ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI CELA În ziua de astăzi foarte puţini autori iau în considerare faptul că vechii zei au fost fiinţe reale şi nu fantezii „mitice” precum afirmă concepţia istoriografică. Totuşi, chiar dacă, într-un fel sau altul, acceptă faptul că vechii zei au fost fiinţe reale, autorii din această categorie s-au blocat fără a mai face următorul pas, cât se poate de necesar, pentru a face cuvenita diferenţiere între fiinţele decorporate ce ţin de Lumină şi cele ce ţin de întuneric. Neluarea în considerare a unei astfel de diferenţieri constituie o eroare regretabilă, ce trebuie reparată de autorii în cauză, în spiritul responsabilităţii faţă de cititori. Descoperirea adevărului necesită maturitate spirituală şi înţelepciune; altfel, rezultatele nu pot fi decât contrare spiritului adevărului. O altă eroare regretabilă este identificarea sine die a zeilor vechilor greci ori a vechilor romani cu zeii care s-au manifestat în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nici pe departe nu este adevărată o astfel de identificare. Într-adevăr, câţiva zei ai grecilor, nu foarte mulţi, şi-au avut originea în spaţiul carpato-danubiano-pontic (de exemplu zeul Apollon, originare din Insula Leuce – sau Insula Albă – situată aproape ţărmul românesc al Mării Negre), dar acest aspect nu modifică în nici un fel problema Read More …
Autor: Cristian Ganescu
EPOCA HRISTICĂ
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI EPOCA HRISTICĂ În secunda morţii pe cruce, Iisus Hristos a emis o uriaşă radiaţie mesianică, ce a învăluit tot pământul. Această radiaţie se prezintă ca o plasă harică de mari dimensiuni. Plasa harică emisă de Iisus Hristos în secunda morţii pe cruce a generat efecte uriaşe în cosmosul spiritual, cu repercusiuni nu numai pentru zei, ci şi pentru oamenii cerului, pentru fiii oamenilor şi pentru fiii zeilor. De fapt, a avut efect asupra întregului cosmos spiritual, asupra tuturor palierelor şi asupra tuturor fiinţele ce le populează. Plasa mesianică a blocat influenţa zeilor în palierul cuantic material, iar enclavele lor din văzduh au fost „sigilate”. Fiii zeilor care se aflau în enclavele zeilor au fost blocaţi, astfel că nu au mai avut posibilitatea să se reîntrupeze în palierul cuantic material. Seminţiile de fii întrupaţi ai zeilor n-au mai fost alimentate cu fiinţe provenite din enclavele transfizice, astfel că s-au risipit pe suprafaţa pământului şi, treptat, au început să dispară din istorie; unele seminţii au reuşit să se perpetueze până în ziua de astăzi, iar altele au dispărut definitiv din istorie. În jurul anului 400 (sau 600) al erei creştine s-a mai produs un fenomen de mare amploare: unele Read More …
REGATUL CERULUI DIN MUNŢII CARPAŢI
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI REGATUL CERULUI DIN MUNŢII CARPAŢI Cel mai important eveniment al istoriei umanităţii – care din păcate este ignorat în mod total de istoriografia modernă – este întruparea, printr-o naştere imaculată, răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos, “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, “Cel de-o fiinţă cu Tatăl”. O dată cu răstignirea, moartea pe cruce şi învierea lui Iisus Hristos s-a încheiat epoca zeilor şi a început epoca hristică. Activitatea lui Iisus Hristos înviat, desfăşurată în ultimii aproape 2000 de ani, are un dublu scop. Primul scop constă în salvarea (mântuirea) a cât mai multor fiinţe – îngeri, oameni ai cerului şi fii ai oamenilor. Al doilea scop al lui Iisus Hristos constă în restaurarea Edenului dintru începuturi, a păcii divine, concomitent cu instituirea unui nou Veac fericit. Dorinţa lui Iisus Hristos este ca nici o fiinţă să nu rămână în afara procesului mântuirii, indiferent ce a făcut de-a lungul ciclurilor cosmice. Însuşi Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului, doreşte ca toţi fiii Săi să fie salvaţi (mântuiţi). Efectele învierii din morţi a lui Iisus Hristos au fost nenumărate; emiterea plasei mesianice hristice în secunda morţii pe cruce a fost doar unul dintre efecte. Un alt efect a Read More …
ALFABETUL LUI ADAM
ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI ALFABETUL LUI ADAM Scrierea, evident, nu a fost inventată de strămoşii românilor, aşa cum afirmă în ziua de astăzi unii cercetători care exagerează, fiind seduşi iremediabil de tăbliţele de la Tărtăria, după cum nu a fost inventată nici de sumerieni, de fenicieni sau de greci aşa cum afirmă la unison istoriografia modernă. Scrierea a apărut o dată cu apariţia planului cuantic material, iar inventatorul ei a fost chiar Adam. Adam a fost inventatorul scrierii. Ulterior, scrierea a fost definitivată şi perpetuată de urmaşii săi. Înainte de Adam nu avea de ce să existe o scriere, căci oamenii cerului din primele trei cicluri nu aveau nevoie de aşa ceva. Una din consecinţele apariţiei planului cuantic material, implicit a manifestării unui suflet în trup material, este uitarea, astfel că scrierea a apărut ca pavăză împotriva uitării. Adam a început să noteze în scris ceea ce i s-a întâmplat, pentru ca oamenii să nu uite cine este adevăratul Creator al Lumii şi, de asemenea, să afle cum au ajuns să se întrupeze în lumea materială. Prima literă pe care a scris-o Adam a fost un cerc, ceea ce corespunde literei “O”. Cercul, litera “O”, reprezintă desăvârşirea, şi, prin extensie este Read More …
TAINA CAVALERILOR
EXCALIBUR TAINA CAVALERILOR La începutul Evului Mediu era în mare vogă un ciclu de legende reunite sub titlul “Cavalerii Mesei Rotunde.” Iniţial, legendele din acest ciclu au fost transmis prin viu grai în satele şi cătunele din Irlanda şi din Anglia. Ulterior, legendele au fost sistematizate şi sintetizate într-o lucrare cultă, scrisă în limba franceză, care a circulat o perioadă de timp pe ambele maluri ale Canalului Mânecii. Manuscrisul scris în limba franceză a stat la baza realizării unei cărţi celebre, denumită “Moartea lui Arthur”, scrisă de Sir Thomas Mallory, cavaler şi erudit britanic, care a trăit în secolul al XV-lea. Despre Thomas Mallory se ştie că s-a născut în jurul anului 1400, în comitatul Warwick, unde tatăl său ocupa funcţia de sheriff. Se mai ştie că, la 15 ani, Thomas Mallory l-a însoţit pe Contele de Warwick într-un război dus de regele Henric al V-lea. În 1442, Thomas Mallory a fost înnobilat, iar trei ani mai târziu a devenit membru al Parlamentului. După această dată, existenţa lui Sir Thomas Mallory a cunoscut o turnură nefastă: a fost arestat şi încarcerat de mai multe ori, sub acuzaţii dintre cele mai diverse: rebeliune, tâlhărie, tentativă de a-l asasina pe ducele Read More …
UN BULGĂRE DE HUMĂ
UN BULGĂRE DE HUMĂ ION CREANGĂ „AM SCRIS LUNG PENTRU CĂ NU AM AVUT TIMP SĂ SCRIU SCURT. DAR CE AM SCRIS ŞI CUM AM SCRIS, AM SCRIS” „SE VEDE C-A ŞI VENIT, DE VREME CE N-A MAI VENIT…” (ION CREANGĂ) HUMULEŞTI: BOJDEUCA LUI ION CRENGĂ (FOTO: CG) AM FOST ŞI EU ÎN LUMEA ASTA UN BULGĂRE DE HUMĂ ÎNSUFLEŢITĂ DE HUMULEŞTI, CARE NICI FRUMOS PÂNĂ LA 20 DE ANI, NICI CUMINTE PÂNĂ LA 30, NICI BOGAT PÂNĂ LA 40 NU M-AM FĂCUT, DAR ŞI SĂRAC CA ANUL ACESTA, CA-N ANUL TRECUT ŞI DE CÂND M-AM NĂSCUT, N-AM FOST NICIODATĂ …. În cinematografia românească puţine filme au avut un final realizat în mod spectaculos. Printre aceste, un loc de frunte îl ocupă filmul UN BULGĂRE DE HUMĂ realizat în anul 1989 de regizorul Nicolae Mărgineanu, cu Viorel Vişan în rolul lui lui Ion Creangă La sfârşitul filmului, Ion Creangă moare: în mijlocul iernii, Creangă era în mijlocul copiilor care-l salutau cu Să Trăiţi Dom Profesor. Apoi cade din picioare pe omătul proaspăt, îi scapă clopoţelul şi căciula, iar când dă să se ridice îl vede pe Moş Nichifor care-l aştepta cu sania. „Am venit să te iau”, spune acesta. Unde Read More …
MASA ROTUNDĂ
EXCALIBUR MASA ROTUNDĂ Cartea lui Thomas Mallory spune că, de-a lungul domniei sale, Regele Arthur i-a adunat pe cei mai viteji cavaleri din acea vreme într-o nobilă comunitate, care a primit numele de Masa Rotundă. Cu privire la numărul cavalerilor Mesei Rotunde, există mai multe versiuni. Unele versiuni, folosite şi de cinematografie, care a avut un rol important în mediatizarea legendei, reliefează faptul că în jurul Mesei Rotunde s-au adunat 12 cavaleri. Aceste versiuni sunt infirmate chiar de către Thomas Mallory, care afirmă explicit în cartea sa că numărul total al cavalerilor Mesei Rotunde a fost de 150. Thomas Mallory spune că toţi cei 150 de cavaleri se puteau aşeza simultan în jurul Mesei Rotunde. Iar dacă în jurul Mesei Rotunde puteau lua loc simultan 150 de cavaleri, ne putem imagina că diametrul ei a fost destul de mare. Sir Thomas Mallory mai afirmă că Masa Rotundă a fost primită în dar de către Regele Arthur de la un rege prieten, pe nume Leodegrance, care era chiar tatăl Reginei Guenever, consoarta lui Arthur. Masa Rotundă a fost oferită de Regele Leodegrance în momentul în care mesagerul Regelui Arthur s-a prezentat la curtea sa pentru a-i cere, în numele stăpânului Read More …
CAVELERII CUNOAŞTERII
EXCALIBUR CAVELERII CUNOAŞTERII Este cunoscut faptul că orice obiect material are şi o semnificaţie spirituală, iar sabia nu face rabat. Mai mult decât atât: purtătorul sabiei îşi însuşeşte spiritual, magic sau holografic, rodul acţiunilor sale din planul material. De aceea, ceea ce realizează purtătorul sabiei la nivel exterior (la nivel material, în luptă) se reflectă în interior (la nivel spiritual). În acest din urmă caz, sabia devine şi un instrument spiritual. Sabia, ca reflectare spirituală, se manifestă sub forma forţei interioare a spiritului care cuteză să tranşeze problemele cunoaşterii. Sabia spirituală este instrumentul prin care se realizează cunoaşterea, iar teaca este depozitara sabiei cunoaşterii. Istoria săbiilor prezentate de către Sir Thomas Mallory în cartea sa reflectă, la nivelul exterior, social, istoria întronării Dreptăţii, iar la nivel interior, spiritual, reflectă istoria dobândirii Adevăratei Cunoaşteri de către oameni. Prin Adevărata Cunoaştere se înţelege nu doar cunoaşterea celor văzute – a aspectului material -, cât mai ales a celor nevăzute, a aspectului nevăzut al lumii. Primii dintre cei chemaţi să întroneze Dreptatea la nivel social (exterior) şi să acceadă la Adevărata Cunoaştere la nivel spiritual (interior) au fost, în zorii civilizaţiei, o categorie specială de oameni, pe care îi putem desemna prin Read More …
HARAP ALB -1
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 1 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Faptul că basmul Harap Alb, scris de Ion Creangă, are un conţinut ezoteric este dincolo de orice îndoială. Acelaşi lucru se poate afirma despre înţelepciunea populară românească reflectată în basme, legende, colinde, balade etc. Primul autor care a oferit o interpretare ezoterică basmului Harap alb a fost Vasile Lovinescu.. Vasile Lovinescu afirma despre Ion Creangă că a fost “ales de o organizaţie iniţiatică, datorită talentului său literar, pentru a expune anumite mituri iniţiatice, fără ca să-şi dea seama de semnificaţia reală a operei sale”. Totuşi, cine vizitează bojdeuca lui Ion Creangă de la Humuleşti şi se lasă pătruns de atmosfera locului poate înţelege cât se poate de limpede că Ion Creangă nu a fost exploatat “în orb” de o oragnizaţie iniţiatică, ci mai degrabă că a făcut parte din ea. Înainte de toate, Ion Creangă a fost un mare intuitiv, iar locul unde şi-a desfăşurat mare parte din existenţă şi-a pus amprenta asupra sa şi asupra operei sale. Mai toate basmele şi poveştile scrise de el reflectă, într-o formă sau alta, informaţii cu caracter ezoteric (inclusiv poveştile pentru “adormit copii”: Capra cu trei Read More …
HARAP ALB -2
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 2 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Au existat odată, scrie Ion Creangă chiar la debutul basmului, doi fraţi, denumiţi Craiul şi Împăratul Verde, ale căror Împărăţii erau la antipozi. “Amu cică era odată într-o ţară un Crai care avea trei feciori. Şi craiul acesta mai avea un frate mai mare, care era Împărat într-o ţară îndepărtată. Şi Împăratul, fratele craiului, se numea Verde Împărat; şi Împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecuseră la mijloc, de când aceşti fraţi nu mai avuseseră prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuseră niciodată, de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea, de nici Împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici Craiul nepoatele sale, pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era la o margine a pământului, şi crăia istuilalt, la altă margine”. Dar a venit un timp în care, îmbătrânind, “căzând în zăcare”, Împăratul Verde i-a scris “frăţâne-său”, Craiul, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi, ca să-l lase Împărat în locul lui. Fireşte, Craiul a stabilit că doar cel mai vrednic dintre cei trei Read More …
ÎN CĂUTAREA SANGRAAL-ULUI
EXCALIBUR ÎN CĂUTAREA SANGRAAL-ULUI Sir Thomas Mallory descrie astfel evenimentele în Moartea lui Arthur: “În Dumnica Rusaliilor, când, venind Regele Arthur şi Regina Guenever de la slujba din Biserică, împreună cu toţi Cavalerii, au descoperit că pe Scaunul Primejdiilor (Perilous) era scris de curând cu sloave de aur următorul mesaj: “După patru sute de ierni şi patru şi încă cincizeci încheiate, după patimile Domnului nostru Iisus Hristos, acest scaun va trebui să-şi afle împlinirea”. Pe când cinstiţii meseni socoteau că ziua prorocită era chiar cea în care sărbătoreau Rusaliile, un scutier a pătruns în sală şi l-a anunţat pe Rege că s-a petrecut o minune. Mai jos de castel, pe un râu, fusese descoperită o buturugă mare ce plutea deasupra apei, buturugă ce părea făcută din marmoră roşie, în care se vedea înfiptă o spadă frumoasă şi foarte scumpă, cu mânerul din pietre preţioase, având pe el încrustate litere de aur. Iată ce scria pe mâner: “Niciodată nici un muritor nu mă va putea lua de aici, afară de acela la şoldul căruia se cuvin să atârn şi care va fi cel mai bun cavaler din lume”. Iar, când, puţin mai târziu, s-au aşezat cu toţii la masă pentru Read More …
HARAP ALB -3
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 3 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Procesul iniţiatic al fiului Craiului începe aşadar cu prima mare probă iniţiatică, iar aceasta nu poate fi decât testarea capacităţii de a dărui: milostenia. Fiul Craiului a trecut cu succes prima probă, dăruindu-i babei un bănuţ; dacă nu i-ar fi dăruit bănuţul, mezinul ar fi avut soarta celor doi fraţi mai mari, care au eşuat în demersul lor. A doua probă la care a fost supus fiul Craiului a fost descoperirea, în ciuda înfăţişării aparent umile, a calului năzdrăvan. Basmul narat de Ion Creangă descrie foarte frumos cum mezinul, pentru a alege calul, pune în mijlocul grajdului o tavă plină cu jăratic. Spre disperarea sa, numai o “ghijoagă uricioasă” de cal se apropie de tavă şi mâncă din jăratic. Supărat că bidivii frumoşi din herghelie nu se apropiară de tavă, mezinul lovi “ghijoagă uricioasă” de cal de trei ori cu căpăstrul peste cap. A treia oară însă, “calul se scutură de trei ori şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era mânzoc mai frumos în toată herghelia”. Calul, “recunoscându-şi stăpânul”, îl instruieşte cu temeinicie asupra posibilităţilor de Read More …
VALURILE SCHIMBĂRII
EXCALIBUR VALURILE SCHIMBĂRII Fiecare om are, într-un fel sau altul, cu grade diferite de implicare şi de conştientizare, o anumită concepţie asupra lumii şi, implicit, o anumită concepţie asupra propriei persoane. Fiecare om înţelege lumea şi pe el însuşi în funcţie de un anumit sistem de referinţă. Fiecare om înţelege evenimentele vieţii proprii, la fel ca şi evenimentele ce depăşesc cadrul strict al destinului individual, dintr-un anumit unghi, în funcţie de condiţionările, de educaţia şi de nivelul său de înţelegere. Toţi oamenii vorbesc, în egală măsură, despre “realitate”, despre ceea ce este “obiectiv” şi despre modul în care trebuie interpretată această realitate, dar există deosebiri evidente între concepţiile oamenilor. Prin educaţie, fiecare om se simte pe deplin îndreptăţit să vorbească despre el însuşi, despre evenimentele prin care trece sau despre evenimentele şi fenomenele cu caracter general în termeni bipolari: adevăr-fals sau obiectiv-subiectiv. Fiecare om consideră anumite evenimente şi fenomene ca fiind obiective şi, deci, reale şi adevărate, iar alte evenimente şi fenomene ca fiind subiective sau imaginare şi, deci, neadevărate. Totuşi, ca un fel de instinct de autoconservare, cel mai adesea oamenii uită faptul, destul de banal, că concepţia prin care încearcă să “prindă” realitatea nu este chiar realitatea Read More …
PROBLEMA PRINCIPIULUI
EXCALIBUR PROBLEMA PRINCIPIULUI Primul punct de plecare datorită căruia un lucru ia naştere sau este cunoscut se numeşte principiu”, spunea, la vremea sa, marele filosof grec Aristotel, în cartea sa fundamentală, Metafizica. (3) Aşadar, „principiul” este acel ceva care întemeiază tot ce există. Concepţia materialistă afirmă că universul are la bază materia. Pentru concepţia materialistă, materia este principiul care întemeiază tot ce există. Omul, la rândul său, este format exclusiv din materie, iar conştiinţa, spiritul scris adeseori între ghilimele, reprezintă o caracteristică a materiei superior organizată, care şi-a găsit expresia cea mai înaltă în creierul omului. Nu există conştiinţă în afara organismelor vii, după cum nu există o altă lume în afara celei materiale. Pentru concepţia materialistă, ideile referitoare la Dumnezeu, îngeri, zei, duhuri decorporate, spirit sau lumea de dincolo sunt simple speculaţii ale unor indivizi mai mult sau mai puţin frustraţi de “sărăcia” fenomenală a lumii în care trăiesc. De cealaltă parte, concepţia spiritualistă afirmă că universul este creaţia Unicului Dumnezeu. Pentru concepţia spiritualistă, Dumnezeu este Principiul care întemeiază tot ce există. Concepţia spiritualistă mai afirmă că dincolo de aspectul material al cosmosului există o altă lume, lumea spirituală, care are la bază, ca esenţă ontologică, spiritul. Lumea Read More …
SCHIMBAREA VALURILOR
EXCALIBUR INIŢIAŢII Autorii zeitgeist-ului primului val, mitologia, au fost o categorie aparte de personaje pe care le putem desemna prin termenul generic de iniţiaţi. Iniţiaţii, aşa cum le spune numele, au fost acele persoane care s-au antrenat în mod specific, voluntar, fie individual, fie în cadrul unor temple, pentru a accesa aspectele nevăzute ale cosmosului. Primii iniţiaţi recunoscuţi de istoriografie au fost şamanii, drept pentru care concepţia (zeitgeistul) elaborată de aceştia poate fi definită drept şamanică. Şamanii au apărut în urma unei importante diviziuni sociale ce s-a produs de-a lungul primului val: diviziunea dintre oamenii obişnuiţi şi cei care aveau acces la aspectele nevăzute ale cosmosului. Această diviziune socială corespunde diviziunii metafizice dintre sacru şi profan, dintre fenomen şi numen, dintre material şi transcendent. Datorită capacităţilor spirituale de care dispuneau, şamanii s-au dovedit capabili să transceandă aspectul material al lumii şi să se conecteze “dincolo.” Trebuie specificat în acest context că de-a lungul primului val s-au produs mai multe diviziuni sociale care au dus la importante stratificări sociale şi de mentalitate: prima diviziune a muncii a fost, evident, cea dintre bărbat şi femeie; a doua diviziune a muncii a fost cea dintre păstori şi agricultori (menţionată în Vechiul Testament); Read More …
HARAP ALB – 4
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 4 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya După revenirea din cele trei călătorii, mezinul trebuie să dovedească prin fapte că este capabil să înfrângă piedicile puse în cale, astfel că trebuie să se prezinte tătâne-su, Craiul, pentru a cere permisiunea să plece la drum. În cele din urmă, mezinul primeşte de la tatăl său ceea ce a cerut: hainele de mire şi armele. Totuşi, pentru a părăsi casa părintească, mezinul trebuie să treacă podul ce separă crăia părintească de lumea largă, iar la trecerea podului, trebuie să se confrunte cu “tătâne-su”, camuflat în urs. Înarmat cu armele şi hainele de mire ale tatălui său, călare pe calul năzdrăvan, mezinul nu se sperie de arătarea ameninţătoare. Când era pe punctul de a învinge ursul, tătâne-su, Craiul, i se revelează de sub pielea ursului şi-i dă ultimile sfaturi. Podul – puntea – pe care trebuie să treacă fiul mezin al Craiului desparte două zone antagonice: crăia părintească de “pustie”. În basmul lui Ion Creangă, podeţul de lemn are aceeaşi semnificaţie ca şi curcubeul (denumit Podul lui Dumnezeu) sau ca podul peste care, după moarte, trec sufletele defuncţilor. În vechile mitologii, podul separă Read More …
VIITORUL ÎNCEPE AZI
EXCALIBUR VIITORUL ÎNCEPE AZI Fiecare dintre atitudinile conceptuale – zeitgeist-urile – propagate de-a lungul celor trei mari valuri (realismul industrial, realismul tehno, concepţia transcedental-ezoterică promovată de contactori şi paleoastronautica) s-a aplecat asupra marilor probleme ale cunoaşterii, în speranţa de a elucida misterele cosmosului, ale istoriei şi ale omului. Acest demers poartă numele de hermeneutică. Hermeneutica, în sens larg, este arta de a înţelege, de a interpreta şi de a explica Existentul: cosmosul, istoria, omul. Aşa cum a fost definită de-a lungul timpului, hermeneutica a devenit sinonimă cu înţelegerea. Într-un studiu dedicat hermeneuticii, unul dintre cei mai avizaţi cercetători moderni, Adrian Marino, afirma că înţelegerea ce însoţeşte procesul hermeneutic reprezintă “un salt de esenţă, o mutaţie profundă în fiinţa interioară a omului.” În consecinţă, înţelegerea hermeneutică nu trebuie confundată cu simpla luare la cunoştinţă. Învăţarea pe dinafară a unei lecţii dintr-un manual ori a unei pagini din cartea de telefon nu aduce vreo modificare în fiinţa omului, ci se reduce la memorarea unor cifre şi cuvinte. În schimb, înţelegerea hermeneutică modifică comportamentul omului, ceea ce înseamnă că, în urma saltului de esenţă specific unui adevărat proces hermenutic fiinţa omului suferă o transformare. Aceasta demonstrează faptul că “a înţelege este sinonim Read More …
HARAP ALB – 5
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 5 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Ajuns în lumea largă, mezinul merge o zi, merge nouă, merge patruzeci şi nouă, până ce pătrunde în “codru”. Pentru români, codrul era un loc primejdios. În vechime, teritoriul României era străbătut aproape în întregime de codri seculari. Asfel, chiar şi la începutul evului mediu Ţara Românească era acoperită pe multe mii de hectare de codri, care se întindeau de la Turnu Măgurele şi din zona Bucureştilor până la dealurile subcarpatice şi până la Turnu Severin şi Porţile de fier. Şi unde altundeva îl putea întâlni mezinul, fiul Craiului pe Spân, decât în adâncurile codrului. De trei ori s-a prezentat Spânul la mezin pentru a-şi prezenta serviciile de … slugă credincioasă. Dar numai de două ori a fost refuzat, iar a treia oară a fost angajat. Şi cine să fie Spânul, dacă nu Umbra – Nefârtatul sau una din formele sale de manifestare – de care mezinul fusese sfătuit de tătâne-su să se ferească. Şi la fel cum, la un alt ceas al istoriei, Iisus Hristos a fost ispitit (dar nu sedus) în pustie de Adversar, mezinul, fiul Craiului este ispitit şi sedus Read More …
REALISMUL INDUSTRIAL
EXCALIBUR REALISMUL INDUSTRIAL Aşa cum este cunoscută în ziua de astăzi, concepţia materialistă a apărut târziu în istoria gândirii omeneşti. Lăsând la o parte concepţiile considerate materialiste ale antichităţii, precum cele lăsate moştenire de filosofii greci Democrit, Epicur sau Leucip, al căror materialism este discutabil şi, care, oricum, are alte conotaţii decât concepţiile moderne, nu se poate să nu fie remarcat faptul că materialismul, aşa cum este înţeles astăzi, a apărut în occidentul Europei, o dată cu revoluţia industrială, care a constituit momentul de debut al celui de-al doilea val (termenul de revoluţie industrială a fost inventat de Fr. Engels, filosoful materialist, dar a intrat în conştiinţa Occidentului prin opera istoricului Arnold Joseph Toynbee; iniţial, termenul a desemnat creşterea spectaculoasă a productivităţii în manufacturi). Primul act al celui de-al doilea val s-a produs când, spre sfârşitul celui de-al XVIII-lea secol, a avut loc apariţia primelor maşini cu aburi. Momentul “oficial” de debut al celui de-al doilea val poate fi considerat anul 1782, când inventatorul englez James Watt (1736-1819) a realizat prima maşină cu abur cu dublu efect (prin care se obţinea o mişcare de rotire continuă a arborelui). Revoluţia industrială şi, implicit, cel de-al doilea val este legată de Read More …
HARAP ALB – 6
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 6 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Nu multă vreme după ce s-a substituit adevăratului fiu al Craiului, Spânul îl trimite pe acesta în prima mare misiune iniţiatică, poruncindu-i să culeagă salăţile din grădina ursului, situată undeva pe ostrovul verde. Şi Harap Alb, ce să facă, porneşte să îndeplinească porunca stăpânului. “Şi odată zboară calul lui Harap Alb până la nouri, apoi o ia de-a curmezişul pământului… Şi după aceea se lăsă încet-încet într-un ostrov mândru din mijlocul unei mări, lângă o căsuţă singuratică, pe care era crescut nişte muşchi pletos pe o podină de gras, moale ca mătasea şi verde ca buratecul”. Acolo, în “ostrovul mândru din mijlocul unei mări” (centru de putere) locuia Sfânta Dumninică. După ce Harap Alb îi povesteşte “de-a fir” cumplita năpastă ce se abătuse asupra sa, Sfânta Duminică îi prepară un amestec de somnoroase, o vadră de lapte dulce şi o vadră de miere care, vărsat în fântână, va adormi Ursul care stăpânea grădina salăţilor. Noaptea, văzând că Ursul adoarme, Sfânta Duminică îl trezeşte pe Harap Alb care culege repede sălăţile, dar, când s-o ia la sănătoasa, are supriza să constate că ursul se Read More …
HARAP ALB – 7
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 7 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya După această aventură teribilă, Harap Alb primeşte ultima şi cea mai grea “muncă”. Într-o bună zi, Împăratul Verde a dat un mare ospăţ în cinstea oaspeţilor săi. În trecere, trebuie spus că ospăţul corespunde unei agape în sensul tradiţional al cuvântului, în care pâinea nu se tăia, ci se frângea, şi în care cei ce erau pe cale de a deveni iniţiaţi se împărtăşeau înaintea ultimei mari încercări. Banchetul sau agapa este până la un punct precursoarea Cinei celei de taină. Spre asfinţit, cum spune basmul, deci când soarele se pregătea să pătrundă în tainica lume aflată dincolo de orizont, când oaspeţii începuseră “să se ameţească”, apare la fereastă Pasărea Măiastră care le spune: “Mâncaţi, beţi şi vă veseliţi că de fata Împăratului Roş nici nu gândiţi”. Atunci între meseni începu o ceartă: unii spuneau că fata este o vrăjitoare, alţii spuneau că, ea, personal, a venit la ospăţ sub înfăţişarea Păsării Măiestre, iar alţii spuneau că Împăratul Roş avea o periculoasă şi sângeroasă meteahnă: îi decapita pe toţi peţitorii fiicei sale. Probabil că mesenii aveau cu toţii dreptate, fiecare în felul său. Read More …
HĂRŢILE CUNOAŞTERII
EXCALIBUR HĂRŢILE CUNOAŞTERII Acea parte a posterităţii care a preluat din moştenirea lui Rene Descartes şi a celorlalţi savanţi ai Evului Mediu doar acele precepte şi idei ce i-a servit interesele, a fost formată, iniţial, la cumpăna dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, dintr-o elită care a fost promotoarea revoluţiei industriale. Acestei elite, care poate fi definită drept industrială, i se poate atribui trecerea de la primul la cel de-al doilea val şi coagularea ulterioară a concepţiei materialiste – realismul industrial. Pentru majoritatea analiştilor moderni, cauzele revoluţiei industriale şi apariţia concepţiei materialiste, realismul industrial, rămâne un mare mister. “Orice căutare a cauzei revoluţiei industriale este sortită eşecului” – scria în mod lucid sociologul Alvin Toffler în cartea sa “Şocul Viitorului.” Căci nu există o cauză unică ori principală. Tehnica singură nu este forţa motrice a istoriei … Şi nici lupta de clasă. Economia singură nu poate explica revoluţia industrială şi nici vreun alt eveniment istoric. Nu există o variabilă independentă de care să depindă toate celelalte variabile. Nu există decât variabile interconectate, de o complexitate fără margini. Confruntaţi cu acest labirint de influenţe cauzale, incapabili să le urmăm măcar interacţiunile, tot ce putem face este să ne concentrăm Read More …
HARAP ALB – 8
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 8 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Din punct de vedere spiritual, fiinţele de mare anvergură mitică Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi Lungilă sunt personificarea unor capacităţi fiinţiale, puteri sau siddhisuri dobândite prin iniţiere de eroul principal al basmului. Fiecare dintre acest fiinţe reprezintă o chakră, un element al naturii şi o putere pe care un iniţiat şi-o însuşeşte în urma procesului iniţiatic. Astfel, muladhara, poarta pământului, corespunde elementului pământ şi are culorea roşie; svadistana, poarta lunii, corespunde elementului apă şi are culoarea portocalie; manipura, poarta soarelui, corespunde elementului aer şi are culoarea galben; anahata, poarta vânturilor, corespunde elementului foc şi are culoarea verde; vishuddi, poarta spaţiului şi a timpului corespunde elementului akasha, eterul cosmic şi are culoarea albastru strălucitor; ajna, al treilea ochi care corespunde lui menes, simţul intern, are culoarea indigo. Sau, în ordine: Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi Lungilă, Gerilă şi Ochilă. Toate aceste capacităţi fiinţiale trebuie însă probate. Şi unde altundeva pot fi ele probate decât la curtea Împăratului Roş, unde Harap Alb, în numele stăpânului său, Spânul, merge pentru a cere mâna fetei de împărat. Prima probă la care îl supune Împăratul Roş pe Harap Alb este Read More …
MODELUL FABRICII
EXCALIBUR MODELUL FABRICII Savantul englez (fizician, matematician, teolog, mistic, alchimist, astronom etc) Isaac Newton (1643-1727) a stabilit că “forţa care acţionează căderea corpurilor pe pământ şi forţa care obligă Luna să se rotească în jurul Pământului, fără să cadă şi fără să se depărteze de el, constituie una şi aceeaşi forţă a gravitaţiei. Universul este aşadar un imens mecanism care funcţionează în ansmablu şi în părţile lui pe baza legii atracţiei universale.” Prin susţinerea faptului că legea atracţiei universale acţionează atât pe pământ, cât şi în cadrul mişcărilor corpurilor cereşti, Isaac Newton a cuprins întregul univers într-o singură lege, formulată matematic în mod impecabil. Prin elaborarea legii atracţiei universale, eterna întrebare de ce a primit răspunsul cuvenit; legea atracţiei universale este capabilă să explice totul – de la fiinţa omenească la cosmosul în ansamblul său. Explicaţia oferită de Isaac Newton a fost simplă şi eficientă: cauza mişcării este generată de forţele exercitate asupra corpurilor pentru a produce mişcarea, iar exemplul cel mai elocvent este cel al bilelor de biliard, care-şi modifică neîncetat poziţia datorită unor forţe exterioare. Mişcarea şi interacţiunea bilelor se datorează unor forţe exterioare, măsurabile şi identificabile. Reluând mai vechea concepţie atomistă promovată de filosofii antichităţii greceşti, Read More …
HARAP ALB – 9
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 9 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Dar proba cea mai grea, pe care Harap Alb o are de trecut la curtea Împăratului Roş abia începe. Împăratul Roş îl pune pe Harap Alb să-i păzească fata pe timpul nopţii. “Dar fata mea are să se culce deseară unde se culcă întotdeuna, iar voi să mi-o străjuiţi toată noaptea. Şi dacă mâine dimineaţă s-a afla tot acolo, atunci poate o să ţi-o dau; iar de nu, ce-i păţi, cu mine nu-i împărţi”, spune ameninţător Împăratul Roş. Aşadar, după ce Harap Alb a trecut cu bine toate probele anterioare, după ce a străbătut pădurea în care l-a întâlnit pe Spân, alter-egoul său întunecat, umbra cum spun psihanaliştii şi a coborât în fântână unde se afla “chima răului/ pe malul pârâului”, după ce a furat salatele şi capul cerbului, după ce şi-a însuşit discernământul, a cunoscut binele şi răul, şi a putut face distincţia dintre adevărat şi fals, nelăsându-se înşelat de maya, iluzia cosmică, Harap Alb trebuie acum să vegheze ca fata Împăratului Roş să nu-şi părăsească iatacul “pe timpul nopţii”. Fata Împăratului Roş “se culcă acolo unde se culcă întotdeuna”, spune Ion Read More …
COGITO ERGO SUM
EXCALIBUR COGITO ERGO SUM Tot în perioada de început a celui de-al doilea val a apărut impresionanta operă a filosofului Rene Descrates (1596-1650), care a fost întemeietorul raţionalismului modern şi metodologiei ştiinţifice. Născut în anul 1596 în La Haye, dintr-o familie de nobili (Des Quartes), Rene Descrates a fost crescut de iezuiţi. La tinereţe a practicat meşteşugul armelor, apoi a călătorit prin toată Europa, stabilindu-se succesiv în Franţa, Olanda şi Suedia. A fost atras de filosofie şi de matematică. Printre cărţile scrise de Rene Descartes se numără celebrul “Discurs asupra metodei” (carte de referinţă pentru liber-cugetătorii de mai târziu). Fondul concepţiei lui Descartes a fost însă dintotdeauna credinţa în Dumnezeu şi în bunătatea Sa, iar punctul de pornire a fost rezumat într-o celebră îndoială metafizică: “mă îndoiesc de orice.” Există totuşi ceva de care nu mă pot îndoi, spunea Descartes: “nu mă pot îndoi că mă îndoiesc. Or, dacă mă îndoiesc, înseamnă că gândesc, iar dacă gândesc înseamnă că exist (dubito, ergo cogito; cogito ergo sum: mă îndoiesc deci cuget; cuget deci exist). Pornind de la această celebră îndoială metafizică, Rene Descartes a încercat să demonstreze cele trei mari idei fundamentale pe care este întemeiată concepţia sa: eu (subiectul Read More …
HARAP ALB – 10
INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB – 10 – © EDITURA ALAYA Toate drepturile aparţin Editurii Alaya Dar, tocmai când Harap Alb ajunge cu “trofeul” la curtea Împăratului Verde, evenimentele se precipită într-un mod dramatic. “Şi văzând Spânul cât e de frumoasă fata Împăratului Roş, odată se răpede s-o ia în braţe de pe cal. Dar fata îi pune atunci mâna în piept, îl îmbrânceşte cât colo şi zice: “Lipseşte dinaintea mea Spânule! Doar n-am venit pentru tine, ş-am venit pentru Harap Alb, căci el este adevăratul nepot al Împăratului Verde”. Atunci Împăratul Verde şi fetele sale au rămas încremeniţi de ceea ce au auzit. Iară Spânul, văzând că i s-a dat vicleşugul pe faţă, se răpede ca un câne turbat la Harap Alb şi-i zboară capul cu o singură lovitură de paloş, zicând: “Na! aşa trebuie să o păţească cine calcă jurământul !” Dar calul lui Harap Alb îndată se răpede şi el la Spân şi-i zise: “Pân-aici Spânule!” Şi odată mi ţi-l înşfăcă cu dinţii de cap, zboară cu dânsul în înaltul cerului, şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere”. Finalul basmului narat de Ion Creangă îi aparţine însă fetei Împăratului Read More …
UN MILION DE ANI ÎNTR-O SECUNDĂ
EXCALIBUR UN MILION DE ANI ÎNTR-O SECUNDĂ Concepţia materialistă, realismul industrial, afirmă că universul are o vechime estimată la aproximativ 10 de miliarde de ani. Dacă s-ar scrie o odisee a formării universului şi a globului terestru, a evoluţiei fiinţei umane şi a istoriei comunităţilor din perspectiva strictă a realismului industrial, zeitgeist-ul materialist, şi ar fi inclusă în douăzeci de volume a cinci sute de pagini fiecare, fiecărui milion de ani i-ar corespunde o pagină. Dacă s-ar turna un film de trei ore după cele douăzeci de volume, fiecărui volum i-ar corespunde în jur de opt minute, iar fiecărui milion de ani i-ar corespunde o singură secundă. Scenariul unui astfel de film ar trebui împărţit în două părţi. Prima parte, care ar dura o oră şi jumătate, ar trebui să prezinte formarea universului, iar a doua parte, care ar dura tot o oră şi jumătate, ar trebui să prezinte evoluţia globului terestru – inclusiv evoluţia omului şi istoria comunităţilor umane. Un astfel de scenariu – dar care se raporta doar la globul terestru – a fost propus cândva de către savantul american D. Tarling, autorul lucrării Deriva continentelor. (11) În prima parte a acestui film, care ar corespunde primelor Read More …
BIG BANG
EXCALIBUR BIG BANG În cazul în care un astfel de film, intitulat “Un milion de ani într-o secundă”, ar fi realizat ca reflectare fidelă a scenariului – harta cunoaşterii – propus de realismul industrial, atunci principalele scene s-ar derula cam în felul următor. Primul gros plan, imediat după generic, ar prezenta un întuneric deplin. La un moment dat, în acel întuneric deplin, ar străluci deodată un punct de lumină aproape imposibil de suportat de privirea omenească. Atunci când obiectivul camarei de filmat s-ar apropia vertiginos de punctul de lumină, spectatorii uimiţi ar descoperi că este vorba despre o sferă de lumină orbitoare, de mari dimensiuni. Potrivit scenariului propus de realismul industrial, această scenă de debut s-a desfăşurat cândva, demult, acum aproximativ zece miliarde de ani, când, undeva în spaţiul sideral, exista o sferă de mărimea sistemului nostru solar, în care se găsea concentrată toată masa universului. Această sferă originară a fost denumită foarte plastic fire ball, mingea de foc. Începutul formării universului a avut loc în momentul în care sfera iniţială a explodat. Big-bang–ul, marea explozie a “mingii de foc”, a fost comparat cu o imensă bombă atomică, ale cărei schije, formate din fotoni şi neutroni, au fost împrăştiate Read More …
TERRA
EXCALIBUR TERRA Acum aproximativ cinci miliarde de ani, Pământul era o magmă incandescentă de foc, brăzdată de vârtejuri şi de valuri imense de lavă.Trei miliarde şi jumătate de ani i-au trebuit Pământului pentru a-şi forma prima scoarţă şi pentru a se răci la suprafaţă. În acea perioadă, volumul şi masa Protopământului erau ceva mai mici decât cele actuale. Treptat, datorită unor factori externi şi interni – compactarea gravitaţională, degajarea de căldură datorită proceselor chimice provocate de către elementele radioactive, ciocnirea cu meteoriţi sau cu corpuri cosmice de dimensiuni mai mari -, substanţa protopământului a început să se încălzească, ajungând până la temperaturi de zeci de mii de grade, ceea ce a determinat un proces accelerat de topire. Unii savanţi sunt de părere că, în acea perioadă, substanţa Protopământului nu a atins peste tot punctul de topire, în timp ce alţii sunt înclinaţi să creadă că numai anumite porţiuni au atins stadiul de topire. Oricum, majoritatea specialiştilor împărtăşesc ideea că miezul interior al substanţei protopământului a suferit un proces accelerat de topire, în timp ce părţile exterioare s-au comprimat datorită răcirii progresive. În acea perioadă, datorită centrării elementelor grele spre miezul protopământului, s-au format principalele părţi componente: nucleul şi Read More …
PIKAIA
EXCALIBUR PIKAIA Cu 3,5 miliarde de ani în urmă, Pământul s-a răcit, astfel că, datorită erupţiilor de gaze fierbinţi din interior, a devenit posibilă formarea primei atmosfere lipsite de oxigen. Erupţiile neîncetate de gaz şi aburi au format, de asemenea, şi prima peliculă de apă de suprafaţă. O dată cu formarea primelor suprafeţe de uscat a început era paleozoică (paleozoic: viaţa străveche), care a fost formată din mai multe perioade: precambrian, cambrian, ordovician, silurian, devonian, carbonifer şi permian. La începutul precambrianului, au început să se formeze primele suprafeţe de uscat, cam de dimensiunea unor insule, probabil prin înălţarea, deasupra apei, a rocilor mai uşoare, de siliciu. A fost nevoie de aproape un miliard de ani pentru ca insulele să se ciocnească între ele, apoi să se contopească unele cu altele şi să formeze mari suprafeţe de uscat. În acea perioadă îndepărtată de timp au început să se formeze două mari continente: Gondwana de nord şi Gondwana de sud – ultima cuprindea şi o porţiune numită de savanţi Laurentia. Cele două supercontinete s-au format complet în urmă cu aproape 620 de milioane de ani. (15) Savanţii care au formulat, de-a lungul celui de-al doilea val, teoria evoluţiei globului terestru, au Read More …
PANGEEA
EXCALIBUR PANGEEA Acum aproape 248 milioane de ani, la sfârşitul perioadei permiene (ultima perioadă a paleozoicului), a avut loc, după câte se pare, un eveniment catastrofal de mare amploare, care a determinat o stingere în masă a principalilor actori ai scenei pământului – fie reprezentanţi ai florei, fie ai faunei. Au dispărut peste 63% din speciile de tetrapode şi peste 33% din speciile de amfibieni. Populaţia oceanelor şi mărilor s-a redus şi mai drastic: din aproximativ un milion de specii au rămas doar aproximativ 10000. Cauzele care au dus la o astfel de dispariţie în masă nu sunt cunoscute. Savanţii au luat în calcul atât teza impactului dintre pământ şi un meteorit gigantic, cât şi teza unor erupţii vulcanice pe o scară întinsă, ceea ce ar fi putut conduce la modificarea radicală a climei şi la scăderea dramatică a nivelului mărilor şi oceanelor. Totuşi, până în acest moment nu există nici o dovadă în straturile geologice care să indice impactul vreunui meteorit cu pământul. Savanţii înclină să creadă că, mai degrabă, a fost vorba despre schimbări bruşte ale climei provocate de deplasări ale plăcilor tectonice, deplasări ce pot fi urmate şi de o intensă activitate vulcanică. Indiferent de cauzele Read More …
GRANIŢA KT
EXCALIBUR GRANIŢA KT Acum aproape 65 milioane de ani, era mezozoică s-a încheiat printr-un mare cataclism, în care mare parte a florei şi faunei a dispărut. Această modificare dramatică de la finele cretacicului este cunoscută sub numele de graniţa K-T (K de la kreide, cuvântul germen pentru calcar şi T de la Terţiar). În ceea ce priveşte cauzele catastrofei planetare ce a dus la finalul mezozoicului şi începutul cenozoicului, părerile savanţilor sunt împărţite. În principal, există două mari opinii. Prima opinie aparţine geologului Walater Alvarez, care a descoperit urme semnificative de iridiu într-un strat subţire de argilă, ce marchează graniţa dintre sedimentele depuse în perioada cretacică a mezozoicului şi perioada terţiară a cenozoicului. În asemenea cantităţi, iridiul este întâlnit doar în meteoriţi. Acesta este motivul pentru care cercetătorul amintit a sugerat că schimbarea erelor geologice s-a datorat impactului unui metorit foarte mare cu pământul. Locul acestui impact pare să fi fost situat în peninsula Yucatan din Mexic, acolo unde există un crater de mari dimensiuni. Impactul de mari dimensiuni a avut un efect catastrofal asupra climei, prin aruncarea în atmosferă a unei mari cantităţi de praf şi pietriş ce au blocat lumina soarelui timp de câţiva ani. Acest impact Read More …
OMUL – CURRICULUM VITAE
EXCALIBUR OMUL – CURRICULUM VITAE Filmul Un milion de ani într-o secundă, ce prezintă istoria cosmosului în varianta realismului industrial, este aproape de final. După o scurtă discuţie cu proiecţionistul de serviciu care a fost invitat să deruleze filmul cu încetinitorul, spectatorii sunt pregătiţi să afle ceea ce s-a petrecut de-a lungul celei de-a 200 părţi a ultimei secunde. Cea de-a 200-a parte a ultimei secunde a filmului corespunde perioadei cuprinse între apariţia omului pe pământ şi epoca prezentă. Chiar în momentul de debut al celei de-a 200-a părţi a ultimei secunde a filmului, pe ecran este proiectată silueta nu prea graţioasă a unei maimuţe antropoide denumită driopithecus, moment în care o parte dintre specatorii prezenţi au început să se gândească la faptul deloc măgulitor că dacă omul este cel pe care încearcă să-l prezinte realismul industrial, atunci orice exemplar al speciei umane ar trebui să prezinte, înainte de o activitate importantă, un curiculum vitae care să înceapă cam în felul următor: strămoşii mei îndepărtaţi au fost maimuţe antropoide, urâte şi păroase, iar comportamentul meu este în conformitate cu trecutul meu glorios. Un astfel de gând a dispărut însă rapid din mintea spectatorilor atunci când, în momentele următoare, alături Read More …
A 200-A PARTE A ULTIMEI SECUNDE
EXCALIBUR A 200-A PARTE A ULTIMEI SECUNDE Filmul Un milion de ani într-o secundă, ce prezintă istoria cosmosului în varianta realismului industrial, este la final. În a 200-a parte din ultima secundă a filmului s-a desfăşurat debutul civilizaţiei omeneşti pe Terra. Deşi proiecţionistul a derulat filmul cu încetinitorul, imaginile s-au succedat atât de rapid încât specatorii n-au priceput mare lucru. Deşi în mod formal, realismul industrial consideră că istoria civilizaţiei rasei umane pe Terra a început abia în momentul în care strămoşii noştrii hominizi au început să confecţioneze “unelte de fabricat unelte”, este de la sine înţeles că începuturile absolute trebuie plasate cu mult timp înainte. Pentru promotorii realismului industrial, noţiunea de unealtă presupune, înainte de toate, “confecţionarea, păstrarea uneltelor şi repetarea operaţiunii de confecţionare a uneltelor.”(18) Începutul civilizaţiei omeneşti, din punctul de vedere al realismului industrial, a început în perioada cuprinsă între anii 550000 şi 600000, în momentul în care paleantropii au învăţat să confecţioneze unelte din piatră. Înainte de acest moment, strămoşii şi mai îndepărtaţi modificau prin lovire bucăţi de piatră de râu pentru a le folosi drept unelte. Civilizaţia sau, mai degrabă, pseudocivilizaţia acelor strămoşi şi mai îndepărtaţi, în care doar se modificau bucăţile de piatră Read More …
CINE A FOST FĂT FRUMOS ?
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE … CINE A FOST FĂT FRUMOS? Făt Frumos este o expresie generică care desemnează un om cu suflet/radiaţia aurei curată, pură; există lângă Sarmizegetusa Regia (Sarmizegetusa Basilion) o locaţie denumită „Feţele Albe”, unde s-au aflat mai multe temple ale dacilor; expresia „Feţe albe” nu se referă la faptul că acolo toţi aveau feţe albe, întrucât toţi erau arieni cu faţa albă, ci se referă la radiaţia luminoasă a feţei; tot astfel expresia Român se trage din cuvântul Rohman, care nu are nimic de-a face cu Roma sau cu Imperiul Roman, ci cu un strămoş al poporului român denumit Rohman; cuvântul Rohman are acelaşi sens de „faţă luminoasă”: Rohman este un cuvânt arhaic autohton care înseamnă „om luminos”, având aceeaşi rădăcină etimologică ca şi supranumele acordat în antichitate Cavalerului trac: „Zeind-Roymenos” (Sfântul Luminos). La rândul său, cuvântul „blajin” – care are o etimologie slavă – este echivalentul termenului autohton „rohman”. Aşadar, atât blajin, cât şi rohman se pot traduce prin expresia „om luminos” (consecinţa logică este că cuvântul rohman şi, prin extensie cuvântul român, nu au legătură cu Roma, oraş întemeiat de Romulus). De fapt, ambele denumiri, rohman şi blajin, sunt epitete primite Read More …
REALISMUL TEHNO
EXCALIBUR REALISMUL TEHNO După cum afirma sociologul Alvin Toffler, cel de-al treilea val a debutat la mijlocul secolului al XX-lea. În Statele Unite ale Americii al treilea val a început în jurul anului 1955 şi un deceniu mai târziu în statele industrializate din vestul Europei. Explicaţia schimbării valurilor, în opinia autorului menţionat, este una strict economică: la mijlocul deceniului al cincelea, pentru prima oară în istorie, “funcţionarii şi lucrătorii din servicii i-au depăşit numeric pe muncitori.” O dată cu creşterea numărului de persoane angrenate în servicii, modelul fabricii ce domnise atotputernic aproape trei sute de ani a început să pălească. Începând de la sfârşitul deceniului al şaselea al secolului XX, vechile industrii specifice celui de-al doilea val, industria cărbunelui, căile ferate, industria textilelor, industria cauciucului şi industria de maşini, poluante şi mari consumatoare de energie, “care necesitau cicluri lungi de producţie, o slabă calificare a mâinii de lucru, munca repetitivă, produse standardizate şi o conducere puternic standardizată” au început să fie înlocuite. (5) Pe acest fundal, promotorii noului val economic, care s-a dezvoltat mult mai repede decât se crezuse iniţial, denumiţi metaforic “tehnorevoltaţi”, au început deja să pună bazele noii epoci şi să lupte din greu împotriva “întârziaţilor” şi Read More …
AL TREILEA VAL
EXCALIBUR AL TREILEA VAL Schimbarea valurilor a antrenat, în mod legic, schimbarea elitelor conducătoare. Întotdeauna, de-a lungul istoriei, masele de oameni au fost conduse de clase conducătoare (elite), capabile să creeze şi să impună un anumit model conceptual şi un anumit standard de civilizaţie şi de cultură. Întotdeuna, clasele conducătoare au fost creatoare de atitudini conceptuale care au devenit apoi modele (“hărţi”) ale cunoaşterii, pe care au căutat să le impună cât mai multor oameni. În momentul în care o atitudine conceptuală, un weltanschauung, a fost adoptată de mai mulţi oameni, s-a transformat într-o concepţie a unei epoci – ceea ce germanii au definit prin termenul de zeitgeist. În cele din urmă, zeitgeist-ul a servit interselor grupurilor sau claselor conducătoare care l-au promovat. De câte ori s-au schimbat clasele conducătoare, s-au schimbat şi zeitgeist-urile. Divizarea continuă a civilizaţiei celui de-al doilea val, precum şi continua atomizare a activităţilor omeneşti, a creat o clasă conducătoare industrială foarte strict conturată. În societăţile din cel de-al doilea val, fiecare fabrică sau instituţie, la fel ca şi fiecare stat, şi-a alcătuit, pentru a putea exista, o ierarhie minuţios organizată. Aşadar, la baza civilizaţiei celui de-al doilea val a stat ierarhizarea strictă. Fiecare domeniu, Read More …
SCHIMBAREA PARADIGMEI
EXCALIBUR SCHIMBAREA PARADIGMEI În mod incipient, realismul tehno a debutat la sfârşitul secolului al XIX-lea, când promotorii realismului industrial considerau că concepţiile de la vremea aceea sunt atât de bine fundamentate teoretic, încât afirmau că nu mai este nimic de descoperit şi că îi deplâng pe cercetătorii secolului XX. Este cunoscut cazul fizicianului Marcellin Berthelot, care afirma în anul de graţie 1887 că nu mai este nimic de descoperit în domeniul fizicii. De altfel, cam în toate domeniile, se considera că “totul” fusese descoperit şi clasificat în cataloage ample, care conţineau hărţi ale cunoaşterii pentru fiecare domeniu. Totuşi, începând din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea, mulţi savanţi independenţi au început să se opună concepţiei realismului industrial, ce părea foarte bine fundamentată teoretic şi catalogată în voluminoase hărţi ale cunoaşterii, şi au îndrăznit să viseze: unii visau la aparate care se deplasează prin aer, alţii visau la aparate care se deplasează pe fundul mărilor, alţii visau la înlocuirea lămpilor cu electicitatea. Impulsul decisiv al renaşterii ştiinţei a venit şi de această dată de la fizicieni, care au început să reliefeze limitele concepţiei newtoniene. Această renaştere a ştiinţei a fost definită de cercetătorii domeniului prin expresia “a treia întemeiere Read More …
PRINCIPIUL HOLOGRAFIC
EXCALIBUR PRINCIPIUL HOLOGRAFIC Cercetările ultimelor decenii ale secolului XX, realizate de savanţi de marcă precum David Bohm, Karl Pribram, Rupert Shaldrake, au fost centrate în jurul unei singure idei fundamentale: demonstrarea faptului că cosmosul este un Întreg compus din substanţă, energie şi informaţie. Pentru a-şi susţine poziţia, cercetătorii amintiţi au denumit Cosmosul-Întreg prin străvechiul termen grecesc de Holos. Pentru a explica Holosul ca paradigmă generală a realităţii, pionierii celui de-al treilea val au propus, fără rezerve, principiul holografic. Principiul holografic s-a dezvoltat încă din 1929, când matematicianul Alfred Whitehead a lansat ideea că evenimentele din natură sunt într-o continuă conexiune. În 1947, matematicianul Dennis Gabor a dezvoltat ecuaţii care descriau realizarea unei fotografii tridimensionale, pe care a denumit-o hologramă, dar abia în 1969, doi savanţi, Emmette Leith şi Juris Upatiniks, au reuşit să producă prima fotografie holografică cu ajutorul unui sistem de laseri. (20) Ulterior, elevul lui Albert Einstein, fizicianul britanic David Bohm, creator al teoriei holografice – holomovement – a lansat ideea că lumea este organizată după modelul hologramei. David Bohm a pornit de la distincţia fundamentală între aspectul vizibil al lumii, cunoscut prin intermdiul simţurilor, pe care l-a desemnat prin expresia lumea desfăşurată sau ordinea desfăşurată şi Read More …