Autor: Cristian Ganescu

145 – SFÂRŞITUL CICLULUI AL III-LEA După eliminarea lui Hallshithan, Primordialii întunericului au încercat să îşi refacă forţele şi să pornească o nouă ofensivă de recucerire a lumii. De data aceasta, Primordialii întunericului au avut un nou inamic comun: oamenii deveniţi liberi, care-l descoperiseră pe Dumnezeu. În teritoriile devenite libere, oamenii care încercau să reînnoade legătura pierdută cu Unicul Dumnezeu, au format mai multe nuclee. Ei au fost sprijiniţi în continuare de cei din Işşhinghingher. Pentru prima oară în istoria ciclului al treilea, oamenii sclavi, conduşi de către Primordialii întunericului, au devenit mai puţini decât oamenii care se închinau la Unicul Dumnezeu. Primordialii întunericului şi oamenii care încă îi sprijineau erau la doar un pas de o mare înfrângere. În acel moment de cotitură, Primordialii întunericului au ticluit un nou plan, care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi şi mai perdant. De fapt, a fost o adevărată catastrofă planetară. Primordialii întunericului s-au gândit să-l caute în continuare pe Shantiah pentru a-şi consolida puterea. S-au gândit că, o dată cu Shantiah, vor putea fi aduse din haos şi acele fiinţe Lorehh şi Dree care încă nu reuşiseră să se manifeste în lumea materială. În haos încă se aflau – Read More …

144 – ALUNGAREA TARTORELUI Dacă primele două mişcări de eliberare nu au reuşit să-l înfrângă pe Hallshithan, în schimb a reuşit a treia. A treia mişcare de eliberare condusă de o parte din Primordialii întunericului a avut în vedere construirea unei bombe umane, capabilă să-l alunge pe Hallshithan în haos. Construirea unei bombe umane a avut la bază cunoaşterea de către o facţiune a Primordialilor întunericului a unei taine profunde: taina părţii femeieşti şi a părţii bărbăteşti. Taina părţii bărbăteşti şi a părţii femeieşti are la bază existenţa sufletelor duale – a sufletelor pereche: bărbatul şi femeia corespondentă. Bărbatul a fost creat de către Dumnezeu după Chipul şi Asemănarea Sa. Femeia a fost creată de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea bărbatului, prin despărţirea fiinţei omeneşti primordiale în două jumătăţi. În momentul creaţiei, Dumnezeu a luat o „parte” – o „coastă” – din bărbat şi a creat femeia. Femeia este considerată strălucirea – lumina – bărbatului, tot astfel cum Sfântul Duh este considerat Strălucirea sau Lumina lui Dumezeu. Bărbatul şi femeia sunt suflete duale. Fiecărui bărbat din cosmos îi corespunde o femeie şi fiecărei femei îi corespunde un bărbat. În mod normal, dacă nu ar fi intervenit „Cel rău” în Read More …

143 – MIŞCAREA DE ELIBERARE În cele din urmă, cearta Primordialilor întunericului pentru succesiune la domnia supremă a stârnit mânia lui Hallshithan, care şi-a dat seama că oamenii continuă să se certe între ei precum în primul ciclu al cosmosului. Hallshithan s-a supărat atât pe oameni, cât şi pe creaţie şi a fost la un pas de a distruge totul. Pentru a preîntâmpina o astfel de stare de lucruri, unele grupuri ale Primordialilor întunericului s-au coalizat iarăşi, punând la cale eliminarea lui Hallshithan şi trimiterea sa în haosul din care venise. Totuşi, deşi scopul lor era comun, grupurile de Primordiali ai întunericului s-au comportat iarăşi în disonanţă unele faţă de altele. Astfel au apărut trei mari mişcări distincte de eliberare de sub tutela lui Hallshithan. Prima mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care credeau că îl pot înfrânge în luptă deschisă pe Hallshithan. A doua mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului, care au trimis mesageri în cele trei regate, pentru a vesti oamenilor de rând existenţa unicului Dumnezeu. A treia mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care au făcut apel la ceea ce s-ar putea numi „bomba umană”. Read More …

142 – ÎN ABSENŢA LUI SHANTIAH Datorită absenţei lui Shantiah, conducerea marelui regat al răului urma să fie atribuită următorului născut – al doilea om primordial al primei generaţii, Udru. Totuşi, pentru a se obţine definitiva unitate a răului, era nevoie de confirmarea domniei lui Udru de către Shantiah. Shantiah nu şi-a făcut apariţia, precum ceilalţi oameni primordiali ai întunericului, astfel că nu se ştia nimic despre el. Shantiah nu a fost de găsit nicăieri, pe nici un palier al haosului, deşi a fost căutat o perioadă foarte lungă de către fraţii săi de arme – Primordialii întunericului din prima generaţie. Pur şi simplu, Shantiah nu se afla pe cel mai de jos nivel al haosului, acolo unde se presupunea că ar fi trebuit să se afle. El era ascuns în afara razei de percepţie a tuturor Primordialilor întunericului, precum şi a fiinţelor Lorehh sau Dree. Nici măcar Lucifer nu ştia unde se află Shantiah. Pentru Primordialii întunericului se punea o problemă extrem de dificilă: nu aveau ştiinţa continuităţii răului, astfel că le era o frică teribilă că ceea ce se petrecea în lumea materială avea să-l cheme pe marele tartore, Hallshithan, a cărui reşedinţă se afla pe cel mai Read More …

141 – MILLENIUM Datorită faptului că, în acea perioadă, timpul avea alte valenţe decât cele de astăzi, este foarte greu de realizat o cronologie exactă a evenimentelor desfăşurate de-a lungul ciclului al treilea. Dacă am încerca totuşi să stabilim o cronologie a evenimentelor, ar trebui să fixăm o scală imaginară a timpului, care cuprinde o mie de unităţi. Fiecare unitate de timp ar corespunde unui an, iar întreaga perioadă poate fi estimată la o mie de ani – un Millenium. Trebuie totuşi specificat faptul că un an din acea perioadă corespunde cam unui mileniu din ziua de astăzi. Millenium-ul a debutat o dată cu apariţia palierului cuantic material. În anul 1 al Millenium-ului a avut loc naşterea lui Abel şi Cain. În următorii doi ani, s-au născut principalele linii de descendenţi, iar până în anul 50, mare parte a globului terestru era deja populat. Veacul fericit a durat până prin anul 100 al Millenium-ului. Începând cu anul 100 s-a făcut simţită activitatea fiinţelor Lorehh eterice, prin anul 150 s-a intensificat activitatea fiinţelor Lorehh sexuale, iar începând din anul 200 s-a accentuat activitatea fiinţelor Dree. Prin anul 300, Adam a plecat în regiunile înalte, unde a înfiinţat Centrul de Putere al Read More …

140 – MIAZĂNOAPTEA Prin intermediul Primordialilor întunericului, răul s-a revărsat, pur şi simplu, în lumea materială. Vechile teritorii formatate odinioară de Lorehh şi Dree au fost preluate de către Primordialii întunericului, care au devenit astfel stăpâni absoluţi ai acestora. Nu se poate spune că fiinţele Lorehh şi Dree au devenit, la rândul lor, sclavi ai Primordialilor întunericului, precum oamenii, ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o unitate de interese. Fiinţele Lorehh şi Dree au început să acţioneze în paralel cu Primordialii întunericului, urmărind aceleaşi deziderate. Lorehh şi Dree se aflau sub conducerea propriilor conducători de „naţiuni” îngereşti răzvrătite. Atât Primordialii întunericului, cât şi fiinţele Dree sau Lorehh, urmăreau ieşirea cât mai grabnică din starea nefastă pe care, eoni nesfârşiţi, o experimentaseră în haos – cea de cădere continuă. Prin venirea Primordialilor întunericului în lumea materială s-a format complet principalul Centru de Putere al întunericului – Centrul de Putere de la Miazănoapte sau, pe scurt, Miazănoaptea -, care era situat în regiunea dintre Tigru şi Eufrat. În următoarea etapă a expansiunii răului, s-au format noi centre de putere ale întunericului în toate teritoriile deja ocupate auric, pe toată suprafaţa planetei – copii ale Centrului de Putere principal de la Miazănoapte. Read More …

139 – ZEII ETERICI Cu toată opoziţia misionarilor Celor curaţi şi a Primordialilor Luminii, capetele de pod ale Celui rău în lumea materială s-au întărit considerabil. Teritoriile formatate magic de fiinţele Lorehh şi Dree s-au extins foarte mult, astfel că o mare parte din suprafaţa populată a pământului a fost ocupată de „Cel rău”. Cam la jumătatea ciclului al treilea, s-a ajuns la o diferenţiere calitativă a teritoriilor de pe suprafaţa pământului fizic. Pământul a fost astfel împărţit în trei tipuri de teritorii. Primul tip era alcătuit din ţinuturile libere, neocupate (neformatate) auric de către fiinţele Lorehh şi Dree; în aceste ţinuturi nu exista o populaţie prea mare, datorită faptului că, pe fondul infuzării răului în natură, mediul se degradase considerabil. În zonele libere nu mai creşteau decât buruieni, ciulini şi mărăcini. Copacii şi întreaga vegetaţie deveniseră chirciţi şi sfrijiţi, ca după un război nuclear. Nu mai existau fructe şi plante bune pentru hrană, precum în Veacul fericit. Al doilea tip era compus din acele teritorii formatate de către fiinţele întunericului – Lorehh şi Dree. Ele erau situate în diferite locuri ale lumii, ca nişte enclave (cele mai mari ajunseseră la dimensiunea unei ţări medii), în care se menţinea o Read More …

138 – ILLIRIN Când au înţeles aceste aspecte, misionarii Celor curaţi au renunţat la luptă şi s-au retras în perimetrul Işşhinghingher-ului. Din păcate, mare parte dintre ei nu s-au mai putut întoarce în Işşhinghingher, datorită diferenţei de vibraţie energetică între structura aurică proprie, pe care au dobândit-o în urma războaielor purtate cu „Cel rău”, şi structura celor care rămăseseră curaţi. Acei misionari care s-au întors virusaţi auric de pe câmpul de luptă însângerat al lumii materiale au constituit un alt Centru de Putere, care poartă numele de Lirakashin. Centrul de Putere Lirakashin este situat tot în perimetrul vechiului Işşhinghingher, dar este diferit de acesta. Se poate spune că în acel perimetru se află două locuinţe distincte, formate din energii relativ asemănătoare – apropiate ca vibraţie, dar nu identice. Este ca şi cum peste structura energetică a vechiului Işşhinghingher s-a suprapus o altă structură, formată dintr-o energie uşor diferită (ceva mai materializată). Din punctul de vedere al profunzimii cuantice, se poate spune că Lirakashinul este situat în faţa Işşhinghingherului, dar din punct de vedere spaţial se poate spune că este suprapus peste acesta. Işşhinghingherul şi Lirakashinul au fost construite din elemente ale creaţiei de la momentul respectiv. Nici o fiinţă omenească Read More …

137 – CONTRAOFENSIVA Prima grijă a Celor curaţi din Işşhinghingher a fost să trimită misionari la câmpie, în toate teritoriile locuite de oameni. Au fost aleşi cei mai buni dintre toţi şi cei mai impunători ca putere şi tărie, pentru a face faţă oricărei adversităţi. Datorită capacităţilor pe care le aveau – sidhhisurile – misionarii Işşhinghingher-ului s-au manifestat în palierul cuantic fizic cu aceeaşi structură corporală ca şi fraţii lor pe care doreau să-i salveze. Trupul lor era format din materie ideală (luminoasă), dar se puteau materializa oricând, ca şi cum ar fi fost oameni obişnuiţi. La câmpie (în partea de sud a globului terestru), lucrurile stăteau extrem de prost. Sub influenţa fiinţelor Lorehh şi Dree, oamenii, strânşi în comunităţi mai mari sau mai mici, se luptau fără încetare unii cu alţii, îşi distrugeau sursele de hrană (ogoarele, grădinile, livezile şi păşunile) şi îşi batjocoreau femeile, ceea ce nu se mai pomenise vreodată în cosmosul lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se mai petrecuse niciodată, în nici un palier cuantic şi în nici un ciclu cosmic. Fiecare comunitate era condusă de o regină-veneră, care era, în acelaşi timp, purtătoare de cuvânt al unei fiinţe Lorehh sau Dree. Regina era ajutată de Read More …

136 – PĂMÂNTUL FĂRĂ PĂCAT În opoziţie cu Fiii Luminii, „Cel rău” poate fi chemat în palierul cuantic material doar prin încălcarea repetată a Ordinii cosmice de către oameni. Nici „Cel rău” nu poate veni nechemat, dar cei care-l pot chema sunt oamenii. Doar oamenii, prin emiterea unor energii pharismah întunecate, în dezacord cu Ordinea cosmică, au puterea de a-l chema pe „Cel rău” din haosul în care dormitează. Doar oamenii, prin fapte aflate în dezacord cu Ordinea cosmică, îi pot acorda „votul de investitură” şi-l pot invita pe „Cel rău” în casele şi în inimile lor. Prin activitatea ocrotitoare a îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii şi, în special, a Prinţului Işşhion, s-a creat în acel perimetru al Centrului de Putere al Luminii, o enclavă energetică uimitoare, în care s-a menţinut, în statu quo, starea creaţiei incipiente. Pur şi simplu, peisajul aproape pardiziac al perimetrului respectiv a fost păstrat la nivelul de rezonanţă compatibil cu cel al oamenilor care-l ocupaseră. În timp ce restul pământului continua să se metamorfozeze datorită pătrunderii răului în natură, acel loc a rămas neschimbat. Deşi, de-a lungul vremurilor, Pământul s-a densificat progresiv, acel perimetru a rămas neschimbat, ca în momentul în care protopărinţii au pătruns Read More …

135 – CEI CURAŢI În timp ce oamenii obişnuiţi, în marea lor majoritate, au aderat, într-un fel sau altul, la fiinţa răului, devenind sclavi, cei care încă nu făptuiseră răul în lumea materială, conduşi chiar de Adam, au migrat în nord. Ei au plecat din teritoriul situat între Tigru şi Eufrat, situat la câmpie, şi au migrat spre locurile înalte, situate în partea de nord a globului terestru. În acele locuri înalte, răul nu-şi întinsese tentaculele, astfel că natura păstra caracteristicile paradiziace pe care le avea la început. Oamenii care i-au urmat pe protopărinţi pot fi denumiţi Cei curaţi. Ei erau primii născuţi din liniile principale de descendenţi, care nu au păcătuit niciodată. Datorită calităţilor deosebite ale corpului duh, Cei curaţi aveau capacităţi pe măsură – “puteri”: siddhisuri. Ei puteau porunci naturii, puteau tămădui doar prin atingere, puteau păşi pe ape sau prin foc etc. Întregul grup condus de Adam, s-a stabilit în partea de nord a pământului fizic de atunci, undeva pe teritoriul României de astăzi – sau, mai corect spus, într-un loc ce corespunde cu teritoriul de astăzi al României. În acea perioadă de timp, existau alte coordonate geografice şi alte forme de relief; de atunci, pământul s-a Read More …

134 – ZEUL SALVATOR În cadrul regatelor deja formate prin activitatea fiinţelor Lorehh şi Dree, aveau loc nenumărate ceremonii şi ritualuri, la care se adunau toţi membrii comunităţii. În cadrul ceremoniilor, se întărea legătura oamenilor-sclavi cu fiinţele Lorehh sau Dree. Legătura era concretizată prin punerea, la toţi membrii comunităţii, a peceţii luciferice. În cazul în care pătrundeau pentru prima oară într-un regat formatat de către fiinţele Lorehh sau Dree, oamenii erau iniţiaţi de acea fiinţă Lorehh sau Dree, astfel că li se redeşteptau amintirea ancestrală de corp duh. Totuşi, această amintire nu era completă, în sensul că îşi aminteau doar o porţiune a trecutului. Oamenii îşi aminteau doar reîncarnările din ciclul cosmic anterior, de pe Perfer, fără însă a-şi reaminti momentul în care au fost creaţi de către Unicul Dumnezeu. Oamenii îşi aminteau doar vag despre o fiinţă luminoasă, pe care o cunoscuseră în ciclul trecut, pe Perfer şi pe care o considerau drept creatorul absolut. Fiinţele Lorehh şi Dree explicau, în cadrul ceremoniilor de iniţiere, şi ulterior, în cadrul tuturor serbărilor şi ritualurilor, că acea fiinţă luminoasă şi omnipotentă se va manifesta iarăşi în lumea materială, iar atunci regatul se va mări considerabil, astfel că toţi vor trăi fericiţi. Read More …

133 – SEMIZEII O categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre fiinţele Dree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de mare, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi. Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din palierele cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din palierul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor („uriaşii din vechime”, după cum sunt numiţi în scrierile din antichitate), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. În marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurăţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. În cele din urmă au fost distruşi, Read More …

132 – CULTUL REGINEI VENERĂ Aşadar, în perioada despre care este vorba, la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment – adevăraţi “zburători” şi “zburătoare” („sucubi” şi „incubi”, după cum erau denumiţi prin Evul Mediu) cu ochii ce emiteau văpăi negre, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. La rândul lor, prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe Read More …

131 – TEMPLELE ETERICE Concomitent cu procesul de sparge al palierelor cuantice şi realizarea scurtăturilor, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu palierul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă „inovaţie” importantă: au construit primele temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii erau chemaţi să venereze noii conducători transfizici, care au fost denumiţi ulterior prin termenul de zei (termenul de zeu se aplică doar oamenilor primordiali din primele două generaţii, care acţionau cam la fel ca fiinţele Dree şi Lorehh). Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost însă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme – la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice (eterice) impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. Într-un fel, se poate spune că templele eterice erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile de acest tip erau observate de oamenii ce locuiau acele teritorii. Templele energetice aveau cele mai diferite aspecte. De altfel, templele fizice din Read More …

130 – SPAȚIUL VITAL Cu cât au preluat mai multă energie de la oameni, cu atât fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat mai des la nivelul lumii materiale. Procesul manifestării fiinţelor Lorehh şi Dree în lumea materială s-a realizat în două mari etape. În prima etapă, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat după circuitul cunoscut: de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh au fost chemate în lumea materială prin “e-mailurile“ oamenilor – energiile pharismah întunecate. Energiile pharismah întunecate au fost aspirate prin nucleul pământului, care este mama tuturor întunecimilor, au făcut conexiunea cu haosul şi s-au transformat în raze de creaţie. Razele de creaţie au penetrat iarăşi cosmosul material la periferie. Prin razele de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree au pătruns în lumea materială. Procesul respectiv a fost identic cu cel al întrupării oamenilor. În a doua etapă, care a început atunci când răul s-a acumulat în mod dramatic, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat direct în lumea materială, prin spargerea efectivă a palierelor cuantice, astfel că nu a mai fost necesar să urmeze traseul incomod al razelor de creaţie. O rază de creaţie nu poate intersecta palierul cuantic material decât pe la periferie. În mod concret, spargerea palierelor cuantice Read More …

129 – JOCURI NEVINOVATE Fireşte, oamenii din jur, care încă locuiau în vechile comunităţi, veneau să vadă “minunea” şi nu puţini alegeau să rămână în noul ecosistem paradiziac. Pe măsură ce veneau tot mai mulţi membri, era nevoie de tot mai multă hrană, de tot mai multe întocmiri vegetale plăcute la vedere şi bune la gust şi de o organizare eficientă a ecosistemului. Astfel, teritoriul formatat auric de către fiinţele Lorehh eterice s-a extins. Acesta a fost procesul prin care fiinţele Lorehh au luat locul zaurdarilor, instalându-se în noul teritoriu. Încetul cu încetul, suprafaţa pământului a fost pigmentată cu tot mai multe astfel de regate pseudoparadiziace, create în mod artificial. Oamenii s-au adunat în aceste regate datorită faptului că, pe fondul intruziunii răului, mediul şi, mai ales, vegetaţia din zonele libere – creaţia minunată a lui Dumnezeu – începuseră să pălească. Acelaşi fenomen s-a repetat, pe o altă scară, şi în cazul fiinţelor Lorehh sexuale. Fiinţele Lorehh sexuale au adus „jocul” sexual. Bărbaţii au descoperit astfel că, în afara creării unor întocmiri de vegetaţie plăcute la înfăţişare şi la gust, mai există un mod plăcut de petrecere a timpului liber. Serbările câmpeneşti au degenerat astfel în ritualuri orgiastice. Până în Read More …

128 – SUNETELE CREATOARE DE ÎNTOCMIRI Procesul descris anterior are nevoie de o scurtă exemplificare. Aşa cum a fost menţionat, omul, creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, are capacitatea de crea prin intermediul sunetelor modulate informaţional. În Edenul eteric, Adam poruncea naturii să se dezvolte. Ceea ce spunea el, aşa se realiza. De fapt, prin poruncile sale, Adam emitea sunete modulate informaţional. Aceste sunete erau creatoare de Întocmiri – de natură. Ceea ce dorea primul om, se realiza prin aportul energetic al spiritelor naturii bune, zaurdarii. Vechile întocmiri ale mediului, natura paradiziacă a lui Dumnezeu, erau formate din emisiile energetice ale spiritelor bune ale naturii. Spiritele bune ale naturii au reprezentat baza naturii create de către Dumnezeu. Din spiritele naturii – din emisiile lor energetice – s-au creat toate întocmirile naturii, pe toate palierele cosmosului. După formarea palierului cuantic material, urmaşii lui Adam au avut aceleaşi capacităţi, dar mult diluate. Totuşi, chiar şi aşa, sunetele modulate informaţional emise de urmaşii lui Adam, încă erau creatoare de Întocmiri. Aceste capacităţi ţineau de calitatea deosebită a corpului duh cu care oamenii veneau la întrupare: ceea ce spuneau, se realiza în mod efectiv. Când oamenii emiteau un sunet, emiteau şi o energie Read More …

127 -PRINCIPIUL VENEREI Sub influenţa tot mai accentuată a fiinţelor Lorehh, întreţinând relaţii sexuale cu din ce în ce mai mulţi bărbaţi, femeile s-au modificat atât la nivelul auric, cât şi la nivelul trupului material. Într-un fel, se poate spune că noul mediu – natura întreţinută artificial – şi-a pus amprenta asupra structurii aurice şi corporale a femeilor. Trupurile femeilor au dobândit o frumuseţe ireală şi, întrucâtva, artificială. Femeile au devenit adevărate zeiţe. Acest eveniment, demn de luat în seamă, este punctat de Vechiul Testament, dar şi de alte cărţi din vechime, printre care şi de Cartea lui Enoch, care afirmă că în acele vremuri, femeile s-au făcut din ce în ce mai frumoase. Fireşte, şi înaintea intervenţiei Lorehh sexuale, femeile erau foarte frumose, dar acea frumuseţe era perfect naturală, fără nimic artificial. Înaintea intervenţiei fiinţelor Lorehh sexuale, femeile erau reflectarea Edenului dintru începuturi. Prin formarea noilor pseudoparadisuri conduse de Lorehh sexuale, au apărut femei (vampe), a căror frumuseţe tăia răsuflarea. Datorită frumuseţii lor, femeile au început să fie venerate, într-un mod destul de puţin onorabil, de către bărbaţi şi nu numai. Chiar şi fiinţele Lorehh (şi, mai târziu, fiinţele Dree) au atentat la ele, într-un proces procreativ ce a Read More …

126 – NOII CUCERITORI Problema a devenit şi mai gravă în momentul în care fiinţele Lorehh eterice au început să se lupte între ele, pentru cucerirea a cât mai multor adepţi. La rândul lor, la îndemnul fiinţelor Lorehh, oamenii au început să se lupte între ei pentru cucerirea de „spaţii vitale”. Cu cât creştea numărul oamenilor, cărora le era aplicată pecetea luciferică de către o fiinţă Lorehh, cu atât pseudoparadisul artificial se extindea. Datorită faptului că un rău cheamă la viaţă un alt rău şi mai mare, acţiunea oamenilor, combinată cu cea a spiritelor rebele ale naturii – Lorehh eterice -, a chemat la viaţă, din haos, prin sintonie, fiinţe ale răului mult mai puternice decât până în acel moment. Chemarea unor fiinţe Lorehh mult mai puternice şi mai rele din haos s-a desfăşurat la fel ca în cazul oamenilor. După cum a fost menţionat, la începutul ciclului au fost chemate la întrupare, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţe omeneşti din haos. Aceste fiinţe omeneşti trăiseră în ciclul cosmic anterior, pe Perfer, dar nu făptuiseră în mod direct răul; ele erau, dacă se poate spune astfel, victime ale condiţiilor din acel ciclu. Cu cât răul s-a extins în lumea oamenilor, Read More …

125 – ENCLVELE PSEUDOPARADIZIACE O fiinţă Lorehh eterică nu avea capacitatea de a crea, prin propria sa putere, o zonă paradiziacă. Pentru a crea în mod artifical o zonă paradiziacă, fiinţa Lorehh trebuia să preia puterea (energia) oamenilor. Lorehh putea doar să canalizeze energia preluată de la oameni, nu să emită energie proprie. Puterea (energia) era preluată de la oameni în urma ritualurilor de „înfrăţire”, ce presupuneau aplicarea peceţilor luciferice. Când oamenii au fost de acord cu propunerea fiinţei întunecate, au emis, invariabil, şi o energie pharismah întunecată, care a urmat traseul cunoscut: a fost absorbită prin centru pentru a reapărea la periferie. Cu fiecare pharismah întunecată, se amplifica cumulul de energie preluat de la oameni, iar puterea fiinţei Lorehh creştea în mod proporţional. Fiinţele Lorehh se adresau oamenilor cam în felul următor: „După cum vedeţi, în jurul vostru natura se deteriorează; în curând nu o să mai aveţi hrană. O să îmbătrâniţi foarte rapid şi, în final, o să muriţi. Dar eu vă voi salva. Veniţi aşadar în paradisul creat de mine; cu cât veţi veni mai mulţi, cu atât paradisul va fi mai amplu şi mai vast, iar hrana va fi din abundenţă. Trupurile voastre nu vor îmbătrâni Read More …

124 -CREAȚIA FALSĂ În prima perioadă a existenţei palierului cuantic material, îngerii din ierarhia Fiilor luminii se manifestau în lumea materială şi vorbeau, faţă în faţă, cu oamenii. Precum Fiii Luminii se manifestau în trupurile lor de lumină, tot astfel Fiii întunericului – fiinţele Dree şi Lorehh – au dobândit capacitatea de a se manifesta în trupurile lor energetice la nivelul lumii materiale. Atât Fiii Luminii, cât şi Fiii întunericului erau observaţi de toţi oamenii întrupaţi. Dacă îngerii din ierarhia Fiilor Luminii (inclusiv spiritele naturii bune) se puteau manifesta direct, cei din ierarhia Fiilor întunericului (Lorehh şi Dree) se manifestau doar de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh şi Dree locuiau în haos, dar nu puteau pătrunde în lumea materială decât de-a lungul razelor de creaţie deschise de oamenii întrupaţi. Pentru ei, nu exista decât o singură cale de a pătrunde în lumea materială: prin razele de creaţie. De câte ori un om întrupat era sfătuit, direct, de către un spirit bun al naturii sau de către un înger din ierarhia Fiilor luminii cu privire la un subiect, se înfiinţa, în partea opusă, şi un Fiu al întunericului: Lorehh sau Dree. În momentul în care se manifesta îngerul, apărea şi Read More …

123 – EPOCA SCLAVAGISTĂ Urmaşii protopărinţilor, aduşi la viaţă prin încrucişarea principalelor linii genealogice, au căzut destul de rapid în mrejele Celui rău. Cu fiecare faptă rea, în dezacord cu Planul lui Dumnezeu, urmaşii de trup ai protopărinţilor s-au depărtat de Dumnezeu şi de prezentul continuu, pentru a se înfunda în trecut, chemând la viaţă amintirea. Pe măsură ce faptele rele s-au acumulat, iar karma cosmosului fizic a devenit tot mai întunecată, mediul fizic (clădit pe fundamentul vechilor Întocmiri) a cunoscut o tendinţă din ce în ce mai accentuată de materializare. Au apărut elemente chimice noi, care au conferit materiei primare o doză accentuată de densificare. Concomitent, pe fondul modificărilor mediului, oamenii de pe toată suprafaţa pământului s-au reunit în primele comunităţi. Iniţial, răul a făcut breşe prin intermediul acelor oameni care au dorit – şi chiar le-a plăcut – să-i stăpânească pe ceilalţi. Oamenii din această categorie au manifestat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, atributele Celui rău. Ei au devenit sămânţa cea rea. Prin emisiile energiilor pharismah întunecate, aceşti oameni au creat noi raze de creaţie între lumea materială şi haos, acolo unde era sălaşul Celui Rău. Oamenii din sămânţa cea rea s-au comportat precum un virus Read More …

122 – TIMPURILE FERICITE ALE ÎNCEPUTULUI Următoarele imagini din trecutul îndepărtat, pe care Eugen le-a văzut în cronica akasha (denumită de el „Camera cu Draperii”), s-au desfăşurat, după toate probabilităţile, la începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, pe Protopământ. Totul este strălucitor, culorile sunt vesele şi scânteietoare. La marginea unei văi întinse se află un lac de mari dimensiuni, cu ape verzui, transparente. Prin apele verzui ale lacului se distinge un şarpe cu lungimea de aproximativ 20 de metri, cu pielea lucioasă, fără solzi, gura cu dinţi mici, ochii mari şi foarte inteligenţi. Alături de şarpe, mai există şi alte vietăţi, animale de culoare violetă, asemănătoare pinguinilor, broaşte asemănătoare ţestoaselor de astăzi, a căror carapace măsoară aproape 15 metri în diametru. Malul lacului este acoperit de nisip de culoare galbenă, culoarea lămîii, care contrastează cu pământul negru din jur. Pământul negru este acoperit de o vegetaţie bogată: mii de flori, de toate culorile, arbuşti cu fructe mici, ovale şi pomi fructiferi uriaşi, ale căror trunchi măsoară cel puţin treizeci de metri în diametru şi a căror coroană este plină de frunze şi fructe. Printre copacii imenşi forfotesc animale gigantice – ceva între girafe şi dinozauri, care se hrănesc ridicându-şi Read More …

121 – VEACUL FERICIT Adam şi Eva păreau că nu ating solul material, părând că plutesc la mică distanţă de acesta. Spre deosebire de părinţii lor, Cain şi Abel puteau păşi pe pământ. Cei doi fraţi nu depăşeau cu mult 1, 90 centimetri, dar erau extrem de musculoşi. Dacă, din punctul de vedere al perfecţiunii trupului, Adam poate fi comparat cu modelul Apollo din mitologia antică grecească, Abel şi Cain pot fi comparaţi cu modelul Hercule. Ei erau extrem de musculoşi şi de bine proporţionaţi. Trupurile culturiştilor de astăzi sunt palide umbre faţă de trupurile impresionante ale lui Abel şi Cain. Cei doi fraţi semănau întrucâtva: aveau amândoi părul negru şi nu prea lung, fiind purtat cu breton pe frunte; unele porţiuni erau creţe, aproape sârmoase, alte porţiuni erau doar ondulate, altele erau perfect drepte, într-o neorânduială aproape savantă. Cei doi fraţi aveau sprâncene foarte groase, ochii mult mai mici decât părinţii lor, cu iris şi cristalin, nasul cam borcănat, cu nări proeminente, buze groase, dinţi albi, puternici şi întrucâtva ascuţiţi. Abel şi Cain au fost primii oameni cu canini. Abel şi Cain aveau puteri fizice extrem de mari: materia nu era un obstacol în calea lor: puteau smulge copaci Read More …