Categorie: 6 – CRUCILE DE PE DEALURILE AMARADIEI

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI ANUL DOMNULUI 1750 – VEDENIAš Era puţin înainte de leatul 7621 de la Facerea Lumii, Anul Domnului 1753. Să fi fost 1749 sau 1750, cine să mai ştie ?! Vremuri grele în Valahia, Ţara Românilor; peste norod domneau în neorânduială şi alternanţă diverşi domni, unii mai luminaţi, alţii mai puţin luminaţi. Între 1744 şi 1748 a domnit Constantin Mavrocordat, între 1748 şi 1752 a domnit Grigore al II-lea Ghica, între 1752 şi 1753 a domnit Matei Ghica; a urmat, între 1753 şi 1756, Constantin Racoviţă Voivod. Apoi, între 1756 şi 1758, a domnit iarăşi Constantin Mavrocordat. Tradiţia locului vorbeşte despre un cioban care-şi păştea turma de oi chiar pe locul în care, ulterior, avea să fie construită biserica din satul numit Cruci. În acea perioadă de timp, pe acele locuri era o întinsă pădure. Se ştie, fiind atestat în multe documente, că până aproape de mijlocul secolului al XVIII-lea, mare parte din suprafaţa Valahiei, de la Turnu Măgurele la Turnu Severin, de la Dunăre până la dealurile subcarpatice, era acoperită cu codri seculari. Ostenit, lăsând câinii să-i păzească oile, ciobanul s-a aşezat la umbra unui copac, la liziera unei păduri. La un moment dat, adormind Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI GOIEŞTI – CRUCILE  Satul Cruci ţine de comuna Goieşti, Judeţul Dolj. Comuna Goieşti, locul în care, de-a lungul istoriei s-au petrecut mai multe evenimente memorabile, dar din păcate astăzi uitate, se află la aproximativ douăzeci de kilometri nord-vest de Craiova – capitala judeţului Dolj. Numele judeţului Dolj este legat de rîul Jiu, care-l traversează de la nord la sud. Dolj înseamnă „pământul Jiului de Jos”. Prima atestare documentară a judeţului Dolj datează din 1444, când întreaga zonă mai purta numele străvechi de „regiunea Bălţi”. Râul Jiu izvorăşte în apropierea oraşului Petroşani, judeţul Gorj (Gorj: pământul Jiului de sus), are o lungime de 331 kilometri şi se varsă în Dunăre, în vecinătatea oraşului Bechet. Distanţa dintre Craiova şi Goieşti poate fi străbătută destul de repede. Drumul este asfaltat, traficul nu este chiar atât de aglomerat, astfel că, plecând din oraşul Craiova, în maximum o jumătate de oră, un vizitator ocazional poate ajunge în centrul comunei Goieşti. De-o parte şi pe alta a drumului ce leagă Craiova de Goieşti se înşiră mai multe comune şi sate: Izvor, Şiminicul de Sus, Mileşti. Mare parte a acestor sate sunt dispuse în apropierea văii râului Amaradia. Râul Amaradia, ce Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI RADU CIOBANU, PĂSTOR Potrivit pisaniei bisericii din satul Cruci, numele păstorului care a avut viziunea şi a coplit cele patruzeci de cruci direct din copaci este Radu Ciobanu. Locul său natal era, se pare, satul Arceşti, astăzi localitate în judeţul Olt. Radu Ciobanu a început construirea bisericii în anul 1753 (leatul 7621 de la Facerea Lumii), pe timpul domnitorului Constantin Racoviţă Voivod. El a construit biserica chiar pe locul unde avusese vedenia. De altfel, potretul lui Radu Ciobanu (şi al soţiei sale) se află zugrăvit imediat în stânga intrării în pronaosul bisericii din satul Cruci, în locul rezervat ctitorului. Într-un articol apărut într-un periodic din anul 1921, un protoiereu pe nume P. Drăghici afirma următoarele: „Radu Ciobanu păzindu-şi turma de oi prin locurile acestea pe unde atunci era numai pădure seculară, a adormit sub nişte copaci şi în vis i s-a arătat îngerul care i-a zis: să faci Biserică”. Deşteptându-se speriat, a fugit la Olt, la Arceşti; dar după trei ani se pomeneşte cu turma iar aici, şi din nou, în vedenie, este sfătuit să facă Biserică. De astă dată nu mai fuge, pentru că cele mai multe din oi fătându-i câte doi miei, Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI PISANIAš În anul 1969, la data de 1 Iulie, s-a constituit o comisie a Mitropoliei Olteniei, care a vizitat biserica din satul Cruci cu scopul de a „cataloga bunurile cu valoare istorică, documentară şi artistică” (2). Din informaţiile obţinute la faţa locului, onorata comisie a întocmit un proces verbal şi un scurt istoric al bisericii. Comisia a declarat biserica (cu Hramul) Înălţarea Domnului din satul Cruci, Parohia Goieşti, Raionul Craiova, drept monument istoric. „Biserica de faţă – stă scris în scurtul istoric ataşat procesului verbal de constatarte şi catalogare –se numeşte Crucile, având Hramul Înălţarea Domnului, fiind aşezată în satul Crucile, la răsărit de comuna Goieşti, la o depărtare de 6 kilometri de şoseaua Craiova – Amaradia. În prezent (adică în 1969 n.n.) această biserică deserveşte un număr de numai 40 de familii, satul este pe cale să se desfiinţeze, enoriaşii mutându-se unii în diferite oraşe, iar alţii clădindu-şi locuinţele pe loturile date de Sfatul Popular în acest scop la şoseaua Craiova – Amaradia.” (2). Biserica şi satul Cruci, mai specifică procesul verbal de constatare, sunt aşezate la extremitatea de răsărit a comunei Goieşti, judeţul Dolj, iar ca şosea de legătură nu există decât Read More …

   š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI PILDA LUI EISIK În prezent, biserica din satul Cruci este complet izolată între dealuri molcome şi văi. Pe cărări din pământ bătătorit, ce şerpuiesc uneori printre parcele însămânţate cu porumb sau cu grâu, rarii vizitatorii ocazionali urcă şi coboară lin, până ce ajung într-un punct din care, departe, în zare, chiar la îmbinarea cerului cu pământul, pe creasta unui deal, observă un mic detaliu arhitectonic. Apropiindu-se treptat de acel detaliu, vizitatorii ocazionali înţeleg faptul că este vorba despre o construcţie realizată de mâna omului, dar nu se conving de faptul că este vorba despre o biserică decât în momentul în care sunt suficient de aproape pentru a-i distinge detaliile. Parcugând drumul spre ea, biserica apare şi dispare uneori din faţa ochilor, pe măsură ce vizitatorii urcă şi coboară lin văile şi dealurile. Privind biserica din depărtare, nu se poate ca vizitatorilor ocazionali să nu le vină în minte primul vers al legendei populare Mioriţa: „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Şi, într-adevăr, aşa şi este. Biserica din satul Cruci este aşezată la îmbinarea cerului cu pământul, „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Cât despre vizitatorii ocazionali, aceştia sunt extrem Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI  BISERICA Din fericire, actualmente, în comuna Goieşti încă mai există câteva persoane capabile să ofere vizitatorilor ocazionali informaţii cu privire la biserica din satul Cruci. Cea mai competentă persoană care poate oferi vizitatorilor ocazionali informaţii valoroase cu privire la biserica din satul Cruci este chiar preotul comunei Goieşti, Dumitru Staicu. Preotul Dumitru Staicu merge, ori de câte ori are ocazia, la biserica din fostul sat Cruci. Mai mult decât atât, în fiecare an, în ziua în care poporul ortodox prăznuieşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos, preotul Dumitru Staicu ţine o slujbă în faţa bisericii din fostul sat Cruci, pe un altar realizat ad-hoc, din cărămizi puse una peste alta. Altă persoană care poate oferi informaţii cu privire la biserica din satul Cruci este Nicolae Stoe. De-a lungul ultimilor ani, Nicolae Stoe a adunat, din diferite surse, informaţii cu privire la istoria satului Goieşti şi, mai ales, a bisericii din satul Cruci. În ultimii ani, Nicolae Stoe a fost un vizitator frecvent al lăcaşului din satul Cruci. O parte dintre informaţiile folosite în această carte provin de la el (o altă parte provin de la Preotul Dumitru Staicu, care a avut amabilitatea de a pune la Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI  SEMNIFICAŢIA De-a lungul timpului, în biserica din satul Cruci s-au produs multe şi însemnate evenimente excepţionale, unele dintre ele intrând în categoria minunilor. Aceste evenimente excepţionale trebuie, într-un fel sau altul, evidenţiate şi, mai ales, tălmăcite – adică interpretate. Cu privire la acest subiect, avea perfectă dreptate cercetătorul român Mircea Eliade când atrăgea atenţia asupra „opacităţii” majorităţii documentelor spirituale. „Orice document, chiar contemporan, este spiritual opac atâta vreme cât nu reuşim să-l descifrăm, integrându-l într-un sistem de semnificaţii”, afirma Mircea Eliade în una din cărţile sale principale, “Tratat de istoria religiilor.” (3) Şi în cazul evenimentelor excepţionale petrecute la biserica din satul Cruci se poate vorbi despre o „opacitate”; pentru a le înţelege cât de cât, chiar şi incomplet, semnificaţia, evenimentele excepţionale trebuie tălmăcite, adică integrate într-un “sistem de semnificaţii” coerent. Este cât se poate de evident că, în cazul evenimentelor petrecute la biserica din satul Cruci, o astfel de tălmăcire, interpretare sau integrare într-un sistem coerent de semnificaţii nu poate să fie decât limitată; sursa acestei limitări este, pe de-o parte, sărăcia informaţiilor ce au parvenit până în zilele noastre, iar pe de altă parte, nivelul scăzut al cunoştinţelor actuale cu privire la cauza Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI VEDENIA Trebuie subliniat faptul că, aşa cum specifică explicit sursele citate, a fost vorba despre o apariţie sau arătare a unor înalte fiinţe spirituale şi despre o vedenie, fenomene de natură spirituală ce necesită câteva explicaţii. Explicaţiile, în cazul de faţă, sunt necesare tocmai pentru integrarea evenimentelor într-un sistem coerent de semnificaţii, dar nu trebuie uitat că orice explicaţie nu poate fi, în actualul stadiu al cunoştinţelor, decât incompletă. Orice descoperire ulterioară le poate confirma sau infirma. Apariţia a fost denumită, într-un limbaj mai vechi, „arătare”. Apariţia sau arătarea poate fi înţeleasă ca fiind o teofanie, ceea ce implică manifestarea concretă a unei înalte fiinţe spirituale. În sens strict, teofania (termenul grecesc theophaneia: theos înseamnă Dumnezeu, iar phainesthai înseamnă a se manifesta sau a se face cunoscut) se referă la apariţia lui Dumnezeu, în una din cele trei ipostaze ale Sale, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, dar poate fi extinsă şi la apariţia sau manifestarea fie a unor îngeri, fie a Maicii Domnului, Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria. Teofania este adesea însoţită de fenomene luminoase şi sonore extrem de puternice, care pot provoca, în cel ce le percepe, şocuri existenţiale şi cognitive semnificative. De altfel, aşa Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI VAS GOL ŞI CURAT În legătură cu evenimentele din satul Cruci şi cu integrarea acestora într-un sistem coerent de semnificaţii, trebuie, de asemenea, cercetat şi un alt element atipic: de ce a fost ales pentru a primi viziuni păstorul Radu Ciobanu şi nu, de exemplu, boierul Andrei Bălăcescu care avea suficiente mijloace materiale pentru a duce la îndeplinire porunca de a ridica o biserică pe moşia sa ? Sau, în aceeaşi ordine de idei, se poate pune întrebarea, destul de îndreptăţită, de ce la Nămăieşti au fost aleşi trei ciobani pentru a descoperi icoana Maicii Domnului şi nu, de exemplu, boierul din cea mai apropiată aşezare. Evident, un răspuns cât de cât competent la o astfel de întrebare nu poate fi cuprins doar în câteva rânduri. Se poate remarca totuşi faptul că personalităţile desemnate anterior că au avut vedenii sau viziuni erau de-o simplitate aproape dezarmantă, că se aflau – spus în limbaj modern – într-un stadiu prealfabetic, că erau curate sufleteşte şi că aveau inima curată. Stadiul prealfabetic nu înseamnă în nici un fel incultură, insuficienţă mintală sau prostie, aşa cum s-ar putea crede prin prisma concepţiei materialiste, ci implică starea de „vas Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI 40 DE CRUCI Revenind la biserica din catul Cruci, ajutaţi fiind şi de tîlcuirea părinţilor citaţi cu privire la semnificaţiile profunde ale semnului crucii, un alt element demn de cercetat şi care merită o explicaţie cât se poate de coerentă este acesta: de ce păstorul Radu Ciobanu a ridicat mai întâi patruzeci de cruci, când de fapt primise poruncă să construiască o biserică ? De ce nu a construit direct biserica ? De unde a apărut necesitatea cioplirii unor cruci din copacii din apropiere? Şi, mai ales, de ce nu a scos copacii din rădăcină, ci i-a cioplit în mod direct ? Evident, răspunsul a fost deja oferit de sursele citate: ciobanul a dorit să marcheze locul unde avusese vedeniile. Într-adevăr, aceasta este o explicaţie să-i spunem suficientă. Se ştie că atunci când cineva doreşte să marcheze un loc face un semn: rupe o creangă dintr-un copac, rupe chiar un copac întreg, face un semn în pământ, pune pietre una peste alta etc. Totuşi, trebuie remarcat faptul că una este să rupi o creangă sau să înfigi un ţăruş în sol pentru a marca un loc şi alta este să ciopleşte 40 de cruci. Read More …

š CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI OMUL ANULUI 1753 Un alt eveniment de excepţională importanţă, de fapt o altă minune cu acte în regulă, a fost descrisă în acelaşi stil laconic de către protoiereul P. Drăghici, care afirmă că, într-o vedenie, Radu Ciobanu a fost anunţat (nu se specifică de cine, dar este de presupus că este vorba fie despre Domnul Iisus Hristos, fie despre îngerii amintiţi) că, înainte de a termina de construit biserica, va muri, dar că nu trebuie înmormântat, căci după trei zile va învia. Pentru a nu exista nici o confuzie, iată textul protoiereului P. Drăghici: „Tot prin vedenie – i se spune (lui Radu Ciobanu n.n.) că, înainte de a o termina (este vorba despre biserică), va muri; însă să nu-l îngroape, căci la trei zile va învia. Şi aşa a fost.” (1) După acest eveniment, păstorul Radu Ciobanu a mai trăit nouă ani, răstimp în care a reuşit să termine de zidit biserica „în roşu”. Frescele ce împodobesc pereţii au fost realizate ulterior, de către ginerele său, Popa Preda. În spiritul vremurilor de astăzi, primul gând, evident, ne duce la constatarea că Radu Ciobanu a trecut printr-o experienţă de moarte clinică. Moartea aparentă (clinică) Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI DIONISIE AREOPAGITUL – CELE 9 CETE ÎNGEREŞTI Cele nouă cete, împărţite la rândul lor în trei triade, sunt formate din următoarele categorii de îngeri: prima triadă este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri, a doua triadă este formată din Domnii, Puteri şi Stăpâniri, iar a treia triadă este formată din Începătorii, Arhangheli şi Îngerii propriu-zişi. (4) Despre Serafimi, Dionisie Areopagitul împreună cu toată tradiţia creştin ortodoxă, afirmă că sunt aprinşi de focul iubirii lui Dumnezeu – serafim însemnând în limba ebraică arzător sau înflăcărat -, ei fiind cei care transmit voia lui Dumnezeu celorlalte cete îngereşti şi, bineînţeles, prin intermediul acestora, tuturor făpturilor din cosmos. Dumnezeu este Iubire, iar Voia lui Dumnezeu înseamnă revărsarea Iubirii Sale asupra cosmosului. Heruvimii sunt îngerii „revărsării înţelepciunii”, ei ajutând toate făpturile pe drumul cunoaşterii operei lui Dumnezeu, care este cosmosul. Cosmosul (atât aspectul văzut, cât şi cel nevăzut) este atât manifestarea Voii lui Dumnezeu, cât şi a Iubirii şi Înţelepciunii Sale. Cuvântul cosmos, preluat în limbile moderne din limba greacă veche („kosmos”), chiar asta înseamnă: o lume organizată potrivit Voinţei, Iubirii şi Înţelepciunii lui Dumnezeu. În antiteză cu cosmosul este haosul (tot un termen grecesc vechi care a pătruns Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI NĂMĂIEŞTI Potrivit tradiţiei, acum aproximativ trei secole, trei ciobani au poposit peste noapte lângă nişte stânci, chiar în locul unde se află astăzi biserica mănăstirii de la Nămăieşti. Adormind peste noapte, toţi trei au avut acelaşi vis: au auzit bătăi de clopot, cântări bisericeşti (sau, poate, îngereşti), apoi le-a apărut un înger care le-a revelat faptul că într-o grotă din acele stânci se află, de multe secole, o icoană a Maicii Domnului. Dimineaţa, cei trei ciobani şi-au povestit unul altuia visul, apoi s-au speriat, precum Radu Ciobanu, şi s-au mutat pe celălalt versant al dealurilor de la Nămăieşti. Noaptea următoare visul s-a repetat, dar ciobanii s-au speriat şi mai tare. Abia a treia noapte, tot în vis, celor trei ciobani le-a apărut Maica Domnului, care le-a arătat locul unde se află icoana. Când s-au trezit în dimineaţa următoare, ciobanii au căutat în locul arătat chiar de Maica Domnului şi au găsit icoana. După cum afirmă tradiţia mănăstirii Nămăieşti, icoana descoperită de cei trei păstori prin intermdiul unor vise este de o importanţă excepţională, întrucât a fost realizată la începutul erei creştine de către Sfântul Evanghelist Luca după chipul adevărat al Maicii Domnului. Se ştie că Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI PE UN PICIOR DE PLAI    Istoria locuitorilor Goieştiului (se pare că denumirea provine din antroponimul Goe sau Goia; în mod oficial se foloseşte varianta Goieşti, dar în documentele vechi, de la 1577 şi 1605, apare în varianta Goeşti; Marele Dicţionar Geografic Lahovari, din anul 1899, foloseşte tot denumirea Goeşti), comună din care face parte satul Cruci, a început de timpuriu, încă din perioada denumită neolitică de istoriografia modernă, dar, într-un mod cât se poate de evident, nu trebuie limitată la prima atestare documentară. Pe teritoriul comunei Goieşti (în apropierea satelor Ţandăra şi Adâncata, pe partea stângă a Amaradiei) au fost descoperite fragmente de ceramică din epoca denumită de către istorici „neolitică” (epoca nouă a pietrei), precum şi din epoca fierului. Tot pe teritoriul comunei Goieşti a mai fost descoperit un topor de piatră cu şanţ din epoca neolitică şi un ciocan de piatră din epoca eneolitică (care se află în prezent la „Muzeul Olteniei” din Craiova). Aceasta denotă existenţa unor vetre importante de civilizaţie în aceste locuri, ce s-au perpetuat de-a lungul timpului până în ziua de astăzi. Descoperirea, pe teritoriul comunei Goieşti, a fragmentelor de ceramică din neolitic, ce denotă existenţa unor străvechi Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI ISTORIA SE REPETĂ Nu se cunoaşte cu exactitate istoria satelor ce formează actualmente comuna Goieşti şi a Drumului Muntenilor în perioada antichităţii târzii şi a începutului de Ev mediu. Este însă cert că satele au continuată să existe în aceleaşi vetre, din moment ce, în chiar prima parte a perioadei în care încep să apară documentele scrise, ele sunt prezente în hrisoave. Documentele din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi din primii ani ai secolului al XVII-lea, evidenţiate de doi istorici olteni, Dinică Ciobotea şi Vladimir Osiac în lucrarea Istoria unor sate de pe Valea Amaradiei, înfăţişează personaje „de mare vază în centrul Olteniei, participante la acte de vânzare cumpărare sau în calitate de boieri – martori la judecăţile domneşti. Aceasta presupune că respectivii oameni din Goieşti erau mari propietari de pământ” (12). Astfel, două hrisoave, citate de cei doi istorici, unul din 1577, celălalt din anul 1596, pomenesc satul Goieşti, atunci când mai mulţi „megieşi, buni şi bătrâni” din sat participă în calitate de martori la încheierea unor tranzacţii cu ocini pe Valea Amaradiei. Localitatea Goieşti figurează, pentru prima oară, sub acest nume, într-un document emis de marele ban al Craiovei, Dobromir Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI DRUMUL MUIERILOR Drumul Muntenilor a continuat să existe până în secolul al nouăsprezecelea al erei creştine – sau poate chiar până la începutul secolului XX. În perioada Evului mediu, Drumul Muntenilor a fost redenumit, căpătând numele de Drumul Muierii sau al Muierilor. Mai degrabă al muierilor decât al muierii, întrucât a fost vorba despre mai multe…  muieri. Cu privire la această rebotezare a străvechiului drum al muntenilor stau mărturie două legende ale locului. Prima dintre ele face parte din tezaurul oral al locurilor, iar cea de-a doua a fost consemnată pentru posteritate de cei care, în anul 1899, sub patronajul Regelui Carol I şi sub atenta îndrumare şi coordonare a lui George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu şi George G. Tocilescu au realizat Marele Dicţionar Geografic al României. Prima legendă spune că Drumul Muierii a fost inaugurat de o femeie („muiere”) din părţile locului, care a dorit să ajungă undeva prin judeţul Gorj (Gorj: Ţinutul Jiului de sus; Dolj : Ţinutul Jiului de jos), în apropiere de Peştera Muierii, fără a trece vreo apă mai mare. Şe ştie că în vremurile trecute, existau prea puţin vaduri peste râuri, astfel că era imperios necesar de a ajunge Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI MĂNĂSTIREA TEZLUI Mai rămâne o singură necunoscută, care, într-un fel sau altul, trebuie inclusă într-un sistem coerent de smnificaţii: a existat acolo, între anii 1800 şi 1900, o mănăstire sau a rămas o simplă biserică de mir ? Un posibil răspuns, poate cel mai competent, a fost dat de istoricii Dinică Ciobotea şi Vladimir Osiac în lucrarea Din istoria unor sate de pe Valea Amaradiei: „Un sat foarte vechi este Crucile” – afirmă autorii citaţi. Acest sat Cruci (Crucile) „este acelaşi sat Grua aşezat pe părăul Teslui la 4 kilometri de Goieşti peste Dealul Muerii„. (12) Numele satului Grua trebuie legată de „grui”, termen folosit în Oltenia pentru „cap de deal, capul dealului”. Astăzi, localnicii folosesc ambele nume pentru satul în discuţie: Cruci şi Gruiţa. De aceea – spun textual autorii citaţi – „noi credm că satul Grua nu poate fi considerat dispărut. El se localizează cu precizie fiind totuna cu satul Crucile, unde a existat mănăstirea Teslui„. (op. cit. pag. 76). Iar la nota 40, cei doi autori, Dinică Ciobotea şi Vladimir Osiac, afirmă: „în satul Crucile (Gruiţa), se păstrează în ruină, o biserică de zid, monument istoric. Noi credem că aceasta a fost Read More …

CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI EPILOG LA CRUCI Aceasta a fost istoria crucilor de pe dealul Amaradiei, satul Cruci, comuna Goieşti, Judeţul Dolj, a cărei amintire s-a perpetuat până în zilele noastre. De-a lungul celor două secole şi jumătate de existenţă, biserica a fost locul unui pelerinaj neîntrerupt a mii şi mii de credincioşi. Cine poate şti câte minuni şi tămăduiri s-au produs în această perioadă de timp. Chiar dacă, încă de la mijlocul secolului al XX-lea, biserica nu a mai fost funcţională din punct de vedere liturgic, artefactele principale – crucile şi izvorul tămăduitor (acesta din urmă a secat între timp) – au continuat să producă aceleaşi efecte minunate, şi nu puţini dintre oamenii ce au făcut pelerinaj în acest loc s-au vindecat în mod miraculos. Aflat în faţa crucilor cioplite cu mai bine de două sute cincizeci de ani în urmă de păstorul Radu, înconjurat de tăcerea dealurilor pustii ale Amaradiei, orice vizitator nu poate să nu resimtă o emoţie puternică, dublată de sentimentul apăsător că, în afara celor (puţine) ce deja au fost spuse în paginile anterioare, sunt multe alte aspecte importante, ce tind să scape unei analize grăbite: poate o informaţie, poate un set de informaţii Read More …