ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CARPO-DACII Ţinutul Galben, care a fost locuit de oameni blonzi, nu putea fi decât Dacia. Centrul de comandă al Daciei era în zona Munţilor Orăştie, iar capitala politico-administrativă şi religioasă era la Sarmizegetusa Regia. Întemeietorul liniei genealogice a oamenilor blonzi, diferiţi oarecum de oamenii “roş”, a fost Dakhia; din numele său a derivat ulterior cuvântul Dacia. Ulterior numele său a fost purtat şi de urmaşii săi. Bazându-se pe informaţiile furnizate de autorii antichităţii, majoritatea cercetătorilor moderni a presupus că denumirea străveche de daci a fost daoi, care derivă fie din termenii indoeuropeni dhawo-s sau dhau-ko-s care înseamnă “lup”, fie din termenul dhau – care înseamnă “a sugruma”. Unii cercetători au mai adus în discuţie formele davus, dakoi, daos şi dauna, care, în mare, au cam acelaşi sens. (14) Totuşi, iar acesta este un aspect cât se poate de important, într-un lexicon grecesc realizat în secolul al V-lea înainte de Iisus Hristos, cuvântului daoi îi corespunde termenul grecesc de “lumină”, ceea ce schimbă radical datele problemei, dat fiind faptul că sensul cuvântului se aproprie astfel de caracteristica definitorie a cuvintelor “avi” şi “rohman”. Sensul de lumină acordat cuvântului daoi defineşte mult mai exact caracteristica principală a dacilor Read More …
Autor: Cristian Ganescu
CUFĂRUL CU ESEURI – 40
40 – PRINCIPATELE OCROTITOARE (2) Un rol aparte, printre Principii Ocrotitori îl ocupă şi cel denumit în lumea oamenilor Îngerul Morţii. Departe de a fi identificat cu acel stupid însemn pământesc al „Doamnei cu coasa”, Îngerul Morţii este un înger foarte frumos, de 2,5 metri înălţime, cu părul negru ca pana corbului, ochii căprui, foarte frumoşi şi foarte expresivi, faţa albă şi buzele pline. Răspândeşte un parfum într-adevăr deosebit, iar rezonanţa sa aurică este foarte înaltă. Sub comanda Îngerului Morţii se află miliarde şi miliarde de fiinţe îngereşti cu diferite funcţii: Îngeri întrupători sau destrupători (un fel de îngeri-paramedici), Îngeri Veghetori de diferite categorii. În funcţie de nivelul evolutiv al omului care se destrupează sau se întrupează se aleg şi Îngerii întrupători sau destrupători, precum şi Îngerii Veghetori. Un alt Principe Ocrotitor este Îngerul Uriel, a cărui activitate se desfăşoară cu precădere la nivelul cosmic. Îngerul Uriel se ocupă de dinamica corpurilor cereşti. Oamenii pot trăi pe Pământul fizic datorită faptului că Îngerul Uriel supraveghează mecanica corpurilor cereşti. Orice derogare de la mecanica cerească înseamnă stingerea Pământului ca planetă fizică. Fără activitatea Îngerului Uriel, Pământul ar fi bombardat zilnic de asteroizi şi de meteoriţi. Aparent, activitatea Îngerului Uriel este distinctă Read More …
ARDEALUL, MOLDOVA ŞI VALAHIA
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ARDEALUL, MOLDOVA ŞI VALAHIA Denumirile prin care a fost desemnat arealul carpato-danubiano-pontic sau diferite regiuni ale sale – precum România, Dacia, Vlahia, Oltenia, Transilvania, Moldova (dar şi multe altele) – sunt cuvinte neaoşe, extrem de vechi, care, la origine, i-au desemnat pe întemeietorii de linii genealogice. Etimologiile denumirilor indică cu precizie care a fost realitatea istorică. Ulterior, la începutul evului mediu, aceste denumiri au fost preluate de cronicari, care le-au menţionat în diferite documente de cancelarie într-o formă fonetică mai mult sau mai puţin apropiată de cea originală. Istoricii moderni au considerat, în mod eronat, că apariţia cuvântului respectiv a coincis cu prima menţiune documentară, astfel că au stabilit etimologii în funcţie de limbile în care au fost scrise documentele. A rezultat un şir lung de deducţii false, bazate pe atribuirea unor etimologii greşite. În această categorie intră denumirile Ardeal, Transilvania sau UngroVlahia. Cele trei denumiri au apărut în documentele de cancelarie maghiare de la începutul evului mediu, fiind apoi preluate de documentele bizantine, papale, turceşti etc. Astfel, termenul Ardeal a fost la origine un termen neaoş, dar care a fost folosit apoi, într-o traducere aproximativă, de triburile migratoare maghiare: Erdely. Transilvania provine de la Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 41
41 – PRINŢUL POPORULUI În afara fiinţelor îngereşti cu atribuţiuni la nivelul întregii Terre aurica, există şi fiinţe îngereşti care au ca atribuţiuni bunul mers al lucrurilor în anumite zone locuite de oameni. Printre aceste înalte fiinţe îngereşti se numără şi Îngerul Poporului sau, după cum este numit de fiinţele din lumea eterică Prinţul Poporului. În cele ce urmează nu va fi vorba decât despre Prinţul Poporului Român. Prinţul Poporului Român este o înaltă fiinţă îngerească, care nu are formă umanoidă. Într-un fel, se poate spune că „trupul” său spiritual – fiinţa sa aurică – ocupă spaţiul fizic ocupat de Poporul Român. Uneori, în anumite momente, Prinţul Poporului Român se poate manifesta printr-o formă concretă, non-umană, a unui ciclon de 2 metri diametru şi de aproape 20 de metri înălţime, ce pare a se forma instantaneu din toate elementele naturii. Când vorbeşte, vocea lui este foarte liniştitoare, calmă, ca o şoaptă. Pare că vocea sa provine de la toate elementele din jur. Uneori, la marile evenimente, vocea sa bubuie ca un tunet şi face să vibreze toate particulele elementelor din jur (atât în lumea eterică, cât şi în lumea infraeterică). Prinţul Poporului Român stăpâneşte auric peste întregul teritoriu ocupat de Read More …
VLAHIILE NEGRE
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE VLAHIILE NEGRE În arealul carpato-danubiano-pontic au existat şi teritorii care au primit epitetul “negre”. Aceasta înseamnă că acea categorie de oameni ai cerului, definiţi anterior ca fiind “negri” au întemeiat la rândul lor enclave sau ţări. De altfel, multe dintre ţările “albe” sau “neutre” din acea perioadă au avut drept conducători oameni negri – sau, oricum, aşa erau văzuţi de contemporani, datorită pigmentului pielii. Chiar dacă au primit epitetul “negru”, oamenii cerului din această categorie nu erau aserviţi forţelor întunericului, aşa cum s-ar putea crede la o analiză superficială. De-a lungul secolelor, oamenii negri au parcurs un proces de autoîmbunătăţire, de elevare spirituală constantă, astfel că în perioada existenţei ţărilor “negre” nu mai erau atât de întunecaţi la fire precum erau la chip. În era creştină, datorită faptului că, într-un fel sau în altul, au intrat sub influenţa lui Iisus Hristos, adică s-au creştinat, cei negri la chip s-au luminat progresiv, astfel încât în ziua de astăzi nu mai există o astfel de populaţie. Printre cei care au făcut parte din categoria oamenilor negri a fost, fără nici o îndoială, Negru Vodă, adevăratul întemeietor al Ţării Româneşti, considerat de istoriografie a fi fost un personaj “legendar”. Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 42
42- SPIRITELE NATURII (1) La fel ca în cazul fiinţelor îngereşti, în funcţie de criteriul principal de clasificare, spiritele naturii pot fi împărţite în două mari categorii. De-o parte spiritele bune ale naturii care respectă Planul lui Dumnezeu. De cealaltă parte pot fi situate spiritele rebele ale naturii, care l-au urmat pe Lucifer în revolta contra Planului lui Dumnezeu. Rolul spiritelor bune ale naturii este legat exclusiv de natură. În lumea eterică, aceste fiinţe poartă numele de „suflete ale naturii”. Tot în lumea eterică, spiritele naturii mai sunt numite „Legi ale naturii”. Numele lor din lumea eterică este Zaurdari – adică locuitori ai Zaurdariei (Zaurdaria este numele dat lumii eterice de spiritele naturii înseşi; uneori, prin Zaurdaria este desemnat Edenul eteric, locul creaţiei primilor oameni). Natura este animată, are un suflet, iar esenţa acestui suflet este formată din Zaurdari – fiinţele care au grijă de ea. Denumirea de spirite ale naturii va fi folosită în continuare doar datorită unei tradiţii străvechi, perpetuate în lumea oamenilor. Spiritele naturii sunt „sufletul naturii”, în sensul că se îngrijesc de tot ce înseamnă natură în lumea materială – de la apă, aer sau pământ la formele de relief, la vegetaţie, la ploaie, zăpadă, grindină Read More …
ROMAN ŞI VLAHATA
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ROMAN ŞI VLAHATA Chiar şi în evul mediu locuitorii arealului carpato-danubiano-pontic erau conştienţi de faptul că formează o etnie spirituală şi etnică distinctă; datorită inamicilor şi veneticilor, această etnie a fost despărţită o lungă perioadă de timp, dar dorinţa de reunificare a fost prezentă permanent de-a lungul secolelor în straturile cele mai adânci ale psihismului individual şi colectiv al membrilor. Folosind terminologia modernă se poate afirma cu deplin temei că a existat dintotdeauna o conştiinţă etnică şi spirituală clar definită a etniei româneşti; conştiinţa nu s-a format de-a lungul secolelor, aşa cum afirmă adesea concepţia istoriografică de factură materialistă, ci a existat de la început, de când oamenii cerului au început să populeze teritoriul carpato-danubiano-pontic. Fireşte, nu a existat o conştiinţă românească în sensul actual al cuvântului, ci o conştiinţă de etnie spirituală: locuitorii ştiau că sunt oameni ai cerului, născuţi din întemeietori comuni. Faptul că există şi a existat dintotdeauna o unitate etnico-spirituală între locuitorii arealului carpato-danubiano-pontic, precum şi o conştiinţă de neam, poate fi argumentată în mod suplimentar făcând apel la o scriere din evul mediu, cunoscută sub denumirea de Cronica Moldo-Rusă, o cronică scrisă în limba slavonă, apărută între anii 1504-1510, care a Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 43
43- SPIRITELE NATURII (2) De-a lungul timpului, spiritele naturii au primit diferite denumiri. De exemplu, în Evul Mediu, spiritele naturii au fost denumite în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea; spiritele naturii care acţionează în elementul pământ au primit numele de gnomi, cele care acţionează în elementul aer au primit numele de silfe sau elfi; cele care acţionează în elementul foc au primit numele de salamandre, iar cele care acţionează în elementul apă au primit numele de ondine. Gnomii, spiritele naturii care se manifestă în elementul pământ, au înfăţişarea unor pitici bondoci şi bonomi. Gnomii pot fi întâlniţi în mine sau în apropierea locurilor unde se fac excavaţii. Mulţi gnomi au forme oarecum animaliere sau amestecuri bizare între elemente umanoide şi elemente animaliere. Silfele sau elfii se manifestă în elemenul aer şi au înfăţişarea unor făpturi înaripate, delicate şi extrem de frumoase. De altfel, silfele, datorită delicateţii şi frumuseţii lor, precum şi faptului că posedă aripi transparente, ca de libelulă, şi pot zbura prin aer, au fost de multe ori confundate cu îngerii. Mulţi oameni, văzându-le în diferite condiţii, au fost convinşi că au văzut îngeri, când, de fapt, era vorba doar de spirite ale naturii care se manifestă Read More …
PROBLEMA ANTROPOLOGICĂ
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE PROBLEMA ANTROPOLOGICĂ O problemă spinoasă pe care istoriografia de orientare materialistă nu a rezolvat-o niciodată în mod optim este cea referitoare la factorul antropologic – adică de a determina din ce categorie antropologică face parte poporul român. O sinteză a informaţiilor cu privire la aspectele antropologice ale poporului român a fost realizată recent de către istoricul Alex Mihai Stoenescu în cartea sa “Istoria Olteniei”. Potrivit istoricului citat, românii şi, implicit, strămoşii lor daco-geţii fac parte dintre indeoeuropeni (arieni). Cu alte cuvinte – folosind limbajul biblic – sunt fii ai lui Iafet, al treilea fiu al lui Noe. Pentru a ajunge la această concluzie, autorul citat a folosit cele mai noi date provenite din cercetările desfăşurate pe plan mondial, care au creionat două direcţii de investigare: un aspect antropologic şi un aspect lingvistic. Din punct de vedere antropologic, afirmă autorul citat, la începutul secolului al XX-lea, cercetătorii considerau că există trei rase europene: homo europaeus (ariană, indo-germanică), homo alpinus (celto-slavă) şi homo meditterranaeus (din jurul Mediteranei). Conform acestei împărţiri, românii făceau parte din rasa alpină. Fundamentală pentru încadrarea la rasa alpină a poporului român, mai afirmă istoricul citat, “era ideea că poporul român se trage din daci Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 44
44 – FIINŢA RĂULUI (1) Fiinţele îngereşti – la fel ca oamenii şi spiritele naturii – pot fi clasificate în funcţie de poziţia lor faţă de Planul lui Dumnezeu. Unele fiinţe îngereşti respectă Planul lui Dumnezeu de evoluţie a cosmosului, în timp ce altele se împotrivesc acestuia. Toate fiinţele îngereşti care se opun Planului lui Dumnezeu, au făcut cândva parte din ierarhia Fiilor Luminii. În urma unor evenimente dramatice desfăşurate în perioada de început a formării cosmosului, aceste fiinţe s-au răzvrătit, acţionând de atunci împotriva ducerii la îndeplinire a Planului lui Dumnezeu. Datorită faptului că l-au urmat pe şeful lor ierarhic de atunci, Lucifer, îngerul orbit de orgoliu, care s-a voit egalul lui Dumnezeu, fiinţele îngereşti din această categorie pot fi denumite „luciferice” sau, pe scurt, Fii ai Întunericului. Tradiţia creştină îi numeşte îngeri căzuţi sau draci. Fiinţele din lumea eterică le denumesc „Dree” – adică „Cei căzuţi”, „Cei răzvrătiţi” sau „Cei desprinşi” (desprinşi de Fiii Luminii, denumiţi Hemin Hem). Fiinţele luciferice nu trebuie însă confundate cu fiinţa absolută a răului, reprezentată de către Hallshithan. Majoritatea fiinţelor îngereşti căzute care l-au urmat pe Hallshithan nu se manifestă într-o formă umanoidă. Fiinţele luciferice nu cunosc elementul iubire introdus în cosmos prin Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 45
45 – FIINŢA RĂULUI (2) Organigrama fiinţelor luciferice este similară celei a Fiilor Luminii, dar de semn opus – este copia inversată a acesteia. Conducătorul suprem al tuturor fiinţelor luciferice este Lucifer. Aspectul lui Lucifer poate arunca o lumină clarificatoare asupra personalităţii sale complexe, care, fără nici o îndoială, este tragică prin implicaţii. Aşa cum apare în cronica akasha, înaintea răzvrătirii, Lucifer era un înalt Heruvim, Ocrotitor al oamenilor. În vremurile de dinaintea răzvrătirii, Lucifer era întruchiparea frumuseţii. După rebeliune, i s-au întunecat ochii. La fel ca toate celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer este asexuat; totuşi, în pofida aspectului predominant bărbătesc, are sâni de femeie, şolduri rotunde şi picioare foarte lungi. Are un păr foarte lung, care ajunge până la genunchi, dinţi albi, puternici, strălucitori, ochi negri, lipsiţi de iris, buze rozalii, senzuale. Înaintea rebeliunii, aspectul lui Lucifer era unic printre fiinţele îngereşti: pe cap purta o coroniţă, iar în dreptul frunţii strălucea o lumină extrem de puternică (lumina emisă de un smarald). În mână purta un sceptru, precum cel al regilor medievali, pe care era sculptat un soclu cu două aripi imense şi un fel de instrument muzical. La fel ca şi celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer poate să se deplaseze Read More …
BRAZDA LUI NOVAC
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE BRAZDA LUI NOVAC Despre Brazda lui Novac s-au făcut nenumărate speculaţii: unele fondate, altele nefondate şi insuficient legendate. Primul autor care a oferit informaţii cu privire la existenţei Brazdei lui Novac a fost Alexandru Odobescu. La treizeci de ani după Alexandru Odobescu, Nicolae Densuşianu a menţionat Brazda lui Novac în cartea sa “Dacia preistorică”, apărută în anul 1913. În lucrarea citată, Nicolae Densuşianu afirma că Brazda lui Novac este “un moment dedicat descoperirii agriculturii”. Brazda lui Novac este, de fapt, un lung şanţ de pământ ce străbate tot teritoriul României de astăzi, din apropiere de Porţile de Fier până în apropierea oraşului Galaţi. Practic, Brazda urmează traseul Hinova, Oraviţa, Dobrun, Craiova, Greci (Olt), Târgovişte, Buzău, Tuluceşti, Galaţi, trece Prutul în Basarabia, pentru a se continua la nordul Mării Negre prin două şanţuri paralele. Pe vremea când Nicolae Densuşianu a făcut observaţii amănunţite pe teren, Braza lui Novac avea forma unui şanţ de forma unui trapez, cu adâncimea de aproximativ 3 metri, baza mare de aproximativ 4 metri şi baza mică de 2 metri. Autorul Brazdei a fost, în opinia lui Nicolae Densuşianu, unul dintre uriaşii (“jidovii”) din vechime, pe nume Novac, care, aşa cum afirmă legendele Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 46
46 – FURTUL DE SUFLETE (1) Activitatea principală a fiinţelor luciferice – care vor fi desemnate şi prin expresia „Cei cu ochii negri” – este de a ispiti oamenii în decursul existenţei încarnate, pentru a-i coborî energetic – a-i determina să decadă din demnitatea de oameni. Scopul final al acestei acţiuni potrivnice este distrugerea oamenilor, întrucât, după cum consideră fiinţele luciferice, era „mai bine la începuturi”, când oamenii nu apăruseră pe scena cosmosului. Pentru a-şi atinge scopul final, Cei cu ochii negri acţionează prin ispite. Cel mai adesea, de-a lungul vieţii, oamenii întrupaţi cad în cele mai banale ispite, astfel încât la moarte devin „copţi” pentru a intra sub influenţa fiinţelor luciferice şi a vibra în consonanţă cu ele. Fiinţele luciferice sunt atrase de acei oameni care, de-a lungul vieţii, în urma exercitării liberului arbitru, s-au lăsat pradă ispitelor şi viciilor de orice fel. Fiinţele luciferice sunt atrase mai ales de acei oameni care, pentru un motiv sau altul, au colaborat conştient cu ele de-a lungul existenţei încarnate. În această ultimă categorie intră şi acei oameni care, pe timpul vieţii, s-au lăsat corupţi de aspectele oculte, au abuzat de practici vrăjitoreşti, au încheiat pacte sau au participat la şedinţele de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 47
47 – FURTUL DE SUFLETE (2) În cazurile unor fiinţe umane virusate iremediabil prin făptuirea răului în lumea materială, fiinţele luciferice preiau omul cu tot cu corpul duh, şi-l duc în lumea lor – în palierele lor cuantice. Despre aceste fiinţe umane virusate se poate spune că au ales, prin exercitarea liberului arbitru, calea întunecată şi au devenit oameni luciferici. Consecinţa nu poate fi decât iadul. Lumea fiinţelor luciferice are cinci subpaliere cuantice. Pe primele trei subpaliere cuantice ale lumii fiinţelor luciferice se produc recondiţionări şi resuscitări ale sufletelor furate. Pe aceste paliere cuantice, sufletele – lipsite însă de corpuri duh -, sunt resuscitate şi recondiţionate în aşa fel încât să pară vii, să aibă o aparenţă de viaţă, ca şi cum ar fi animate de corpuri duh. Evident, ele pot fi considerate a fi suflete false, dar fiinţele luciferice se mulţumesc şi cu surogate. Ele sunt un fel de zombi, pe care fiinţele luciferice le folosesc pe post de servitori docili. Sufletele acestor zombi păstrează încă reminiscenţe ale personalităţii oamenilor din timpul existenţei întrupate. Este însă o catastrofă faptul că sufletele false păstrează încă numele original de suflet şi de trup fizic, avut de oamenii respectivi în decursul vieţii Read More …
OECUMENA ARHETIPALĂ
O ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE OECUMENA ARHETIPALĂ Marele istoric Nicolae Iorga şi-a început a sa Istorie a Românilor cu următoarea frază: “Viaţa fiecărui popor este în strânsă legătură cu pământul pe care-l locuieşte”. Cu deplină îndreptăţire, Nicolae Iorga distingea pe teritoriul ocupat odinioară de daco-geţi şi astăzi de români cinci ţinuturi, după cum urmează: ţinutul de şes, ţinutul de dealuri lutoase, ţinutul de munte, ţinutul banatului oltean şi timişorean, ţinutul maramureşean udat de Crişuri. Primul Ţinut este cel de şes. În opinia lui Nicolae Iorga Ţinutul de şes cuprinde Basarabia de Jos (Bugeacul), mare parte din Moldova de jos, judeţele Brăila şi Ialomiţa, Muntenia de jos până la Olt. Şesul este o prelungire, afirma Nicolae Iorga, a “stepei celei mari din răsăritul Europei, unde pe vremuri rătăceau cetele rătăcitoare ale neamurilor cu obârşie uralo-altaică”. Stepa era acoperită de păduri şi buruieni înalte. Când s-au tăiat pădurile, stepa a devenit propice culturii cerealiere ce s-a practicat pe spaţii întinse. Ţinutul de dealuri lutoase, al doilea ţinut, este cuprins între linia Carpaţilor Orientali şi Nistru, fiind străbătut de la nord la sud de Prut şi de Siret, precum şi de numeroşii afluenţi ai acestora. Al doilea ţinut este format din Moldova de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 48
48 – SPIRITELE RĂZVRĂTITE ALE NATURII La fel cum există îngeri întunecaţi (căzuţi), tot aşa există spiritele întunecate ale naturii; spiritele întunecate ale naturii se opun în toate modurile posibile activităţii spiritelor bune ale naturii. Spiritele întunecate ale naturii sunt numite de fiinţele din lumea eterică prin termenul Lorehh. După cum a fost menţionat, principalul rol cosmic al spiritelor bune ale naturii constă în îngrijirea şi ocrotirea a tot ce înseamnă natură – pământ, apă, foc, aer, vegetaţie, fenomene meteorologice etc. Acesta a fost, înainte de rebeliune, şi rolul spiritelor naturii rebele. După rebeliune, toate spiritele naturii care l-au urmat pe Lucifer au fost „concediate”, astfel încât nu mai au nici un fel de atribuţii funcţionale. Ele continuă să-şi ducă existenţa în lumea eterică, dar nu mai au nici un fel de prerogative sau funcţii de îndeplinit, astfel încât s-au transformat în opusul a ceea ce au fost cândva. Ele încearcă astăzi să distrugă ceea ce construiesc spiritele bune ale naturii. Fiinţele Lorehh sunt aducătoarele morţii în natură; prin acţiunile lor destructive, fiinţele Lorehh transformă o apă curgătoare într-o baltă urât mirositoare, o cişmea cu apă cristalină într-o cişmea cu apă nepotabilă, un pom fructifer într-un ciot. Fiinţele Lorehh aduc Read More …
CETĂŢI VEGETALE
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CETĂŢI VEGETALE Civilizaţia tradiţională a poporului român s-a născut în regiunile păduroase, de la munte, deal şi câmpie. Abia apoi, după o oarecare perioadă de timp, o parte din populaţia de la munte a migrat în regiunile deschise (de câmpie). Evident, nu a migrat toată populaţia, ci doar o parte a ei; restul populaţiei a continuat să-şi desfăşoare nestingherită traiul în regiunile păduroase. Acea parte a populaţiei care a coborât la şes s-a amestecat cu populaţiile migratoare sau cotropitoare, suferind influenţele acestora. În perioada de apogeu, nu numai Munţii Carpaţi erau acoperiţi de păduri seculare, ci şi Câmpia Română sau dealurile subcarpatice. Arealul carpato-danubiano-pontic era în acea perioadă de timp acoperit în proporţie de 90 % sau chiar de 95% de păduri seculare. Chiar şi zonele unde astăzi sunt câmpii întinse, în vechime erau acoperite de păduri. Cronicarii din antichitate afirmau că pădurile erau atât de dese, încât nu puteau fi străbătute decât cu mare greutate. Cei ce doreau să străbată arealul carpato-danubiano-pontic nu puteau merge decât de-a lungul văilor râurilor. Pădurile începeau chiar în apropierea fluviului Dunărea, se continuau spre nord, acoperind dealurile subcarpatice şi apoi aproape toată întinderea Munţilor Carpaţi. În aceste păduri puteau Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 49
49 – SCOALĂ-TE, LUMINIŢĂ DIN LUMINA MEA Despre modul în care s-a desfăşurat cosmogeneza şi despre modul în care au fost formate palierele cuantice ale cosmosului, ne vorbeşte o altă înaltă fiinţă a Terrei aurica, un Înger Păzitor pe nume Shaffa. De regulă, Îngerii Păzitori nu prea coboară în lumea eterică, acesta fiind un eveniment foarte rar – rolul lor constând în ajutarea oamenilor, direct de pe ultimul nivel al Terrei aurica. Îngerii Păzitori nu trebuie confundaţi cu Îngerii Veghetori, care se manifestă cu predilecţie în lumea eterică. În lumea eterică, unui Înger Păzitor i se mai spune, uneori, şi „Îngerul minţii”. Practic, energia ce stă la baza formării corpului mental al oamenilor este formată din emisia spirituală a acestor înalte fiinţe îngereşti. Îngerul Shaffa este o fiinţă de o frumuseţe distinsă. Aura sa are o intensitate extremă: puterea şi tăria sa sunt imense, iar vechimea, percepută prin simţul vechimii, este, de asemenea, foarte mare. Făcând o analogie cu o sursă luminoasă din lumea materială, prin puterea aurei unei fiinţe îngereşti putem înţelege ceva similar tensiunii, iar prin tărie ceva similar intensităţii. Îngerul Shaffa are în jur de doi metri înălţime. Părul său, foarte lung, ce pare o apă limpede Read More …
CIVILIZAŢIA LEMNULUI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CIVILIZAŢIA LEMNULUI Civilizaţia strămoşilor poporului român în arealul carpato-danubiano-pontic a fost, în primul rând, o civilizaţie a lemnului. De-a lungul istoriei, inventarul casnic al autohtonilor a fost bazat aproape în mod exclusiv pe folosirea lemnului: casele, blidele, lingurile, cuiele, plugurile erau construite din lemn etc. Existau prea puţine obiecte de fier în inventarul casnic; pe de-o parte, exista o mai veche interdicţie cu privire la folosirea fierului care era considerat de natură demonică (o astfel de interdicţie era valabilă şi la vechii egipteni, la vechii evrei, la vechii greci, care însă, treptat, au renunţat la ea), iar de cealaltă parte, uneltele de fier erau prea scumpe şi nu puteau fi obţinute chiar atât de uşor. Chiar şi la carpo-daci, fierul era prelucrat doar în marile dava (cetăţi), unde existau cuptoare speciale. Într-un inteviu acordat revistei Historia în anul 2012, apărut sub titlul “Istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă”, istoricul Alexandru Vulpe a emis o opinie pertinentă cu privire la acest subiect. “Ceea ce avem – spune istoricul citat – este istoria elitelor care au condus această ţară (domnitori, voievozi, regi, nobili etc.), dar povestea acelor ciobani care au rămas după retragerea aureliană Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 50
50 – OMUL, IMAGO MUNDI Omul este ultima „noutate” a creaţiei lui Dumnezeu – ultima atât ca succesiune, cât şi ca potenţial. Aşadar, omul nu a apărut ca rezultat al combinării unor atomi materiali, nici datorită hazardului, legilor oarbe ale naturii ori fructificării unei şanse dintr-un miliard. Omul nu se trage din maimuţă, dar nici maimuţa din om. Nu se trag din neamul maimuţelor nici măcar acei oameni care afirmă că se trag din antropoide. Diferenţele dintre oameni şi maimuţele antropoide sunt evidente chiar şi în urma cercetării structurii codului genetic ale ambelor specii. O simplă asemănare de formă umanoidă nu poate demonstra înrudirea. Parafrazând vorba de duh a unui contemporan, este ca şi cum am conveni că există o relaţie de înrudire între o cămilă şi o arahidă, doar pentru simplul fapt că ambele prezintă umflături. Omul nu are nimic în comun cu nici o specie de animale care există astăzi pe Terra. Asemănarea de formă umanoidă dintre oameni şi maimuţele antropoide nu trebuie să înşele pe nimeni. Forma umanoidă este universală – o au îngerii şi spiritele naturii. Omul este, înainte de toate, un spirit, un duh şi un suflet, iar istoria sa nu începe o dată cu Read More …
AUTOHTONI ŞI MIGRATORI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE AUTOHTONI ŞI MIGRATORI Într-un trecut destul de îndepărtat, undeva chiar la începutul epocii bronzului, dar într-un moment istoric destul de greu de determinat cu precizie, o parte dintre locuitorii codrilor seculari s-au stabilit la câmpie, unde au înfiinţat aşezări protourbane. Poate părea uimitor faptul că motivele pentru care locuitorii respectivi au părăsit moşiile din zonele de pădure nu au fost de natură economică sau politică, ci metafizică. Explicaţia unei astfel de afirmaţii poate fi sintetizată în felul următor: locuitorii moşiilor considerau propriul habitat un “cosmos” închis, de sine stătător. Dincolo de moşie începea “haosul” sau, pentru a folosi un termen neaoş, “pustia”. Expresia “ducă-se-n pustie” are o semnificaţie profundă, căci cei care au părăsit la un moment dat locaţiile considerate sigure ale unei moşii chiar considerau că merg în pustie. Pentru strămoşii românilor, “cosmosul” care era moşia, se întindea “din hotară în hotară”. Primul pericol pentru cel ce voia să treacă dincolo de hotarele moşiei era pierderea identităţii sufleteşti şi ruperea relaţiilor de tip magic cu începătorul propriei sale linii genealogice şi, implicit, cu conducătorul satului, moşul. Puterea sacră sau magică a începătorului şi a moşului se întindea doar până la hotarele satului. Acesta este motivul Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 51
51 – PREOT AL LUI DUMNEZEU Atunci când omul va atinge finele procesului evolutiv, va deveni cea mai desăvârşită fiinţă din cosmos – va deveni Preot al lui Dumnezeu. Deocamdată, omul încarnat nu este decât la început; omul încarnat nu se poate manifesta conştient decât în lumea materială, iar chakrele sale funcţionează doar parţial. În prezent, omul nu are nici o chakră activată complet. Spre comparaţie, se poate spune că fiinţele îngereşti au deocamdată patru chakre activate, ceea ce le permite să se manifeste simultan – şi aici redăm exact expresia folosită de fiinţele din lumea eterică – „în patru lumi, în patru timpuri şi în patru perioade„. Actualmente, doar Iisus Hristos se manifestă simultan în şapte lumi, în şapte perioade, în şapte timpuri. Înaintea rebeliunii, Lucifer a fost singura fiinţă îngerească din ierarhia de atunci a Fiilor Flăcării care avea cinci chakre activate, ceea ce înseamnă că se putea manifesta simultan în „cinci lumi, cinci timpuri şi cinci perioade” („timpurile” şi „perioadele” sunt unităţi îngereşti de măsurare a timpului). Înaintea rebeliunii, Lucifer putea să vadă Faţa lui Dumnezeu. După rebeliune, i-a fost luată această putere, iar legăturile sale cu Cel Preaînalt s-au întrerupt. Fiinţele din lumea eterică mai spun Read More …
MODELUL ARHETIPAL AL MOŞIEI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE MODELUL ARHETIPAL AL MOŞIEI Încă din antichitate, în ţinuturile de pădure, atât din munţi cât şi din zonele de şes acopeite de păduri, mai ales pe văile râurilor, au înflorit în număr mare aşezările tradiţionale denumite moşii. Mult mai târziu, pentru a desemna vechile moşii a fost adoptată denumirea de sat – preluat de la romanii care desemnau prin termenul “fossatum” un loc îngrădit. Structura moşiei era ierarhizată după principii gerontocratice, în funcţie de relaţiile de înrudire, ceea ce înseamnă că primau legăturile de sânge între membrii comunităţii. Conducătorul principal al satului era moşul, iar locul central al unui sat (echivalentul arhaic al primăriei de astăzi) era chiar coliba acestuia. În problemele administrative şi economice, moşul era ajutat de un sfat: Sfatul oamenilor buni şi bătrâni. Numărul familiilor unui sat tradiţional – a unei moşii – era probabil în medie de 20 – 40 de familii. Nu este exclus ca o dată cu trecerea timpului, numărul familiilor să fi crescut. În acest context, trebuie constatat şi faptul că organizarea socială, administrativă şi politică a vechilor moşii de pe teritoriul României nu s-a bazat niciodată pe principiile statului sclavagist, precum a fost cazul în celelalte societăţi antice: Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 52
52 – PROCESUL PALINGENESIEI Pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul – care, iniţial, era o Stea, „Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină”, aşa cum poetic se exprima Îngerul Shaffa – a coborât din Locuinţă în Locuinţă, din palier cuantic în palier cuantic şi s-a învăluit în mai multe „carcase” aurice, iar fiinţa sa a cunoscut o amplă metamorfoză. Astfel, omul a ajuns ceea ce este în ziua de astăzi: o fiinţă întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influenţelor de tot felul. Metamorfozele succesive cosmosului s-au reflectat asupra fiinţei omului. Omul din ziua de astăzi este imago mundi, reflectarea cosmosului. În cel de-al patrulea ciclu al cosmosului, Terra aurica este structurată în mod diferit de ceea ce exista anterior, în vechile întocmiri. Chiar de la începutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul fizic a fost fost învăluit într-o membrană aurică protectoare, care poate fi situată spaţial, undeva, cam la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte. Membrana de protecţie este formată dintr-o energie foarte înaltă, care face imposibilă pătrunderea sau ieşirea neautorizată a fiinţelor. Nimeni nu poate intra sau ieşi din Terra aurica, decât cu acordul fiinţelor îngereşti diriguitoare. Chiar la extremitatea membranei protectoare, Terra aurica Read More …
FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI În contextul prefigurat până în acest punct trebuie evidenţiată în mod deosebit importanţa excepţională a funcţiei sau, mai exact spus, a instituţiei moşilor, conducătorii ancestrali ai unei moşii – care ulterior a primit numele de obcină şi de sat (fossatum). De-a lungul primei părţi a istoriei poporului român, din cea mai îndepărtată antichitate până la înstăpânirea relaţiilor de tip feudal, moşii au reprezentat elementul conducător al comunităţilor, însumând întreitele atribuţii de conducător politic, judecător şi sacerdot. La începutul epocii feudale, o dată cu înstăpânirea relaţiilor politico-economice specifice, funcţia de moş şi-a pierdut caracteristicile politico-militare, rămânându-i o perioadă doar cele sacerdotale, de mediator între aspectele transcendentale şi cele materiale. De-a lungul Evului mediu, atribuţiile politico-militare ale moşilor au fost preluate de boieri, cneji, juzi ori voievozi în conformitate cu cutumele epocii; tot astfel, în epoca contemporană, atribuţiile politico-militare au fost preluate de regi, preşedinţi, prim-miniştri etc. În cele din urmă, funcţia de moş a pierdut şi atributele sacerdotale, care, o dată cu triumful creştinismului, au fost preluate de către preoţi. Pierderea s-a produs abia după secolul al paisprezecelea al erei creştine, când a crescut numărul bisericilor creştine în teritoriul locuit de români. S-ar Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 53
53 – ŞAPTESPREZECE PENTRU ETERNITATE Imediat după ce pătrund prin Poarta de intrare Alfa, spiritele oamenilor se „înveşmântează” în corpuri duh. Din acel moment, se poate spune că spiritele omeneşti se manifestă în formă umanoidă. Ca formă umanoidă, toate corpurile duh ale oamenilor au fost create în mod direct de către Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Dumnezeu a creat corpurile duh ale oamenilor în serii de câte 17. Cu alte cuvinte, spiritele oamenilor au venit în formă (de corpuri duh) în grupuri de câte 17. Formele corpurilor duh au fost realizate de către Dumnezeu prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă), sau, după cum sunt numiţi de fiinţele din lumea eterică, ai Îngerilor realităţii formei. Principiul creaţiei formelor de corpuri duh în serii de câte 17 poate fi asemănat întrucâtva cu producţia unei maşini de ţesut din lumea materială, care poate realiza doar serii de câte 17 exemplare dintr-un produs. Fireşte, ea poate realiza produse la infinit, dar aceste produse sunt fabricate doar în serii de câte 17. Există însă o deosebire fundamentală în cazul creaţiei divine, realizată prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă): fiecare dintre Read More …
FOCUL SACRU
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FOCUL SACRU Locuitorii moşiilor considerau că focul este sacru, motiv pentru care îl ţineau în permanenţă aprins în vatra centrală şi în vetrele tuturor colibelor de pe cuprinsul unei moşii. Ei considerau un mare păcat stingerea focului în vreuna dintre colibe, motiv pentru care principala obligaţie de natură spirituală consta în menţinerea focului aprins. În condiţiile în care bărbaţii erau ocupaţi fie cu munca câmpului, fie cu creşterea animalelor, femeile erau cele desemnate a avea grijă, pe lângă treburile gospodăriei şi creşterea copiilor, de prezervarea focului în fiecare colibă. Focul era aprins în vatra centrală a moşiei la fiecare început de an – în răstimpul sărbătorilor dedicate Anului Nou. Aprinderea focului la începutul unui nou an a constituit un ritual foarte important ce poate fi regăsit la multe alte popoarte ale antichităţii, inclusiv la sumerieni, greci şi romani. La aceste popoare, scenariul acestui ritual presupunea stingerea vechilor focuri din vetrele templelor în ultima zi a anului vechi; apoi urma o perioadă de întuneric deplin, în care nici un foc nu era aprins. După perioada de întuneric, chiar la începutul noului an, focul din vetrele templelor era reaprins în mod solemn, iar apoi se aduceau jertfe de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 54
54 – MUNCA OMULUI DE DREAPTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ În esenţă, şcoala vieţii presupune un lung proces, de-a lungul căruia oamenii trebuie să depăşească faza în care Shantiah s-a poticnit. Acest proces îndelungat poate fi definit, după expresia folosită de Îngerul Gabriel, drept „munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă„. În acest scop, toţi oamenii din Terra aurica trebuie să parcurgă procesul palingeneziei, pentru a reuşi să îşi activeze cele şase chakre, ceea ce le va permite să atingă starea lui Shantiah dinainte de săvârşirea păcatul originar. Mai mult decât atât, oamenii vor trebui să îşi activeze şi a şaptea chakră, astfel încât, la sfârşitul traiectului evolutiv, să se poată manifesta simultan în şapte lumi, în şapte timpuri şi în şapte perioade. Doar astfel, oamenii pot deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. „Munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă” se petrece neîncetat, atât în timpul stării de veghe, cât şi în timpul somnului, în ceea ce noi, oamenii, numim vis; atât în timpul vieţii încarnate în lumea materială, cât şi în perioada cuprinsă între moarte şi o nouă naştere. Oamenii trebuie să parcurgă procesul evolutiv prin întrupări repetate în lumea materială, de-a lungul procesului căruia Read More …
LEGENDA DOKHIEI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE LEGENDA DOKHIEI Amintirea existenţei Dokhiei, ca începător de linie genealogică, s-a perpetuat de-a lungul timpului într-o serie de legende şi mituri; totuşi, probabil datorită transmiterii exclusiv pe cale orală o lungă perioadă de timp, fondul acestor mituri şi legende a fost corupt. În epoca modernă, miturile şi legendele cu privire la Dokhia – în special cele referitoare la Baba Dokhia – au fost preluate şi reformulate în creaţii culte de marii poeţi naţionali, de la Grigore Asachi la Mihail Eminescu, de la George Coşbuc la George Călinescu. Cea mai cunoscută legendă a fost narată de către Grigore Asachi. De fapt, există mai multe variante ale legendei Dochiei (care nu are nimic de-a face cu Sfânta Evdokia din calendarul creştin ortodox, aşa cum insinuează unii analişti moderni). Variantele corespund unor personaje diferite care au primit, în perioade diferite, numele de Dokhia sau Dochia. Acest fapt nu trebuie să surprindă întrucât, în cele din urmă, numele începătorului a devenit, dacă se poate spune astfel, numele comun (echivalentul numelui de familie din ziua de astăzi) al tuturor urmaşilor. Numele începătorului a devenit, de asemenea, numele întregului teritoriu locuit de cei născuţi din coapsa lor – Dacia. Cele mai multe Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 55
55 – ÎNTRE POARTA ALFA ŞI POARTA OMEGA Omul – fiecare om în parte – este însoţit şi vegheat permanent, de la naştere la moarte, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, de fiinţe îngereşti care încearcă să-l sprijine în demersurile pe care le întreprinde în scurta sa existenţă din lumea materială. Tot astfel, fără grija necontenită a spiritelor naturii faţă de mediul de care omul îşi bate joc aşa cum vrea, socotindu-se singurul stăpân al naturii şi, deci, pe deplin îndreptăţit să o mutileze, lumea s-ar fi scufundat demult în magma primordială, din care, prin magia înţelepciunii divine, a ieşit cândva. Fără lucrarea extraordinar de complexă a fiinţelor îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii, corpul omenesc n-ar putea subzista nici măcar o secundă, ereditatea ar fi o simplă vorbă în vânt, iar natura în care trăim, mediul înconjurător şi lumea materială în ansamblul ei, n-ar putea exista nici ca realitate virtuală. O caracteristică importantă a procesului de „dreaptă învăţătură” prin aura terestră, atât în lumea materială cât şi în cea de „dincolo”, este aceea că orice eveniment important, orice trecere a unei trepte sau a unei etape evolutive este însoţită de un anumit ceremonial sau ritual. Naşterea, botezul, Read More …
SOLOMONARII
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FUNCŢIA ARHETIPALĂ A MOŞULUI SOLOMONARII În străvechime, artiştii anonimi care au activat în arealul carpato-danubiano-pontic au imortalizat grafic diferite fiinţe transfizice sub formă de şarpe. Totuşi, trebuie făcută o primă diferenţă între fiinţele transfizice care se manifestau sub forma şerpilor telurici şi cele care se manifestau sub forma şerpilor atmosferici de tipul dragonilor înaripaţi. A doua diferenţă consta în rolul pe care vechile mituri l-au atribuit şerpilor: unii şerpi au fost consideraţi malefici, iar alţii au fost consideraţi benefici. Imaginea fiinţelor transfizice ce se manifestau sub forma şerpilor poate fi regăsită la vechii egipteni, la vechii sumerieni, fenicieni, indieni sau greci. Astfel, vechii egipteni considerau că cei mai vechi zei s-au manifestat sub forma de şarpe; astfel iniţiaţii egipteni afirmau că zeul Kneph se manifesta sub forma şarpelui “bun”. Cartea egipteană a morţilor afirma că forma primordială a zeului Atum a fost cea de şarpe: “Această lume se va întoarce din nou în apele primordiale. În fluxul primordial, aşa cum a fost la început. Numai eu voi fi cel care va rămâne, împreună cu Osiris. După ce mă voi fi prefăcut din nou în alţi şerpi. Pe care oamenii nu-i cunosc. Şi zeii nu-i văd” – Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 56
56 – PALIERELE CUANTICE ALE COSMOSULUI Rezumând principalele etape ale cosmogenezei, se poate afirma că, cosmosul – atât aspectul văzut, cât şi aspectul nevăzut – este creaţia Unicului Dumnezeu. De asemenea, se poate afirma că toate fiinţele din cosmos sunt creaţii ale Unicului Dumnezeu. Din momentul creaţiei şi până în prezent, cosmosul a cunoscut mai multe prefaceri – mai multe metamorfoze. De-a lungul metamorfozelor sale, cosmosul a cunoscut distrugeri şi reconstrucţii succesive. Metamorfozele cosmosului s-au desfăşurat pe şapte paliere cuantice diferite, de-a lungul a patru perioade de timp denumite cicluri. Creaţia originară a lumii, care corespunde cu momentul în care IŞŞ, Unicul Dumnezeu, care este Etern şi Fără Formă, a rostit Cuvântul dintru Începuturi, s-a produs în palierul cuantic primordial, denumit Halazeth. O dată cu formarea sferei sau a locuinţei Halazeth, a început primul ciclu al cosmosului. Primul ciclu a continuat pe al doilea palier cuantic, pe sfera denumită Hazaleth, apoi pe al treilea palier cuantic, pe sfera denumită Hakazaleth şi, în final, pe al patrulea palier cuantic, pe sfera denumită Hetiteth. De-a lungul primului ciclu cosmic, desfăşurat succesiv pe patru paliere cuantice, Dumnezeu a creat spiritele şi trupurile (corpurile duh) de formă umanoidă ale spiritelor naturii, îngerilor şi oamenilor Read More …
TERITORIU VREMELNIC OCUPAT
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE TERITORIU VREMELNIC OCUPAT Un moment important al dezvoltării focarelor de civilizaţie de câmpie în arealul carpato-danubiano-pontic l-a constituit invazia sciţilor. Sciţii au migrat în valuri succesive din stepele situate în nordul Mării Megre. Unele valuri de sciţi doar au tranzitat teritoriul daco-geţilor spre sud, altele s-au aşezat în diferite locuri, în special în Moldova actuală şi în Dobrogea. Sciţii au găsit deja formate primele centre de civilizaţie de câmpie ale autohtonilor care deja părăsiseră muntele şi pădurea. Dacă, iniţial, şi-au construit aşezări ce păreau ca nişte insule într-o mare de autohtoni, ulterior, sciţii au interacţionat cu aceştia şi, din punct de vedere politico-economic, au ajuns să-i domine. Datorită faptului că sciţii au adus cu ei metalurgia avansată a fierului, focarele de civilizaţie de la câmpie s-au dezvoltat rapid şi au devenit cosmopolite. În urma coabitării cu sciţii, autohtonii din focarele de civilizaţie de câmpie şi-au pierdut puritatea etnică, dar şi independenţa. Sciţii erau un neam războinic, astfel că, deşi erau minoritari, au început să domine teritoriul pe care l-au ocupat. Dominarea politică şi militară l-a determinat pe istoricul grec Herodot şi pe mulţi dintre contemporanii săi să denumească ţinutul în care s-au stabilit sciţii prin numele Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 57
57 – GENERAŢII DE OAMENI Până în prezent, de-a lungul celor patru cicluri cosmice, s-au succedat patru generaţii de oameni. Fiecare generaţie a avut propriul ei tip de corp duh. Prima generaţie de oameni a fost creată în primul ciclu al cosmosului. Primul om creat de Dumnezeu a fost Shantiah – Adam primordial. Shantiah a fost prototipul tuturor oamenilor – omul arhetipal. După Shantiah, Dumnezeu a mai creat alţi nouă oameni, denumiţi oameni iniţiali sau oameni primordiali. Primii zece oameni – cei nouă oameni iniţiali, împreună cu Shantiah – au constituit temelia primei generaţii de oameni. Ulterior, după o lungă perioadă de timp, au fost create alte câteva sute de oameni ai primei generaţii (se pare că numărul lor nu a depăşit o mie). Toţi oamenii primei generaţii au fost androgini. Ei erau formaţi din spirit şi din corp duh. La sfârşitul primului ciclu cosmic, a avut loc prima mare perioadă de nemanifestare, răstimp în care corpurile duh ale oamenilor au fost retrase din circuitul evoluţiei. Totuşi, au fost retrase din circuitul evolutiv doar corpurile duh ale oamenilor ce formau grosul primei generaţii. Datorită caracteristicilor fiinţiale înalte, atât Shantiah, cât şi cei nouă oameni primordiali, au reuşit să supravieţiuiască perioadei Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 58
58 – EXPANSIUNEACOSMOSULUI Dacă nu s-ar fi produs rebeliunea lui Hallshithan şi a lui Shantiah, nu ar fi existat necesitatea formării unor noi paliere cuantice, iar fiinţele din cosmos ar fi trăit etern în Pacea lui Dumnezeu. După prima rebeliune din cosmos, existau două opţiuni: continuitatea creaţiei sau distrugerea sa. De altfel, foarte mulţi oameni se întreabă astăzi de ce răul este tolerat şi de ce, în trecut, au existat atâtea răzvrătiri. Răspunsul este foarte simplu: Dumnezeu este Puterea Supremă, Sfinţenia Absolută şi Iubirea Infinită, astfel încât, prin natura Sa, nu distruge ceea ce a construit. Dumnezeu este continuitatea creaţiei. Dacă Dumnezeu i-ar fi distrus încă de la început pe Cei răi, care i-au nesocotit Legile, ar fi acţionat împotriva naturii Sale, a cărei principală caracteristică este continuitatea creaţiei. Binele înseamnă perpetuarea creaţiei, iar răul înseamnă distrugerea creaţiei. Dumnezeu nu distruge ceea ce a creat; nu a făcut-o şi nu o va face niciodată. Teoretic, s-ar putea spune că, în orice moment, Dumnezeu are puterea de a distruge cosmosul, la fel cum are puterea de a crea altul perfect, dar această acţiune ar fi opusă naturii Sale. Dacă ar realiza o astfel de acţiune, s-ar transforma în opusul Său, ceea Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 59
59 – LUMEA DE DINCOLO La începutul celui de-al treilea ciclu cosmic a avut loc o nouă creaţie a lumii. Noua creaţie a lumii s-a produs pe un nou palier cuantic. Acesta a fost palierul eteric – Hazurethul. În Hazureth a avut loc o nouă creaţie a omului. Primul om al celei de-a treia generaţii a fost Adam, despre care aminteşte Vechiul Testament. Ulterior, din Adam a fost creată Eva. Hazurethul este actuala lume eterică, iar undeva, chiar în centrul său, se află Edenul, locul în care au fost creaţi protopărinţii, Adam şi Eva, şi li s-a creat suflet – „suflarea de viaţă” – direct de către Domnul Dumnezeu. Edenul este un loc poziţionat precis, dar în care, deocamdată, nu poate pătrunde nimeni. Actualmente, Edenul ar trebui să arate ca şi cum protopărinţii l-ar fi părăsit de câteva clipe. Dacă, în viitor, va pătrunde vreun om în Eden, ar trebui să observe urmele proaspete ale paşilor lui Adam. Iniţial, în Edenul eteric al Hazurethului, protopărinţii nu au avut corp material, ci unul format din lumină – format din energia palierului cuantic respectiv. După săvârşirea păcatului originar, Adam şi Eva au fost „izgoniţi” din Eden, datorită faptului că, din punctul de Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 60
60 – CENTRELE DE PUTERE Locul izgonirii din Eden al protopărinţilor Adam şi Eva poate fi poziţionat cu relativă exactitate, undeva între Tigru şi Eufrat, pe teritorul Mesopotamiei de odinioară, în Iraqul de astăzi. Acolo s-au născut Cain şi Abel. Tot în acel spaţiu, delimitat de fluviile Tigru şi Eufrat, s-au înmulţit oamenii în lumea materială, iar de acolo s-au risipit pe toată suprafaţa pământului. Adam a trăit foarte mult timp în lumea materială. Poate că durata vieţii sale, estimată de Vechiul Testament la 930 de ani, nu spune astăzi nimic, dar în acea epocă, erau alte condiţii de existenţă în habitatul terestru. Prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva, fiinţa răului – „Cel rău”: Primordialii întunericului, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii – a interferat cu palierul material chiar în acele locuri situate între Tigru şi Eufrat. Şi acolo a rămas până în ziua de astăzi. Chiar în acel loc, fiinţele întunecate au format Centrul de Putere al întunericului. Influenţa Celui rău asupra urmaşilor lui Adam a fost aproape imediată. Dată fiind durata matusalemică a existenţei lor trupeşti, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, urmaşii protopărinţilor au devenit tot mai răi, fapt ce l-a îngrozit pe Adam. În prima Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 61
61 – IANNUS Într-o bună zi, pe când încă trăia Adam, unul dintre cei mai importanţi oameni din Centrul de Putere Işşhinghingher – care ştia atât tainele binelui, cât şi tainele răului – a avut o ţiitoare dintre „neamuri”, cu care a făcut un copil de parte bărbătească. El nu a ştiut că are un copil cu acea ţiitoare; la momentul respectiv, i-a fost ascunsă naşterea copilului. Prin acest fapt, acest personaj important a încălcat o regulă foarte strictă, cunoscută pe atunci ca fiind „taina împreunării între partea bărbătească şi partea femeiască”. Fiind procreat printr-un adulter – ceea ce a fost evitat secole de-a rândul de oamenii din Centrul de Putere al Luminii -, copilul a fost diferit, ca structură spirituală, de tatăl său. Copilul de parte bărbătească a moştenit siddhisurile tatălui său şi a cunoscut atât tainele binelui, cât şi tainele răului. În urma unor astfel de caracteristici fiinţiale complexe, la maturitate, el a devenit un om „cu două feţe”. În continuare va fi desemnat prin numele Iannus – „Cel cu două feţe”. Devenit matur, Iannus s-a rupt de Centrul de Putere Işşhinghingher, a părăsit ţinuturile dobrogene şi a poposit la câmpie, chiar în locurile situate între Tigru şi Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 62
62 – SCLAVIA SUFLETELOR (1) La începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, chiar şi după formarea celor patru Centre de Putere, o lungă perioadă de timp, oamenii au fost educaţi şi civilizaţi de către Educatori spirituali. Unii dintre Educatori au fost oameni primordiali, alţii au fost îngeri din ierarhia Fiilor Luminii. De fapt, primii Educatori ai oamenilor din generaţia a treia au fost Primordialii Luminii. Treptat, cu sprijinul Primordialilor Luminii (dar şi cu sprijinul oamenilor primordiali independenţi), oamenii celei de-a treia generaţii au construit o civilizaţie înfloritoare. Date fiind caracteristicile de atunci ale Protopământului, această formă de civilizaţie era diferită de cea actuală. În acea perioadă, Protopământul nu era atât de solidificat precum în ziua de astăzi, astfel că civilizaţia oamenilor celei de-a treia generaţii avea la bază manipularea energiilor din natură. Cu alte cuvinte, era o civilizaţie spirituală bazată pe folosirea unor puteri sufleteşti – siddhisurile. Treptat, oamenii s-au divizat în trei mari Regate. Primul Regat cuprindea aproape întregul teritoriu al Europei şi avea două capitale spirituale importante. Prima capitală spirituală se afla pe actualul teritoriu al României, prin Dobrogea de astăzi, iar a doua se afla undeva în vestul Spaniei. Al doilea Regat cuprindea o mare parte Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 63
63 – SCLAVIA SUFLETELOR (2) În epoca sclavagistă, marea majoritate a oamenilor căldicei au devenit sclavi – atât sclavi materiali, cât, mai ales, sclavi spirituali ai zeilor întunecaţi. Toţi oamenii căldicei, care au fost botezaţi prin ritualuri, au continuat să rămână sclavi şi după moartea trupească, datorită legăturii energetice cu zeii întunecaţi, legături întărite prin peceţile ce li se puneau pe corpul sufletesc. Doar o mică parte dintre oameni ajungeau, după moarte, în Regatul morţilor vii. Ajungeau în Regatul morţilor vii doar oamenii care treceau prin evenimente similare cu Abel: erau nedreptăţiţi şi erau ucişi (deveneau victime). În schimb, datorită existenţei peceţii sclaviei pusă la nivelul corpului sufletului, majoritatea oamenilor „căldicei” ajungea după moarte în iad. Calea spre iad a fost deschisă de către Cain. Datorită naturii faptei sale, în momentul morţii sale trupeşti, Cain a făcut joncţiunea dintre palierul cuantic al lumii materiale şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. Astfel, a creat un culoar spaţio-temporal – o gaură de vierme numită iad, de forma unei pâlnii – între palierul cuantic material şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. De fapt, Cain a deschis doar primul şi cel mai adânc nivel al iadului – iadul cel mare. Urmaşii săi au deschis Read More …