CETATEA RÎŞNOV – CUMIDAVA, ROSNOU SAU ROSARUM

ROMÂNIA FRUMOASĂ

56965430_647986352299471_5024222111154044928_o CETATEA RÎŞNOV – CUMIDAVA, ROSNOU SAU ROSARUM

57066149_647986295632810_3650327945077063680_o

(FOTO: CRISTIAN GĂNESCU).

CUMIDAVA
Numele antic al Rasnovului este ,,Komidava”. fiind menţionat cu acest nume de marele geograf Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava”. Sub aceasta forma, el apare pe un monument din piatra din timpul împaratului roman Alexander Severus, descoperit în castrul roman aflat la 3 km. N-NV de Rasnovul contemporan.

Asezarea dacica era puternic fortificata, fiind aparata de trei valuri de pamant si de trei santuri în fata lor, precum si de turnuri de piatra. În timpul celui de al doilea razboi daco-roman (105-106), cetatea dacica a fost incendiata si partial demantelata de catre romani. Dupa transformarea Daciei în provincie romana, trupele aduse în Cumidava pentru supravegherea drumului ce traversa trecatoarea Branului au ridicat un castru, mai întai de pamant, apoi de piatra.
Castrul roman este situat în punctul ,,Gradiste”, la circa 500 m. sud de paraul Barsa. Sapaturile arheologice, desfasurate în mai multe campanii, au descoperit o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar si o mare cantitate de ceramica apartinand dacilor. Prezenta pieselor de origine dacica demonstreaza ca în sau foarte aproape de castru locuiau daci, din randul carora se pare ca erau recrutati si soldati pentru armata romana.

ROSNOU SAU ROSARUM

Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.

Marea invazie a tătarilor din 1241, când Ţara Bârsei a fost pustiită, precum şi invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râşnovului să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic. Aşa se explică necesitatea construirii cetăţii ţărăneşti a Râşnovului în care populaţia a fost silită de nenumărate ori să se refugieze istoria cetăţii fiind în mare măsură istoria însăşi a oraşului.
Cetatea Râşnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această aşezare ajutaţi de cei din comunele învecinate, Cristian şi Vulcan într-o perioadă când principala ocupaţie a acestora era agricultura, din care s-a şi numit „cetate ţărănească”.

Cetatea Râşnov nu are un stil arhitectonic pretenţios apropiat de construcţia caselor obişnuite, adaptat cerinţelor de fortificare. Ca material au fost întrebuinţate piatra şi cărămida. Înălţimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lăţimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca şi turnurile erau acoperite cu ţiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.
Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetăţii profilul unei masive centuri zimţate. Complexul cetăţii ţărăneşti a Râşnovului cuprinde două curţi: una exterioară, în faţa zidului estic al cetăţii, mărginită de un zid fortificat şi dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile şi turnurile cetăţii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetăţii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelaşi timp şi un avanpost întărit pentru apărarea cetăţii.

În perioada 1600-1601, Rasnovul a gazduit pe Mihai Viteazul si pe sotia acestuia, Doamna Stanca.
Momentul cel mai lipsit de glorie pentru rasnovenii îl reprezinta capitularea în fata Principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. A fost singura data cand cetatea Rasnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dusman al sasilor, în încercarea de a restrange libertatile comunitatii saxone transilvanene, a organizat o campanie militara în Tara Barsei. Cetatea Rasnov era aparata de locuitorii din Rasnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi romani, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban. Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decat mici stricaciuni zidurilor cetatii, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte dint trupele inamice au ocupat panta estica, blocand accesul aparatorilor cetatii la izvorul tainuit de unde se aprovizionau cu apa. Pe 3 aprilie 1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii rasnovene au predat cetatea, cu conditia ca vechile privilegii ale rasnovenilor sa fie respectate, iar în cetate sa nu fie instalata nici o garnizoana straina. Însa a doua zi dupa predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate si a instalat o garnizoana formata din ostasii sai. În vara anului 1612, rasnovenii, ajutati de brasoveni, au încercat de doua ori sa recucereasca cetatea, dar fara succes. Rasnovul a reluat stapanirea cetatii în iunie 1613, în urma unei întelegeri cu Gabriel Bathory, prin care sasii plateau acestuia o rascumparare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetatilor Rasnov si Bran.
Luptele din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fantani în cetate. Fantana cetatii a fost sapata în perioada 1623-1640. Ea a fost sapata la o adancime de 98 m. Desi exista legenda saparii fantanii de catre doi prizionieri turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrarii, fantana a fost amenajata de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Rasnovului.
SURSA: wikipedia şi diverse articole din media, Formula As, etc.

56945069_647986305632809_7594112842073112576_o