ROMÂNIA FRUMOASĂ PODUL LUI DUMNEZEU Situat pe DJ 670 – Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin (cam 19 km de Baia de Aramă) (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Legenda locală spune că drcu locuia în peşteră, dar oamenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el; atunci Dumnezeu a lovit cu palma tavanul peşterii, care s-a sfărâmat parţial. Dracul a scăpat pe partea cealaltă a peşterii şi s-a căţărat pe Dealul Peşterii, pe care a lăsat şanţuri de clacar. Podul lui Dumnezeu de lângă localitatea Ponoare este o arcadă de piatră, înaltă de 22 de metri, lungă de 30 de metri şi lată de 13 metri.
Autor: Cristian Ganescu
PEŞTERA MUIERII (GREŞIT A MUIERILOR)
ROMÂNIA FRUMOASĂ PEŞTERA MUIERII (GREŞIT A MUIERILOR) (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) A existat o CETATE A MUIERII, UN DRUM AL MUIERII, O PEŞTERĂ A MUIERII (NU A MUIERILOR cum greşit apare pe indicator, CI A UNEI SINGURE MUIERI; CINE A FOST ACEASTA, CÂND A TRĂIT, CE A STĂPÂNIT ?) MUIERE: SANSCRITĂ: MUHEREA; LATINĂ: MULIER LEGENDE: Prima legendă spune că Drumul Muierii a fost inaugurat de o femeie („muiere”) din părţile Craiovei, care a dorit să ajungă undeva prin judeţul Gorj (Gorj: Ţinutul Jiului de sus; Dolj : Ţinutul Jiului de jos), în apropiere de Peştera Muierii, fără a trece vreo apă mai mare. Şe ştie că în vremurile trecute, existau prea puţin vaduri peste râuri, astfel că era imperios necesar de a ajunge în condiţii optime, pe drum uscat, într-un loc mai depărtat, fie cu turmele de oi sau bovine, fie cu căruţa. A doua legendă a fost furnizată, aşa cum a fost menţionat, de Marele Dicţioar Geografic coordonat de George Ioan Lahovari, în volumul al doilea, la pagina 412 „Dealul Muierii ce se întinde din Muntele Păpuşa de la N la S, străbătând plaiul Vulcan, plasa Amaradia şi plasa Gilortului în părţile lor de est, formând hotar despărţitor între Read More …
CETATEA POENARI
ROMÂNIA FRUMOASĂ CETATEA POENARI (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Cetatea Poenari se află la 27 de km de Curtea de Argeș, la intrarea pe Transfăgărăşan, cu 4 km înainte de Barajul Vidraru (lângă satul Căpățîneni). Cetatea se află la altutudinea de 850 de metri, iar cel ce doreşte să o viziteze trebuie să urce 1480 de trepte. Cetatea Poenari a fost construită de Negru Vodă în secolul 13. După cutremurul din 1446, care a afectat-o aproape total, Vlad Țepeș descoperă locul și decide să o reconstruiască; sursele istorice afirmă că reconstruirea cetăţii a început zece ani mai târziu, în 1456. Referitor la Vlad Ţepeş s-au ţesut mai multe legende; una dintre ele, destul de veridică, afirmă că pentru reconstruirea cetăţii, Vlad i-a pus la muncă pe toţi cei care complotau împotriva lui, în frunte cu boierii trădători. Auzind de planurile lor, Vlad şi-a trimis oamenii să-i captureze pe boierii strânşi într-o biserica, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de acolo până la Cheile Argeşului. Acolo, îi aştepta Vlad care, ridicând buzduganul le-a dat sentinţa: “Boieri şi coconi, jupâni şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile Read More …
URIAŞII DE PE CEAHLĂU
ROMÂNIA FRUMOASĂ URIAŞII DE PE CEAHLĂU CHIPURI SĂPATE ÎN STÂNCĂ O legenda povestită în anul 1827 de Moş Grigore Răduţu învăţătorului Gheorghe Baltă menţionează că pe Ceahlău a trăit odinioară un popor de uriaşi, „grozav de înalţi şi de tari” şi că într-o iarnă, datorită unei molime, au pierit toţi uriaşii în afara unui băiat şi a unei fete. Cei doi copii de uriaşi au decis să construiască câte un turn din lespezi de piatră, „pentru a fi şi ei văzuţi de oamenii de la soare răsare”. „Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei” – mai spune legenda povestită în anul 1827 de Moş Grigore Răduţu (25). În cele din urmă, mai spune legenda, „când îşi schimbă codrul faţa verde”, a trăznit în pereţii muntelui, iar atunci „nori de zloată şi de gheaţă s-au revărsat din înaltul muntelui”, strivindu-i pe cei doi uriaşi. Oamenii le-au zidit mormântul acolo unde i-au găsit, aducând şi o toacă pe care au înţepenit-o acolo, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, oamenii vin de prin împrejurimi pentru a face „o slujbă Read More …
PIATRA TEIULUI
ROMÂNIA FRUMOASĂ PIATRA TEIULUI (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) O stâncă megalitică interesantă este Piatra Teiului (sau Piatra Dracului, cum mai este denumită de către localnici) – cea mai cunoscută stâncă din judeţul Neamţ poate fi admirată acolo unde lacul de acumulare „Izvorul Muntelui” îşi închide luciul apei. Acolo se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania, având ca punct comun viaductul Poiana Largului, înconjurat de măreţele piscuri ale Ceahlăului. Alecu Russo: „În timpuri de demult, Dumnezeu se jălui diavolului de orbirea oamenilor, de stricăciunea tuturor de sus până jos, de minciună, de lene şi făţărnicie – căreia boierii îi zic „politeţă” – de neruşinarea femeilor, de zgârcenie şi destrăbălare, de îngâmfarea care se reazimă nu pe destoinicie, ci pe parale. Drept pedeapsă, diavolul propune să aducă potopul asupra oamenilor. După ce ajung la învoială, satana, desfăşurându-şi aripile, îşi dădu drumul în văzduh… În vremea asta, pe malul drept al Bistriţei, deasupra Buhalniţei, pe piscul grohotişului, un cioban deşteptat de furtună îşi aţâţa focul ca să-şi usuce opincile. Un câine de la stână, mânios, porni o plângere grozavă de urlete, cuprins ca de o cumplită spaimă. Răsunetul tremurător se deşteaptă în munţi: din râpă în râpă vuietul se prelungi. Read More …
DOLOMIŢII
Dolomiții Dolomiții (ital. Dolomiți, lad. Dolomites) sunt un lanț muntos situat la sud de Alpii Calcaroși, ei aparținând de Alpii Calcaroși din Sud. Dolomiții se întind pe teritoriul regiunilor din Tirolul de Sud, Trient, (Trentino-Alto Adige) și Veneției (Veneto), căt și provinciile Belluno și Trentin în Italia de Nord. De la data de 26 iunie 2009 sunt declarați patrimoniu mondial al UNESCO. Traseele turistice cu locuri mai renumite: Cortina d’Ampezzo, St. Ulrich, Seiseralm, Arabba, Wolkenstein, Kurfar in Gadertal, San Martino di Castrozza in Primörtal și Canazei in Fassatal. Limitele Munților Dolomiți sunt controversate. După datele mai recente Dolomiții sunt delimitați în nord de Valea Pustertal, în est prin Sexten, șaua Kreuzberg (Kreuzbergsattel) și Piave, în sud din nou de Piave, linia Feltre-Genebe/Enego și die Val Sugana, și în vest sunt delimitați prin văile Etsch și Eisack. In prezent sunt considerați văile și munții situați la est de Piave și anume : Val Montanaia, Cima dei Preti, Monte Duranno sau Col Nudo, ce aparțin azi de Dolomiți. In Dolomiți s-a vorbit limba latină, mai târziu prin separarea Tirolului și anexarea de catre Trentino în timpul Sfântului Imperiu Roman locuitorii autohtoni bauwarici au fost în perioada evului mediu, în partea de Read More …
WALLACE HENRY HARTLEY TITANIC
ISTORIA VIOLONCELISTULUI WALLACE HENRY HARTLEY (6.2.1878 – 14.04 .1912),ULTIMUL ȘEF DE ORCHESTRĂ DE PE RMS TITANIC, CARE A CONTINUAT SĂ CÂNTE PÎNĂ LA SCUFUNDAREA PACHEBOTULUI. Este o scenă în filmul Titanic al lui James Cameron (1997), care mi-a atras atenţia. Titanicul se scufundă, iar orchestra cântă pe punte. M-am documentat, iar rezultatul este mai mult decât surprinzător. Această scenă s-a petrecut în realitate în acea noapte fatidică a anului 1912. Protagonistul principal a fost violoncelistul Wallace Henry Hartley (6.2.1878 – 14.04 .1912), care a fost șeful de orchestră de pe RMS Titanic. După ce Titanicul a lovit aisbergul și a început să se scufunde, Wallace Henry Hartley şi membrii trupei sale au început să cânte pentru a ajuta la menținerea calmului pasagerilor şi a echipajului. Mulți dintre supraviețuitori au spus că el și trupa sa au continuat să cânte până la capăt. Nici unul dintre membrii trupei nu a supraviețuit scufundării Titanicului, iar povestea lor a devenit o legendă. Un supraviețuitor a afirmat că i-a văzut pe Wallace Henry Hartley (foto medalion) și trupa lui în picioare pe punte, în apropiere de intrarea în scara mare, cu câteva secunde înainte de scufundarea vaporului. Ultima melodie cântată a fost „Nearer, Read More …
URSUL WOJTEK, SOLDAT POLONEZ ÎN CEL DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
URSUL WOJTEK, SOLDAT POLONEZ ÎN CEL DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL După invadarea Poloniei de către Germania – la vest şi mai târziu de către Uniunea Sovietică – la est, guvernul polonez a părăsit Varşovia, dar a continuat să lupte din exil. După ce nemţii au atacat Rusia, sovieticii au decis să elibereze prizonierii de război polonezi, care mai apoi au început să se regrupeze şi să formeze o armată. În aprilie 1942, o parte dintre aceste unităţi poloneze au ajuns în Persia şi au traversat o zonă muntoasă pentru a ajunge în Egipt şi Palestina şi a se alătura armatei britanice. În timpul traversării munţilor, un grup de soldaţi au dat de un ciobănaş iranian care avea un pui de urs brun sirian, recuperat după ce mama acestuia fusese împuşcată. Mâncarea era greu de găsit, aşa că băiatul a fost de acord să le dea soldaţilor puiul de urs în schimbul câtorva conserve cu carne. I-au dat numele Wojtek, care însemna „războinicul”. Ursul Wojtek a devenit la început un membru neoficial al companiei 22 Transport a Diviziei de Artilerie din Corpul II Polonez. Când compania a fost relocată în Irak,apoi în Siria, Plaestina şi Egipt, Wojtek a mers Read More …
SEMNIFICAŢIA
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI SEMNIFICAŢIA De-a lungul timpului, în biserica din satul Cruci s-au produs multe şi însemnate evenimente excepţionale, unele dintre ele intrând în categoria minunilor. Aceste evenimente excepţionale trebuie, într-un fel sau altul, evidenţiate şi, mai ales, tălmăcite – adică interpretate. Cu privire la acest subiect, avea perfectă dreptate cercetătorul român Mircea Eliade când atrăgea atenţia asupra „opacităţii” majorităţii documentelor spirituale. „Orice document, chiar contemporan, este spiritual opac atâta vreme cât nu reuşim să-l descifrăm, integrându-l într-un sistem de semnificaţii”, afirma Mircea Eliade în una din cărţile sale principale, “Tratat de istoria religiilor.” (3) Şi în cazul evenimentelor excepţionale petrecute la biserica din satul Cruci se poate vorbi despre o „opacitate”; pentru a le înţelege cât de cât, chiar şi incomplet, semnificaţia, evenimentele excepţionale trebuie tălmăcite, adică integrate într-un “sistem de semnificaţii” coerent. Este cât se poate de evident că, în cazul evenimentelor petrecute la biserica din satul Cruci, o astfel de tălmăcire, interpretare sau integrare într-un sistem coerent de semnificaţii nu poate să fie decât limitată; sursa acestei limitări este, pe de-o parte, sărăcia informaţiilor ce au parvenit până în zilele noastre, iar pe de altă parte, nivelul scăzut al cunoştinţelor actuale cu privire la cauza Read More …
REGATELE ZEILOR
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI REGATELE ZEILOR În ciclul al patrulea evenimentele au luat o turnură diferită faţă de ciclurile anterioare în sensul că totul a devenit o „afacere internă” a oamenilor. Dacă în ciclurile cosmice anterioare mutările principale pe eşichierul cosmosului au aparţinut fie îngerilor căzuţi din ierarhia Fiilor întunericului, fie Îngerilor Luminii, în ciclul al patrulea au aparţinut oamenilor – atât oamenilor cerului, cât şi oamenilor pământului. În acea perioadă activitatea oamenilor cerului poate fi analizată în mod corect doar din perspectiva modului în care au respectat Poruncile lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt extrem de clare: doar o singură categorie de oameni ai cerului şi anume Primordialii Luminii au respectat întocmai poruncile lui Dumnezeu. În consecinţă, Primordialii Luminii (adică acei oameni ai cerului care şi-au păstrat puritatea originară) au continuat să locuiască netulburaţi în propriile lor enclave. În cazul celorlalţi oameni ai cerului situaţia a fost mult mai complicată, dat fiind faptul că aceştia nu au respectat Poruncile lui Dumnezeu, astfel că, într-o formă sau alta, au „căzut”. „Căderea” a presupus virusarea duhului. Pentru vindecarea oamenilor cerului, Dumnezeu a conceput un plan de însănătoşire a duhului, care a presupus întruparea în lumea materială. Duhul virusat al Read More …
VEDENIA
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI VEDENIA Trebuie subliniat faptul că, aşa cum specifică explicit sursele citate, a fost vorba despre o apariţie sau arătare a unor înalte fiinţe spirituale şi despre o vedenie, fenomene de natură spirituală ce necesită câteva explicaţii. Explicaţiile, în cazul de faţă, sunt necesare tocmai pentru integrarea evenimentelor într-un sistem coerent de semnificaţii, dar nu trebuie uitat că orice explicaţie nu poate fi, în actualul stadiu al cunoştinţelor, decât incompletă. Orice descoperire ulterioară le poate confirma sau infirma. Apariţia a fost denumită, într-un limbaj mai vechi, „arătare”. Apariţia sau arătarea poate fi înţeleasă ca fiind o teofanie, ceea ce implică manifestarea concretă a unei înalte fiinţe spirituale. În sens strict, teofania (termenul grecesc theophaneia: theos înseamnă Dumnezeu, iar phainesthai înseamnă a se manifesta sau a se face cunoscut) se referă la apariţia lui Dumnezeu, în una din cele trei ipostaze ale Sale, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, dar poate fi extinsă şi la apariţia sau manifestarea fie a unor îngeri, fie a Maicii Domnului, Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria. Teofania este adesea însoţită de fenomene luminoase şi sonore extrem de puternice, care pot provoca, în cel ce le percepe, şocuri existenţiale şi cognitive semnificative. De altfel, aşa Read More …
ENCLAVELE ZEILOR DIN VĂZDUH
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI ENCLAVELE ZEILOR DIN VĂZDUH Un alt element de mare importanţă pentru înţelegerea istoriei umanităţii este că zeii au avut posibilitatea de a-şi crea enclave personale la nivelul palierului cuantic infraeteric – în „văzduh”. Enclavele personale infraeterice ale zeilor erau şi sunt un fel de paradisuri eterizate. O enclavă personală a unui zeu era compusă dintr-o materie eterizată ce uneori devenea vizibilă oamenilor întrupaţi ca un fel de nor translucid situat la cel puţin cincizeci de metri deasupra solului. În enclavă existau construcţii de forma unor temple, precum şi elemente de mediu (copaci, arbuşti etc) – care, evident, erau alcătuite din aceeaşi materie eterizată; mai mult decât atât, în enclavă forfoteau oameni. Cea mai impunătoare construcţie din enclavă era reşedinţa oficială a zeului principal, care se manifesta sub forma unei fantome; tot astfel se manifestau oamenii ce populau acea enclavă. Deşi erau tridimensionale, enclavele erau plate. Enclavele erau asemănătoare palierelor cuantice ale cosmosului spiritual, dar nu trebuie confundate cu acestea; de fapt, enclavele erau paliere cuantice formatate de zei în interiorul palierului cuantic material. Palierul cuantic material este format din două regiuni: o regiune pur materială, adică mineralizată, perceptibilă prin intermediul organelor de simţ ale oamenilor întrupaţi şi Read More …
VAS GOL ŞI CURAT
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI VAS GOL ŞI CURAT În legătură cu evenimentele din satul Cruci şi cu integrarea acestora într-un sistem coerent de semnificaţii, trebuie, de asemenea, cercetat şi un alt element atipic: de ce a fost ales pentru a primi viziuni păstorul Radu Ciobanu şi nu, de exemplu, boierul Andrei Bălăcescu care avea suficiente mijloace materiale pentru a duce la îndeplinire porunca de a ridica o biserică pe moşia sa ? Sau, în aceeaşi ordine de idei, se poate pune întrebarea, destul de îndreptăţită, de ce la Nămăieşti au fost aleşi trei ciobani pentru a descoperi icoana Maicii Domnului şi nu, de exemplu, boierul din cea mai apropiată aşezare. Evident, un răspuns cât de cât competent la o astfel de întrebare nu poate fi cuprins doar în câteva rânduri. Se poate remarca totuşi faptul că personalităţile desemnate anterior că au avut vedenii sau viziuni erau de-o simplitate aproape dezarmantă, că se aflau – spus în limbaj modern – într-un stadiu prealfabetic, că erau curate sufleteşte şi că aveau inima curată. Stadiul prealfabetic nu înseamnă în nici un fel incultură, insuficienţă mintală sau prostie, aşa cum s-ar putea crede prin prisma concepţiei materialiste, ci implică starea de „vas Read More …
DECEBAL LA MRACONIA
CHIPUL REGELUI DAC DECEBAL DE LA CAZANE Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m. lungimea ochilor: 4,3 metri lungimea nasului: 7 metri lățimea nasului: 4 metri. Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful făcut de Râul Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu Read More …
STABILOPOZII DE PE FALEZA MĂRII NEGRE
MULŢI DINTRE CEI CARE AJUNG PE LITORALUL MĂRII NEGRE LA CONSTANŢA SE POT ÎNTREBA CE SUNT ACELE CONSTRUCŢII DIN BETON DE FORMA UNUI TRUNCHI DE CON DISPUSE ÎN MARE, UNEORI FOARTE APROAPE DE FALEZĂ. RĂSPUNSUL: SUNT STABILOPOZI. Stabilopodul este un bloc din beton ce permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive. La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod. Era un trunchi de con fără picioarele. Până în 1963, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul Constanţa erau reprezentate de blocuri paralelipipedice sau cubice. Pentru extinderea portului Constanţa existau două variante pentru statul român: să cumpere patentul francez al tetrapodului sau să se creeze un produs românesc. S‑a ales cea de‑a doua soluție. Astfel, inginerii Mircea Lateș și Mircea Ulubeanu au proiectat stabilopodul, care s‑a dovedit a fi mai bun decât tetrapodul francez, pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 — 8. Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe. În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”. Read More …
40 DE CRUCI
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI 40 DE CRUCI Revenind la biserica din catul Cruci, ajutaţi fiind şi de tîlcuirea părinţilor citaţi cu privire la semnificaţiile profunde ale semnului crucii, un alt element demn de cercetat şi care merită o explicaţie cât se poate de coerentă este acesta: de ce păstorul Radu Ciobanu a ridicat mai întâi patruzeci de cruci, când de fapt primise poruncă să construiască o biserică ? De ce nu a construit direct biserica ? De unde a apărut necesitatea cioplirii unor cruci din copacii din apropiere? Şi, mai ales, de ce nu a scos copacii din rădăcină, ci i-a cioplit în mod direct ? Evident, răspunsul a fost deja oferit de sursele citate: ciobanul a dorit să marcheze locul unde avusese vedeniile. Într-adevăr, aceasta este o explicaţie să-i spunem suficientă. Se ştie că atunci când cineva doreşte să marcheze un loc face un semn: rupe o creangă dintr-un copac, rupe chiar un copac întreg, face un semn în pământ, pune pietre una peste alta etc. Totuşi, trebuie remarcat faptul că una este să rupi o creangă sau să înfigi un ţăruş în sol pentru a marca un loc şi alta este să ciopleşte 40 de cruci. Read More …
OMUL ANULUI 1753
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI OMUL ANULUI 1753 Un alt eveniment de excepţională importanţă, de fapt o altă minune cu acte în regulă, a fost descrisă în acelaşi stil laconic de către protoiereul P. Drăghici, care afirmă că, într-o vedenie, Radu Ciobanu a fost anunţat (nu se specifică de cine, dar este de presupus că este vorba fie despre Domnul Iisus Hristos, fie despre îngerii amintiţi) că, înainte de a termina de construit biserica, va muri, dar că nu trebuie înmormântat, căci după trei zile va învia. Pentru a nu exista nici o confuzie, iată textul protoiereului P. Drăghici: „Tot prin vedenie – i se spune (lui Radu Ciobanu n.n.) că, înainte de a o termina (este vorba despre biserică), va muri; însă să nu-l îngroape, căci la trei zile va învia. Şi aşa a fost.” (1) După acest eveniment, păstorul Radu Ciobanu a mai trăit nouă ani, răstimp în care a reuşit să termine de zidit biserica „în roşu”. Frescele ce împodobesc pereţii au fost realizate ulterior, de către ginerele său, Popa Preda. În spiritul vremurilor de astăzi, primul gând, evident, ne duce la constatarea că Radu Ciobanu a trecut printr-o experienţă de moarte clinică. Moartea aparentă (clinică) Read More …
DIONISIE AREOPAGITUL – CELE 9 CETE ÎNGEREŞTI
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI DIONISIE AREOPAGITUL – CELE 9 CETE ÎNGEREŞTI Cele nouă cete, împărţite la rândul lor în trei triade, sunt formate din următoarele categorii de îngeri: prima triadă este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri, a doua triadă este formată din Domnii, Puteri şi Stăpâniri, iar a treia triadă este formată din Începătorii, Arhangheli şi Îngerii propriu-zişi. (4) Despre Serafimi, Dionisie Areopagitul împreună cu toată tradiţia creştin ortodoxă, afirmă că sunt aprinşi de focul iubirii lui Dumnezeu – serafim însemnând în limba ebraică arzător sau înflăcărat -, ei fiind cei care transmit voia lui Dumnezeu celorlalte cete îngereşti şi, bineînţeles, prin intermediul acestora, tuturor făpturilor din cosmos. Dumnezeu este Iubire, iar Voia lui Dumnezeu înseamnă revărsarea Iubirii Sale asupra cosmosului. Heruvimii sunt îngerii „revărsării înţelepciunii”, ei ajutând toate făpturile pe drumul cunoaşterii operei lui Dumnezeu, care este cosmosul. Cosmosul (atât aspectul văzut, cât şi cel nevăzut) este atât manifestarea Voii lui Dumnezeu, cât şi a Iubirii şi Înţelepciunii Sale. Cuvântul cosmos, preluat în limbile moderne din limba greacă veche („kosmos”), chiar asta înseamnă: o lume organizată potrivit Voinţei, Iubirii şi Înţelepciunii lui Dumnezeu. În antiteză cu cosmosul este haosul (tot un termen grecesc vechi care a pătruns Read More …
CELE TREI LINII DE CUNOAŞTERE
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI CELE TREI LINII DE CUNOAŞTERE În funcţie de categoria spirituală a oamenilor există mai multe forme sau linii de cunoaştere. Există o linie de cunoaştere cerească, care este specifică oamenilor cerului. Există o linie de cunoaştere specifică fiilor zeilor. Există, de asemenea, o linie de cunoaştere pământească, specifică oamenilor pământului. Existenţa mai multor forme de cunoaştere a generat existenţa mai multor „adevăruri”. Există aşadar un adevăr spiritual-ceresc, un adevăr spiritual-pământesc şi un adevăr material. Adevărul spiritual-ceresc este îndeobşte promovat de oamenii cerului întrupaţi, adevărul spiritual pământesc este promovat îndeosebi de fiii zeilor întrupaţi, iar adevărul pământesc este vehiculat îndeosebi de fiii oamenilor. Sursa principală a celor trei forme de cunoaştere a fost încă din cele mai vechi timpuri capacitatea de clarvedere a fiecăreia dintre categoriile de oameni menţionate, care prin exponenţii cei mai de vază care pot fi denumiţi contactori, specialişti ai contactării sau iniţiaţi, a întemeiat propria paradigmă cognitivă. În antichitate rezultatul formelor de clarvedere specifice fiecărei categorii de fiinţe omeneşti a fost transpus în scris şi a fost concretizat în mituri. Departe de a fi fost fantezii poetice, aşa cum consideră istoriografia modernă, miturile trebuie considerate istorisiri adevărate, care trebuie citite cel mai adesea în Read More …
NĂMĂIEŞTI
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI NĂMĂIEŞTI Potrivit tradiţiei, acum aproximativ trei secole, trei ciobani au poposit peste noapte lângă nişte stânci, chiar în locul unde se află astăzi biserica mănăstirii de la Nămăieşti. Adormind peste noapte, toţi trei au avut acelaşi vis: au auzit bătăi de clopot, cântări bisericeşti (sau, poate, îngereşti), apoi le-a apărut un înger care le-a revelat faptul că într-o grotă din acele stânci se află, de multe secole, o icoană a Maicii Domnului. Dimineaţa, cei trei ciobani şi-au povestit unul altuia visul, apoi s-au speriat, precum Radu Ciobanu, şi s-au mutat pe celălalt versant al dealurilor de la Nămăieşti. Noaptea următoare visul s-a repetat, dar ciobanii s-au speriat şi mai tare. Abia a treia noapte, tot în vis, celor trei ciobani le-a apărut Maica Domnului, care le-a arătat locul unde se află icoana. Când s-au trezit în dimineaţa următoare, ciobanii au căutat în locul arătat chiar de Maica Domnului şi au găsit icoana. După cum afirmă tradiţia mănăstirii Nămăieşti, icoana descoperită de cei trei păstori prin intermdiul unor vise este de o importanţă excepţională, întrucât a fost realizată la începutul erei creştine de către Sfântul Evanghelist Luca după chipul adevărat al Maicii Domnului. Se ştie că Read More …
PE UN PICIOR DE PLAI
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI PE UN PICIOR DE PLAI Istoria locuitorilor Goieştiului (se pare că denumirea provine din antroponimul Goe sau Goia; în mod oficial se foloseşte varianta Goieşti, dar în documentele vechi, de la 1577 şi 1605, apare în varianta Goeşti; Marele Dicţionar Geografic Lahovari, din anul 1899, foloseşte tot denumirea Goeşti), comună din care face parte satul Cruci, a început de timpuriu, încă din perioada denumită neolitică de istoriografia modernă, dar, într-un mod cât se poate de evident, nu trebuie limitată la prima atestare documentară. Pe teritoriul comunei Goieşti (în apropierea satelor Ţandăra şi Adâncata, pe partea stângă a Amaradiei) au fost descoperite fragmente de ceramică din epoca denumită de către istorici „neolitică” (epoca nouă a pietrei), precum şi din epoca fierului. Tot pe teritoriul comunei Goieşti a mai fost descoperit un topor de piatră cu şanţ din epoca neolitică şi un ciocan de piatră din epoca eneolitică (care se află în prezent la „Muzeul Olteniei” din Craiova). Aceasta denotă existenţa unor vetre importante de civilizaţie în aceste locuri, ce s-au perpetuat de-a lungul timpului până în ziua de astăzi. Descoperirea, pe teritoriul comunei Goieşti, a fragmentelor de ceramică din neolitic, ce denotă existenţa unor străvechi Read More …
LINIA DE CUNOAŞTERE PĂMÂNTEASCĂ
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI LINIA DE CUNOAŞTERE PĂMÂNTEASCĂ Un destin special de-a lungul timpului l-a avut linia de cunoaştere spiritual-pământească promovată de fiii zeilor. Zeii au adus la întrupare fiinţe imperfecte în scopuri egoiste: să li se închine lor şi să-i alimenteze cu energia fără de care n-ar putea supravieţui în cosmos. Orice progenitură a unui zeu este o copie (hologramă) a zeului părinte; sufletul unui fiu de zeu este formatat după chipul şi asemănarea zeului părinte. Mai mult decât atât: fiecare fiu de zeu are imprimată în structura sufletului efigia zeului părinte. Cei mai capabili dintre fiii zeilor au fost iniţiaţi în tainele zeului părinte, devenind clarvăzători; rezultatul demersurilor pe care aceştia le-au întreprins a fost concretizat într-o linie de cunoaştere de tip spiritual-pământesc. Această linie poate fi denumită „spiritual-pământească” întrucât zeii şi enclavele lor se află în sfera palierului cuantic material, deci şi înţelepciunea pe care au generat-o se referă la acest palier cuantic. Fireşte, înţelepciunea generată de zei a avut în vedere aspectul invizibil al palierului cuantic material, dar nu poate fi comparată cu înţelepciunea celor care au avut acces la forma de cunoaştere spiritual-cerească, ce se referă la Dumnezeu şi la palierele Sale cuantice. În antichitate, rezultatul Read More …
CUM SĂ DEVENIM MAI SPIRITUALI …
CUM SĂ DEVENIM MAI SPIRITUALI … Precum în desenul de mai jos, a fi spiritual este doar începutul; şi demonii sunt destul de spirituali, dar nu ei trebuie căutaţi. Şi nici înţelepciunea lor. E foarte uşor pentru un cercetător spiritual să alunece pe panta unei astfel de spiritualităţi. Iar la acest moment al discuţiei trebuie dat un indiciu. Pentru a evita derapajele, cercetarea spirituală cu privire la toate aceste aspecte trebuie făcută pornind de la Principiul Suprem: Dumnezeu. Iar la acest punct trebuie stabilită Identitatea Adevăratului Dumnezeu (subiect la care s-au gândit prea puţini autori sau cititori de articole apărute pe net). Cine este Adevăratul Dumnezeu? Indiciul în acest caz este simplu: Adevăratul Dumnezeu este Cel pe care Iisus Hristos l-a numit „Tată”. Să ne rugăm împreună ca Dumnezeu să ne îndrume pentru a deveni mai spirituali! CRISTIAN GĂNESCU
MORIA – HAR-HARMONIA – MUNTELE TEMPLULUI – IERUSALIM
MORIA – HAR-HARMONIA – MUNTELE TEMPLULUI – IERUSALIM Cândva Muntele Templului (Ierusalim) era considerat cel mai sacru loc de pe pământ. Potrivit unor tradiţii antice, pe Muntele Templului a început creaţia lumii. Tot pe Muntele Templului Dumnezeu a luat țărâna pentru plăsmuirea lui Adam; pe Muntele Templului Adam a zidit primul său altar, unde Cain și Abel și-au oferit jertfele lui Dumnezeu. Pe Muntele Templului a avut loc întâmplarea sacrificiului lui Isaac și tot de pe el s-a înălțat profetul Mohamed spre cer, în compania îngerului Jibril (Arhanghelul Gabriel) în așa numitul Mi’raj descris în Coran. Sensul denumirii Muntele Templului este acea înălțime pe care a fost clădit Templul din Ierusalim. Numele mai vechi al Muntelui Templului din Biblia ebraică era Moria (Har Hamoria). Muntele Templului se află în partea de est a Orașului vechi al Ierusalimului și are o altitudine de 743 metri deasupra suprafeței mării. Pe culmea lui se întinde o esplanadă având suprafață de 14 hectare, care a fost zidită în secolul I î.e.n. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În acest loc s-a înălțat Primul Templu şi Cel de-al Doilea Templu al Ierusalimului. În vremurile noastre pe esplanada Muntelui Templului se înalță sanctuarul musulman Read More …
ISTORIA SE REPETĂ
CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI ISTORIA SE REPETĂ Nu se cunoaşte cu exactitate istoria satelor ce formează actualmente comuna Goieşti şi a Drumului Muntenilor în perioada antichităţii târzii şi a începutului de Ev mediu. Este însă cert că satele au continuată să existe în aceleaşi vetre, din moment ce, în chiar prima parte a perioadei în care încep să apară documentele scrise, ele sunt prezente în hrisoave. Documentele din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi din primii ani ai secolului al XVII-lea, evidenţiate de doi istorici olteni, Dinică Ciobotea şi Vladimir Osiac în lucrarea Istoria unor sate de pe Valea Amaradiei, înfăţişează personaje „de mare vază în centrul Olteniei, participante la acte de vânzare cumpărare sau în calitate de boieri – martori la judecăţile domneşti. Aceasta presupune că respectivii oameni din Goieşti erau mari propietari de pământ” (12). Astfel, două hrisoave, citate de cei doi istorici, unul din 1577, celălalt din anul 1596, pomenesc satul Goieşti, atunci când mai mulţi „megieşi, buni şi bătrâni” din sat participă în calitate de martori la încheierea unor tranzacţii cu ocini pe Valea Amaradiei. Localitatea Goieşti figurează, pentru prima oară, sub acest nume, într-un document emis de marele ban al Craiovei, Dobromir Read More …
CLOŞCA CU PUII DE AUR TEORIA GH.CÂRLAN
CLOŞCA CU PUII DE AUR TEORIA GH.CÂRLAN O opinie diferită de cea a istoriografiei clasice a avut-o Gheorghe V.Cârlan pe care a prezentat-o în cartea Tezaurul de la Pietroasa şi printesa Khnumet (1914– 1876 î.e.n): vol.I, Cloşca cu puii de aur; Editura Sfera Bârlad, 2001 Gh. Cârlan consideră că Tezaurul de la Pietroasa nu a apartinut vizigotilor, nici ostrogotilor, ci traco-românilor. Descifrând inscriptia de pe inelul colan, scrisă prescurtat, autorul menţionat consideră că acest text reprezintă cea mai curată si mai corectă limbă românească. Una dintre ideile de bază a acestei cărti este formulată astfel: „Această inscriptie aduce o lumină nouă asupra modului si timpului când si cum s-a format poporul român si limba română. Teoria romanizării în cei 165 de ani de stăpânire romană a Daciei cade. Era si cazul, era si timpul. O nouă viziune se impune, asa cum a demonstrat-o cu un secol în urmă Nicolae Densusianu în Dacia preistorică, ce ar trebui să fie cartea de căpătâi a neamului românesc”. Autorul menţionat consideră că „Closca cu puii de aur” oferă o verigă din multele traditii si obiceiuri practicate de tracii antici în memoria lui Terra Mater, Apollo Hyperboreul, al Pământului Mamă si Cerului Tată, a legăturilor Read More …
SCEPTRUL IMPERIAL AL RUSIEI – DIAMANTUL ORLOFF
SCEPTRUL IMPERIAL AL RUSIEI – DIAMANTUL ORLOFF Sceptrul imperial al Rusiei, confecţionat din aur şi argint, are în capăt unul dintre cele mai mari diamante din lume, diamantul Orloff. El a fost confecţionat pentru împărăteasa Ecaterina cea Mare – Ecaterina a II-a a Rusiei. Diamantul Orlov sau Orloff al Ecaterinei cea Mare este un diamant mare de 189,62 carate, (37,924 g). El este considerat împreună cu diamantul Florentin, diamantul Hope și diamantul verde de Dresada, printre cele mai scumpe pietre prețioase din lume. Diamantul Orloff care cantareste 300 de carate in stare bruta si 200 de carate prelucrat, a fost descoperit in secolul al XVII-lea in India, in mina Kollur din statul Hyderabad. Istoria sa este foarte ciudata. Anumiti specialisti cred ca diamantul se gasea in tezaurul sahului Jahan si a facut parte, ulterior din prada persilor care au cucerit orasul Delhi in anul 1739. S-a mai sugerat ca diamantele „Orloff”, „Marele Mogul” si „Darya-i-nur” ar putea fi una si aceeasi piatra. O legendă spune că diamantul cu nuanțe albastre-verzui ar fost în India unul din ochii statuii zeului Ranganatha. Ochii statuii zeului indian se aflau în Templul Sri Ranganathaswamy, fiind două dintre cele mai mari diamante din lume. Un Read More …
PASĂREA – MACHETĂ DE AVION DIN SAQQARA
PASĂREA – MACHETĂ DE AVION DIN SAQQARA La Saqqara a fost descoperită macheta unei păsări ce seamănă cu un mic avion. Pasărea din Saqqara a fost găsită în 1898, în timpul explorării arheologice a unui mormânt. Pasărea din Saqqara este dovada existenței unui tehnologii avansate de zbor în Egiptul antic – coada verticală reprezenta de fapt coada unui avion, deoarece ea este diferită de cea orizontală, cea a unei păsări reale. Unele teste făcute pe modele ale artefactului au arătat că pasărea de la Saqqara are proprietăți potrivite zborului.
DE CE INSULA ŞERPILOR NU ESTE INSULA LEUCE
DE CE INSULA ŞERPILOR NU ESTE INSULA LEUCE Argumente Pro : Geograful grec Ptolomeu (care a trăit în secolul I după Hristos) menționează în opera sa “Îndreptar geografic“ că “Insulele situate în vecinătatea Moesiei Inferioare, în acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt Boristena“ (numele antic al Niprului și al golfului acestuia, între gurile Dunării și Crimea) “și insula lui Achile sau Leuce („albă”)“ În antichitate, este menționată „la gurile Dunării” o insulă numită de către greci Λευκός (Leucos: „insula Albă”), denumire care apare pentru întâia oară în secolul VI înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Poseidon (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Ahile, erou al Iliadei. Potrivit versiunei lui Arctinos din Milet a Iliadei, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse în insula Leucos sau Leuke de către zeița Thetis, pentru a fi păstrate într-un mausoleu. Nu este absolut sigur că Leucos este chiar insula Șerpilor. De exemplu, în anul 1823, căpitanul rus Krițki descoperă aici ruinele antice ale unui templu și alte vestigii, ruine ulterior descrise de către germanul Köhler. Câteva bazoreliefuri găsite pe insulă sunt expuse la Muzeul arheologic din Odesa. Read More …
COSMOGONIA LUI BEROSSOS
COSMOGONIA LUI BEROSSOS Singura sursă referitoare la preotul caldeean Berossos (Berosus) a fost furnizată de Eusebius din Cesareea în cartea sa Praeparatio Evangelica. În vasta lucrare în trei volume, Babyloniaka, scrisă în greceşte (sec. IV înainte de Iisus Hristos) preotul chaldean Bel-Usur (Berosos) al zeului Bel-Marduk din Babilon, dar pierdută astăzi, figura o cosmogonie repovestită rezumativ de episcopul creştin Eusebius din Cesareea în cartea sa Praeparatio Evangelica. „El (Berosos) spune că a fost o vreme în care totul era beznă şi apă şi că în ea au prins viaţă făpturi monstruoase şi de o alcătuire nemaipomenită, care aveau forme stranii. Căci au apărut oameni cu două aripi şi unii chiar cu patru aripi şi cu două feţe, iar alţii, care aveau un trup şi două capete, un cap bărbătesc şi altul femeiesc şi sex dublu, de bărbat şi de femeie, şi alt soi de oameni dintre care unii aveau labe şi coarne de capră, iar alţii picioare de cal şi încă alţii având partea din spate de cal şi partea din faţă de om, care erau la înfăţişare ca hipocentaurii, şi că au luat fiinţă tauri având capete de oameni, şi câini cu patru trupuri, având la spate cozi de Read More …
TĂBLIŢELE LUI SANCHUNIATON
TĂBLIŢELE LUI SANCHUNIATON În Praeparatio evangelica a lui Eusebiu din Cezarea se află inserate cîteva fragmente preluate din neoplatonicul Porphyrios. La rîndul său, Porphyrios le deţinea din Filon din Byblos, care a vieţuit în secolul al doilea înainte de era noastră. Filon afirma că el a tradus relatarea sa din istoria feniciană a lui Sanchuniaton. Sanchuniaton, născut în Bsrytus, îşi culesese materialul istoriei sale din însemnările şi Analele aflate în arhivele oficiale ale templelor, dintr-o istorisire a lui Hierombalos ori Ierubaal, preot al lui Iao, precum şi din istoria zeului egiptean Thoth. Filon face comparaţie cu ideile filosofice şi mitologice greceşti în care a fost educat. Textul în limba greacă al scrierii Praeparatio evangelica a lui Eusebiu din Cezarea (FRAGMENTE) 1. „El presupune că începutul tuturor lucrurilor a fost un aer pîclos şi vînturos sau un suflu de aer neguros, un haos întunecat ca Erebos. Aceste stihii erau fără fund şi au rămas fără limite o lungă durată de timp. Dar — spune el — cînd suflul s-a umplut de focul dragostei pentru propriile sale începuturi şi cînd acestea s-au împreunat, această unire s-a numit dorinţă. Aci stă principiul creaţiei oricărui lucru. Dar el (suflul) nu-şi cunoştea propria lui creaţie. Read More …
CETATEA MICENE CONSTRUITĂ DE URIAŞI
CETATEA MICENE CONSTRUITĂ DE URIAŞI Micene (în greaca veche: Μυκῆναι, Mykēnai sau Μυκήνη, Mykēnē, în greacă Μυκενες, Mikenes) era unul dintre cele mai importante centre ale civilizației grecești, o fortificație militară care domina mare parte din Grecia de sud. Perioada din istoria Greciei cuprinsă între cca. 1600 î.Hr. și 1100 î.Hr. este denumită miceniană, recunoscându-se astfel importanta a orașului. Cetatea Micene era situată pe un deal, fiind aproape impenetrabilă datorită așezării sale georgafice. Acropolisul sau „orașul de sus” din Micene se crede că ar fi fost fortificat prin 1500 î.Hr., după cum se vede pe pietrele de morminte din acea perioadă; aici se afla palatul regal, care cuprindea un megaron (sala tronului, specifică culturii miceniene). În jurul anului 1350 î.Hr., fortificațiile Acropolisului și ale orașului au fost construite într-un stil cunoscut sub numele de „ciclopic”, crezându-se că pietrele ar fi fost aduse și prelucrate de către niște uriași fabuloși, cu un singur ochi (Ciclopi). În interiorul acestor ziduri, parte din care se mai văd încă, s-au construit atât morminte-galerie (Cercul Funerar A), cât și temple (în spatele Acropolei). Mormintele supușilor sau trădătorilor (morminte-stup) se aflau în afara orașului (Cercul Funerar B). Agora (locul de întâlnire al cetățenilor) era situată pe Read More …
PERSEU, ÎNTEMEIETORUL CETĂŢII MICENE
PERSEU, ÎNTEMEIETORUL CETĂŢII MICENE Conform unui oracol, regele Acrisios al Argosului – strănepotul regelui Acrisios – avea să moară de mâna nepotului său. De aceea o închise pe fiica sa Danae într-un palat subteran de bronz. Dar Zeus, îndrăgostindu-se de ea, a intrat în acel palat printr-o ploaie de aur. Din cei doi s-a născut Perseu. La început, Danae îl ținuse ascuns pe micul său fiu, dar Acrisios, auzind glasul vesel a copilului, coborî în palatul subpământean și își văzu fiica cu pruncul ei. El porunci ca cei doi să fie ferecați într-o ladă și trimiși pe mare. După o lungă călătorie, lada ajunse pe insula Serifos (în arh. Ciclade), unde îi găsi pescarul Dictys și îi duse la regele insulei, Polydectes. Cu trecerea anilor, Perseu crește și devine un tânăr frumos și curajos. Îndrăgostit de Danae, Polydectes vede însă în Perseu o piedică în calea dragostei lui. Cu gândul ascuns să-l piardă, el îl trimite pe viteazul tânăr să-i aducă capul Meduzei, singura muritoare dintre gorgone. Perseu a fost ajutat de zeii din Olimp pentru săvârșirea acestei fapte, mai cu seamă de Hermes, care îi dărui spada sa ascuțită (singura care o putea străpunge pe Medusa) și de Atena, Read More …
ORACOLUL DIN DELPHI – PYITHIA, SIBILA DELPHICĂ
ORACOLUL DIN DELPHI – PYITHIA, SIBILA DELPHICĂ ORACOLUL DIN DELPHI Delphi (sau Delfi) este un oraș în Grecia antică, casă a Oracolului delfic în mitologia greacă, dedicat zeului Apollo și locuit de nimfa Cassotis, care era venerată în întreaga lume antică. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului. Delphi se află pe un platou în versantul Muntelui Parnassus. Ramificarea semicirculară se cheamă Phaedriades; de aici se vede Valea Pleistos. La aproximativ 15 km sud-vest de Delphi se află orașul-port Kirrha în Golful Corintean. Numele de „Delphi” provine probabil de la Delphinios, un epitet atașat lui Apollo pentru a reda legătura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoți din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos până la Delphi din nord și s-a oprit la Tempe, un oraș în Tesalia și a cules lauri, plantă sacră pentru el. În comemorarea acestei legende, câștigătorii jocurilor pitice[1] primeau o coroană de lauri culeși din Tempe. Oracolul din Delphi a fost timp de sute de ani unul din punctele centrale ale religiei grecești. Templul se situa în regiunea Phokis și era închinat în principal zeului Apollo. Oracolul era consultat din cele mai vechi Read More …
EFES – BIBLIOTECA LUI CELSIUS
EFES – BIBLIOTECA LUI CELSIUS Fiind situat pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir (Turcia de astăzi; Izmirul este vechiul oraş Smirna; în greacă: Σμύρνη, Smýrni), Efesul a fost întemeiat în secolul XI înainte de.Hristos de coloniști ionieni (greci), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. S-a aflat, rând pe rând, sub diferite ocupații străine. Templul zeiței Artemis din Efes, construit în secolul VI înainte de.Hristos, una din cele 7 minuni ale lumii antice, a fost incendiat în anul 356 înainte de.Hristos, de un cetățean din Efes cu numele de Herostrat, din dorința de a deveni celebru. Orașul a fost ocupat de romani în anul 133 după Hristos, devenind capitala provinciei romane Asia. A suferit pierderi însemnate la cutremurele de pământ din anii 358 și 365 după Hristos. În secolul VII d.Hr., Efesul a decăzut. În Efes a activat o anumită perioadă apostolul Pavel, probabil și Ioan Evanghelistul. Conform tradiției creștine, în imediata apropiere a orașului ar fi fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul orașului, Luca Evanghelistul. La Efes au avut loc trei concilii (sinoade) bisericești: în 190 d.Hr. (conciliu convocat de Policrat pentru a Read More …
ORAŞUL MILET, ORAŞUL LUI THALES
ORAŞUL MILET, ORAŞUL LUI THALES ORAŞUL MILET, CENTRUL FILOZOFIEI CLASICE GRECEŞTI Orașul Milet (ionică Μίλητος Mílētos, dorică Μίλατος Mílatos, eolică Μίλλατος Míllatos, latină Miletus, hitită cel mai probabil Millawanda), numit, de asemenea, Palatia (Evul Mediu) și Balat (Epoca modernă), a fost un oraș antic, situat pe coasta de vest a Anatoliei, a Turciei de astăzi, întemeiat de ahei probabil prin secolul al XIV-lea înainte de Hristos. După migrarea masivă a ionienilor (secolul al XII-lea înainte de Hristos), a devenit unul dintre cele mai înfloritoare orașe grecești din Asia Mică, mare centru comercial și cultural. În secolele VII-VI înainte de Hristos., Miletul a fost unul dintre principalele metropole, întemeind numeroase colonii pe țărmurile Pontului Euxin (Sinope, Histria, Apollonia, Odessos, Tomis, Olbia, Theodosia, Tanais etc), în Propontida (Cizic) și pe țărmul Mediteranei răsăritene (Naucratis). La sfârșitul secolului al VI-lea înainte de Hristos, Miletul a căzut, împreună cu celelalte orașe grecești din Asia Mică, în stăpânirea regatului persan. Miletul s-a aflat în fruntea răscoalei antipersane a orașelor ioniene din Asia Mică (500 î. Hr.). A fost distrus de perși în 494 înainte de Hristos, dar în urma victoriilor grecești din timpul războaielor medice, Milet s-a eliberat de sub stăpânirea persană și a fost Read More …
ORAŞUL LUI NIMROD (NIMRUD)
ORAŞUL LUI NIMROD (NIMRUD) (VECHIUL TESTAMENT CAP 6) „Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.”8. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. / 9. El a fost un viteaz vânător înaintea** Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului. / 10. El a domnit la început* peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. / 11. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah / 12. şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare” (VECHIUL TESTAMENT CAP 6) CARTEA LUI ADAM ŞI EVA / CAPITOLUL XXIII „Apoi, Ragav, fiul lui Peleg, a trăit două sute treizeci şi doi de ani şi a murit. Iar când Ragav, cel dintâi fiu născut al lui Peleg, avea o sută treizeci de ani, a domnit unul dintre primii regi care au domnit vreodată pe pământ, al cărui nume era Nimrod, un uriaş. Nimrod a văzut un nor de lumină sub cer; o apariţie a Satanei. Şi a tânjit la ea şi a râvnit la Read More …
DILUVIUL DE LA MAREA NEAGRĂ NU TREBUIE CONFUNDAT CU POTOPUL DIN VREMEA LUI NOE
DILUVIUL DE LA MAREA NEAGRĂ NU TREBUIE CONFUNDAT CU POTOPUL DIN VREMEA LUI NOE TEORIA RYAN-PITMAN TEORIA RYAN-PITMAN Este incorectă identificarea ce se face în media actuală între potopul din vremea lui Noe şi diluviul ce a dus la dispariţia Mării Panonice şi a Mării Getice. Este vorba despre evenimente diferite ce s-au produs, la scara istoriei cunoscute, la un interval relativ mare de timp. Potopul din vremea lui Noe a dus la inundarea şi, implicit, la acoperirea cu apă a întregului pământ, chiar şi a munţilor cei mai înalţi: nu a mai rămas nici un petec de pământ neacoperit cu apă, iar cu excepţia celor din arcă nu au mai supravieţuit alte fiinţe. Al doilea potop însă a fost unul zonal ce a afectat în mod direct doar emisfera nordică. După toate probabilităţile, al doilea diluviu a fost provocat de un eveniment produs fie în centrul, fie în vestul Europei. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică „albastru închis”. În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică „marea primitoare”, poate prin preluarea fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, Read More …
ALCHIMIA (VITRIOL): OPUS MAGNUM
ALCHIMIA VITRIOL OPUS MAGNUM Principiile alchimiei postulează unitatea şi simplitatea ultimă a ansamblului cunoaşterii, deloc departe de concluziile fizicii particulelor. Sublima transmutaţie: materia neagră trebuie să strălucească asemenea unui diamant. Atunci alchimistul va găsi piatra ascunsă. Cu alte cuvinte VITRIOL (visita interiora terrrae rectificandoque inveniens occultum lapidem – vizitează părţile interioare ale pămîntului, prin rectificare vei găsi piatra ascunsă). * Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al și cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna. Alți autori consideră și expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii își numeau pământul Kemi (hieroglifa kmt), Magnum opus (uneori Opus magnum), operă fundamentală a alchimiei era obţinerea Pietrei filozofale (în latină: Lapis philosophorum, în arabă: El Iksir, de unde și cuvântul „elixir”) cu ajutorul căreia alchimiștii afirmau că pot transmuta metalele inferioare în aur. Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă și cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naștere alchimia, predecesoarea chimiei moderne. Alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și spirituală. Principiile alchimiei postulează unitatea şi simplitatea ultimă a ansamblului cunoaşterii, deloc departe de Read More …
EIFFEL TOWER
EIFFEL TOWER 1 / Rejected designs for the Eiffel Tower. 2/ The Eiffel Tower in 1888 during its construction sporting its original reddish-brown color. 3 / Eiffel Tower in Paris during snow season, 1928. sursa / History Tribune