MAREA PIRAMIDĂ SFINXUL,GARDIANUL MARII PIRAMIDE Şi sfinxul, statuia de dimensiuni gigantice, cu corp de leu şi cap de om, care se află alături de marea piramidă pe platoul de la Giza, ascunde propria sa taină. Rolul sfinxului a fost acela de a păzi marea piramidă. Sfinxul este paznicul marii piramide, dar acest aspect nu trebuie înţeles din punct de vedere material, ci ezoteric. Din punct de vedere material, evident, sfinxul este doar o statuie de dimensiuni gigantice, însă din punct de vedere ezoteric statuia sfinxului trebuie să fi fost legată de o entitate infraeterică. Din punct de vedere ezoteric, sfinxul, ca paznic al marii piramide, este o entitate transfizică hibridă, cu corp de leu şi cap de om, al cărui trup este format din energie infraeterică. Această entitate transfizică trebuie să fi fost legată magic de statuia gigantică ce păzeşte marea piramidă printr-un ritual complex realizat chiar de către vechii iniţiaţi atlanţi. Ritualul era asemănător cu cel al legării sufletelor Ka ale zeilor din infraeteric de statuile corespondente din temple. Probabil că, în antichitate, clarvăzătorii, dar şi persoanele mai sensibile, puteau să vadă că, o dată cu apusul Soarelui, o făptură infraeterică cu aceeaşi formă ca statuia patrulează în jurul Read More …
Autor: Cristian Ganescu
MAREA PIRAMIDĂ – 12 – IMAGO MUNDI
MAREA PIRAMIDĂ IMAGO MUNDI Pentru decelarea cât mai clară a evenimentelor ce au condus la repunerea în funcţiune a marii piramide pe timpul faraonului Keops trebuie subliniat şi faptul că au existat două etape esenţiale în istoria religioasă a poporului egiptean, iar linia de demarcaţie între ele poate fi situată cu destulă precizie în jurul anului 2600 (sau, după alte surse, în jurul anului 2700). După cum indică documentele arheologice, în perioada primelor dinastii egiptene (între anii 3200 şi 2700/2600 înaintea naşterii Mântuitorului Iisus Hristos), vechii specialişti ai conectării şi iniţiaţi egipteni promovau cultul unor zei locali sau, mai degrabă, tribali. Potopul a şters toate vestigiile trecutului, astfel că în perioada primelor dinastii egiptene nu s-au păstrat scrieri sau artefacte care să amintească ceea ce se petrecuse odinioară pe continentul Atlantida. Vestigiile trecutului şi, implicit, concepţia vechilor atlanţi au devenit accesibile iniţiaţilor egipteni abia în momentul în care, cel mai probabil pe timpul faraonului Keops, s-a încheiat procesul de degajare din nisipul deşertului şi de restaurare şi au reînceput iniţierile în marea piramidă. Reluarea iniţierilor în marea piramidă marchează aşadar debutul celei de-a doua etape a istoriei religioase a poporului egiptean. După restaurare, descoperind la ce foloseşte marea piramidă, specialiştii Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 13 – OUT OF BODY EXPERIENCE
MAREA PIRAMIDĂ OUT OF BODY EXPERIENCE EXPERIENŢĂ ÎN AFARA TRUPULUI Marea piramidă are mai multe culoare şi camere. Intrarea în marea piramidă se făcea în antichitate printr-un pasaj aflat la aproximativ 16 metri deasupra solului. O dată pătruns în giganticul edificiu, orice muritor care voia să-i facă turul, trebuia să treacă prin 10 sau 12 porţi de lemn, să coboare şi să urce de-a lungul mai multor coridoare şi, în final, să viziteze trei încăperi de dimensiuni mai mari. Denumirile culoarelor şi încăperilor piramidei sunt invenţii moderne, astfel că nu erau utilizate în antichitate. Culoarele din marea piramidă au fost desemnate în mod arbitrar de către istoriografia modernă prin denumiri de genul: “culoarul ascendent”, “culoarul descendent”, “marea galerie”, “puţul vertical”, “culoarul orizontal”. Camerele, la rândul lor, au primit denumiri la fel de arbitrar alese: “camera reginei”, “antecamera”, “camera regelui”, “camera subterană”. Toate aceste denumiri acordate în epoca modernă ar avea sens doar dacă piramida ar fi fost construită pentru a servi drept mormânt lui Keops sau altui faraon. Marea Piramidă nu a fost însă construită pentru defuncţi, ci pentru oameni vii, pentru iniţiaţii care doreau să cunoască aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului. Iniţierea, aşa cum era înţeleasă în antichitate, reprezenta o Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 14 – CODUL PIRAMIDEI
MAREA PIRAMIDĂ DESCIFRAREA UNUI MISTER: ITINERARIUL TAINIC AL INIŢIAŢILOR ÎN LUMEA DE DINCOLO În răstimpul procesului iniţierii din marea piramidă, după ce avea loc separarea de trup, neofitul care dorea să devină iniţiat trebuia să parcurgă, în duh, aceleaşi etape pe care, potrivit “Cărţii despre Amduat” (pictată pe mormântul faraonului Thutmosis al III-lea), le parcurgea zeul Ra în lumea de dincolo. “Cartea despre Amduat” descrie sub formă de imagini pictate călătoria zeului Ra, în barca sa solară, de-a lungul celor douăsprezece “ore” ale nopţii, începând din momentul apusului, până în momentul răsăritului. Fiecărei regiuni îi corespunde o oră din timpul nopţii. De-a lungul fiecăreia dintre cele douăsprezece ore, Ra, în barca sa solară, pătrundea într-o altă regiune a Amduatului (lumea de dincolo). Amduatul (scris uneori Duat sau Dat), lumea de dincolo, era considerată de vechii egipteni ca fiind o regiune întunecată, străbătută de la un capăt la altul de un mare fluviu. Cartea despre Amduat precizează că, în lumea de dincolo, defuncţii, aflaţi în stare de semiconştienţă, erau nişte umbre amorfe, lipsite de memorie şi de conştiinţă de sine. Pe măsură ce barca lui Ra pătrundea într-o regiune / oră a Amduatului, mediul era luminat de aura sa, iar defuncţii Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 15 – CORESPONDENŢA MICRO-MACROCOSMOS
MAREA PIRAMIDĂ CODUL PIRAMIDEI CORESPONDENŢA MICRO-MACROCOSMOS Traseul iniţiatic al neofiţilor în lumea de dincolo, de-a lungul celor 12 regiuni sau “ore”, precum şi principalele etape ale istoriei ezoterice corespund arhitectonicii interioare a marii piramide. Fiecare dintre porţile, încăperile şi culoarele marii piramide corespunde atât unei regiuni ortoexistenţiale sau “ore”, cât şi unui zeu; mai mult decât atât, fiecare dintre porţile, încăperile şi culoarele marii piramide corespunde câte unei etape a istoriei ezoterice a cosmosului, descrisă anterior. Codul după care poate fi interpretată această corespondenţă trebuie să pornească de la constatarea de principiu, enunţată anterior: din punct de vedere funcţional, centrul de comandă al marii piramide este “camera regelui” sau “camera iniţierii”; în consecinţă, de acolo trebuie să înceapă interpretarea sistemului de corespondenţe. Camera regelui corespunde “orizontului de apus”, poarta transfizică prin intermediul căreia neofiţii trebuiau să pătrundă în lumea de dincolo. După cum a fost menţionat, în antichitate, de-a lungul culoarelor marii piramide erau dispuse 12 porţi din lemn; ulterior, porţile au fost furate după cutremurul care s-a produs în secolul al XIII-lea după Iisus Hristos, şi folosite ca material de construcţie. Cele 12 porţi de lemn delimitau simbolic cele 12 regiuni ale Amduatului, lumea de dincolo. Dacă centrul de Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 16 – O INIŢIERE RATATĂ
MAREA PIRAMIDĂ “EGIPTUL SECRET”: O INIŢIERE RATATĂ În cartea Egiptul secret, scriitorul englez Paul Brunton descrie o experienţă pe care a avut-o în anul 1935, când s-a supus unei experienţe temerare: a stat închis o noapte în interiorul marii piramide, chiar în “camera regelui” (“camera iniţierii”), unde, după propriile sale afirmaţii, a fost iniţiat de doi iniţiaţi-hierofanţi egipteni decorporaţi. Iniţiaţii-hierofanţi decorporaţi îndeplineau atât rolul de “gardieni ai piramidei”, cât şi pe cel de hierofanţi ai străvechiului ritual de iniţiere practicat în interiorul marii piramide. La un moment dat, unul dintre iniţiaţii-hierofanţi a plecat, iar autorul citat a rămas doar cu al doilea. „Rămăsesem – relatează Paul Brunton în cartea Egiptul secret – singur cu celălalt spirit, ce până atunci nu jucase decât rolul unui martor tăcut. Se deplasă şi veni în faţa lăzii de marmură. Faţa era cea a unui om extrem de bătrin. N-am îndrăznit să-i judec după aparenţe numărul anilor. Fiule, spuse calm, puternicii stăpâni ai puterilor secrete te-au prins în mâinile lor. Trebuie să fii condus în această noapte în sala de instruire. Întinde-te pe această piatră: în antichitate, procesiunea ar fi avut loc dincolo, pe un pat de trestii de papirus. Astfel desemna sarcofagul. M-am culcat, Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 17 – TOMOGRAFIA MUON
MAREA PIRAMIDĂ TOMOGRAFIA MUON – CAMERA SECRETĂ Lui Paul Brunton i-a scăpat adevărata semnificaţie a culoarelor şi încăperilor din marea piramidă; el nu a înţeles că fiecărui element al arhitectonicii interioare a marii piramide – culoar, încăpere etc – îi corespundea un zeu şi o anumită etapă a istoriei ezoterice a lumii, aşa cum a fost înţeleasă în vechime de iniţiaţii atlanţi şi aşa cum a fost consemnată în vechile scrieri egiptene. Astfel, încăperea situată la subsolul piramidei, cu tavanul finisat şi podeaua desfundată, corespundea perioadei în care egiptenii considerau că a avut loc creaţia lumii. Podeaua desfundată corespundea limitei dincolo de care începe regatul insondabil şi impenetrabil al zeului Nun (Haosul sau „apele primordiale”). Puţul obturat săpat în podeaua desfundată a camerei de la subsol corespundea intrării în regatul duşmanului zeilor şi oamenilor, Balaurul Apopphis. Coridorul descendent corespundea primei etape a perioadei Tep Zepi şi domniei primei dinastii de zei – zeii cei bătrâni -, formată din Nun, Huh, Kuk, Ptah etc. Schimbarea direcţiei coridorului reflecta războiul „ceresc” dintre zeii cei bătrâni şi zeii cei tineri, iar coridorul ascendent era elementul arhitectonic ce corespundea domniei celei de-a doua dinastii de zei, în fruntea cărora se aflau Ra (spiritul Soarelui), Read More …
VÂRFUL OMU
VÂRFUL OMU Pietrele masive ce pot fi şi astăzi văzute în spatele cabanei de lângă Vârful Omul au făcut parte cândva dintr-un ansamblu arhitectonic complex, format dintr-un templu din piatră cu mai multe încăperi ce aveau plafonul destul de jos, unde se realizau iniţieri şi cel puţin două statui gigantice (sau, eventual, un grup statuar format din două-trei piese). Statuile înfăţişau unul sau mai multe capete umane; exista însă şi o statuie care, poate surprinzător, înfăţişa capul unei păsări, cel mai probabil vultur. Capetele de oameni îi reprezentau fie pe Întemeietorii oamenilor cerului ce au locuit acel areal, fie pe hierofanţii sub patronajul cărora se realizau iniţierile, iar capul de vultur indica faptul că în acel loc se realizau iniţieri; ceea ce înseamnă că iniţiaţii se identificau magic cu vulturii (adică aveau capacitatea de a zbura; această capacitate a fost atribuită ulterior solomonarilor care chiar aşa se numeau: „hultani”, adică vulturi). Denumirea OMU, care s-a păstrat până în ziua de astăzi, îi desemnează chiar pe oamenii cerului care au construit acest artefact. Oamenii cerului din vechime s-au autointitulat OAMENI – singular articulat OMU. Fireşte, expresia „oameni ai cerului” este folosită doar pentru a diferenţia cele două categorii de fiinţe omeneşti Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 18 – O MUMIE ÎN MAREA PIRAMIDĂ
MAREA PIRAMIDĂ O MUMIE ÎN MAREA PIRAMIDĂ Sarcofagul situat în “camera regelui” nu a servit niciodată drept lăcaş unei mumii, aşa cum marea piramidă nu a fost mormânt. Dar nu este exclus, şi trebuie subliniat în mod special acest aspect, ca, într-adevăr, piramidele să fi adăpostit una sau mai multe mumii. Faptul că marea piramidă a adăpostit una sau mai multe mumii nu înseamnă că a fost construită pentru a servi ca mormânt. Iar dacă au existat mumii în marea piramidă, acestea nu aveau ce să caute în camera regelui, în sarcofagul din granit roşu, ci într-un alt loc, eventual în încăperi secundare. Dacă în ziua de astăzi, ridicarea unui edificiu presupune doar operaţiuni tehnice şi administrative, în antichitate se punea accentul pe operaţiunile de ordin magic. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre un edificiu de importanţa marii piramide, care, nu trebuie pierdut din vedere, a fost construită de atlanţi. Aşa cum a fost menţionat, operaţiunile de ordin magic comportau “implantarea”, încă din timpul ridicării edificiului, a duhurilor (sufletelor) unor iniţiaţi de rang înalt. Mijlocul prin care duhurile iniţiaţilor au fost “implantate” şi, implicit, au rămas legate magic de edificiul piramidei a constat în mumificarea trupurilor şi Read More …
BUCEGI – BABELE
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE BUCEGI – BABELE Denumirea de „Babă” indică foarte limpede faptul că cei care au construit aceste artefacte litice au fost acei oameni ai cerului care au primit denumirea de „Babe”. Cuvântul „babă” este extrem de vechi, fiind o reminiscenţă a limbii primordiale ce se vorbea înainte de potopul lui Noe. Oricum, denumirea de Babe nu are de-a face cu femei bătrâne (sensul folosit astăzi), ci cu întemeietori de linii genealogice. Traducerea în limbaj modern a denumirii arhaice de „Babă” este de „Întemeietor”, „Începător”, „Tată prim” sau „Patriarh”. Ca reminscenţă a străvechii limbi primordiale, cuvântul „babă” poate fi regăsit şi în câteva limbi moderne – de exemplu, în limba sanscrită şi în limba turcă, unde „babo” sau „baba” înseamnă „tată” (în limba sanscrită, cuvântul a devenit un epitet, fiind deseori aplicat nu numai taţilor de trup, ci şi maeştrilor spirituali). În cadrul poporului român, în străvechime, au fost denumiţi prin termenul de Babe toţi Începătorii (Taţii Primi sau Patriarhii) de linii genealogice. Ulterior, termenul de Babă a fost înlocuit cu termenul de Moş. Oricum, această înlocuire s-a realizat destul de târziu din moment ce, în plin Ev Mediu, unul dintre cei mai iluştri conducători de oşti Read More …
ARTEFACTELE MAGICE DIN BUCEGI
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE ARTEFACTELE MAGICE DIN BUCEGI Despre toate aceste artefacte litice cu caracter magic de pe platoul Bucegi – şi despre multe altele de acest gen, amplasate în diverse zone ale arealului carpato-danubiano-pontic, precum Muntele Ceahlău sau Muntele Gugu – unii analişti şi cercetători materialişti afirmă într-un mod cât se poate de comic că nu sunt altceva decât stânci a căror formă actuală este rezultatul eroziunii naturale (ploilor, vântului, zăpezilor şi altor intemperii). Însă din punct de vedere spiritual se poate afirma că toate aceste artefacte litice au fost cioplite în străvechime de oameni şi că au avut un caracter magic pregnant. Scopul principal al construirii acestor artefacte litice a fost de a perpetua contactul energetico-informaţional (magic) al oamenilor întrupaţi cu fiinţele decorporate denumite zei. În ceea ce priveşte motivul construirii artefactelor din piatră, acesta este destul de lesne de dedus: piatra este cel mai durabil element. Cele mai impunătoare artefacte litice au fost templele, dar nu trebuie subestimate nici statuile uriaşe cioplite direct în stânci. În ceea ce priveşte artefactele litice de tipul statuilor cioplite direct în stâncă, acestea îi reprezentau fie pe Întemeietorii sau pe strămoşii arhetipali ai oamenilor cerului care apoi sau numit Read More …
KOGAIONON
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE KOGAIONON Nu trebuie să constituie un motiv de mirare că, la origine, cuvântul Babe(l) a fost un calificativ, nu un nume propriu. Această afirmație este valabilă și pentru alte cuvinte care s-au folosit în arealul carpato-danubiano-pontic, precum Kogaionon sau Sarmizegetusa. Bunăoară, mulţi autori din ziua de astăzi consideră că Masivul Bucegi a fost Kogaionon-ul, muntele sacru al dacilor, în peştera căruia s-a retras Zalmoxis, menţionat de Strabon în scrierea sa „Geografia” (Rerum Geographicarum). Într-adevăr, până la un punct trebuie dat dreptate celor care identifică Masivul Bucegi cu Kogaiononul. De fapt, la fel ca şi cuvântul babel, kogaionon era mai degrabă un substantiv comun devenit calificativ, nu un nume propriu. Termenul de kogaionon nu desemna doar un singur munte, ci mai mulţi, căci orice munte care era ornat cu astfel de artefacte litice putea primi acest nume. Şi Ceahlăul era un kogaionon, şi Muntele Gugu, şi Munţii Rarău, şi Munţii Căpăţânii, sub care se află peştera Polovragi. Acelaşi lucru se poate afirma despre cuvântul „sarmizegetusa”, care la origine a fost un substantiv comun care desemna o capitală (eventual a unui trib); în acest sens, cercetătoarea Alexandra Furdui, într-o amplă şi foarte reuşită analiză a Tăbliţelor de plumb Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – ASCENSIUNEA ZEULUI AMMON
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI ASCENSIUNEA ZEULUI AMMON La sfârşitul dinastiei a IV-a, către anul 2260 înainte de Iisus Hristos, sub cel mai longeviv faraon cunoscut în istorie, Pepi al II-lea, care a trăit nu mai puţin de nouăzeci de ani, instituţiile specifice statului egiptean s-au prăbuşit. Pretenţiile tot mai mari ale preoţilor şi ale nobililor au determinat o răsturnare socială de mari proporţii, ceea ce a determinat o criză de conştiinţă la nivelul întregului popor. Abia către 2160 înainte de Iisus Hristos, unitatea statală a fost reconstituită. Faraonul Amenemhat I, apoi Sesostris al III-lea au restaurat sistemul administrativ şi au reuşit, printr-o politică de cuceriri, de expediţii în est şi în sud, de schimburi comerciale cu regatele învecinate, în special cu Creta şi Byblosul, să readucă prosperitatea poporului şi, mai ales, să ţină în frâu dorinţele de putere şi de mărire ale capilor administraţiei, nobilimii şi sacerdoţilor. Hegemonia cultului zeului Ammon şi creşterea importanţei oraşului Theba s-au accentuat la începutul Dinastiei a XII-a, în jurul anului 2000 înainte de Iisus Hristos, când vizirul ultimului faraon din dinastia anterioară a uzurpat puterea şi s-a proclamat faraon sub numele de Amenemhat – în traducere, “Ammon este Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: PRIMII ANI DE DOMNIE
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI PRIMII ANI DE DOMNIE Faraonul care a făcut primul pas spre introducerea oficială a cultului lui Aton, chiar dacă acest pas a fost timid, a fost Amenofis al III-lea, supranumit Magnificul. (62) Născut în 1409 înainte de Iisus Hristos, Amenofis al III-lea a fost urmaşul direct al lui Thutmosis al IV-lea. Deşi nu era o epocă de cuceriri, Amenofis al III-lea a ţinut în frâu, o lungă perioadă a domniei sale, uriaşul imperiu, ducând o politică fermă, destul de complicată şi, de multe ori, subtilă, pentru a asigura menţinerea sub hegemonie egipteană a teritoriilor cucerite de înaintaşii săi. Ajuns în pragul bătrâneţii, Amenofis al III-lea, supus unor presiuni tot mai mari din partea unor demnitari ai curţii regale şi din partea clerului lui Ammon, în loc să acorde sprijin mittanienilor, prinţilor fenicieni şi regelui Byblosului care-i ceruseră ajutorul, a dus o politică de temporizare şi de abandonare a vechilor aliaţi, încheind un tratat cu hitiţii în schimbul unor teritorii. În ciuda unei diplomaţii intense şi complicate, care a căutat să evite un război general în zonă, Egiptul a pierdut o mare parte din cuceririle septentrionale ale marilor înaintaşi, precum şi Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – CAPITALA AKHETATON
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI CAPITALA AKHETATON Primii ani ai domniei lui Amenofis al IV – lea au reprezentat, după cum o indică documentele existente, o perioadă de linişte atât pentru tânărul cuplu regal, cât şi pentru regina Tii. Era firesc ca, în primii ani ai domniei, tânărul faraon să fie iniţiat în tainele treburilor politice ale statului. Faraonul era cel care, în calitate de fiu al lui Ra, trebuia să menţină ordinea cosmosului, a pământului şi a societăţii. De dimineaţa până seara, el trebuia să participe la procesiuni, la slujbe solemne şi la întruniri cu factorii de decizie ai administraţiei. După naşterea celei de-a doua fiice, deci după anul 1361 înainte de Iisus Hristos, Amenofis al IV – lea a manifestat intenţii tot mai făţişe de a se sustrage de sub tutela puternicului cler al lui Ammon de la Theba. Iniţierea în tainele teologiei solare de la Heliopolis pare să fi avut un cuvânt greu de spus în premeditarea unor reforme de amploare. În ultimele două secole, faraonii, dar şi reprezentanţii de frunte ai celorlalte şcoli teologice de pe tot cuprinsul Egiptului – în special cei de la Heliopolis şi cei de la Hermopolis Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE”
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE” Unii cercetători contemporani tratează evenimentele petrecute între anii 1360 – 1345 înainte de Iisus Hristos ca pe o telenovelă, atribuind unor personaje secundare un rol mai important decât cel pe care l-au avut. Astfel, într-o lucrare devenită celebră, cercetătorul francez Philipp Vandenberg, îndrăgostit de chipul reginei Nefertiti, îi atribuie soţiei lui Ahnaton nu numai iniţiativa reformei religioase de factură monoteistă, dar şi o importanţă decisivă în desfăşurarea evenimentelor. (30) Unul din motivele unei astfel de abordări istorice îl constituie boala faraonului Ahnaton, devenită tot mai vizibilă începând cu al 17-lea an de viaţă. Începând cu anul 1359 înainte de Iisus Hristos, picturile care-l reprezintă pe Ahnaton prezintă o extrem de curioasă modificare a aspectului său exterior. Picturile din acea perioadă îl prezintă pe faraonul de numai 17 ani într-o ipostază asemănătoare cu cea a lui Quasimodo, cocoşatul de la Notre Dame. Capul lui Amenofis aminteşte un cap hidrocefal, braţele şi picioarele sunt foarte subţiri, iar umflăturile din zona toracelui, a şalelor şi a pulpelor sunt, din punct de vedere anatomic, anormale. Pentru Amenofis al IV-lea – scrie Philipp Vandenberg într-o lucrare dedicată reginei Neferiti -, Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – STRANIA BOALĂ A FARAONULUI
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI STRANIA BOALĂ A FARAONULUI Explicaţia nu poate fi decât una singură. Nu poate fi vorba, în nici un caz, de un nevolnic sau de un idiot, aşa cum cred astăzi, aproape în unanimitate, istoricii. Singura ipoteză care se impune este că, în ciuda diformităţii sale, Ahnaton a fost un produs, aşteptat de sute de ani, al preoţilor de la Heliopolis. Ahnaton a fost produsul unei manipulări genetice, care s-a realizat prin intermediul căsătoriilor consanguine – acesta fiind chiar scopul ascuns al unor astfel de căsătorii. Sistemul căsătoriilor în familie urmărea alte scopuri decât se presupune astăzi şi nu a constituit doar o dovadă de înapoiere mentală, specifică antichităţii. Fără nici o îndoială, acest procedeu nu mai este viabil în zilele noastre datorită unor factori genetici şi aurici, dar în vechiul Egipt s-a practicat pe scară largă. Din punct de vedere spiritual, rolul căsătoriilor consanguine a fost, de fapt, naşterea unor progenituri regale cu potenţialităţi spirituale deosebite. Totuşi, nu era suficient ca un fiu de faraon să se nască cu anumite potenţialităţi spirituale; acesta era doar primul pas. Potenţialităţile latente trebuiau educate într-un fel anume, pentru a se manifesta plenar şi Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – ATON, SINGURUL ZEU
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI ATON, SINGURUL ZEU Ridicarea lui Aton la rangul de zeu suprem nu poate fi separată de personalitatea lui Ahnaton. Comentând caracterul zeului Aton, arheologul britanic T.E Peet, sintetizând într-un fel poziţia savanţilor moderni asupra acestul subiect, spunea următoarele: „Aceasta este o temă despre care s-au spus şi s-au scris o grămadă de prostii, mai cu seamă că s-a dat cale liberă romantismului şi fanteziei în această cercetare. În formele exterioare de apariţie a zeului nu există cu siguranţă nimic, care să facă verosimilă credinţa atât de des afirmată, că Aton n-ar fi discul solar în sensul fizic, ci „forţa” de după acesta. Se poate, dimpotrivă, spune că nici un zeu egiptean n-a fost vreodată înfăţişat sub trăsături atât de realiste ca acesta, chiar şi zeilor naturii li se dăduse trup omenesc. Cuvântul Aton, în sine, avea aceeaşi semnificaţie, era pur şi simplu numele discului solar în sens pur material, şi dacă a existat în genere vreo adevărată modificare în concepţia nouă a lui Ahnaton despre zeul soare, cum ne arată şi forma şi numele, atunci a fost în direcţia unei accentuări a materialismului„. (67) Pentru a decela cu exactitate cui Read More …
PIF/RAHAN
PIF/RAHAN Imprimé en Roumanie După moartea lui Stalin – şi mai ales în urma vizitei în Franţa a tovarăşului Ion Gheorghe Maurer (Jean pentru intimi, tatăl său fiind francez) în calitatea sa de ministru de Externe al României –, revista Vaillant a fost trecută (din 1957) în nomenclatorul publicaţiilor la care românii aveau permisiunea să se aboneze. Aşa a început „odiseea Pif/Rahan în ţara noastră. La început veneau puţine reviste (la sfârşitul anilor ‘50, circa 15.000 de abonamente, apoi din ce în ce mai multe, dacă e să ne luăm după rubrica de corespondenţi ai revistei. La mijlocul anilor ’70 existau 10.000-12.000 de abonamente româneşti la revista Pif Gadget. (la vremea respectivă revista apărea în 4-500.000 de exemplare, cu vârfuri chiar de câte un milion de exemplare). Ţinând cont că alte reviste de benzi desenate nu erau permise în ţara noastră şi că în franceză mai putea fi citit doar l’Humanité (oficiosul PCF), se poate înţelege uşor de ce această revistă devenise atât de populară, iar numeroşi scriitori şi oameni de cultură de astăzi îşi revendică o parte din educaţia lor graţie lecturii asidue a acelei publicaţii. Lucru foarte bun – numai că revista trebuia plătită în valută forte, iar Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – MODELUL ANDROGINULUI
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI MODELUL ANDROGINULUI Domnia lui Ahnaton a durat 17 ani. În mare, istoria domniei sale este cunoscută datorită descoperirilor arheologice de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton. Totuşi, există numeroase amănunte care nu se leagă şi care încă dau bătaie de cap egiptologilor. Un amănunt, aparent nesemnificativ, poate arunca o lumină diferită asupra personalităţii complexe şi misterioase a lui Ahnaton: cronologia faraonilor furnizată de scriitorii antici nu concordă cu datele furnizate de cercetătorii moderni. Este frapantă, în acest sens, nepotrivirea dintre datele egiptologiei moderne şi datele furnizate de trei istorici antici: Joseph Flavius, Sextus Iulius Africanul şi Eusebiu. Cei trei istorici antici îi acordă lui Ahnaton o domnie de doisprezece ani şi jumătate, în timp ce egiptologii moderni, după datele culese de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton, îi acordă şaptesprezece ani de domnie. Mai mult decât atât, cei trei istorici antici considerau că Ahnaton a fost … femeie, fiica lui Amenofis al III lea, ceea ce măreşte misterul. Joseph Flavius îl numeşte Akenheres, Sextus Africanus îl numeşte Aherres, iar Eusebiu îl numeşte Ahenherses. Mai trebuie remarcat în acest context că Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – DEZNODĂMÂNTUL
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI DEZNODĂMÂNTUL Datele fragmentare şi, cel mai adesea, contradictorii permit reconstituirea numai în linii mari a istoriei vieţii lui Ahnaton şi a frumoasei sale soţii, Nefertiti. Ahnaton a avut cu Nefertiti şase fiice, deşi mulţi egiptologi îi refuză paternitatea a cel puţin patru fiice. Prima fiică, Meritaton s-a născut în 1362 înainte de Iisus Hristos; a doua fiică, Machetaton s-a născut un an mai tărziu. A treia fiică, Anhesenpaton, s-a născut în 1360, a patra fiică, Neferneruaton, s-a născut în 1358; a cincea fiică, Nefer-neferu-re, s-a născut în 1355, iar a şasea fiică, Setrepene-re, s-a născut în 1353 înainte de Iisus Hristos. Dintre cele şase fiice, doar patru mai erau în viaţă în momentul morţii lui Ahnaton. Prima fiică, Mechetaton, a murit înainte de a atinge vârsta de 10 ani. Ea s-a stins puţin după o mare serbare care a avut loc în al 12-lea an de domnie al lui Ahnaton. Se ştie că în anul 1352 înainte de Iisus Hristos, în al 12-lea an de domnie, la Akhetaton, oraşul construit în deşert, a avut loc o mare serbare, în cadrul căreia Ahnaton a primit tributul de supunere al statelor străine. Read More …
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT – AMMON VERSUS ATON
O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI AMMON VERSUS ATON De-a lungul istoriei egiptene s-a perpetuat un război ascuns între mai multe şcoli teologice afiliate unor temple. Fiecare şcoală teologică a încercat să propulseze, printr-un subtil proces de substituire teologică, ca zeu suprem, propriul său zeu patron. Prima mare substituire s-a produs în timpurile predinastice, în momentul în care cel denumit “zeul”, despre care cele mai vechi scrieri cosmogonice afirmau că este “fără formă şi fără nume”, a fost înlocuit cu Ptah. A doua mare substituire, care a aparţinut preoţilor de la Memphis, a constat în înlocuirea lui Ptah cu Ra. Prin această substituire produsă în perioada primelor dinastii, Ra a devenit zeul suprem, iar Ptah a devenit un deus otiosus (zeu care se retrage din lume). A treia mare substituire s-a produs pe fondul unui război teologic de mari proporţii, care s-a dat între două şcoli teologice principale: şcoala teologică din oraşul Heliopolis, care-l considera, în continuare, drept zeu suprem pe Ra şi şcoala teologică de la Hermopolis, care-l avea drept zeu patron pe Ammon. Fiecare şcoală teologică era afiliată unui templu important, fiind condusă de un mare preot şi de un Colegiu sacerdotal. La un Read More …
CORPUS HERMETICUM
AEGYPTIACA – CORPUS HERMETICUM Actul de deces al cultului lui Osiris-Apis devenit Serapis s-a produs la sfârşitul secolului al patrulea după Iisus Hristos, când a avut loc incendierea Serapeum-ului din oraşul egiptean Alexandria, a statuii colosale a lui Serapis, construită de faraonul Ptolemeu Soter şi a faimoasei biblioteci. Prin incendierea colosalelor statui şi, mai ales, a faimoasei biblioteci din Alexandria, se încheia o epocă care a avut gloria ei. În ultima perioadă a istoriei Egiptului faraonic, idolatria ieftină, adorarea taurilor, a pisicilor şi a crocodililor, paralel cu răspândirea unor forme aberante de magie, a pus stăpânire pe minţile şi pe sufletele tot mai înceţoşate ale celor ce trăiau în văile mănoase ale Nilului. Atunci când principalele instituţii ale statului egiptean s-au prăbuşit, locurile de iniţiere de pe tot cuprinsul Egiptului au fost închise, iar străvechea concepţie ezoterică – sove, save sau sophia – a fost denaturată, devenind de nerecunoscut. Treptat, templele au fost părăsite, cultul a încetat, iar vechii iniţiaţi s-au retras în uitare. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, o parte din străvechea concepţie ezoterică egipteană sofe, save sau sophia s-a perpetuat în timp, sub o altă formă. Noua formă, ce încerca într-un fel să armonizeze vechile concepţii Read More …
MONOTEISMUL LUI MOISE
AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU MONOTEISMUL LUI MOISE Istoria şi natura nu uită niciodată, chiar dacă oamenii au memoria scurtă. Monoteismul nu a fost o concepţie chiar aşa de nouă. Încă din cele mai vechi timpuri, încă din prima etapă a istoriei umanităţii, desemnată adesea prin expresia “Evul de aur”, exista, la scara întregii umanităţi, un monoteism primordial: oamenii erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu, creator al cerului şi al pământului, a celor văzute şi a celor nevăzute. În acea perioadă de timp, oamenii posedau, în mod nativ, o formă de clarvedere primară, prin intermerdiul căreia erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu. Unii oameni simţeau prezenţa Unicului Dumnezeu în natură. Altor oameni, Unicul Dumnezeu li se revela prin teofanii (sau hierofanii). Unii oameni erau capabili să vorbească în mod direct cu Unicul Dumnezeu. “Evul de aur” şi concepţia monoteistă primordială au luat sfârşit în momentul în care o parte a umanităţii a ales să nu mai respecte Ordinea cosmosului şi să-şi asuprească semenii. Astfel, oamenii din această categorie n-au mai fost capabili să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale superioare ale cosmosului, dar au continuat să contacteze fiinţe decorporate aflate în palierele inferioare – în special pe cele din palierul Read More …
IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ – EVENIMENTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII
AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ EVENIMENTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII După cum a fost menţionat, în urma accesării psihotronice a aspectului ortoexistenţial al cosmosului, vechii contactori şi iniţiaţi egipteni au ajuns la concluzia, definită foarte clar în scrierile lor, că universul este format din două aspecte: un aspect “văzut”, existenţial, care este lumea materială şi un aspect “nevăzut”, ortoexistenţial, definit adesea prin formularea “lumea de dincolo”, care este format din mai multe paliere. Pentru vechii iniţiaţi şi contactori egipteni aspectul “văzut” începea la “orizontul de răsărit”, locul unde răsare Soarele, şi se încheiea la limita terminus a “orizontului de apus”, acolo unde se afla poarta de pătrundere în lumea de dincolo. La rândul său, aspectul ortoexistenţial al cosmosului, “lumea de dincolo”, era format din mai multe regiuni distincte, diferite calitativ unele de altele. Prima regiune importantă a lumii de dincolo, pornind de la limita planului material, era pentru vechii iniţiaţi egipteni, Amduatul (denumită în unele scrieri Dat sau Duat). Vechii iniţiaţi egipteni afirmau, de asemenea, că Amduatul este o lume întunecată, în care sufletele defuncţilor, lipsite de conştiinţă, de memorie şi de identitate, rătăceau ca nişte umbre. Vechii iniţiaţi egipteni mai afirmau că în Amduat există douăsprezece zone (subregiuni), pe Read More …
IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ – SCHIMBAREA VREMURILOR
AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ SCHIMBAREA VREMURILOR Zeii Egiptului se puteau manifesta în lumea materială doar prin intermediul templelor – inclusiv a piramidelor – şi a ritualurilor ce se desfăşurau acolo. Ritualurile din temple ori din piramide aveau rolul de a facilita legătura dintre zei şi oameni; în cadrul ritualurilor, cel mai important element era invocaţia adresată zeilor de a se încorpora în statuile din sanctuorum-urile templelor. Templele erau amplasate, aşa cum a fost specificat, în funcţie de arhitectura energetică a globului terestru, adică fie la intersecţia liniilor energetice ley, fie în centrele energetice importante, acolo unde se aflau porţi de comunicare între palierul fizic şi palierul infraeteric. În Cartea morţilor porţile au fost reprezentate prin intermediul unor scări (asket pet – asket înseamnând treaptă). Evident, prin intermediul porţilor se putea “circula” în ambele sensuri. Pe de-o parte, prin intermediul porţilor iniţiaţii îi puteau contacta, în stare decorporată, pe zeii infraeterici sau puteau accede în regiunile ortoexistenţiale, transfizice ale acestora (aşa cum a fost menţionat în cazul iniţierii în marea piramidă). De cealaltă parte, prin intermediul porţilor, sufletele Ka ale zeilor coborau (adică se translatau magic) din palierul infraeteric în cel material, în statuile din sanctuorum-urile templelor. Totuşi, capacitatea de Read More …
EDENUL ETERIC
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI EDENUL ETERIC În cel de-al treilea ciclu al cosmosului, Dumnezeu a construit un nou palier cuantic, care este al şaselea palier cuantic al Oceanului de Lumină. Acest palier cuantic este actuala lume eterică. Pe al şaselea palier cuantic al Oceanului de Lumină, Dumnezeu a creat din nou o lume perfectă, ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic înainte. Aceasta a fost cel de-al treilea Eden – care poat fi denumit Edenul eteric. În Edenul eteric, Dumnezeu a creat iarăşi un prim om. Primul om a fost numit Adam (precum predecesorii săi). Abia acesta este Adam despre care vorbeşte Vechiul Testament. De fapt, Vechiul Testament (Geneza) începe expunerea procesului creaţiei lumii doar din momentul formării Oceanului de Lumină, adică din momentul în care “Dumnezeu a zis: să fie lumină”. Apoi, Geneza reia procesul creaţiei cu momentul apariţiei Edenului eteric şi al creaţiei primului om. Edenul vetero-testamentar este, de fapt, cel de-al şaselea palier cuantic, iar primul om creat de Dumnezeu pe acest palier este al treilea Adam. Între momentul apariţiei Edenului eteric şi momentul creaţiei celui de-al treilea Adam s-a scurs o lungă perioadă de timp. Nu trebuie să încurce denumirea de Adam atribuită la trei persoane Read More …
NOI ŞTIM CINE SUNTEM ! VOI ŞTIŢI ?
AEGYPTIACA NOI ŞTIM CINE SUNTEM ! VOI ŞTIŢI ? (PAMFLET) Nu demult a fost lansată în media declamaţia unui politruc rus (declamaţie ce deja a intrat în folclorul urban, dacă se poate spune astfel) pe nume Dimitri Rogozin, aflat deocamdată pe cai mari şi al cărui nume nu merita nici măcar citat, care ameninţa poporul român astfel: “Domnilor din România vă vom spune totul: cine sunteţi voi şi ce credem noi despre voi !”. … O ştire apărută în primăvara anului 2014, în mass media: “Parlamentarii ruşi au iniţiat o discuţie publică privind elaborarea de manuale de Istorie a Rusiei după un concept unic, care să arate trecutul glorios al ţării şi care ar urma să educe copiii în spirit patriotic. Preşedintele Comitetului pentru educaţie din cadrul Dumei de stat (Camera inferioară a parlamentului Rusiei) a declarat că aceste manuale ar trebui să arate că “Patria noastră are un trecut măreţ”. “Astfel o ramură din tribul arienilor a coborât din Munţii Carpaţi şi a populat pe cale paşnică Marea Câmpie Rusă, Siberia, cea mai rece parte a planetei, a ajuns la Oceanul Pacific, a fondat Fortul Ross (o fortăreaţă rusă la 80 kilometri de San Francisco n.r.), a absorbit seva Read More …
FLORICA, MAREA IUBIRE A LUI TUDOR VLADIMIRESCU
FLORICA, MAREA IUBIRE A LUI TUDOR VLADIMIRESCU Chiar în noaptea celebrării logodnei dintre Tudor Vladimirescu şi Florica, care se desfăşura la Mănăstirea Surpatele, s-a produs o tragedie: Florica a fost răpită şi apoi violată de serdarul Stoica, guvernatorul Olteniei, duşmanul cel mai înverşunat al lui Tudor. Florica a murit câteva zile mai târziu din cauza şocului, chiar în braţele lui Tudor. Sedarul Stoica a fost ucis nu mult după aceea de Tudor Vladimirescu şi de Iancu Jianu. După înmormântarea Floricăi la mănăstirea Surpatele, Tudor i-a spus lui Iancu Jianu că nu se va mai căsători niciodată, că “nu mai are altă iubire decât ţara”, pentru care a îmbrăcat “cămaşa morţii”. (CRAIOVA, PERLA VALAHIEI) COMPLETARE Fragment din articolul „Misterul mormântului anonim din curtea Mănăstirii Surpatele” scris de Liviu POPESCU pentru ramnicuvalceaweekro / 19 mai 2017 Tudor şi Florica se hotărăsc să se căsătorească, locul ales fiind chiar Mănăstirea Surpatele. În acea zi, serdarul Craiovei pune la cale o faptă abominabilă. Însoţit de o ceată de turci, ajunge la Frânceşti şi o răpeşte pe Florica chiar în momentul în care mergea cu domniţele la biserică, pentru cununie. În pădurea din apropierea bisericii Florica, este siluită de turci şi de guvernatorul Olteniei, apoi Read More …
ŞTEFAN CEL MARE A FOST ÎNMORMÂNTAT PE 13 BARE DE FIER
ŞTEFAN CEL MARE A FOST ÎNMORMÂNTAT PE 13 BARE DE FIER “Ştefan cel Mare şi Sfânt or să învie înainte de învierea cea de obşte, călare pe calul lui şi cu sabia în mâna dreaptă, ţinând-o drept în sus. Atunci are să fie războiul cel mare. Locul războiului are să fie în valea cea mare, de pe Apa Moldovei, la Şese Băi şi atâta vărsare de sânge are să fie acolo, încât caii au să înoate până-n coame în sânge omenesc”. *** Despre Voievodul Ştefan se poate, într-adevăr, spune: vivit, non vivit. De aceea, pe piatra funerară este scris doar anul începerii domniei, dar nu este trecut anul decesului sau al încheierii domniei. Rob al lui Iisus Hristos Cel Viu, Ştefan Voievod, cel mort de nemurire, domneşte şi astăzi. Spre Slava Unicului Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Simion Kirileanu, într-o lucrare apărută în 1924, “Istorisiri populare şi cântece populare strânse la un loc”, citează câteva legende care se referă la destinul postmortem al lui Ştefan cel Mare. “Lumea crede că Ştefan cel Mare n-a murit, făr că s-a înălţat creştineşte la cer cu trup cu tot, ca să dee samă de faptele lui bune şi Read More …