RĂZBOINICII ANTICHITĂŢII
Condiţiile de mediu şi de viaţă îi obliga pe războinici să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan.
„Cei mai puternici erau războinicii, elitele din armată. Aceştia se antrenau serios aproape zilnic şi erau familiarizaţi cu nişte reguli, respectau inclusiv anumite regimuri alimentare în timpul luptelor. Se respecta o conduită inclusiv de igienă, mai ales la luptători, care obişnuiau să-şi cureţe corpul înainte de lupte. Inclusiv acest ritual de curăţare a corpului contribuia la rezistenţa lor”, explică arheologul Radu Zăgreanu.
Arheologului Radu Zăgreanu afirmă că rezistenţă războinicilor antichităţii era construită şi determinată de activităţile sale de atunci. Cei care luptau dezvoltau o serie de abilităţi în acest sens, în timp ce cei care vânau dezvoltau alte dexterităţi care îi ajutau să-şi procure hrana. „Vânătorii doborau un animal cu arcul sau cu o lovitură de secure.
Condiţiile de mediu şi de viaţă obligau războinicii antichităţii să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan.
Istoricul Pliniu cel Bătrân spunea despre gladiatorul Athanatos, numit şi „Nemuritorul”, că era atât de puternic, încât ridica de la pământ o căruţă plină cu vase cu vin şi că putea opri dintr-o mişcare un cal de curse care alerga.
Echipamentul pe care îl purta acest „super om” ajungea să cântărească peste 150 de kilograme, în condiţiile în care armura folosită de soldaţii romani avea doar 35-40 de kilograme.
Astfel de lucruri nu prea le mai vezi în zilele noastre, poate doar cu exerciţiu serios se mai poate. E clar că oamenii de atunci erau în nişte parametrii la care omul modern nu mai poate ajunge, eventual doar cei care fac exerciţii fizice serioase. Îşi construiseră şi o rezistenţă. Rezistau fără apă, fără mâncare în păduri când se pierdeau”.
FOTOGRAFII PRELUATE DE LA Byzantine Empire, Crusades and Caliphates in the Medieval World