TEMPLUL MEDINET HABU

AL FARAONULUI RAMSES HEKAIUNU

Medinet Habu este numele dat Templului mortuar al lui Ramses III. În afară de dimensiunea sa intrinsecă și importanța arhitecturală și artistică, templul este, probabil, cel mai bine cunoscut după inscripțiile care descriu apariția și înfrângerea Popoarelor Mării în timpul domniei lui Ramses III.

Templul, având circa 150 m lungime, seamănă îndeaproape cu templul mortuar din apropierea mormântului lui Ramses al II-lea (Ramesseum). Incinta lui măsoară aproximativ 7000 m2. Zidurile sale sunt bine conservate și este înconjurat de o incintă masivă stil „mudbrick”, care ar fi fost fortificată. Intrarea originală este printr-o poartă fortificată, cunoscută ca „Migdolului” (o trăsătură comună arhitecturală specifică cetății asiatice).

Descrierea templului: Un coridor lung duce într-o curte deschisă, căptușită cu statui-coloane ale lui Ramses III și Osiris pe de o parte, și coloane stil „uncarved” pe de altă parte. Alt coridor duce într-o sală de peristil, unde se pot vedea alte statui-coloană ale lui Ramses. Urmează o rampă care duce, printr-un portic, spre al treilea coridor, apoi în sala mare hipostilă. Palatul Regal a fost direct legată de curte Templului prin intermediul „Fereastrei de apariții”.

RAMSES AL III-LEA

Nume de faraon – Usermaatré Meriamon (Puternică este justiția lui Ra, iubit de Amon); Ramses Hekaiunu (Născut din Ra; domn de Iunu – Heliopolis)

Ramses al III-lea a fost al doilea faraon din Dinastia a XX-a ( a trăit cca. 1221 – 1155 î.Hr. ). A domnit 31 de ani, dar perioada este controversată (sunt minim nouă variante), cel mai probabil între 1186 – 1155 î.Hr. În decursul lungii sale domnii a purtat numeroase războaie cu vecinii săi din Libia și a respins decisiv cel puțin un atac venit din partea Popoarelor mării. Pe plan intern a încercat, fără să reușească pe deplin, să eradicheze din administrație flagelul corupției. A fost un ultim mare constructor, ridicând temple noi și reparându-le sau recondiționându-le pe cele mai vechi.

Rămân în istorie două episoade memorabile din perioada Domniei sale: prima grevă documentată din istorie,care a avut loc pe șantierul muncitorilor la mormintele din Valea Regilor în Deir el-Medinah și „Complotul din harem” descoperit în ultimul său an din viață (faraonul însuși moare în cursul procesului) amenințând succesiunea moștenitorului desemnat la tron (Ramses al IV-lea) –

Ultimul mare faraon al Noului Regat, după unii autori chiar ultimul mare faraon egiptean, Ramses al III-lea a domnit într-o perioadă foarte dificilă pentru Egipt. A reușit să-și salveze țara de amenințarea Popoarelor mării care devastaseră estul Mediteranei și dăduseră lovitura de grație Imperiilor Hittit și Mittani și să-i păstreze independența în fața atacurilor repetate ale libienilor.
A încercat și parțial a și reușit unificarea administrației imperiale și asanarea acesteia. A reformat armata egipteană, transformând-o într-o armată redutabilă ca forță și organizare. Comerțul a fost încurajat prin promovarea contactelor cu Puntul, economia a funcționat până la seria de recolte slabe din ultimii ani ai Domniei sale.

Deși încercase reformarea din profunzime a societății egiptene, reformând atît armata cât și administrația ( exista acum împărțirea societății în : funcționari ai Palatului, funcționari provinciali, militari și muncitori ) , opera lui Ramses al III-lea nu îi va supraviețui mult timp acestuia. Ceilalți membri ai Dinastiei a XX-a , mulți consangvini, nu s-au ridicat la înălțimea predecesorului al cărui nume îl adoptaseră (după marele Ramses al II-lea). Egiptul pierde treptat influența și teritoriile din Orientul Apropiat și din Nubia; economic suferă și handicapul tehnologic datorat lipsei minereului de fier , astfel că nu mai ajunge să joace un rol de prim plan în regiune.