Galerii

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI ASCENSIUNEA ZEULUI AMMON La sfârşitul dinastiei a IV-a, către anul 2260 înainte de Iisus Hristos, sub cel mai longeviv faraon cunoscut în istorie, Pepi al II-lea, care a trăit nu mai puţin de nouăzeci de ani, instituţiile specifice statului egiptean s-au prăbuşit. Pretenţiile tot mai mari ale preoţilor şi ale nobililor au determinat o răsturnare socială de mari proporţii, ceea ce a determinat o criză de conştiinţă la nivelul întregului popor. Abia către 2160 înainte de Iisus Hristos, unitatea statală a fost reconstituită. Faraonul Amenemhat I, apoi Sesostris al III-lea au restaurat sistemul administrativ şi au reuşit, printr-o politică de cuceriri, de expediţii în est şi în sud, de schimburi comerciale cu regatele învecinate, în special cu Creta şi Byblosul, să readucă prosperitatea poporului şi, mai ales, să ţină în frâu dorinţele de putere şi de mărire ale capilor administraţiei, nobilimii şi sacerdoţilor. Hegemonia cultului zeului Ammon şi creşterea importanţei oraşului Theba s-au accentuat la începutul Dinastiei a XII-a, în jurul anului 2000 înainte de Iisus Hristos, când vizirul ultimului faraon din dinastia anterioară a uzurpat puterea şi s-a proclamat faraon sub numele de Amenemhat – în traducere, “Ammon este Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI PRIMII ANI DE DOMNIE Faraonul care a făcut primul pas spre introducerea oficială a cultului lui Aton, chiar dacă acest pas a fost timid, a fost Amenofis al III-lea, supranumit Magnificul. (62) Născut în 1409 înainte de Iisus Hristos, Amenofis al III-lea a fost urmaşul direct al lui Thutmosis al IV-lea. Deşi nu era o epocă de cuceriri, Amenofis al III-lea a ţinut în frâu, o lungă perioadă a domniei sale, uriaşul imperiu, ducând o politică fermă, destul de complicată şi, de multe ori, subtilă, pentru a asigura menţinerea sub hegemonie egipteană a teritoriilor cucerite de înaintaşii săi. Ajuns în pragul bătrâneţii, Amenofis al III-lea, supus unor presiuni tot mai mari din partea unor demnitari ai curţii regale şi din partea clerului lui Ammon, în loc să acorde sprijin mittanienilor, prinţilor fenicieni şi regelui Byblosului care-i ceruseră ajutorul, a dus o politică de temporizare şi de abandonare a vechilor aliaţi, încheind un tratat cu hitiţii în schimbul unor teritorii. În ciuda unei diplomaţii intense şi complicate, care a căutat să evite un război general în zonă, Egiptul a pierdut o mare parte din cuceririle septentrionale ale marilor înaintaşi, precum şi Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE” Unii cercetători contemporani tratează evenimentele petrecute între anii 1360 – 1345 înainte de Iisus Hristos ca pe o telenovelă, atribuind unor personaje secundare un rol mai important decât cel pe care l-au avut. Astfel, într-o lucrare devenită celebră, cercetătorul francez Philipp Vandenberg, îndrăgostit de chipul reginei Nefertiti, îi atribuie soţiei lui Ahnaton nu numai iniţiativa reformei religioase de factură monoteistă, dar şi o importanţă decisivă în desfăşurarea evenimentelor. (30) Unul din motivele unei astfel de abordări istorice îl constituie boala faraonului Ahnaton, devenită tot mai vizibilă începând cu al 17-lea an de viaţă. Începând cu anul 1359 înainte de Iisus Hristos, picturile care-l reprezintă pe Ahnaton prezintă o extrem de curioasă modificare a aspectului său exterior. Picturile din acea perioadă îl prezintă pe faraonul de numai 17 ani într-o ipostază asemănătoare cu cea a lui Quasimodo, cocoşatul de la Notre Dame. Capul lui Amenofis aminteşte un cap hidrocefal, braţele şi picioarele sunt foarte subţiri, iar umflăturile din zona toracelui, a şalelor şi a pulpelor sunt, din punct de vedere anatomic, anormale. Pentru Amenofis al IV-lea – scrie Philipp Vandenberg într-o lucrare dedicată reginei Neferiti -, Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI ATON, SINGURUL ZEU Ridicarea lui Aton la rangul de zeu suprem nu poate fi separată de personalitatea lui Ahnaton. Comentând caracterul zeului Aton, arheologul britanic T.E Peet, sintetizând într-un fel poziţia savanţilor moderni asupra acestul subiect, spunea următoarele: „Aceasta este o temă despre care s-au spus şi s-au scris o grămadă de prostii, mai cu seamă că s-a dat cale liberă romantismului şi fanteziei în această cercetare. În formele exterioare de apariţie a zeului nu există cu siguranţă nimic, care să facă verosimilă credinţa atât de des afirmată, că Aton n-ar fi discul solar în sensul fizic, ci „forţa” de după acesta. Se poate, dimpotrivă, spune că nici un zeu egiptean n-a fost vreodată înfăţişat sub trăsături atât de realiste ca acesta, chiar şi zeilor naturii li se dăduse trup omenesc. Cuvântul Aton, în sine, avea aceeaşi semnificaţie, era pur şi simplu numele discului solar în sens pur material, şi dacă a existat în genere vreo adevărată modificare în concepţia nouă a lui Ahnaton despre zeul soare, cum ne arată şi forma şi numele, atunci a fost în direcţia unei accentuări a materialismului„. (67) Pentru a decela cu exactitate cui Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI MODELUL ANDROGINULUI Domnia lui Ahnaton a durat 17 ani. În mare, istoria domniei sale este cunoscută datorită descoperirilor arheologice de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton. Totuşi, există numeroase amănunte care nu se leagă şi care încă dau bătaie de cap egiptologilor. Un amănunt, aparent nesemnificativ, poate arunca o lumină diferită asupra personalităţii complexe şi misterioase a lui Ahnaton: cronologia faraonilor furnizată de scriitorii antici nu concordă cu datele furnizate de cercetătorii moderni. Este frapantă, în acest sens, nepotrivirea dintre datele egiptologiei moderne şi datele furnizate de trei istorici antici: Joseph Flavius, Sextus Iulius Africanul şi Eusebiu. Cei trei istorici antici îi acordă lui Ahnaton o domnie de doisprezece ani şi jumătate, în timp ce egiptologii moderni, după datele culese de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton, îi acordă şaptesprezece ani de domnie. Mai mult decât atât, cei trei istorici antici considerau că Ahnaton a fost … femeie, fiica lui Amenofis al III lea, ceea ce măreşte misterul. Joseph Flavius îl numeşte Akenheres, Sextus Africanus îl numeşte Aherres, iar Eusebiu îl numeşte Ahenherses. Mai trebuie remarcat în acest context că Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI DEZNODĂMÂNTUL Datele fragmentare şi, cel mai adesea, contradictorii permit reconstituirea numai în linii mari a istoriei vieţii lui Ahnaton şi a frumoasei sale soţii, Nefertiti. Ahnaton a avut cu Nefertiti şase fiice, deşi mulţi egiptologi îi refuză paternitatea a cel puţin patru fiice. Prima fiică, Meritaton s-a născut în 1362 înainte de Iisus Hristos; a doua fiică, Machetaton s-a născut un an mai tărziu. A treia fiică, Anhesenpaton, s-a născut în 1360, a patra fiică, Neferneruaton, s-a născut în 1358; a cincea fiică, Nefer-neferu-re, s-a născut în 1355, iar a şasea fiică, Setrepene-re, s-a născut în 1353 înainte de Iisus Hristos. Dintre cele şase fiice, doar patru mai erau în viaţă în momentul morţii lui Ahnaton. Prima fiică, Mechetaton, a murit înainte de a atinge vârsta de 10 ani. Ea s-a stins puţin după o mare serbare care a avut loc în al 12-lea an de domnie al lui Ahnaton. Se ştie că în anul 1352 înainte de Iisus Hristos, în al 12-lea an de domnie, la Akhetaton, oraşul construit în deşert, a avut loc o mare serbare, în cadrul căreia Ahnaton a primit tributul de supunere al statelor străine. Read More …

AEGYPTIACA – CORPUS HERMETICUM   Actul de deces al cultului lui Osiris-Apis devenit Serapis s-a produs la sfârşitul secolului al patrulea după Iisus Hristos, când a avut loc incendierea Serapeum-ului din oraşul egiptean Alexandria, a statuii colosale a lui Serapis, construită de faraonul Ptolemeu Soter şi a faimoasei biblioteci. Prin incendierea colosalelor statui şi, mai ales, a faimoasei biblioteci din Alexandria, se încheia o epocă care a avut gloria ei. În ultima perioadă a istoriei Egiptului faraonic, idolatria ieftină, adorarea taurilor, a pisicilor şi a crocodililor, paralel cu răspândirea unor forme aberante de magie, a pus stăpânire pe minţile şi pe sufletele tot mai înceţoşate ale celor ce trăiau în văile mănoase ale Nilului. Atunci când principalele instituţii ale statului egiptean s-au prăbuşit, locurile de iniţiere de pe tot cuprinsul Egiptului au fost închise, iar străvechea concepţie ezoterică – sove, save sau sophia – a fost denaturată, devenind de nerecunoscut. Treptat, templele au fost părăsite, cultul a încetat, iar vechii iniţiaţi s-au retras în uitare. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, o parte din străvechea concepţie ezoterică egipteană sofe, save sau sophia s-a perpetuat în timp, sub o altă formă. Noua formă, ce încerca într-un fel să armonizeze vechile concepţii Read More …

AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU MONOTEISMUL LUI MOISE     Istoria şi natura nu uită niciodată, chiar dacă oamenii au memoria scurtă. Monoteismul nu a fost o concepţie chiar aşa de nouă. Încă din cele mai vechi timpuri, încă din prima etapă a istoriei umanităţii, desemnată adesea prin expresia “Evul de aur”, exista, la scara întregii umanităţi, un monoteism primordial: oamenii erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu, creator al cerului şi al pământului, a celor văzute şi a celor nevăzute. În acea perioadă de timp, oamenii posedau, în mod nativ, o formă de clarvedere primară, prin intermerdiul căreia erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu. Unii oameni simţeau prezenţa Unicului Dumnezeu în natură. Altor oameni, Unicul Dumnezeu li se revela prin teofanii (sau hierofanii). Unii oameni erau capabili să vorbească în mod direct cu Unicul Dumnezeu. “Evul de aur” şi concepţia monoteistă primordială au luat sfârşit în momentul în care o parte a umanităţii a ales să nu mai respecte Ordinea cosmosului şi să-şi asuprească semenii. Astfel, oamenii din această categorie n-au mai fost capabili să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale superioare ale cosmosului, dar au continuat să contacteze fiinţe decorporate aflate în palierele inferioare – în special pe cele din palierul Read More …

AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ EVENIMENTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII După cum a fost menţionat, în urma accesării psihotronice a aspectului ortoexistenţial al cosmosului, vechii contactori şi iniţiaţi egipteni au ajuns la concluzia, definită foarte clar în scrierile lor, că universul este format din două aspecte: un aspect “văzut”, existenţial, care este lumea materială şi un aspect “nevăzut”, ortoexistenţial, definit adesea prin formularea “lumea de dincolo”, care este format din mai multe paliere. Pentru vechii iniţiaţi şi contactori egipteni aspectul “văzut” începea la “orizontul de răsărit”, locul unde răsare Soarele, şi se încheiea la limita terminus a “orizontului de apus”, acolo unde se afla poarta de pătrundere în lumea de dincolo. La rândul său, aspectul ortoexistenţial al cosmosului, “lumea de dincolo”, era format din mai multe regiuni distincte, diferite calitativ unele de altele. Prima regiune importantă a lumii de dincolo, pornind de la limita planului material, era pentru vechii iniţiaţi egipteni, Amduatul (denumită în unele scrieri Dat sau Duat). Vechii iniţiaţi egipteni afirmau, de asemenea, că Amduatul este o lume întunecată, în care sufletele defuncţilor, lipsite de conştiinţă, de memorie şi de identitate, rătăceau ca nişte umbre. Vechii iniţiaţi egipteni mai afirmau că în Amduat există douăsprezece zone (subregiuni), pe Read More …

AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ SCHIMBAREA VREMURILOR Zeii Egiptului se puteau manifesta în lumea materială doar prin intermediul templelor – inclusiv a piramidelor – şi a ritualurilor ce se desfăşurau acolo. Ritualurile din temple ori din piramide aveau rolul de a facilita legătura dintre zei şi oameni; în cadrul ritualurilor, cel mai important element era invocaţia adresată zeilor de a se încorpora în statuile din sanctuorum-urile templelor. Templele erau amplasate, aşa cum a fost specificat, în funcţie de arhitectura energetică a globului terestru, adică fie la intersecţia liniilor energetice ley, fie în centrele energetice importante, acolo unde se aflau porţi de comunicare între palierul fizic şi palierul infraeteric. În Cartea morţilor porţile au fost reprezentate prin intermediul unor scări (asket pet – asket înseamnând treaptă). Evident, prin intermediul porţilor se putea “circula” în ambele sensuri. Pe de-o parte, prin intermediul porţilor iniţiaţii îi puteau contacta, în stare decorporată, pe zeii infraeterici sau puteau accede în regiunile ortoexistenţiale, transfizice ale acestora (aşa cum a fost menţionat în cazul iniţierii în marea piramidă). De cealaltă parte, prin intermediul porţilor, sufletele Ka ale zeilor coborau (adică se translatau magic) din palierul infraeteric în cel material, în statuile din sanctuorum-urile templelor. Totuşi, capacitatea de Read More …