Ptolemeu Soter l-a ridicat pe Osiris la rangul de zeu naţional, sub denumirea Serapis (Oser-apis, sau Osiris-Apis). Apis era una din formele de manifestare ale lui Osiris, fiind reprezentat printr-un bou. La Memphis, pe o colină numită Sen-Hapi, „Lăcaşul lui Hapi”, căreia grecii i-au spus Sinopion, era locul unde se celebra din vechime cultul boului Apis. (13) Pentru a definitiva forma şi structura noului cult al lui Osiris, faraonul Ptolemeu a delegat două personalităţi de marcă ale epocii: Manethon şi Timotheos. Manethon, mare preot al templului de la Heliopolis, autor al istoriei Egiptului – Aegiptiaca – scrisă în limba greacă, cunoştea foarte bine atât religia şi cultura egipteană, cât şi pe cea grecească. Timotheos era un iniţiat grec care făcea parte din celebra familie a Eumopolizilor din Eleusis, cei care „patronau” misteriile de la Eleusis. În scurt timp, Manethon şi Timotheos au creionat principalele trăsături ale noului cult al lui Serapis. Pentru practicarea cultului, faraonul Ptolemeu Soter a construit la Alexandria un vast sanctuar denumit Serapeum, în care Read More …
MINUNI ALE LUMII ANTICE: ELEUSIS
MINUNI ALE LUMII ANTICE: ELEUSIS FOTO CRISTIAN GĂNESCU Misterele din Eleusis au fost sărbători bianuale ținute în Grecia antică în templul din Eleusis dedicate zeiței Demetra și fiicei ei Persefona. Conform legendei, eleusinii erau protejați de Demetra fiindcă se arătaseră primitori față de ea când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, atunci când o căuta pe fiica ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivitățile misterelor din Eleusis aveau parțial un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele a fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era transmis ereditar. Preoții care oficiau misterele erau: Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfânt) și Epibomios (preotul celebrant). Inițierea în cult se făcea prin mai multe ceremonii tainice de purificare și prin rostirea unor formule magice. Ca participanți au fost admiși Read More …
BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA
MINUNI ALE LUMII ANTICE BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA FOTO CRISTIAN GĂNESCU Întemeiat în jurul lui 332 î.Hr. de Alexandru cel Mare, orașul Alexandria s-a dezvoltat în continuare și în vremea lui Ptolemeu I. Acesta din urmă a construit, în 288 î.Hr., un muzeu (palat al muzelor), care găzduia o universitate, o academie și o bibliotecă. La început mărimea bibliotecii se ridica la 400.000 de volume (papirusuri), ca pe timpul lui Cezar să ajungă la 700.000.Sunt patru variante care încearcă să explice dispariția celei mai mari biblioteci a antichității: războiul civil dintre Cezar și Pompei (48 î.Hr.); conflictele pentru putere dintre păgâni și creștini (250 – 350); decretul lui Teofilus din 391; cucerirea arabă din jurul anului 650. Actualmente doar doua dintre ele au însă susținerea cercetătorilor. Distrugerea parțială a bibliotecii este atribuită perioadei din timpul războiului civil de la sfârșitul sec. III AD, iar o aripă a bibliotecii a fost distrusă de creștini în anul 391 AD, în urma edictului dat în acel an de către împăratul Theodosius prin care religiile păgâne erau scoase în afara legii. Biblioteca din Alexandria Anumite elemente ale culturii greceşti au fost răspândite pe o zonă foarte întinsă cu ajutorul campaniilor militare ale lui Alexandru cel Read More …
HAGIA SOPHIA
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE MINUNI ALE LUMII ANTICE: CE-A FOST ŞI CE-A RĂMAS: HAGIA SOPHIA FOTO CRISTIAN GĂNESCU Numele bisericii este Sfânta Înțelepciune și mai este numit în versiune greacă-bizantină Αγια Σοφια / Hagia Sophia. Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice târzii, Sfânta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e.N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe acropolisul vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul 415 după Hristos, împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest Read More …
FARUL DIN ALEXANDRIA
MINUNI ALE LUMII ANTICE FARUL DIN ALEXANDRIA FOTO CRISTIAN GĂNESCU In anul 332 i.Hr., intr-un satuc de pescari, Alexandru cel Mare fonda orasul Alexandria. Dezvoltarea exploziva a cetatii a facut ca, la moartea imparatului, urmasul acestuia, Ptolemeu Soter, presat de desele naufragii care aveau loc in Alexandria, sa ordone construirea unui far pe masura portului. Ridicarea celui mai inalt far din lume i-a revenit arhitectului Sostrate din Cnid, care a ales drept locatie o mica insula din apropierea portului – Pharos (de unde numele de Far). A fost construit intre 285 si 247 i.Hr. In momentul finisarii, Ptolemeu dispunea de o cladire formata din trei corpuri suprapuse, retrase succesiv: la baza era un plan patrat, la mijloc unul octogonal, iar in varf unul cilindric. Alcatuit in intregime din granit imbracat in marmura alba, Farul avea o inaltime de 110 metri si era cel mai mare din lume. Acest record nu a fost egalat niciodata. In jurul Farului s-au nascut nenumarate legende. Astfel, se spune ca de teama unui posibil atac prin surprindere, Ptolemeu a incartiruit in garnizoana de la postamentul Farului sute de arcasi, dupa care a zidit usile, nepermitandu-le acestora sa mai iasa vreodata. Oglinda pentru semnalizare, facuta Read More …
COLOSUL DIN RHODOS
MINUNI ALE LUMII ANTICE COLOSUL DIN RHODOS FOTO CRISTIAN GĂNESCU Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele șapte minuni ale lumii. Statuia îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios, și măsura între 32 și 36 de m. Construcția s-ar fi realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282 î.Hr. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă. Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor. Colosul din Rhodos a fost construit în cinstea zeului soarelui, Helios, ca mulțumire pentru protecția locuitorilor în timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe această insulă, a fost angajat pentru construcția statuii. Statuia ar fi străjuit intrarea în port timp de 56 de ani. Când soarele răsărea dimineața, se reflecta în suprafața de bronz și făcea ca figura zeului să strălucească. În 225 î.Hr., în urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. După prăbușirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea, însă un oracol le-a interzis. După ce arabii au cucerit insula în Read More …
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE SEMIRAMIDEI
MINUNI ALE LUMII ANTICE GRĂDINILE SUSPENDATE ALE SEMIRAMIDEI Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau în antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (sau Semiramis). După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel. Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende, el ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, Read More …
STATUIA LUI ZEUS DIN OLYMPIA
MINUNI ALE LUMII ANTICE STATUIA LUI ZEUS DIN OLYMPIA FOTO CRISTIAN GĂNESCU Statuia lui Zeus din Olympia este una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sculptată după tehnica criselefantină, în fildeș ornată cu aur și având o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ 13 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu. Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475. În 1958 a fost descoperit la Olympia și atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii și au putut fi identificate câteva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat într-o bazilică creștină, în prezent ruinată).După victoria decisivă a grecilor, conduși de Temistocle, asupra perșilor, în bătălia navală de la Salamina (480 î.Hr.), s-a hotărât să fie construit la Olympia un templu consacrat lui Zeus, care să fie cel mai mare și mai bogat din Altis. El a fost construit de arhitectul Libon originar din Elida (Peloponez) și a fost terminat în anul 457 î.Hr. Templul a Read More …
MAUSOLEUL DIN HALICARNAS
MINUNI ALE LUMII ANTICE: MAUSOLEUL DIN HALICARNAS FOTO CRISTIAN GĂNESCU Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl sau, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său și a sa, pe locurile unde ei au funcționat ca guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecții Satyros și Phytheos și pe sculptorii Scopas și Timotheos, toți din Grecia. Resturile Mausoleului din Halicarnas se află în localitatea Bodrum, Turcia.
TEMPLUL ZEIŢEI ARTEMIS DIN EFES
MINUNI ALE LUMII ANTICE TEMPLUL ZEIŢEI ARTEMIS DIN EFES FOTO CRISTIAN GĂNESCU Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă: Artemision, lat. Artemisium), cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia.Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul Adrian cel Mare. Clădirea a fost lată de 51 m și de 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul. În interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis, acoperită cu aur și argint.La 22 iulie 356 î.Hr., templul a ars într-un incendiu, se spune că un om numit Herostratus a aprins focul, și că și el a murit în foc. Istoria acestui om este una din cea mai dramatica și plina învățăminte din antichitate. El nu se deosebea prin nimic de semenii săi însă, în dorința de a se menține în conștiința oamenilor și în istorie, comite această crimă. De aici a luat naștere expresia „Slavă lui Herostrate” . Read More …
MAREA PIRAMIDĂ
MINUNI ALE LUMII ANTICE MAREA PIRAMIDĂ FOTO CRISTIAN GĂNESCU Marea Piramidă (numită și piramida lui Kheops) este localizată pe Platoul Gizeh – orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo. Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Kheops, nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice. Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar.
CEA MAI VECHE STEMĂ A ŢĂRII ROMÂNEŞTI
CEA MAI VECHE STEMĂ A ŢĂRII ROMÂNEŞTI Cea mai veche stemă a Ţării Româneşti: pasărea Phoenix cu Crucea în cioc (pasărea care a renăscut din propria ei cenuşă – în cazul de faţă prin Cruce), în registrul superior Soarele şi Luna ( şi Ursa mare cu 9 stele?), iar în registrul inferior trei stânci în formă de altare (Babele ?) din care iese foc. Cf. Pravila tipărită la Govora – 1640. Cf. Bianu si Hodoş, Bibliografia românescă veche vol 1; pag 231. (CG)
DARWIN – 10 – POTOPUL
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE POTOPUL – O PERSPECTIVĂ ȘTIINȚIFICĂ Potopul din vremea lui Noe a marcat un uriaş hiatus între lumea originară, a creaţiei lui Dumnezeu şi lumea pe care o cunoaştem astăzi. După potop s-a modificat totul. Efectele potopului au fost devastatoare, marcând sfârşitul civilizaţiei ce se formase anterior. În răstimpul potopului s-a produs formarea munţilor şi configurarea continentelor, care au ajuns să arate precum în ziua de astăzi. Cu privire la toate aceste aspecte Henry M. Morris este foarte categoric: „despicarea simultană a tuturor izvoarelor adîncului celui mare sugerează nu numai năvălirea unor mari mase de ape înmagazinate anterior, ci şi a unor revărsări gigantice, precum şi mişcările tectonice adiacente, de proporţii inimaginabile. Întregul eveniment a fost un cataclism atît de unic şi de indescriptibil încît sfidează aproape orice încercare de a descifra toate fenomenele ce trebuie să fi fost implicate. Biblia ne spune însă că uneia din cele mai importante întrebări ale geofizicii, şi anume chestiunea orogeniei, despre unde şi cînd s-au format munţii, trebuie să i se răspundă concret în lumina marelui potop. Desigur, au existat munţi în lumea creată la origine, dar ei erau de o înălţime relativ mică, şi cu pante line, şi Read More …
DARWIN – 11 – BIG BANG
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE TEORIA BIG BANGULUI NU ARE NICI O BAZĂ ŞTIINŢIFICĂ Excalibur … teoria big-bangului nu are nici o bază ştiinţifică; mai mult decât atât, contrazice legile termodinamicii, astfel că poate fi considerată doar speculaţie filosofică, nu ştiinţă, aşa cum s-a afirmat de atâtea ori până în prezent. „Este bine să notăm – afirmă Henry M. Morris – în această etapă implicaţiile primei legi şi ale celei de a doua legi a termodinamicii cu privire la originea universului. Trebuie să se sublinieze că aceste două legi sunt legi ştiinţifice dovedite, dacă există aşa ceva în ştiinţă. Ele au fost testate, măsurate şi confirmate experimental, de mii de ori, atît în sisteme extrem de mari cât şi în sisteme extrem de mici, şi nici un om de ştiinţă nu se îndoieşte de deplina lor aplicabilitate în coordonatele spaţiu-timp accesibile nouă. De aceea implicaţiile cosmice ale acestor două legi sunt profunde”. (25) Aşadar, premisa principală de la care porneşte Henry M. Morris este că prima lege a termodinamicii (legea conservării energiei) şi a doua lege a termodinamicii (legea decăderii energiei), contrazic flagrant presupusa teorie a big-bang-ului promovată de realismul industrial. Prima lege a termodinamicii, afirmă autorul citat, “afirmă că Read More …
MINUNI ALE LUMII ANTICE: PETRA ORAŞUL DIN PIATRĂ
MINUNI ALE LUMII ANTICE PETRA ORAŞUL DIN PIATRĂ FOTO CRISTIAN GĂNESCU Petra, Oraşul din Piatră, se află la poalele Muntelui Hor, de-a lungul părţii de est a Văii Arbah („Wadi Araba”) ce se întinde de la Marea Moarta şi pâna la Golful Aqaba . (op cit -1) Intrarea în Petra se face printr-un defileu îngust de 1, 2 km denumit Siq: Săgeata. Uneori defileul se îngustează până la 4-5 metri, alteori se lărgeşte până la 12 metri; înălţimea sa depăşeşte de multe ori 40 metri. Culoarea predominantă a canionului şi a oraşului săpat în stâncă este trandafiriul, motiv pentru care Petra a primit numele Oraşul Trandafiriu. Chiar la ieşirea din defileu se înalţă cea mai celebră construcţie din Petra: Trezoreria („Al Khazneh”). Peretele de stâncă a fost cioplit prin tehnici avansate, probabil de sus în jos cu ajutorul unor rampe mobile. Faţada rezultată, o sculptură de 43 metri înălţime şi 30 de metri lăţime, este spectaculoasă: o intrare impunătoare demnă de un uriaş; la etajul inferior se află şase coloane corintice, iar la etajul superior se află trei colonade şi două nişe decorate cu siluete de amazoane. Două statui, pe care arheologii le-au identificat ca fiind ale lui Castor Read More …
BULGARIA ROMÂNEASCĂ
A DOUA ROMÂNIE: ROMÂNIA DE DINCOLO DE DUNĂRE FOTO: CG şi (parţial) RP. FOTOGRAFII REALIZATE LA KAZANLÎK ÎN VALEA REGILOR TRACI, LA BELOGRADCHIK ŞI LA MADARA FOTO: locaţii 1- Kazanlâk – Valea trandafirilor – Mormintele regilor traci; 2 – Belogradchik – Cetatea; 3 – Madara / Călăreţul de la Madara / posibil imaginea Hanului Krum (802–814 după Hristos), basorelief de 32 metri înălţime realizat pe un perete de stâncă de 100 m. (Notă: pentru această variantă am mixat fragmente din cărţile deja publicate “Dacia primordială”; “Rohmanii din ostroavele albe”; “Dinastia Negru Vodă”; “Craiova perla Valahiei”, precum şi din texte inedite, nepublicate încă, deja scrise pentru câteva din cărţile mele viitoare. În cazul textelor inedite, redactarea este minimă, drept pentru care este posibil ca în viitor aceste texte să fie modificate în funcţie de parametrii pe care-i voi stabili în momentul unificării textelor şi integrării într-o carte coerentă.) PREAMBUL Pe teritoriul Bulgariei de astăzi se află nenumărate vestigii ale strămoşilor noştri daco- geto-carpo-traci, pe care vecinii noştri de la sudul Dunării îi consideră strămoşii lor. Adevărul istoric este că bulgarii de astăzi nu existau în vremea în care, la sudul Dunării, strămoşii poporului român construiau artefacte impresionante. În această vară am Read More …
Imnul Creaţiei din Rig Veda / Mihai Eminescu Scrisoarea I
Imnul Creaţiei din Rig Veda Mihai Eminescu Scrisoarea I Imnul Creaţiei, cap 10; cântul 129 din Rig Veda: Atunci nici Nefiinta n-a fost si nici Fiinta Caci nu era nici spatiu, nici cer si nici stihie. Avea stapan si margini pe-atunci Universul? Avea adanci prapastii? Dar mare? Nu se stie. N-a fost nici Nemurire, caci Moartea nu-ncepuse. Nu se nascuse noapte, caci nu fusese zi. Nici vant n-a fost sa bata acele inceputuri, Insa ceva in lume- Universul- se ivi. Era-nvelit in noapte adanca Universul: Ocean de intuneric pierdut in noapte lui. Dar ca-ntr-o carapace, ascuns in invelisuri, Ceva- nascu prin forta din chinul focului. Si iata cum, Intaiul- ivit din inceputuri, Un sambure: Iubirea- samanta a lumii, Pe care inteleptii-n inima il gasira, Trecand din Nefiinta-n a Vietii radacini. Ei masoara lumea in curmezis cu sfoara, – Ce-a fost acolo-n hauri? Dar jos ce s-a-ntamplat? Ca purtatori de gemeni pornira oarbe forte, Care prin sine insesi de sus s-au scuturat. Dar care minte oare fu-n stare sa priceapa, Creatiunea insasi de unde-a inceput? Poate aceia zeii isi zamislisera neamul, Dar cine va sa spuna din cine s-au nascut? Doar El, acela care porni Creatiunea, El, cel ce-o priveste din Read More …
DAOI – LUP SAU LUMINĂ?
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE DAOI – LUP SAU LUMINĂ? Teoria conspiraţiei nu poate fi negată în totalitate, tot astfel cum nu poate fi negată în totalitate nici teoria coincidenţelor. Iar dacă teoria conspiraţiei nu poate fi negată în totalitate, înseamnă că în viitor trebuie să ne aşteptăm la surprize mari, căci dacă într-adevăr există o conjuraţie puternică ce se opune cunoaşterii de către opinia publică a unor informaţii cu privire la daci, înseamnă că aceste informaţii sunt extrem de fierbinţi şi pot aduce atingere sistemului actual de valori şi de înţelegere a lumii promovat de puternicii zilei. De fapt, în ziua de astăzi, puternicii zilei au devenit, sunt şi rămân puternici datorită faptului că au creat un sistem de valori şi de înţelegere a lumii ce le permite să rămână la putere. Cât priveşte denumirea propriu-zisă de daci, încă se mai poartă discuţii. Bazându-se pe informaţiile furnizate de autorii antichităţii, majoritatea cercetătorilor moderni a presupus că denumirea străveche a daco-geţilor a fost daoi, care ar deriva din termenul indoeuropean dhawo-s sau dhau-ko-s, care înseamnă „lup”, fie din termenul dhau – care înseamnă „a sugruma”. Unii cercetători au mai adus în discuţie formele davus, dakoi, daos şi dauna, care, în Read More …
POLOVRAGI
POLOVRAGI Invariabil, orice basm românesc începe cu formula: “a fost odată un moş şi o babă” – sau “un împărat şi o împărăteasă” -, “că de n-ar fi nu s-ar povesti”, iar încadrarea temporală a evenimentelor descrise este destul de limpede redată: “în vremea când se băteau munţii cap în cap, când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; când se băteau urșii în coade; când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier”. Cheile Polovragi, pe defileul Olteţului este locul unde doi munţi ai Căpăţânii „se bat cap în cap”. Dintre toate teoriile lingviştilor moderni care au încercat să găsească etimologia exactă a cuvântului „polovragi”, doar cercetătorul Aurelian Sacerdoteanu a detectat sensul exact, de „câmpie vrăjită”; aşadar, etimologia cuvântului indică faptul că între cei doi munţi ai Căpăţânii ce se bat cap în cap exista cândva o „câmpie”. Ultima reminiscenţă a acestei câmpii vrăjite ce s-a ridcat odinioară deasupra solului este o plantă cu propietăţi vindecătoare denumită tot „polovragi”, ce încă mai poate fi descoperită în zonă… Nu întâmplător, în Peştera Plovragi şi-a găsit cândva Zalmoxis un locaş potrivit pentru a-şi iniţia Read More …
PEŞTERA MUIERII (GREŞIT A MUIERILOR; A FOST A UNEI SINGURE MUIERI)
PEŞTERA MUIERII (GREŞIT A MUIERILOR; A FOST A UNEI SINGURE MUIERI) A existat o CETATE A MUIERII, UN DRUM AL MUIERII, O PEŞTERĂ A MUIERII (NU A MUIERILOR cum greşit apare pe indicator, CI A UNEI SINGURE MUIERI; CINE A FOST ACEASTA, CÂND A TRĂIT, CE A STĂPÂNIT ?) MUIERE: SANSCRITĂ: MUHEREA; LATINĂ: MULIER LEGENDE: Prima legendă spune că Drumul Muierii a fost inaugurat de o femeie („muiere”) din părţile Craiovei, care a dorit să ajungă undeva prin judeţul Gorj (Gorj: Ţinutul Jiului de sus; Dolj : Ţinutul Jiului de jos), în apropiere de Peştera Muierii, fără a trece vreo apă mai mare. Şe ştie că în vremurile trecute, existau prea puţin vaduri peste râuri, astfel că era imperios necesar de a ajunge în condiţii optime, pe drum uscat, într-un loc mai depărtat, fie cu turmele de oi sau bovine, fie cu căruţa. A doua legendă a fost furnizată, aşa cum a fost menţionat, de Marele Dicţioar Geografic coordonat de George Ioan Lahovari, în volumul al doilea, la pagina 412 „Dealul Muierii ce se întinde din Muntele Păpuşa de la N la S, străbătând plaiul Vulcan, plasa Amaradia şi plasa Gilortului în părţile lor de est, formând hotar despărţitor între Read More …
FÂNTÂNA DE LA MĂNĂSTIREA COZIA
FÂNTÂNA DE LA MĂNĂSTIREA COZIA CU TOATE CĂ MAI VIZITASEM MĂNĂSTIREA COZIA, AM AFLAT CU SURPRINDERE CĂ ACOLO SE AFLĂ O FÂNTÂNĂ (O VĂZUSEM ÎN VIZITELE ANTERIOARE !), PE CARE SE AFLAU CÂTEVA BASORELIEFURI CARE REPREZENTAU MAI MULTE CAPETE DE OAMENI; CIUDAT LA ACESTE CAPETE DE OAMENI ESTE CĂ REPREZINTĂ O TIPOLOGIE ETNICĂ DIFERITĂ DE CEA A ROMÂNILOR DE ASTĂZI. AŞA CĂ M-AM DUS SĂ LE VĂD ! EVIDENT CĂ AM DESCOPERIT FÂNTÂNA (ŞI UN ORB O PUTEA DESCOPERI CĂCI ESTE ÎN FAŢA BISERICII COZIA), DAR NU AM DESCOPERIT BASORELIEFURILE. PE CÂND MĂ GÂNDEAM CĂ „LE-AU FURAT ŞI PE ASTEA”, M-AM SPRIJINIT CU COATELE DE PERVAZUL FÂNTÂNII, IAR OCHII MI-AU ALUNECAT ÎN JOS. IATĂ CE AM OBSERVAT: BASORELIEFURILE ERAU ÎN INTERIORUL FÂNTÂNII, NU ÎN EXTERIOR (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU).
PIRAMIDA PIERDUTĂ A LUI DJEDEFRA
PPIRAMIDA PIERDUTĂ A LUI DJEDEFRA (Abu Roash) Zahi Hawass – secretar general al Consiliului Suprem pentru Antichitati al Egiptului, director al operatiunilor de excavare şi custode al tuturor antichitatilor din Egipt- vorbeşte pentru prima oară în public despre piramida „secretă”, aflată într-o zonă militarizată de lângă vechea capitală a Egiptului antic, Memphis, în care „civilii” nu au acces; situată la 8 km nord de marea piramidă de la Giza: piramida pierdută lui Djedefra-Abu Roash; Djedefra a fost faraon al Egiptului antic (Dinastia a 4-a), succesor și fiul lui Khufu, mama lui nefiind cunoscută; S-a căsătorit cu sora sa vitrgă Hetepheres; a avut și o altă soție, pe Khentet-en-ka cu care a avut (ce puțin) trei fii, Setka, Baka și Hernet și o fiică. Lista Regilor din Turin îl creditează cu o domnie de opt ani, dar cel mai mare număr ca ani de domnie ai acestuia este anul 11 al numărării vitelor (aceasta ar însemna că Djedefra a condus pentru cel puțin unsprezece ani – dacă numărarea vitelor se făcea anual sau 21 ani in caz că aceasta se făcea bienal). Djedefra a fost primul ce a folosit titlul de „Fiu al lui Ra”, ceea ce dovedește creșterea influenței Read More …
BUCEGI – ŞARPELE
BUCEGI – ŞARPELE PE PLATOUL BUCEGILOR LA 2200 M ALTITUDINE SE AFLĂ MAI MULTE ARTEFACTE LITICE: ŞARPELE, SFINXUL ŞI BABELE (BABELE MARI ŞI BABELE MICI) ; ASTĂZI FACEM CUNOŞTINŢĂ CU „ŞARPELE” UN ŞARPPE IMENS CARE PRIVEŞTE PESTE UMĂR; OARE UNDE PRIVEŞTE?. ACEST ŞARPE FIGURA SUB O ALTĂ FORMĂ PE STEAGUL DACILOR DE LA SARMIZEGETUSA REGIA. ŞERPII DE ACEST TIP (DENUMIŢI APOI DRAGONI) AU FOST CONSIDERAŢI CEI MAI VECHI ZEI. EI AU APĂRUT CU MULT TIMP ÎNAINTEA CREAŢIEI PRIMULUI OM. ORICUM , SOLOMONARII ŞTIAU MAI MULTE DESPRE EI. ARTEFACTELE LITICE DE PE PLATOUL BUCEGILOR N-AU FOST SCULPTATE TOATE ÎN ACELAŞI TIMP. ŞARPELE A FOST ÎNSĂ PRIMUL, A URMAT, SFINXUL, IAR APOI BABELE. ŞARPELE DE PE PLATOUL BUCEGILOR SEAMĂNĂ CU ŞARPELE GLYCON DESCOPERIT LA TOMIS. CF CARTEA „ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE” EDIŢIA A DOUA: „Reprezentarea şarpelui Glycon descoperit la Tomis are o înfăţişare relativ asemănătoare cu gigantica statuie de şarpe încolăcit de pe platoul Bucegi, care formează împreună cu Sfinxul şi Babele un complex megalitic unitar din punct de vedere tematic; botul celor doi şerpi este uşor alungit, seamănând oarecum cu un bot de oaie. Şi mai interesant de remarcat este faptul că şerpii menţionaţi sunt asemănători cu cel reprezentat pe stindardul Read More …
SCHELETUL UNEI CREATURI JUMĂTATE OM, JUMĂTATE FELINĂ DESCOPERIT ÎN MAREA PIRAMIDĂ
SCHELETUL UNEI CREATURI JUMĂTATE OM, JUMĂTATE FELINĂ DESCOPERIT ÎN MAREA PIRAMIDĂ DIN EGIPT În anul 2013 a apărut un articol în publicaţia „The National Reporter”, cu titlul SCHELETUL UNEI CREATURI JUMĂTATE OM, JUMĂTATE FELINĂ DESCOPERIT ÎN MAREA PIRAMIDĂ DIN EGIPT Acum trei ani, o echipă de arheologi egipteni a scos la lumină rămășițele unei ființe cu corp de pisică și craniu de om. Scheletul, perfect prezervat, a fost găsit la intrarea unei camere ascunse, care fusese recent descoperită în partea superioară a Piramidei lui Keops. Acesta ar fi fost ulterior expus în Muzeul național de istorie din Cairo. Această știre a fost dată publicității la scurt timp după eveniment, de către publicația The National Reporter. Iată ce relatau reporterii americani pe 19 decembrie 2009: «Oameni de știință din lumea întreagă au ajuns în Egipt, pentru a studia ciudatul schelet, multora dintre ei nevenindu-le să creadă că e real. „Cunoaștem faptul că egiptenii antici erau, printre altele, și taxidermiști desăvârșiți. Ceea ce vedem acum este cel mai probabil una din creațiile lor, menită să sperie eventualii hoți”, ne spune dr. Jason Hendley, de la Universitatea Oxford. Unii dintre cercetătorii care s-au aflat la fața locului împărtășesc opinia dr. Hendley, în timp Read More …
POROLISSUM – DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ
DESCOPERIRE EXCEPŢIONALĂ LA POROLISSUM: O CĂRĂMIDĂ INSCRIPŢIONATĂ CU VECHILE SIMBOLURI CREŞTINE Preluare articol de Andreea Vilcovschi – CITAT: „Cercetarea unui sit arheologic situat în apropierea Complexului Porolissum a scos la iveală detalii importante care răstoarnă teoriile specialiştilor celor care au studiat zona în deceniile precedente. Noile cercetări efectuate de către Ioan Bejinariu şi Dan Băcueţ-Crişan, arheologi de la Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, au condus spre o teorie nouă, răsturnând, astfel, concluziile studiilor anterioare. Descoperirile făcute în ultimii trei ani de către cei doi specialişti sălăjeni dovedesc că aşezarea din această zonă a judeţului este cu mult mai veche decât au susţinut cei care au investigat locul în urmă cu câteva decenii. Potrivit lui Ioan Bejinariu, cercetator arheolog specialist în epoca bronzului şi prima epocă a fierului, situl reprezintă o fortificaţie ce se întinde pe 7 hectare, amplasarea ei strategică permitându-i să deţină un control relativ asupra Porţii Meseşene, cea mai importantă trecătoare din nordul Transilvaniei, ce lega Transilvania propriu-zisă de zonele vestice, dinspre Ungaria. Primele informaţii au apărut încă din timpul observaţiilor făcute la suprafaţă, cei doi cercetători constatând că au de-a face cu un sit arheologic destul de complex. Astfel, vestigiile nu constau doar în respectiva Read More …
SPIRITUL, HIEROGLIFA AKH
AEGYPTIACA SPIRITUL, HIEROGLIFA AKH Pentru vechii egipteni, acordarea numelui unui copil era un eveniment extrem de important, fiind dezbătut de familie şi de sacerdoţi, cu mult timp înainte de naşterea acestuia. Orice fiinţă omenească trebuia să primească un nume pentru că, spuneau vechii egipteni, “ceea ce nu are nume nu există”. Numele real, secret, al unei persoane, atunci când era cunoscut, nu era divulgat nimănui; de cele mai multe ori, nu era cunoscut nici de posesorul său. De regulă, numele secret era cunoscut de posesor abia în momentul iniţierii. Unii oameni îşi puteau cunoşte numele secret în vis. Chiar şi numele comun care se dădea la naştere, care era un epifenomen al numelui secret, era în relaţii vibratorii cu numele unui zeu. Numele unui egiptean conţinea numele unui zeu, care astfel îi devenea „patron” şi protector. De exemplu, numele Ramses era format din „Ra”, numele zeului Soarelui şi „mose”, care însemna „a se naşte”, prin extensie copil; semnificaţia era simplă: “copilul lui Ra”. Ceea ce însemna că atât fizic, cât şi magic copilul respectiv era situat sub protecţia lui Ra. Numele era identic cu Ka-ul sau, oricum, se manifesta şi prin intermediul Ka-ului. După moarte, fiecare om era avertizat ca Read More …
FIINŢA OMULUI – CORPUL ETERIC – HIEROGLIFA KA
AEGYPTIACA FIINŢA OMULUI CORPUL ETERIC – HIEROGLIFA KA Vechii egipteni au desemnat corpul eteric prin hieroglifa Ka. Hieroglifa Ka era reprezentată pe pereţii mormintelor prin două braţe ridicate în semn de rugăciune. Este cunoscut faptul că vechii egipteni se rugau ţinând braţele ridicate deasupra capului. De obicei, hieroglifa Ka era scrisă alături de portretul sau de statuia defunctului şi semnifica forţa vitală care se manifesta şi după moarte. Traducerea vechilor hieroglife în scrierile moderne a întâmpinat multe greutăţi şi, invariabil, a dus la unele interpretări eronate. Hieroglifele sunt pictograme, adică desene sau semne simbolice, care nu pot fi traduse în mod strict, printr-o modalitate fixă. O hieroglifă, o pictogramă sau o serie de pictograme pot fi traduse printr-un grup de litere sau printr-un cuvânt întreg, în funcţie de context. O hieroglifă poate avea un anumit înţeles într-un context şi alt înţeles în alt context. Pe de altă parte, trebuie ţinut cont şi de faptul că traducătorii moderni, care sunt de regulă filologi, respectă litera textului, scăpând din vedere spiritul său. De altfel, după atâtea secole, este foarte greu de ghicit spiritul textelor arhaice, care se adresau unei anumite mentalităţi şi unui anumit nivel cultural. Astfel, mulţi termeni cheie ai vechii Read More …
TĂBLIŢELE CEREŞTI ŞI „CASA VIEŢII”
AEGYPTIACA TĂBLIŢELE CEREŞTI ŞI „CASA VIEŢII” Dumnezeu, Fiinţa supremă, este Supremul Scriitor: Opera Sa este Cosmosul. Dumnezeu, Fiinţa Supremă este Supremul Scriitor care-şi scrie neîncetat Opera: fenomenele cosmice sunt litere, cuvinte, propoziţii sau fraze în marea carte a devenirii universale, avataruri sublime ale “ideii care devine”. Întregul cosmos vorbeşte acelaşi limbaj – limbajul vieţii. Tot ce este viu comunică, vorbeşte, are propria sa poveste pe care o spune oricui este pregătit s-o înţeleagă. Dacă întregul cosmos este manifestarea lui Dumnezeu, atunci tot ce este cuprins în nemărginirea sa, devine susceptibil de a fi citit de oameni. Vechii înţelepţi, iniţiaţi şi contactori afirmau că Opera lui Dumnezeu – creaţia cosmosului – este scrisă într-o carte; această carte a primit diverse denumiri de-a lungul timpului; printre cele mai cunoscute denumiri sunt: Tăbliţele cereşti şi Cartea Vieţii. Astfel, Enoch, înţeleptul antediluvian, – după cum este scris în apocriful etiopian Cartea lui Enoch – fiind ridicat la ceruri la porunca lui Dumnezeu, a văzul “Tăbliţele cereşti”, care i-au fost arătate de Arhanghelul Uriel: „Priveşte, Enoch, Tăbliţele Cereşti şi înţelege ce este scris în ele„. (6) La rândul său, Moise, în dialogul său cu Dumnezeu de pe Muntele Sinai, a primit tăbliţele de Read More …
PRAGMATISMUL METAFIZIC
AEGYPTIACA PRAGMATISMUL METAFIZIC Concepţia materialistă consideră că vechea civilizaţie egipteană era orientată aproape exclusiv spre “lumea de dincolo” şi că marea majoritate a vestigiilor materiale, care au străbătut timpurile până în ziua de astăzi, demonstrează importanţa aproape obsesivă acordată fenomenului morţii. Astfel, dacă ar fi să ne luăm după datele şi interpretările furnizate de istoriografia modernă, vechii egipteni, pe tot parcursul existenţei, nu aveau altceva mai bun de făcut decât să se gândească la moarte, la lumea de dincolo şi la modul în care vor fi înmormântaţi, iar conducătorii lor erau obsedaţi doar de ridicarea unor morminte fastuoase. Această convingere a fost amplificată şi de faptul că majoritatea vestigiilor arheologice sunt, într-un fel sau altul, legate de credinţa în existenţa lumii de dincolo şi în supravieţuirea sufletului după moarte. Herodot însuşi afirma, acum mai bine de două mii de ani, că egiptenii sunt cei mai religioşi oameni pe care i-a cunoscut. Într-adevăr, este lesne de remarcat că cercetările arheologice au scos la iveală numai vestigii legate de credinţa în existenţa sufletului după moarte. Egiptul actual este un imens şantier arheologic brăzdat de ruinele mormintelor şi templelor gigantice. Cu toate acestea, se uită totuşi mult prea uşor că un şantier arheologic Read More …
UN VEAC DE SINGURĂTATE
ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI UN VEAC DE SINGURĂTATE La debutul celui de-al treisprezecelea veac al erei creştine, când a rămas singur în faţa vitregiilor istoriei, poporul român era împrăştiat pe un areal destul de vast ce depăşea cu mult teritoriul României de astăzi; acest teritoriu se întindea din apropierea Niprului, din nordul peninsulei Crimeea până în Polonia de astăzi, din Ucrania septentrională până la Munţii Balcani, de la la Marea Neagră până la Marea Adriatică. Acest întins teritoriu poate fi desemnat a fi oecumena etnică – arealul etnic primordial – în care s-a perpetuat secole de-a rândul poporul român. De-a lungul secolelor, datorită numeroaselor invazii şi migraţii ce s-au produs mai ales dinspre stepele Asiei, oecumena etnică a poporului român s-a restrâns până a ajuns la graniţele actuale ale României, motiv pentru care, în epocile mai recente ale antichităţii şi în Evul Mediu poate fi indicată prin expresia aflată astăzi în uz de “areal carpato-danubiano-pontic”. Centrul geografic şi, de cele mai multe ori, politic al oecumenei etnice primordiale a poporului român a fost situat în tot acest răstimp în Munţii Carpaţi şi în partea centrală a Ardealului. În tot acest teritoriu foarte vast, încă din antichitate, istoriografia constată existenţa unor moşii Read More …
SCRIERILE ESCHATOLOGICE
AEGYPTIACA SCRIERILE ESCHATOLOGICE Cele mai importante, dar şi cele mai vechi scrieri eschatologice egiptene sunt Textele piramidelor, care reproduc textele funerare înscrise odinioară pe pereţii piramidelor. Textele piramidelor stau la baza tuturor celorlalte scrieri eschatologice egiptene. Textele piramidelor au fost descoperite de marele egiptolog Auguste Mariette şi publicate de Gaston Maspero. Numărul textelor cuprinse în acest corpus, care reproduce textele funerare înscrise pe pereţii piramidelor şi care datează de la sfârşitul Dinastiei a V-a, nu depăşeşte şapte sute, cuprinzând descântece, formule magice sau catartice care trebuiau rostite pentru faraonul defunct. Ele nu se refereau la toţi oamenii, ci doar la faraoni, care erau consideraţi zei încarnaţi. Textele piramidelor afirmă că numai faraonul avea asigurată o postexistenţă fericită şi chiar nemurirea. Faraonul era considerat fiul lui Ra, deci era singurul muritor îndreptăţit să aspire la un loc cât mai înalt printre zei. Textele piramidelor afirmă, în principiu, că sufletul faronului supravieţuieşte morţii în limitele strâmte ale mormântului. După moarte, sufletul îşi desfăşoară existenţa în funcţie de modul în care acesta şi-a trăit existenţa trupească. Textele piramidelor mai afirmă că existenţa sufletului decorporat nu este prea diferită de existenţa pe care a dus-o pe pământ, fiind o continuare a acesteia. Fiind legat Read More …
CARTEA DESPRE AMDUAT
AEGYPTIACA CARTEA DESPRE AMDUAT Una dintre cele mai importante scrieri egiptene cu privire la structura ortoexistenţială a cosmosului este străvechea Carte despre Amduat. Cea mai completă variantă a Cărţii despre Amduat se află zugrăvită pe pereţii mormântului faraonului Thutmosis al III-lea. Cartea despre Amduat, numită impropriu carte, descrie sub formă de imagini pictate – un fel de benzi desenate uneori pictografic, alteori hieroglific – peripeţiile zeului Ra de-a lungul celor douăsprezece „ore” ale nopţii prin regiunea Amduat, dincolo de “orizontul de apus”. Amduatul, lumea de dincolo, cuprindea, în viziunea vechilor iniţiaţi egipteni, douăsprezece „ore” sau, mai precis, douăsprezece regiuni. Amduat-ul era, aşadar, măsurabil doar din punct de vedere temporal, începând din momentul apunerii Soarelui, până în momentul răsăritului. De-a lungul fiecăreia dintre cele douăsprezece ore, Ra, în baraca sa solară, pătrundea în câte o regiune. Fiecărei regiuni îi corespunde o oră din timpul nopţii. În Cartea despre Amduat pictată pe pereţii faraonului Thutmosis al III-lea, fiecare oră sau regiune este reprezentată pictografic prin trei imagini suprapuse, care formează trei registre distincte (33). Aşa cum este prezentat de pictogramele de pe mormântul faraonului Thutmosis al III-lea, Amduatul este străbătut de la un capăt la altul de un mare fluviu, precum Egiptul Read More …