50 – OMUL, IMAGO MUNDI Omul este ultima „noutate” a creaţiei lui Dumnezeu – ultima atât ca succesiune, cât şi ca potenţial. Aşadar, omul nu a apărut ca rezultat al combinării unor atomi materiali, nici datorită hazardului, legilor oarbe ale naturii ori fructificării unei şanse dintr-un miliard. Omul nu se trage din maimuţă, dar nici maimuţa din om. Nu se trag din neamul maimuţelor nici măcar acei oameni care afirmă că se trag din antropoide. Diferenţele dintre oameni şi maimuţele antropoide sunt evidente chiar şi în urma cercetării structurii codului genetic ale ambelor specii. O simplă asemănare de formă umanoidă nu poate demonstra înrudirea. Parafrazând vorba de duh a unui contemporan, este ca şi cum am conveni că există o relaţie de înrudire între o cămilă şi o arahidă, doar pentru simplul fapt că ambele prezintă umflături. Omul nu are nimic în comun cu nici o specie de animale care există astăzi pe Terra. Asemănarea de formă umanoidă dintre oameni şi maimuţele antropoide nu trebuie să înşele pe nimeni. Forma umanoidă este universală – o au îngerii şi spiritele naturii. Omul este, înainte de toate, un spirit, un duh şi un suflet, iar istoria sa nu începe o dată cu Read More …
Lună: iunie 2018
AUTOHTONI ŞI MIGRATORI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE AUTOHTONI ŞI MIGRATORI Într-un trecut destul de îndepărtat, undeva chiar la începutul epocii bronzului, dar într-un moment istoric destul de greu de determinat cu precizie, o parte dintre locuitorii codrilor seculari s-au stabilit la câmpie, unde au înfiinţat aşezări protourbane. Poate părea uimitor faptul că motivele pentru care locuitorii respectivi au părăsit moşiile din zonele de pădure nu au fost de natură economică sau politică, ci metafizică. Explicaţia unei astfel de afirmaţii poate fi sintetizată în felul următor: locuitorii moşiilor considerau propriul habitat un “cosmos” închis, de sine stătător. Dincolo de moşie începea “haosul” sau, pentru a folosi un termen neaoş, “pustia”. Expresia “ducă-se-n pustie” are o semnificaţie profundă, căci cei care au părăsit la un moment dat locaţiile considerate sigure ale unei moşii chiar considerau că merg în pustie. Pentru strămoşii românilor, “cosmosul” care era moşia, se întindea “din hotară în hotară”. Primul pericol pentru cel ce voia să treacă dincolo de hotarele moşiei era pierderea identităţii sufleteşti şi ruperea relaţiilor de tip magic cu începătorul propriei sale linii genealogice şi, implicit, cu conducătorul satului, moşul. Puterea sacră sau magică a începătorului şi a moşului se întindea doar până la hotarele satului. Acesta este motivul Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 51
51 – PREOT AL LUI DUMNEZEU Atunci când omul va atinge finele procesului evolutiv, va deveni cea mai desăvârşită fiinţă din cosmos – va deveni Preot al lui Dumnezeu. Deocamdată, omul încarnat nu este decât la început; omul încarnat nu se poate manifesta conştient decât în lumea materială, iar chakrele sale funcţionează doar parţial. În prezent, omul nu are nici o chakră activată complet. Spre comparaţie, se poate spune că fiinţele îngereşti au deocamdată patru chakre activate, ceea ce le permite să se manifeste simultan – şi aici redăm exact expresia folosită de fiinţele din lumea eterică – „în patru lumi, în patru timpuri şi în patru perioade„. Actualmente, doar Iisus Hristos se manifestă simultan în şapte lumi, în şapte perioade, în şapte timpuri. Înaintea rebeliunii, Lucifer a fost singura fiinţă îngerească din ierarhia de atunci a Fiilor Flăcării care avea cinci chakre activate, ceea ce înseamnă că se putea manifesta simultan în „cinci lumi, cinci timpuri şi cinci perioade” („timpurile” şi „perioadele” sunt unităţi îngereşti de măsurare a timpului). Înaintea rebeliunii, Lucifer putea să vadă Faţa lui Dumnezeu. După rebeliune, i-a fost luată această putere, iar legăturile sale cu Cel Preaînalt s-au întrerupt. Fiinţele din lumea eterică mai spun Read More …
MODELUL ARHETIPAL AL MOŞIEI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE MODELUL ARHETIPAL AL MOŞIEI Încă din antichitate, în ţinuturile de pădure, atât din munţi cât şi din zonele de şes acopeite de păduri, mai ales pe văile râurilor, au înflorit în număr mare aşezările tradiţionale denumite moşii. Mult mai târziu, pentru a desemna vechile moşii a fost adoptată denumirea de sat – preluat de la romanii care desemnau prin termenul “fossatum” un loc îngrădit. Structura moşiei era ierarhizată după principii gerontocratice, în funcţie de relaţiile de înrudire, ceea ce înseamnă că primau legăturile de sânge între membrii comunităţii. Conducătorul principal al satului era moşul, iar locul central al unui sat (echivalentul arhaic al primăriei de astăzi) era chiar coliba acestuia. În problemele administrative şi economice, moşul era ajutat de un sfat: Sfatul oamenilor buni şi bătrâni. Numărul familiilor unui sat tradiţional – a unei moşii – era probabil în medie de 20 – 40 de familii. Nu este exclus ca o dată cu trecerea timpului, numărul familiilor să fi crescut. În acest context, trebuie constatat şi faptul că organizarea socială, administrativă şi politică a vechilor moşii de pe teritoriul României nu s-a bazat niciodată pe principiile statului sclavagist, precum a fost cazul în celelalte societăţi antice: Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 52
52 – PROCESUL PALINGENESIEI Pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul – care, iniţial, era o Stea, „Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină”, aşa cum poetic se exprima Îngerul Shaffa – a coborât din Locuinţă în Locuinţă, din palier cuantic în palier cuantic şi s-a învăluit în mai multe „carcase” aurice, iar fiinţa sa a cunoscut o amplă metamorfoză. Astfel, omul a ajuns ceea ce este în ziua de astăzi: o fiinţă întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influenţelor de tot felul. Metamorfozele succesive cosmosului s-au reflectat asupra fiinţei omului. Omul din ziua de astăzi este imago mundi, reflectarea cosmosului. În cel de-al patrulea ciclu al cosmosului, Terra aurica este structurată în mod diferit de ceea ce exista anterior, în vechile întocmiri. Chiar de la începutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul fizic a fost fost învăluit într-o membrană aurică protectoare, care poate fi situată spaţial, undeva, cam la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte. Membrana de protecţie este formată dintr-o energie foarte înaltă, care face imposibilă pătrunderea sau ieşirea neautorizată a fiinţelor. Nimeni nu poate intra sau ieşi din Terra aurica, decât cu acordul fiinţelor îngereşti diriguitoare. Chiar la extremitatea membranei protectoare, Terra aurica Read More …
FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI În contextul prefigurat până în acest punct trebuie evidenţiată în mod deosebit importanţa excepţională a funcţiei sau, mai exact spus, a instituţiei moşilor, conducătorii ancestrali ai unei moşii – care ulterior a primit numele de obcină şi de sat (fossatum). De-a lungul primei părţi a istoriei poporului român, din cea mai îndepărtată antichitate până la înstăpânirea relaţiilor de tip feudal, moşii au reprezentat elementul conducător al comunităţilor, însumând întreitele atribuţii de conducător politic, judecător şi sacerdot. La începutul epocii feudale, o dată cu înstăpânirea relaţiilor politico-economice specifice, funcţia de moş şi-a pierdut caracteristicile politico-militare, rămânându-i o perioadă doar cele sacerdotale, de mediator între aspectele transcendentale şi cele materiale. De-a lungul Evului mediu, atribuţiile politico-militare ale moşilor au fost preluate de boieri, cneji, juzi ori voievozi în conformitate cu cutumele epocii; tot astfel, în epoca contemporană, atribuţiile politico-militare au fost preluate de regi, preşedinţi, prim-miniştri etc. În cele din urmă, funcţia de moş a pierdut şi atributele sacerdotale, care, o dată cu triumful creştinismului, au fost preluate de către preoţi. Pierderea s-a produs abia după secolul al paisprezecelea al erei creştine, când a crescut numărul bisericilor creştine în teritoriul locuit de români. S-ar Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 53
53 – ŞAPTESPREZECE PENTRU ETERNITATE Imediat după ce pătrund prin Poarta de intrare Alfa, spiritele oamenilor se „înveşmântează” în corpuri duh. Din acel moment, se poate spune că spiritele omeneşti se manifestă în formă umanoidă. Ca formă umanoidă, toate corpurile duh ale oamenilor au fost create în mod direct de către Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Dumnezeu a creat corpurile duh ale oamenilor în serii de câte 17. Cu alte cuvinte, spiritele oamenilor au venit în formă (de corpuri duh) în grupuri de câte 17. Formele corpurilor duh au fost realizate de către Dumnezeu prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă), sau, după cum sunt numiţi de fiinţele din lumea eterică, ai Îngerilor realităţii formei. Principiul creaţiei formelor de corpuri duh în serii de câte 17 poate fi asemănat întrucâtva cu producţia unei maşini de ţesut din lumea materială, care poate realiza doar serii de câte 17 exemplare dintr-un produs. Fireşte, ea poate realiza produse la infinit, dar aceste produse sunt fabricate doar în serii de câte 17. Există însă o deosebire fundamentală în cazul creaţiei divine, realizată prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă): fiecare dintre Read More …
FOCUL SACRU
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FOCUL SACRU Locuitorii moşiilor considerau că focul este sacru, motiv pentru care îl ţineau în permanenţă aprins în vatra centrală şi în vetrele tuturor colibelor de pe cuprinsul unei moşii. Ei considerau un mare păcat stingerea focului în vreuna dintre colibe, motiv pentru care principala obligaţie de natură spirituală consta în menţinerea focului aprins. În condiţiile în care bărbaţii erau ocupaţi fie cu munca câmpului, fie cu creşterea animalelor, femeile erau cele desemnate a avea grijă, pe lângă treburile gospodăriei şi creşterea copiilor, de prezervarea focului în fiecare colibă. Focul era aprins în vatra centrală a moşiei la fiecare început de an – în răstimpul sărbătorilor dedicate Anului Nou. Aprinderea focului la începutul unui nou an a constituit un ritual foarte important ce poate fi regăsit la multe alte popoarte ale antichităţii, inclusiv la sumerieni, greci şi romani. La aceste popoare, scenariul acestui ritual presupunea stingerea vechilor focuri din vetrele templelor în ultima zi a anului vechi; apoi urma o perioadă de întuneric deplin, în care nici un foc nu era aprins. După perioada de întuneric, chiar la începutul noului an, focul din vetrele templelor era reaprins în mod solemn, iar apoi se aduceau jertfe de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 54
54 – MUNCA OMULUI DE DREAPTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ În esenţă, şcoala vieţii presupune un lung proces, de-a lungul căruia oamenii trebuie să depăşească faza în care Shantiah s-a poticnit. Acest proces îndelungat poate fi definit, după expresia folosită de Îngerul Gabriel, drept „munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă„. În acest scop, toţi oamenii din Terra aurica trebuie să parcurgă procesul palingeneziei, pentru a reuşi să îşi activeze cele şase chakre, ceea ce le va permite să atingă starea lui Shantiah dinainte de săvârşirea păcatul originar. Mai mult decât atât, oamenii vor trebui să îşi activeze şi a şaptea chakră, astfel încât, la sfârşitul traiectului evolutiv, să se poată manifesta simultan în şapte lumi, în şapte timpuri şi în şapte perioade. Doar astfel, oamenii pot deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. „Munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă” se petrece neîncetat, atât în timpul stării de veghe, cât şi în timpul somnului, în ceea ce noi, oamenii, numim vis; atât în timpul vieţii încarnate în lumea materială, cât şi în perioada cuprinsă între moarte şi o nouă naştere. Oamenii trebuie să parcurgă procesul evolutiv prin întrupări repetate în lumea materială, de-a lungul procesului căruia Read More …
LEGENDA DOKHIEI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE LEGENDA DOKHIEI Amintirea existenţei Dokhiei, ca începător de linie genealogică, s-a perpetuat de-a lungul timpului într-o serie de legende şi mituri; totuşi, probabil datorită transmiterii exclusiv pe cale orală o lungă perioadă de timp, fondul acestor mituri şi legende a fost corupt. În epoca modernă, miturile şi legendele cu privire la Dokhia – în special cele referitoare la Baba Dokhia – au fost preluate şi reformulate în creaţii culte de marii poeţi naţionali, de la Grigore Asachi la Mihail Eminescu, de la George Coşbuc la George Călinescu. Cea mai cunoscută legendă a fost narată de către Grigore Asachi. De fapt, există mai multe variante ale legendei Dochiei (care nu are nimic de-a face cu Sfânta Evdokia din calendarul creştin ortodox, aşa cum insinuează unii analişti moderni). Variantele corespund unor personaje diferite care au primit, în perioade diferite, numele de Dokhia sau Dochia. Acest fapt nu trebuie să surprindă întrucât, în cele din urmă, numele începătorului a devenit, dacă se poate spune astfel, numele comun (echivalentul numelui de familie din ziua de astăzi) al tuturor urmaşilor. Numele începătorului a devenit, de asemenea, numele întregului teritoriu locuit de cei născuţi din coapsa lor – Dacia. Cele mai multe Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 55
55 – ÎNTRE POARTA ALFA ŞI POARTA OMEGA Omul – fiecare om în parte – este însoţit şi vegheat permanent, de la naştere la moarte, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, de fiinţe îngereşti care încearcă să-l sprijine în demersurile pe care le întreprinde în scurta sa existenţă din lumea materială. Tot astfel, fără grija necontenită a spiritelor naturii faţă de mediul de care omul îşi bate joc aşa cum vrea, socotindu-se singurul stăpân al naturii şi, deci, pe deplin îndreptăţit să o mutileze, lumea s-ar fi scufundat demult în magma primordială, din care, prin magia înţelepciunii divine, a ieşit cândva. Fără lucrarea extraordinar de complexă a fiinţelor îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii, corpul omenesc n-ar putea subzista nici măcar o secundă, ereditatea ar fi o simplă vorbă în vânt, iar natura în care trăim, mediul înconjurător şi lumea materială în ansamblul ei, n-ar putea exista nici ca realitate virtuală. O caracteristică importantă a procesului de „dreaptă învăţătură” prin aura terestră, atât în lumea materială cât şi în cea de „dincolo”, este aceea că orice eveniment important, orice trecere a unei trepte sau a unei etape evolutive este însoţită de un anumit ceremonial sau ritual. Naşterea, botezul, Read More …
SOLOMONARII
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI SOLOMONARII În străvechime, artiştii anonimi care au activat în arealul carpato-danubiano-pontic au imortalizat grafic diferite fiinţe transfizice sub formă de şarpe. Totuşi, trebuie făcută o primă diferenţă între fiinţele transfizice care se manifestau sub forma şerpilor telurici şi cele care se manifestau sub forma şerpilor atmosferici de tipul dragonilor înaripaţi. A doua diferenţă consta în rolul pe care vechile mituri l-au atribuit şerpilor: unii şerpi au fost consideraţi malefici, iar alţii au fost consideraţi benefici. Imaginea fiinţelor transfizice ce se manifestau sub forma şerpilor poate fi regăsită la vechii egipteni, la vechii sumerieni, fenicieni, indieni sau greci. Astfel, vechii egipteni considerau că cei mai vechi zei s-au manifestat sub forma de şarpe; astfel iniţiaţii egipteni afirmau că zeul Kneph se manifesta sub forma şarpelui “bun”. Cartea egipteană a morţilor afirma că forma primordială a zeului Atum a fost cea de şarpe: “Această lume se va întoarce din nou în apele primordiale. În fluxul primordial, aşa cum a fost la început. Numai eu voi fi cel care va rămâne, împreună cu Osiris. După ce mă voi fi prefăcut din nou în alţi şerpi. Pe care oamenii nu-i cunosc. Şi zeii nu-i văd” – Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 56
56 – PALIERELE CUANTICE ALE COSMOSULUI Rezumând principalele etape ale cosmogenezei, se poate afirma că, cosmosul – atât aspectul văzut, cât şi aspectul nevăzut – este creaţia Unicului Dumnezeu. De asemenea, se poate afirma că toate fiinţele din cosmos sunt creaţii ale Unicului Dumnezeu. Din momentul creaţiei şi până în prezent, cosmosul a cunoscut mai multe prefaceri – mai multe metamorfoze. De-a lungul metamorfozelor sale, cosmosul a cunoscut distrugeri şi reconstrucţii succesive. Metamorfozele cosmosului s-au desfăşurat pe şapte paliere cuantice diferite, de-a lungul a patru perioade de timp denumite cicluri. Creaţia originară a lumii, care corespunde cu momentul în care IŞŞ, Unicul Dumnezeu, care este Etern şi Fără Formă, a rostit Cuvântul dintru Începuturi, s-a produs în palierul cuantic primordial, denumit Halazeth. O dată cu formarea sferei sau a locuinţei Halazeth, a început primul ciclu al cosmosului. Primul ciclu a continuat pe al doilea palier cuantic, pe sfera denumită Hazaleth, apoi pe al treilea palier cuantic, pe sfera denumită Hakazaleth şi, în final, pe al patrulea palier cuantic, pe sfera denumită Hetiteth. De-a lungul primului ciclu cosmic, desfăşurat succesiv pe patru paliere cuantice, Dumnezeu a creat spiritele şi trupurile (corpurile duh) de formă umanoidă ale spiritelor naturii, îngerilor şi oamenilor Read More …
TERITORIU VREMELNIC OCUPAT
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE TERITORIU VREMELNIC OCUPAT Un moment important al dezvoltării focarelor de civilizaţie de câmpie în arealul carpato-danubiano-pontic l-a constituit invazia sciţilor. Sciţii au migrat în valuri succesive din stepele situate în nordul Mării Megre. Unele valuri de sciţi doar au tranzitat teritoriul daco-geţilor spre sud, altele s-au aşezat în diferite locuri, în special în Moldova actuală şi în Dobrogea. Sciţii au găsit deja formate primele centre de civilizaţie de câmpie ale autohtonilor care deja părăsiseră muntele şi pădurea. Dacă, iniţial, şi-au construit aşezări ce păreau ca nişte insule într-o mare de autohtoni, ulterior, sciţii au interacţionat cu aceştia şi, din punct de vedere politico-economic, au ajuns să-i domine. Datorită faptului că sciţii au adus cu ei metalurgia avansată a fierului, focarele de civilizaţie de la câmpie s-au dezvoltat rapid şi au devenit cosmopolite. În urma coabitării cu sciţii, autohtonii din focarele de civilizaţie de câmpie şi-au pierdut puritatea etnică, dar şi independenţa. Sciţii erau un neam războinic, astfel că, deşi erau minoritari, au început să domine teritoriul pe care l-au ocupat. Dominarea politică şi militară l-a determinat pe istoricul grec Herodot şi pe mulţi dintre contemporanii săi să denumească ţinutul în care s-au stabilit sciţii prin numele Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 57
57 – GENERAŢII DE OAMENI Până în prezent, de-a lungul celor patru cicluri cosmice, s-au succedat patru generaţii de oameni. Fiecare generaţie a avut propriul ei tip de corp duh. Prima generaţie de oameni a fost creată în primul ciclu al cosmosului. Primul om creat de Dumnezeu a fost Shantiah – Adam primordial. Shantiah a fost prototipul tuturor oamenilor – omul arhetipal. După Shantiah, Dumnezeu a mai creat alţi nouă oameni, denumiţi oameni iniţiali sau oameni primordiali. Primii zece oameni – cei nouă oameni iniţiali, împreună cu Shantiah – au constituit temelia primei generaţii de oameni. Ulterior, după o lungă perioadă de timp, au fost create alte câteva sute de oameni ai primei generaţii (se pare că numărul lor nu a depăşit o mie). Toţi oamenii primei generaţii au fost androgini. Ei erau formaţi din spirit şi din corp duh. La sfârşitul primului ciclu cosmic, a avut loc prima mare perioadă de nemanifestare, răstimp în care corpurile duh ale oamenilor au fost retrase din circuitul evoluţiei. Totuşi, au fost retrase din circuitul evolutiv doar corpurile duh ale oamenilor ce formau grosul primei generaţii. Datorită caracteristicilor fiinţiale înalte, atât Shantiah, cât şi cei nouă oameni primordiali, au reuşit să supravieţiuiască perioadei Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 58
58 – EXPANSIUNEACOSMOSULUI Dacă nu s-ar fi produs rebeliunea lui Hallshithan şi a lui Shantiah, nu ar fi existat necesitatea formării unor noi paliere cuantice, iar fiinţele din cosmos ar fi trăit etern în Pacea lui Dumnezeu. După prima rebeliune din cosmos, existau două opţiuni: continuitatea creaţiei sau distrugerea sa. De altfel, foarte mulţi oameni se întreabă astăzi de ce răul este tolerat şi de ce, în trecut, au existat atâtea răzvrătiri. Răspunsul este foarte simplu: Dumnezeu este Puterea Supremă, Sfinţenia Absolută şi Iubirea Infinită, astfel încât, prin natura Sa, nu distruge ceea ce a construit. Dumnezeu este continuitatea creaţiei. Dacă Dumnezeu i-ar fi distrus încă de la început pe Cei răi, care i-au nesocotit Legile, ar fi acţionat împotriva naturii Sale, a cărei principală caracteristică este continuitatea creaţiei. Binele înseamnă perpetuarea creaţiei, iar răul înseamnă distrugerea creaţiei. Dumnezeu nu distruge ceea ce a creat; nu a făcut-o şi nu o va face niciodată. Teoretic, s-ar putea spune că, în orice moment, Dumnezeu are puterea de a distruge cosmosul, la fel cum are puterea de a crea altul perfect, dar această acţiune ar fi opusă naturii Sale. Dacă ar realiza o astfel de acţiune, s-ar transforma în opusul Său, ceea Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 59
59 – LUMEA DE DINCOLO La începutul celui de-al treilea ciclu cosmic a avut loc o nouă creaţie a lumii. Noua creaţie a lumii s-a produs pe un nou palier cuantic. Acesta a fost palierul eteric – Hazurethul. În Hazureth a avut loc o nouă creaţie a omului. Primul om al celei de-a treia generaţii a fost Adam, despre care aminteşte Vechiul Testament. Ulterior, din Adam a fost creată Eva. Hazurethul este actuala lume eterică, iar undeva, chiar în centrul său, se află Edenul, locul în care au fost creaţi protopărinţii, Adam şi Eva, şi li s-a creat suflet – „suflarea de viaţă” – direct de către Domnul Dumnezeu. Edenul este un loc poziţionat precis, dar în care, deocamdată, nu poate pătrunde nimeni. Actualmente, Edenul ar trebui să arate ca şi cum protopărinţii l-ar fi părăsit de câteva clipe. Dacă, în viitor, va pătrunde vreun om în Eden, ar trebui să observe urmele proaspete ale paşilor lui Adam. Iniţial, în Edenul eteric al Hazurethului, protopărinţii nu au avut corp material, ci unul format din lumină – format din energia palierului cuantic respectiv. După săvârşirea păcatului originar, Adam şi Eva au fost „izgoniţi” din Eden, datorită faptului că, din punctul de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 60
60 – CENTRELE DE PUTERE Locul izgonirii din Eden al protopărinţilor Adam şi Eva poate fi poziţionat cu relativă exactitate, undeva între Tigru şi Eufrat, pe teritorul Mesopotamiei de odinioară, în Iraqul de astăzi. Acolo s-au născut Cain şi Abel. Tot în acel spaţiu, delimitat de fluviile Tigru şi Eufrat, s-au înmulţit oamenii în lumea materială, iar de acolo s-au risipit pe toată suprafaţa pământului. Adam a trăit foarte mult timp în lumea materială. Poate că durata vieţii sale, estimată de Vechiul Testament la 930 de ani, nu spune astăzi nimic, dar în acea epocă, erau alte condiţii de existenţă în habitatul terestru. Prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva, fiinţa răului – „Cel rău”: Primordialii întunericului, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii – a interferat cu palierul material chiar în acele locuri situate între Tigru şi Eufrat. Şi acolo a rămas până în ziua de astăzi. Chiar în acel loc, fiinţele întunecate au format Centrul de Putere al întunericului. Influenţa Celui rău asupra urmaşilor lui Adam a fost aproape imediată. Dată fiind durata matusalemică a existenţei lor trupeşti, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, urmaşii protopărinţilor au devenit tot mai răi, fapt ce l-a îngrozit pe Adam. În prima Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 61
61 – IANNUS Într-o bună zi, pe când încă trăia Adam, unul dintre cei mai importanţi oameni din Centrul de Putere Işşhinghingher – care ştia atât tainele binelui, cât şi tainele răului – a avut o ţiitoare dintre „neamuri”, cu care a făcut un copil de parte bărbătească. El nu a ştiut că are un copil cu acea ţiitoare; la momentul respectiv, i-a fost ascunsă naşterea copilului. Prin acest fapt, acest personaj important a încălcat o regulă foarte strictă, cunoscută pe atunci ca fiind „taina împreunării între partea bărbătească şi partea femeiască”. Fiind procreat printr-un adulter – ceea ce a fost evitat secole de-a rândul de oamenii din Centrul de Putere al Luminii -, copilul a fost diferit, ca structură spirituală, de tatăl său. Copilul de parte bărbătească a moştenit siddhisurile tatălui său şi a cunoscut atât tainele binelui, cât şi tainele răului. În urma unor astfel de caracteristici fiinţiale complexe, la maturitate, el a devenit un om „cu două feţe”. În continuare va fi desemnat prin numele Iannus – „Cel cu două feţe”. Devenit matur, Iannus s-a rupt de Centrul de Putere Işşhinghingher, a părăsit ţinuturile dobrogene şi a poposit la câmpie, chiar în locurile situate între Tigru şi Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 62
62 – SCLAVIA SUFLETELOR (1) La începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, chiar şi după formarea celor patru Centre de Putere, o lungă perioadă de timp, oamenii au fost educaţi şi civilizaţi de către Educatori spirituali. Unii dintre Educatori au fost oameni primordiali, alţii au fost îngeri din ierarhia Fiilor Luminii. De fapt, primii Educatori ai oamenilor din generaţia a treia au fost Primordialii Luminii. Treptat, cu sprijinul Primordialilor Luminii (dar şi cu sprijinul oamenilor primordiali independenţi), oamenii celei de-a treia generaţii au construit o civilizaţie înfloritoare. Date fiind caracteristicile de atunci ale Protopământului, această formă de civilizaţie era diferită de cea actuală. În acea perioadă, Protopământul nu era atât de solidificat precum în ziua de astăzi, astfel că civilizaţia oamenilor celei de-a treia generaţii avea la bază manipularea energiilor din natură. Cu alte cuvinte, era o civilizaţie spirituală bazată pe folosirea unor puteri sufleteşti – siddhisurile. Treptat, oamenii s-au divizat în trei mari Regate. Primul Regat cuprindea aproape întregul teritoriu al Europei şi avea două capitale spirituale importante. Prima capitală spirituală se afla pe actualul teritoriu al României, prin Dobrogea de astăzi, iar a doua se afla undeva în vestul Spaniei. Al doilea Regat cuprindea o mare parte Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 63
63 – SCLAVIA SUFLETELOR (2) În epoca sclavagistă, marea majoritate a oamenilor căldicei au devenit sclavi – atât sclavi materiali, cât, mai ales, sclavi spirituali ai zeilor întunecaţi. Toţi oamenii căldicei, care au fost botezaţi prin ritualuri, au continuat să rămână sclavi şi după moartea trupească, datorită legăturii energetice cu zeii întunecaţi, legături întărite prin peceţile ce li se puneau pe corpul sufletesc. Doar o mică parte dintre oameni ajungeau, după moarte, în Regatul morţilor vii. Ajungeau în Regatul morţilor vii doar oamenii care treceau prin evenimente similare cu Abel: erau nedreptăţiţi şi erau ucişi (deveneau victime). În schimb, datorită existenţei peceţii sclaviei pusă la nivelul corpului sufletului, majoritatea oamenilor „căldicei” ajungea după moarte în iad. Calea spre iad a fost deschisă de către Cain. Datorită naturii faptei sale, în momentul morţii sale trupeşti, Cain a făcut joncţiunea dintre palierul cuantic al lumii materiale şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. Astfel, a creat un culoar spaţio-temporal – o gaură de vierme numită iad, de forma unei pâlnii – între palierul cuantic material şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. De fapt, Cain a deschis doar primul şi cel mai adânc nivel al iadului – iadul cel mare. Urmaşii săi au deschis Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 64
64 – SCLAVIA SUFLETELOR (3) Totuşi, pentru a desluşi tainele procesului prin care oamenii cumsecade (căldiceii) au ajuns în iad, trebuie reiterat pe scurt procesul auric al morţii. La moarte, toate structurile aurice exterioare – corpul astral, corpul mental etc – sunt resorbite, prin intermediul chakrelor, în suflet, mai precis în corpul sufletului. La scurt timp după aceea, energiile modulate energetico-informaţional din corpul sufletului sunt aspirate în corpul duh, care îşi continuă, în mod autonom, existenţa post-mortem. O perioadă variabilă de timp după acest proces, la nivelul corpului duh rămâne imprimată o imagine remanentă a corpului sufletului – de fapt, a fizionomiei omului din momentul morţii (nu din momentul înmormântării). De exemplu, dacă un om a murit cu hainele sfâşiate şi cu o rană pe frunte, atunci, după moarte, păstrează această imagine, indiferent cu ce veşminte a fost înmormântat sau indiferent de înfrumuseţările cosmetice ce au fost aplicate cadavrului. După cum se poate remarca, este vorba doar despre o imagine, formată dintr-o energie karmică specifică, ce se imprimă în corpul duh, nu despre corpul sufletului propriu-zis, care dispare la scurt timp după moarte. În condiţii normale, această imagine se şterge după o perioadă petrecută de corpul duh în lumea de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 65
65 – SCLAVIA SUFLETELOR (4) Ceea ce păţesc oamenii obişnuiţi (căldiceii) în adâncurile iadului, ca locuitori ai zonei inferioare – zona a treia – depăşeşte orice imaginaţie. Deveniţi umbre fără identitate, oamenii au senzaţia că s-au născut în momentul în care au pătruns în iad. Oricum, nici nu-şi amintesc că au existat înainte de a pătrunde acolo (la fel cum nu-şi amintesc nici atunci când se nasc în lumea materială). Se văd, dintr-o dată, într-un ţinut dezolant, în mlaştini, în nămol sau în ţinuturi aride, brăzdate de fulgere sau biciuite de ploi foarte violente. Jur împrejur, există doar cioturi de copaci, pământ crăpat, iarbă arsă. Uneori resimt un frig năpraznic, alteori resimt o umezeală pătrunzătoare, care le dă o senzaţie de îngheţ interior. Deasupra se întinde un cer negru, ca un hău imens, care ucide şi ultima fărâmă de speranţă. De fapt, în iad nu există nici un fel de speranţă, pentru că nu există Dumnezeu. În iad există doar opusul caracteristicilor lui Dumnezeu. Dumnezeu este viaţa. Trupul (de natură sufletească, evident) în care se înfăţişează oamenii care ajung în iad este de plâns; au aceleaşi haine în care au murit. Deşi este vorba doar despre imaginea corpului sufletului, care Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 66
66 – SCLAVIA SUFLETELOR (5) Fiinţele luciferice au tot interesul ca oamenii din lumea materială să nu-şi descopere potenţialităţile – puterile dumenzeieşti de Preoţi în devenire ai lui Dumnezeu. Ele vor să profite de puterile potenţiale ale oamenilor, pentru a le folosi în scopuri proprii. Cei mai importanţi oameni care îşi duc existenţa în iad sunt cei care pot fi denumiţi Învăţători. Ei formează o categorie foarte mică de oameni, cam zece la un milion, care prin exercitarea liberului arbitru, aleg să devină educatori ai semenilor lor aflaţi în iad. Învăţătorii sunt oameni evoluaţi, care au ajuns în iad în urma unor evenimente ceva mai speciale. Majoritatea dintre ei au ajuns în iad datorită faptului că, aflaţi în lumea materială, au fost copleşiţi de nedreptăţile unor semeni de-ai lor şi au ales să se răzbune în mod personal. Totuşi, ca amploare, răzbunarea lor a transcens atât nivelul omenesc, cât şi nivelul Fiilor întunericului, în sensul că acţiunile lor distructive nu au fost influenţate de nici o altă fiinţă – nici chiar de fiinţele luciferice. Şi ca putere, răzbunările lor au transcens atât nivelul omenesc, cât şi nivelul Fiilor întunericului. Un om devenit învăţător în iad are ca antecedent karmic o Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 67
67 – REGATUL MORŢILOR VII De-a lungul celui de-al treilea ciclu, oamenii care au devenit victime ale răului şi ale brutalităţii au pătruns în Regatul morţilor vii, care a fost inaugurat de către Abel, primul mort. Denumirea de Regat al morţilor vii nu este defel o metaforă, ci exprimă în mod explicit structura aurică a oamenilor care ajungeau acolo. Un mort este un om căruia i-a murit corpul fizic şi sufletul. Oamenii cărora le murea sufletul – inclusiv cei cărora sufletul le era furat – ajungeau în iad. Fiindu-le furat sufletul, aceşti oameni nu mai aveau „amintirea a toate”. În schimb, oamenii din Regatul morţilor vii păstrau încă „amintirea a toate”, semn că sufletul lor (corpul sufletului) nu a fost furat, imediat după momentul morţii. Morţii erau „vii” în sensul că aveau „amintirea a toate” şi îşi păstrau indentitatea după moarte. Deşi erau lipsiţi de trup material, ei erau vii – erau „morţi vii”. Ca structură aurică, morţii vii erau formaţi din spirit, corpul duh şi corpul sufletului. Ei aveau înfăţişarea unor fantome albicioase. Aveau chipuri idealizate, păstrau veşmintele şi semnalmentele fiziologice din momentul morţii. Dacă aveau răni, acestea păreau cicatrizate, nu deschise precum în cazul oamenilor care ajungeau în Read More …
NEMURITORI ŞI XENOFOBI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE NEMURITORI ŞI XENOFOBI Unul dintre efectele directe ale agresiunii neîncetate ale populaţiilor migratoare asupra autohtonilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic l-a constituit accentuarea sentimentului de xenofobie. Până în prezent, puţini istorici s-au pronunţat în mod tranşant cu privire la originea xenofobiei la români, iar dintre cei care s-au pronunţat, mulţi au blamat-o în mod nejustificat, considerând că a fost cauza principală a “înapoierii” românilor ca popor. Lucrurile stau, de fapt, invers: xenofobia poporului român, pe deplin justificată, a constituit secole de-a rândul principalul combustibil ce a alimentat motorul perpetuării poporului român pe aceste meleaguri. Xenofobia trebuie căutată, în mod evident, la nivel etnic şi la nivel cultural, dar nu trebuie redusă doar la aceste niveluri. În spatele acestor niveluri se află un altul, care reprezintă de fapt cauza principală: nivelul spiritual. Xenofobia de ordin spiritual poate fi explicată în felul următor: din punct de vedere spiritual, autohtonii – indiferent ce denumire de trib aveau – se considerau diferiţi ca esenţă spirituală de toţi ceilalţi oameni, de străini în general, şi nu acceptau simbioza cu populaţiile exogene. Acest sentiment s-a perpetuat nealterat din antichitate până pe la mijlocul secolului al XX-lea. Un indiciu esenţial (definitoriu şi suficient) al acestei Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 68
68 – SCINDAREA MORŢILOR VII În jurul anului 1000 sau în jurul 650 înainte de întruparea lui Iisus Hristos, s-a petrecut un eveniment dramatic, care s-a concretizat printr-o scindare a morţilor vii. Cauza principală a constituit-o un om, care poate fi considerat, cronologic, „al unsprezecelea mort”. Acest om a pătruns în Regatul morţilor vii în ciclul al treilea, la scurt timp după Abel, fiind probabil ucis de un semen de-al său. Cronologic, el a fost al unsprezecelea mort care a ajuns în Regatul morţilor vii. Acest om a rămas în Regatul morţilor vii o lungă perioadă de timp, fără a se mai întrupa în lumea materială. În toată această perioadă, el a păstrat dorinţa de răzbunare pe cei care l-au ucis. De fapt, starea psiho-mentală în care a murit a fost perpetuată de-a lungul întregii sale existenţe postmortem. Acest fenomen se produce foarte des la defuncţii care au fost ucişi. Mulţi oameni din această categorie mor supăraţi, fiind animaţi de o dorinţă intensă de răzbunare, şi cad într-o stare existenţială nefastă, ce pare a se prelungi la infinit. Aşadar, în jurul anului 1000 sau 650 înainte de întruparea lui Iisus Hristos, al unsprezecelea mort din Regatul morţilor vii a suferit Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 69
69 – AL ŞASELEA CENTRU DE PUTERE Aşa cum a fost menţionat, oamenii surprinşi în lumea materială de marea ştergere, au fost retraşi din circuitul palingeneziei. Corpurile duh au fost „şterse” (au intrat în disoluţie), iar oamenii au redevenit spirite, fiind retraşi în Lumea fără formă. Totuşi, marea ştergere a afectat doar palierul material, nu şi celelalte paliere cuantice, care au rămas intacte. În răstimpul marii ştergeri, lumea eterică, iadul (iadurile), palierele cuantice ale fiinţelor luciferice şi Regatul morţilor vii (infraetericul) au rămas intacte. În consecinţă, au supravieţuit marii ştergeri cei care locuiau în momentul respectiv aceste paliere cuantice (în această clasificare nu sunt incluşi Primordialii Luminii, Primordialii independenţi şi Primordialii întunericului, care, oricum, au supravieţuit tuturor perioadelor de nemanifestare, începând din primul ciclu cosmic). Prima mare categorie care a supravieţuit a fost formată din oamenii care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în iad. A doua mare categorie a fost formată din oamenii care formau sămânţa cea rea, şi care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în palierele cuantice luciferice. A treia mare categorie a fost formată din oamenii care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în Regatul morţilor vii. A patra mare categorie a fost Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 70
70 – OAMENII NEUTRI DIN LUMEA ETERICĂ Prima categorie de oameni din lumea eterică este formată din „oamenii neutri”. Această categorie de oameni – majoritatea fac parte din cea de-a treia generaţie -, au reuşit să se salveze la marea ştergere şi să pătrundă în lumea eterică. Actualmente, aceste fiinţe omeneşti stau în zona lor din lumea eterică, au propria lor politică şi nu se aliază cu niciuna dintre părţi – nici cu Fiii Luminii, nici cu Fiii întunericului. Aceste fiinţe umane, cu o înfăţişare aurică impunătoare, sunt posesoarele unei înalte ştiinţe spirituale. Structura lor aurică este diferită de cea a oamenilor din cea de-a patra generaţie. Oamenii neutri nu sunt mulţi ca număr şi locuiesc în propriile zone din lumea eterică, aşteptând timpul în care, după spusele lor, se vor alipi programului evolutiv uman. Deocamdată, afirmă ei, „încă nu a sosit timpul”, căci umanitatea trece prin perioade destul de grele. Oamenii neutri trăiesc în comunităţi închise, un fel de colonii, situate în diferite zone din lumea eterică. Locuitorii unei astfel de colonii au o înfăţişare asemănătoare cu cea a oamenilor decorporaţi actuali, cu deosebirea că au părul lung, alb strălucitor, ochii albaştri sau verzi şi trăsăturile feţei foarte frumoase. Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 71
71 – OAMENII PROMETEICI A doua categorie de oameni care se găseşte astăzi în lumea eterică este formată din oamenii prometeici. În lumea eterică ei sunt numiţi ment. Această categorie de oameni a ales un alt drum şi o altă „politică” decât restul. Oamenii din această categorie, lipsiţi şi ei de linie divină, au ales calea independenţei absolute: s-au rupt de Dumnezeu, s-au rupt de Ierarhia Fiilor Luminii, s-au rupt chiar şi de Fiii întunericului, s-au rupt de ceilalţi oameni din Terra aurica care urmează traseul firesc: naştere în trup fizic, moarte, post-existenţă în lumea astrală, renaştere. Pseudomodelul de evoluţie pe care încearcă să-l construiască aceste fiinţe omeneşti are la bază „principiul prometeic”. Se ştie, Prometeu a fost un semizeu din mitologia vechilor greci, care a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor pentru ca aceştia să evolueze independent de zei. Pentru a-l pedepsi pentru fapta sa, Zeus l-a legat pe Prometeu de o stâncă şi a pus un vultur să-i mănânce ficatul, care se refăcea de la sine. „Principiul prometeic” este, aşadar, principiul potrivit căruia omul crede că poate evolua independent, nesocotind Planul lui Dumnezeu. âÎn ciclul al treilea, oamenii prometeici au fost în relaţii foarte bune cu fiinţele Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 72
72 – OZN-URILE DIN LUMEA ETERICĂ Zona în care-şi desfăşoară activitatea fiinţele prometeice se află la marginea lumii eterice. Ea se află la marginea lumii eterice din punctul de vedere al calităţii energiei din care este formată, iar nu din punct de vedere spaţial. O fiinţă omanească întrupată poate pătrunde în zona fiinţelor prometeice, doar însoţit de o călăuză. Acest lucru i s-a întâmplat şi lui Eugen. Călăuza a fost şi de această dată Îngerul Gabriel. Evident, în lumea materială, Eugen nu se mişcă de pe locul pe care stă; el nu poate pătrunde corporal în lumea eterică, ci doar o poate observa prin simţurile de care dispune. Eugen nu se mişcă de pe locul său, el aflându-se în stare de conştiinţă de veghe, la fel ca orice alt om care observă un peisaj din lumea materială; el doar vede, atât cât îi permite capacitatea vizuală, iar prin faţa lui se derulează fiinţe, peisaje, evenimente etc. În acelaşi timp, fiinţele, peisajele ori lumile par a veni spre el. Întotdeauna când observă peisaje ori fiinţe din diferite locuri ale lumii eterice, altele decât cele care se găsesc în faţa lui, are senzaţia că ceva din fiinţa sa – şi anume corpul Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 73
73 – PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL OZN-URILOR Unii cercetători din ziua de astăzi consideră că fiinţele care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor provin de pe alte planete sau sisteme solare. Informaţiile obţinute prin clarvedere infirmă această ipoteză. După cum se poate remarca, nu este vorba despre oameni extratereştri, ci despre despre oameni tereştri, care îşi desfăşoară existenţa în interiorul Terrei aurica, în palierul eteric. De altfel, chiar natura materiei prime folosită în construirea OZN-urilor, poate arunca o lumină clarificatoare asupra provenienţei celor care le fabrică. Formaţiunile bioeterice sferice nu sunt altceva decât porţiuni din corpurile sufletelor furate de oamenii prometeici (care fac parte din cea de-a treia generaţie) de la semeni de-ai noşti, oamenii celei de-a patra generaţii, care au trecut prin poarta morţii. Corpurile sufletelor oamenilor defuncţi servesc aşadar ca materie primă pentru formaţiunile bioeterice sferice ale oamenilor prometeici, la fel cum folosesc şi fiinţelor luciferice la crearea unor „zombi” (aşa cum a fost menţionat în capitolele anterioare, fiinţele întunecate creează „zombi” din corpurile sufletelor unor defuncţi, pentru a-i adula în palierele luciferice). După cum se poate remarca, corpul sufletului este o „materie primă” de importanţă deosebită, datorită caracteristicilor sale energetice. Evident, un corp al sufletului aparţine doar omului Read More …