„STATELE LUI DZYAN”

Motivaţie: între anii 1985 şi 1988, în plină „epocă de aur” am reuşit să pun mâna pe versiunea franceză a Doctrinei Secrete a Hellenei Balvatsky, prilej cu care am încercat să realizez o primă traducere a Stanţelor lui Dzyan. Totuşi franceza mea „de baltă” m-a cam trădăt, dat fiind faptul că era vorba despre un text filozofic, destul de dificil de citit chiar şi în limba română. Totuşi, pe parcursul a aproape trei ani, am încercat să realizez pentru „uz intern” o traducere a primelor patru volume din Doctrina secretă. M-au interesat în special Stanţele lui Dyzan. Anul trecut, prin septembrie, am avut surpriza să descopăr o primă traducere profesionistă în limba română a Doctrinei secrete realizată de o editură din Bucureşti (Ed. Ganesha). Evident, având la dispoziţie o traducere profesionistă, prima marea preocupare a fost să verific acurateţea propriei mele traduceri realizată cu 30 de ani în urmă. Vechea mea traducere nu este chiar atât de diferită de cea apărută la editura menţionată, deşi în unele fragmente nu prea mi-am dat notă de trecere. În fine, am corectat lacunele traducerii vechi, iar pe baza lor sunt pregătit pentru cei interesaţi să prezint o variantă onorabilă a Stanţelor.
PRECIZEZ CĂ VARIANTA STANTEŢLOR LUI DZYAN PREZENTATĂ ÎN ACESTE POSTĂRI NU ESTE COPIATĂ DUPĂ VARIANTA PROFESIONISTĂ PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ (PENTRU CARE CARE EVIDENT NU AM COPYRIGHTUL), CI ÎMI APARŢINE. RECUNOSC CĂ M-AM SERVIT DE VARIANTA PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ PENTRU A-MI CORECTA ERORILE (CEEA CE NU INTRĂ ÎN CATEGORIA ÎNCĂLCĂRII DREPTURILOR DE AUTOR). SUNT OBLIGAT SĂ FAC ASTFEL DE PRECIZĂRI PENTRU A NU AVEA PROBLEME … PRIETENII ŞTIU DE CE. PRECIZEZ, DEASEMENEA, CĂ TRADUCEREA MEA A FOST FĂCUTĂ DUPĂ EDIŢIA FRANCEZĂ A CĂRŢII „ABREGE DE LA DOCTRINA SECRETĂ” APĂRUTĂ LA PARIS ÎN 1923 (VERSIUNEA ORIGINALĂ A APĂRUT ÎN ANUL 1888). PENTRU MINE POSTAREA STANŢELOR LUI DZYAN CONSTITUIE O „RESTITUIRE”, DAT FIIND FAPTUL CĂ REVIN ASUPRA ACESTUI TEXT DUPĂ 30 DE ANI.

TEXTUL ORIGINAL: H.P. BLAVATSKY: DOCTRINA SECRETĂ VOL1

PRIMA STANŢĂ

Mama Eternă, înfăşurată în Robele sale în veci Invizibile, dormise din nou timp de Şapte Eternităţi.
Timpul nu exista, căci el dormea în Sănul Infinit al Duratei.
Mentalul Universal nu exista, căci nu exista Ah-hi pentru a-l conţine.
Cele Şapte Căi ale Beatitudinii nu existau. Marile Cauze ale Mizeriei nu existau, căci nu exista nimeni pentru a le produce, nici pentru i cădea în capcana lor.
Tenebrele singure umpleau Totul fără Limite, căci Tatăl, Mama si Fiul erau din nou unul, iar Fiul nu se trezise încă pentru Roata cea nouă şi pentru pelerinajul său pe ea.
Cei Şapte Domni Sublimi şi cele Şapte Adevăruri încetaseră sa existe, iar Universul, Fiul Necesitaţii, era cufundat în Paranishpanna, pentru a fi expirat de suflul a ceea ce este, şi totuşi nu este. Nimic nu era.
Cauzele Existenţei fuseseră eliminate; Vizibilul care fusese şi Invizibilul care este se odihneau în Ne-Fiinţa Eternă – Fiinţa Unica.
Singură, Unica Formă de Existenţă se întindea fără limite, infinită, fară cauză, într-un Somn făra Vise şi Viaţa vibra inconştientă în Spaţiul Universal, peste tot în această Prezenţă Absolută care este resimţita de Ochiul Deschis al lui Dangma (Clarvăzătorul).
Dar unde era Dangma atunci cănd Alaya Universului era în Paramartha, iar Marea Roată era Anupadakai

STANŢA a Il-a

Unde erau Constructorii, Fiii Luminoşi ai Aurorei Manvantarice?… În Tenebrele Necunoscute, in Ah-hi Paranishpanna. Producătorii Formei din Non-Formă – Rădăcina Lumii – Devamatri şi Svabhavat se odihneau în Fericirea Ne-Fiinţei.
Unde era Tăcerea? Unde se găseau urechile pentru a o percepe? Nu, nu exista nici Tăcere, nici Sunet: nimic în afară de Suflul Etern, care nu încetează niciodată, care nu se cunoaşte pe el însuşi.
Ora nu sosise încă; Raza nu răsărise încă din Germene; Matripadma nu se umflase înca.
Inima Sa nu se deschisese încă pentru a lăsa să intre Raza Unică şi pentru a o lăsa sa cada dupa aceea ca Trei în Patru, în Sănul Mayei.
Cei Şapte nu se născuseră încă din Ţesătura Luminii. Tenebrele singure erau Tată-Mamă, Svabbavat: iar Svabhavat era în Tenebre.
Aceştia Doi sunt Germenele, iar Germenele este Unul. Universul era încă ascuns în Găndirea Divină şi în Sănul Divin.

STANŢA a IlI-a

Ultima Vibraţie a celei de-a Şaptea Eternităţi se propagă în Infinit. Mama se dilată, creşte din interior către în afară, ca Mugurele de Lotus.
Vibraţia se propagă brusc, atingând cu Aripa sa rapidă tot Universul şi Germenele care sălăşluieşte în Tenebre, Tenebrele care suflă peste Apele adormite ale Vieţii.
Tenebrele radiază Lumină, iar Lumina lasă să cadă o Rază solitară în Ape, în Abisul Mamă. Raza traversează rapid Oul Virgin, face să tremure Oul Etern, care lasă să cadă Germenele neetern, care se condensează în Oul Cosmic.
Cei Trei cad în cei Patru. Esenţa Radioasă devine Şapte înăuntru şi Şapte în afară. Oul Luminos, care în el însuşi este Trei, se coagulează şi se întinde în Cheaguri albe ca laptele în Profunzimile Mamei, Rădăcina care creşte în Profunzimile Oceanului Vieţii. (Eka = unul, Chatur = patru, Tri = trei, Sapta = şapte, Tridasha: Tri = trei x dasha (zece) = trei de căte zece, sau o armata)
Rădăcina rămâne, Lumina de asemenea, Cheagurile rămân şi ele şi totuşi Oeaohoo este Unul.
Rădăcina Vieţii era în fiecare Picătură a Oceanului Nemuririi, iar Oceanul era Lumina Radioasa, care era Foc, Căldura şi Mişcare. Tenebrele au dispărut şi nu au mai existat; ele au dispărut în propria lor esenţa, Corpul de Foc şi de Apă al Tatălui şi al Mamei.
Vezi, o, Lanoo, Copilul Radios al Celor Doi, Gloria de o splendoare făra pereche: Spaţiul Strălucitor, Fiul Spaţiului întunecat, care răsare din Profunzimile marilor Ape întunecate. Este Oeaohoo, cel mai Tănăr. El străluceşte precum Soarele. El este Dragonul înţelepciunii, Scânteietor şi Divin; Eka este Chatur, iar Chatur îşi însuşeşte Tri, iar Uniunea îl produce pe Sapta, în care sunt cei Şapte care devin Tridasha, Armatele şi Mulţimile. Iată-l, ridicănd Vălul şi desfăşurăndu-l de la Răsărit la Apus. El ascunde ceea ce este Deasupra şi lasă să se vada Dedesubtul ca Marea Iluzie. El desemnează locurile Fiinţelor Luminoase, schimbă Ceea Ce Este deasupra într-o Mare de Foc fără maluri şi pe Unul Manifestat în Marile Ape.
Unde era Germenele, unde erau atunci Tenebrele? Unde este Spiritul Flăcării care arde în Lampa ta, o, Lanuoo. Germenele este Acela, iar Acela este Lumina, Albul şi Strălucitorul Fiu al Tatălui întunecat si Ascuns.
Lumina este Flacăra rece, iar Flacăra este Focul, iar Focul produce Căldura, care dă Apa – Apa Vieţii în Marea Mama.
Tatăl-Mamă ţese o Pănza, a cărei extremitate superioară este legată de Spirit – Lumina Tenebrelor Primordiale – iar extremitatea inferioara este legata de umbra sa, Materia. Această Pănză este Universul, ţesută cu cele Două Substanţe combinate Într-Una, care este Svabhavat.
Aceasta Pănză se întinde atunci cand Suflul Focului o acoperă; ea se contracta atunci când Suflul Mamei o atinge. Atunci, Fiii se separa si se dispersează pentru a reintra în Sânul Mamei lor, la sfârşitul Marii Zile, pentru a redeveni una cu Ea. Atunci cand Ea se răceşte, devine strălucitoare. Fiii săi se dilată şi se contracta prin propriul lor Sine şi prin Inima lor ei îmbrăţişează Infinitul.
Atunci Svabhavat îl trimite pe Fohat pentru a întări Atomii. Fiecare este o parte a pânzei. Reflectăndu-l pe Domnul ce există prin Sine însuşi”, ca într-o oglindă, fiecare devine, la randul său o lume.

STANTA A IV-a

O, Fii ai Pamantului, ascultaţi-i pe Învăţătorii voştri – Fiii Focului. Aflati ca nu exista nici primul, nici ulilmul, căci totul este Numarul Unic, iesit din Non-Numar.
Invatati ceea ce noi, cei proveniţi din cei Şapte Primordiali, noi,
care suntem nascuti din Flacara Primordiala, am învăţat de la Părintii nostri…
Din splendoarea Luminii – Raza Tenebrelor Eterne – au aparut in Spatiu Energiile trezite; Unicul din Ou. Şasele şi Cinciul, apoi Treiul, Unul, Patrul, Unul, Cinciul, in total de două ori Şapte. Şi accstea sunt Esenţele, Flacarile, Elementele, Constructorii, Numerele, Arupa, Rupa, si Forţa, sau Omul Divin, care este suma lor totală, iar din Omul Divin au emanat Formele, Scânteile, Animalele sacre şi Mesagerii Taţilor Sfinţi conţinuţi în Sfântul Patru.
Era Armata Vocii – Mama Divina a celor Şapte. Scânteile celor Sapte sunt supuşii şi servitorii Primulul, ai Celui de-al Doilea, ai Celui de-al Treilea, ai Celui de-al Patrulea, ai Celui de-al Cincelea, ai Celui de-al Saselea si ai Celui de-al Saptelea dintre cei Şapte. Aceste Scântei sunt numite Sfere, Triunghiuri, Cuburi, Linii si Modelatori, caci astfel se tine Eternul Nidana – Oi-Ha-Hu.
Oi-ha-Hu, care este „Tenebrele”, Cel-Fara-Limite, sau Non-Numarul, Adi-Nidana, Svabhavat, O -ul.
Adi-Sanat-ul, Numarul, caci el este Unul.
Vocea Cuvantului, Svabhavat, Numerele, caci el este Unul si Noua.
„Patratul fara Forma”.
Şi acesti Trei, inclusi in O, sunt Patrul sacru si cei Zece sunt Universul Arupa. Atunci vin „Fiii”, cei Sapte Combatanti, Unul, al Optulea lăsat de-o parte, şi Suflul sau care este Făcătorul de Lumină.
Vin atunci cei Sapte Secunzi care sunt Lipika, produsi de cei Trei. Fiul Respins este Unul. Sorii-Fii sunt nenumarati.

STANŢA a V-a

Cei Şapte Primordiali, Primele Şapte Sufluri ale Dragonului Înţelepciunii, produc la rândul lor, din Suflurile lor Circulare Sacre, Vârtejul Ardent (Turbionul Ardent).
Ei fac din el Mesagerul Voinţei lor. Dzyu devine Fohat, Fiul ager al Fiilor Divini, ai căror Fii sunt Lipikaşii, se învârte în cerc. Fohat este Calul, iar Gândirea Călăreţul. El trece ca un fulger prin norii de foc; el face Trei, Cinci şi Şapte Paşi prin cele Şapte Regiuni superioare şi cele Şapte Regiuni inferioare. El ridică Vocea, cheamă Scânteile nenumărate şi le reuneşte.
El este Spiritul care le ghidează şi le conduce. Atunci când îşi începe munca, el desparte Scânteile din Regatul Inferior, care plutesc şi vibrează de bucurie în lăcaşurile lor luminoase, şi formează Germenii Roţilor. El le plasează în cele Şase direcţii ale Spaţiului şi lasă Una la mijloc – Roata Centrala.
Fohat trasează liniile spiralate pentru a-l uni pe cel de-al Şaselea cu cel de-al Şaptelea – Coroana. O armată de Fii ai Luminii se află la fiecare unghi; Lipikaşii în Roata din Centru. Ei spun: „Acest lucru este bun.” Prima Lume Dumnezeiască este gata: Prima, a Doua. Atunci Arupa Dumnezeiesc se reflectă în Chhaya Loka, Primul Veşmânt al lui Anupadaka.
Fohat face cinci paşi şi construieşte o roată înaripată la fiecare colţ al pătratului pentru cei Patru Preasfinţi şi Armatele lor.
Lipika circumscriu Triunghiul, Prima Fiinţă, Cubul, a Doua Fiinţa şi Pentagonul în Ou. Este Inelul numit „Nu Trece”, pentru cei care coboară şi care urca şi de asemenea pentru cei care, în timpul Kalpei, înaintează către marea Zi „Fii cu noi”. Astfel au fost formaţi Arupa şi Rupa: dintr-o Lumină, Şapte Lumini din fiecare dintre cei Şapte, de şapte ori Şapte Lumini. Roţile supraveghează Inelul…

STANŢA a Vl-a

Prin puterea Mamei Compasiunii şi a Cunoaşterii, Kwan-Yin – „Tripla” Kwan-Shai-Yin, care sălăşluieşte în Kwan-Yin-Tien -, Fohat, suflul Descendenţilor lor, Fiul Fiilor, a chemat din Abisul inferior Forma Iluzorie a lui Sien-Tchan şi cele Şapte Elemente.
Fiinţa Rapidă şi Radioasă produce cele şapte Centre Laya, pe care nimeni nu le va învinge până la Marea Zi „Fii Cu Noi”, şi plasează Universul pe aceste Fundamente Eterne, înconjurând Sien-Tchan cu Germenii Elementari.
Din cele Şapte – mai intâi Unul este manifestat, Şase ascunse; Nouâ manifestate, Cinci ascunse, Patru şi Un Tsan revelate, Doua şi Jumătate ascunse; Şase înainte de a fi manifestate. Unul pus de-o parte. În sfârşit, Şapte Mici Roti se învârtesc, una dând naştere alteia.
El le construieşte după modelul Roţilor mai vechi, plasându-le pe Centrele Neperisabile.
Cum le construieşte Fobat ? El adună Praful de Foc. Formează Bile de Foc, trece prin ele şi în jurul lor, infuzându-le viaţă, şi Ie pune apoi tu mişcare, unele într-un sens, celelalte în sens invers. Ele sunt reci, el le încălzeşte. Ele sunt uscate, el le umezeşte. Ele strălucesc, el le vântură şi Ic răceşte.
Astfel acţionează Fohat, de la un Crepuscul la altul, timp de şapte Eternităţi.
La cea de-a Patra, Fiii primesc ordinul să creeze Imagini: Al Treilea refuză. Doi se supun.
Blestemul este pronunţat. Ei se vor naşte în cea de-a Patra; vor suferi şi vor produce suferinţă. Este Primul Război.
Roţile cele mai Vechi s-au învârtit în jos şi în sus…. Icrele Mamei au umplut totul. Au fost Lupte între Creatori şi Distrugători, şi Lupte pentru Spaţiu, Sămânţa apărând şi reapărând continuu.
Fă-ţi calculele, o, Lanoo, dacă vrei să ştii vârsta exactă a Micii Roţi. Cea de-a Patra sa Rază este Mama noastră. Atinge cel de-al Patrulea „Fruct” al celei de-a Patra Cărări a Cunoaşterii, care conduce la Nirvana, şi vei înţelege, câci vei vedea…

STANŢA a Vll-a

Iată începutul Vieţii sensibile şi fârâ formă. Mai întâi Divinul, Unul ieşit din Spiritul-Mamă, apoi Spiritualul: cei Trei ieşiţi din Unul, cei Patru din Unul şi cei Cinci, de unde cei Trei, cei Cinci şi cei Şapte. Iată Triplul şi Cvadruplul, coborând Fiii, născuţi din Mentalul Primului Domn, cei Şapte Radioşi. Ei sunt cei care sunt tu, eu, el, o, Lanoo, ei, care veghează asupra ta şi asupra mamei tale, Bhumi.
Raza Unica multiplică Razele mai mici. Viaţa precede Forma şi supravieţuieşte ultimului atom. Prin Razele nenumărate, Raza Vieţii, Unica, trece ca un Fir de Aţă prin multe Perle.
Atunci când Unul devine Doi, Triplul apare, iar cei Trei sunt Unul; este Firul nostru, Lanu, inima Plantei-Om numite Saptapama.
Este Rădăcina care nu moare niciodată; Flacăra cu Trei Limbi a celor Patru Fitile. Fitilele sunt Scânteile care emană din Flacăra cu Trei Limbi proiectată de cei Şapte – Flacăra lor – Razele şi Scânteile unei Luni unice reflectate în Valurile agitate ale tuturor Fluviilor Pământului.
Scânteia este agăţata de Flacără prin firul cel mai dezlegat al lui Fohat. Ea călătoreşte prin cele Şapte Lumi ale Mayei. Se opreşte în Prima, şi aici este un Metal şi o Piatră, trece în cea de-a Doua, şi iată – o Plantă; Planta se învolburează prin şapte Transformări şi devine un Animal Sacru. Din atributele combinate ale celor ce preced, Manu, Gânditorul, este format. Cine îl formează? – Cele Şapte Vieţi ale Vieţii Unice. Cine îl completează? – Cvintuplul Lha. Şi cine perfecţionează ultimul corp?- Peştele, Sin şi Soma…
De la Primul Născut, Fiul care îl uneşte pe Veghetorul Tăcut cu Umbra sa, devine mai puternic şi mai radios cu fiecare Transformare. Lumina Solara a dimineţii s-a transformat în strălucirea glorioasă a amiezii.
Iată Roata ta actuală, îi spune Flacăra Scânteii. Tu eşti eu însămi, imaginea mea şi umbra mea. Eu m-am îmbrăcat cu tine şi tu eşti Vahan-ul meu până în Ziua „Fii Cu Noi”, când vei redeveni eu însămi şi alţii, tu însăţi şi eu. Atunci Constructorii, după ce s-au înfăşurat în primul lor înveliş, coboară pe Pământul strălucitor şi domnesc peste Oameni -care sunt ei-însisi…

Acestea au fost, pe scurt, Stanţele publicate de Hellen Blavatsky în Doctrina Secretă, care au fost dezvoltate ulterior de membrii de frunte ai Societăţii Teosofice pe care a înfiinţat-o împreună cu colonelul Olcott.

O concluzie preliminară a acestei analize este următoarea: este evident faptul că în Doctrina secretă, Hellen Blavatsky a folosit informaţii preluate din diferite texte hinduse şi tibetane cu mult timp înainte ca acestea să fi fost cunoscute în Occidentul Europei şi implicit, cu mult timp înainte de a fi traduse în principalele limbi de circulaţie internaţională. De asemenea, este evident faptul că cele expuse în scrierea Hellenei Blavatsky reprezintă efortul unui contactor, clarvăzător, mistic sau iniţiat tibetan denumit prin termenul generic Dzyan, care a accesat cronica akasha pentru a vedea ce s-a petrecut la începutul formării cosmosului.

Faptul că Hellena Blavatsky a avut de înfruntat atâtea probleme şi a fost supusă la ameninţări se datorează cel mai probabil conţinutului ezoteric al textului. Cam acealaşi probleme a întâmpinat o altă cercetătoare celebră de la sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului XX, Alexandra David Neeel, care a avut nevoie de mare tenacitate pentru a fi acceptată în mănăstirile tibetane şi de a obţine texte “secrete”, care nu trebuiau dezvăluite “profanilor”.

Pe de altă parte, trebuie convenit şi faptul că, în mod aproape sigur, nu acesta este textul original al Stanţelor lui Dzyan; cu toate acestea, în cartea Doctrina secretă a Hellenei Blavatsky pot fi decelate influenţe din aceste stanţe, întrucât există informaţii atipice care nu fac corp comun cu o parte din comentariilor autoarei. Aceste influenţe ce provin din stanţele originale sunt destul de uşor de detectat pentru cei familiarizaţi cu filosofia indiană şi tibetană, mai ales cu cei care au studiat textul Cărţii tibetane a morţilor (Bardo Thodol) descoperit şi tradus în limbi de circulaţie internaţională abia în 1923 (Ediţia Evans Wentz) şi concepţia despre Prajna Paramita, texte publicate aşadar la aproape o jumătate de veac după ce Hellen Bllavatsky şi-a publicat cartea.