Autor: Cristian Ganescu

CRUCEA DE PE CARAIMAN   Preluare fotografie Romania frumoasa Preluare articol Dan Corneliu Brăneanu: „Crucea de pe muntele Caraiman – reper cosmic“ Crucea (pe care s-a jertfit Iisus Hristos) este simbolul mântuirii creştinilor. Această convingere a avut-o şi Regina Maria (29.X.1875 – 17.VII.1938) care a influenţat destinul poporului nostru pe plan material şi spiritual, mult mai mult decât se admite în mod curent, căci cerul ei de naştere consona cu cel al României. Nepoată a reginei Victoria a Angliei, fiica ducelui Alfred de Edinburgh (însurat cu Maria Alexandrovna Romanova de Rusia) putea să devină regină a Marii Britanii dacă se căsătorea cu viitorul rege George de care era amorezată. În Planul Divin Maria era însă destinată pentru ţara şi poporul nostru. Aşa se face că, măritându-se cu Ferdinand la 10.I.1893 în Castelul Sigmaringen a ajuns Regina României. Sensibilitatea trăirilor ei îi oferea percepţii extrasenzoriale din care una şi cea mai importantă, avută în vis, a fost ideea de a ridica o cruce semnificativă pentru poporul pe care-l conducea. În privinţa locului de amplasare, acesta era evident şi predestinat. Ce munte din ţara noastră oferă perspectiva Caraimanului (căci oricum crucea trebuia să se afle la înălţime) în condiţia existenţei celui mai Read More …

IMHOTEP ŞI PIRAMIDA ÎN TREPTE DE LA SAQQARA/SAKKARAH Piramida de la Saqqara/Sakkarah îi este atribuită lui Imhotep. Imhotep a fost arhitectul regal al regelui egiptean Djeser/Joser(Zoser). Biografia lui Imhotep nu conține elemente care să justifice portretul negativ care i s-a făcut în cultura hollywodiană prin filmul „Mumia”. Piramidele egiptene sunt construite după planuri de o precizie uluitoare, însă în cazul piramidei în trepte de la Sakkarah nu se poate vorbi de așa ceva, ci, mai degrabă, de un experiment arhitectural. Construcția inițială a fost alungită și înălțată succesiv, proces care a necesitat aducerea a peste 200.000 de tone de piatră, până când Imhotep s-a declarat mulțumit. Piramida are șase niveluri, și o înălțime de 60 m. Structura propriu-zisă a fost ulterior acoperită cu calcar, piatră care, după cât se pare, a fost utilizată pentru prima oară la construcția de piramide chiar la Sakkara. Blocurile erau așezate cu grijă, astfel încât să redea efectul vizual al treptelor și chiar să corecteze eventualele defecte. În opinia arheologilor, construcția în trepte nu e întâmplătoare, dorința arhitectului fiind de fapt aceea de a realiza o scară pe care sufletul faraonului să poată urca la cer. În jurul piramidei în trepte, Imhotep a ridicat un Read More …

TEMPLUL MEDINET HABU AL FARAONULUI RAMSES HEKAIUNU Medinet Habu este numele dat Templului mortuar al lui Ramses III. În afară de dimensiunea sa intrinsecă și importanța arhitecturală și artistică, templul este, probabil, cel mai bine cunoscut după inscripțiile care descriu apariția și înfrângerea Popoarelor Mării în timpul domniei lui Ramses III. Templul, având circa 150 m lungime, seamănă îndeaproape cu templul mortuar din apropierea mormântului lui Ramses al II-lea (Ramesseum). Incinta lui măsoară aproximativ 7000 m2. Zidurile sale sunt bine conservate și este înconjurat de o incintă masivă stil „mudbrick”, care ar fi fost fortificată. Intrarea originală este printr-o poartă fortificată, cunoscută ca „Migdolului” (o trăsătură comună arhitecturală specifică cetății asiatice). Descrierea templului: Un coridor lung duce într-o curte deschisă, căptușită cu statui-coloane ale lui Ramses III și Osiris pe de o parte, și coloane stil „uncarved” pe de altă parte. Alt coridor duce într-o sală de peristil, unde se pot vedea alte statui-coloană ale lui Ramses. Urmează o rampă care duce, printr-un portic, spre al treilea coridor, apoi în sala mare hipostilă. Palatul Regal a fost direct legată de curte Templului prin intermediul „Fereastrei de apariții”. RAMSES AL III-LEA Nume de faraon – Usermaatré Meriamon (Puternică este justiția lui Read More …

ATLANTIDA ÎN DIALOGUL LUI PLATON: TIMAIOS   PLATON – CRITIAS   „În Egipt”, spuse Critias, „în Deltă,   în   preajma locului unde braţele Nilului se despart, se află o re­giune numită Saiticos; iar cea mai mare cetate a aces­tei regiuni este Sais, de unde era şi regele Amasis. Pentru locuitorii acestei cetăţi, întemeietorul ei era o zeiţă, numită Neith în egipteană, iar în greceşte Atena. Ei sînt buni prieteni ai atenienilor şi spun că, într-un fel, sînt rudele lor. Ajungînd acolo, Solon a dobîndit a o mare cinste printre ei. Şi întrebînd într-o zi despre cele din vechime pe aceia dintre preoţi care le ştiau cel mai bine, şi-a dat seama că, despre acele lucruri, nici el şi nici vreun alt grec nu ştia mai nimic. Odată, vrînd să-i ademenească, a început să le vorbească des­pre cele mai vechi tradiţii ale cetăţii noastre: despre Phoroneus, cel numit şi primul om, şi despre Niobe; apoi despre ce s-a petrecut după potop: cum s-au născut Deucalion şi Pyrrha şi ce şir de urmaşi au avut. După care, recapitulînd durata evenimentelor povestite, a încercat să stabilească cît a trecut de atunci. Unul din preoţi, care era foarte bătrîn, i-a spus: «Solon, Solon, voi grecii Read More …

AFIRMAŢIA CĂ OMUL A APĂRUT ACUM UN MILION DE ANI  ESTE ABSURDĂ Afirmaţia „ştiinţifică” că că omul ar fi apărut pentru prima oară cu un milion de ani în urmă este absurdă în lumina statisticilor populaţiei. Deşi pînă în perioada modernă nu deţinem date precise despre populaţie, putem studia creşterea populaţiei în funcţie de un model rezonabil, comparînd implicaţiile acestui model pentru orientările moderne şi, pe această bază, extrapolînd apoi în trecut. Există mai multe modele ce ar putea fi folosite în acest scop. Statistica populaţiei poate fi făcută să se încadreze într-o cronologie evoluţionistă numai prin manipulări grosolane ale modelului, de fapt numai utilizînd un model arbitrar, conceput să se conformeze evoluţiei, şi nu un model raţional care să se conformeze datelor ce le deţinem asupra populaţiei. Toate acestea pot fi ilustrate prin următoarele calcule matematice ale ratelor de creştere ale populaţiei. Presupuneţi că pămîntul avea o populaţie iniţială de doi oameni gata să-şi asume responsabilităţile de soţ şi soţie, iar apoi de părinţi. Mai presupuneţi că media de copii pe familie (care cresc pînă la maturitate şi căsătorie) era de 2c, cu c băieţi şi c fete. In generaţia imediat următoare au existat atunci c familii (şi 2c Read More …

COROANA IMPERIALĂ A ŢARILOR RUSIEI CU RUBINUL „RECHIZIŢIONAT” DE LA NICOLAE MILESCU SPĂTARU Rus.-Bolîşaya Imperatorskaya Korona; engl-Grand Imperial Crown. Coroana imperială a Ţarilor Rusiei, creată în 1762 de către bijutierul Curţii, Jeremiah Posier, pentru încoronarea împărătesei Ecaterina a II-a („cea Mare”); este considerată cea mai scumpă din lume. Confecţionată din aur şi argint, are 5.000 diamante indiene, de diverse dimensiuni (4.836 după alte surse), în greutate totală de cca. 400 carate; 75 perle de mari dimensiuni, perfect rotunde; un spinel ( rubin) roşu de 398,72 carate, al doilea ca mărime din lume, şi una dintre cele 7 pietre istorice cele mai importante ale Rusiei. Înălţime cu tot cu cruce: 27,5 cm. Spinelul roşu este menţionat în varii surse străine ca fiind adus din China de către un Nicholas Spafary, emisar al Rusiei între 1675-1678. Este una şi aceeiaşi persoană cu Nicolae Milescu, zis „Spătarul”, zis „Cârnul”, demnitar al Principatului Moldovei. Iar piatra aceasta celebră a fost proprietatea sa personală, dar din partea împăratului Chinei, însuşită ulterior de către ruşi. NOTĂ În albumul ,,Comori din Fondul de diamante al U.R.S.S.,, Moscova, 1980, este prezentată imaginea unei coroane cu diamante, perle, şi-în partea superioară-o piatră roşie, neuniformă. Descrierea aferentă este următoarea: MAREA Read More …

CHEILE BICAZULUI FOTOGRAFII DIN 1960 Fiind delimitate la nord si nord-vest de Suhardul Mare (15  06 m) si la sud-est de Suhardul Mic (1352 m), fac legatura intre judetele Neamt si Harghita. Cheile, cu o lungime de 8 km, ce se intind intre statiunea Lacu Rosu si satul Bicazul Ardelean, sunt formate de raul Bicaz si afluentii sai (din care cel mai important este Bicajelul) si leaga Transilvania de Moldova. Zona este strabatuta de drumul transcarpatic DN 12C ce leaga orasul Gheorgheni de Bicaz. Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas ce are ca arii protejate: Lacul Rosu, Cheile Bicazului, Cheile Sugaului, Hasmasul Mare – Piatra Singuratica si Hasmasul Negru. Tot drumul din Cheile Bicazului este format de serpentine de o frumusete deosebita. Peretii de calcar ai stancilor ascund pesteri de o deosebita frumusete (Pestera Neagra, Pestera Cascada) si avene (Licas, Avenul cu Trei Intrari). Toate micile cursuri de apa afluente Bicazului fac la randul lor alte chei cum ar fi: Cheile Laposului, Cheile Sugaului, Cheile Bicajelului. Pe parcurs se pot admira Piatra Altarului – un masiv stancos de 1120 m altitudine, masivele stancoase Piatra Pintestilor (847 m) si Piatra Arsitei (835 m). Printre alte stanci Read More …

CULTURA CUCUTENI PREZENTATĂ DE DOI SPECIALIŞTI Gheorghe Lazarovici şi Magda Lazarovici, specialişti în cultura Cucuteni, afirmă că „cultura Cucuteni, una din marile civilizaţii europene ale epocii cuprului, a oferit şi pentru spiritualitatea preistorică a Europei numeroase obiecte şi capodopere legate de viaţa religioasă. A studia templele, sanctuarele, conţinutul, contextul istoric, cultural şi religios, dar mai ales, rolul, locul şi funcţionalitatea sanctuarului sau a părţilor dintr-un sanctuar este o necesitate actuală. În aceeaşi măsură sunt importante depunerile de obiecte cu caracter cultic, sacru sau inventar religios. Atât de evoluate sunt manifestările artistice în piatră (sculpturi, basoreliefuri, semne, simboluri ş.a.), încât pe bună dreptate unii arheologi se întrebau metaforic dacă celebrele descoperiri de până acum de la Qatal Hoyuk reprezintă o periferie sau un centru. Lucrate la început în piatră, iar mai apoi în lut, sanctuarele sau părţi ale lor, altarele, elementele de cult sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, fără a ne adânci în negura vremurilor paleolitice, când sunt pomenite primele sanctuare cu cunoscutele lor picturi din civilizaţia franco-cantabrică. Coloane duble, monumentale, din piatră, în centrul sanctuarului, apar încă de la Gobekli Tepe, decorate cu basoreliefurile animalelor vânate, aşa încât nu trebuie să ne mirăm când la Gura Baciului în Read More …

TĂBLIŢELE DE LA SINAIA – PANTEONUL DACILOR Majoritatea comentatorilor moderni folosesc în exces numele lui Zalmoxis sau a variantei Zamolxis atunci când se referă la daci. Am menţionat de multe ori în postările de până acum că cel puţin la Sarmizegetusa, în perioada cuprinsă între debutul domniei lui Burebista şi sfârşitul lui Decebal, Zalmoxis nu era un personaj principal. În epoca “istorică” (adică de la Burebista la Decebal), în capitala Daciei erau în vogă alţi zei. Am afirmat într-o altă postare că epoca lui Zalmoxis trebuie situată cu mult timp înaintea construirii sanctuarului de la Sarmizegetusa. Zalmoxis s-a manifestat efectiv în lumea materială (fără să fie întrupat ) ca un fel de fantomă densificată până în jurul anului 1400 înainte de Hristos – adică până în perioada existenţei cetăţii Troia 4 sau Troia 5, cu vreo 200 de ani înainte de războiul troian; cetatea Troiei are nouă straturi arheologice, numerotate de istorici de la I la IX; primul strat arheologic corespunde anului 3000 sau 2600 înainte de Iisus Hristos. Cetatea Troiei ce a fost distrusă în timpul războiului descris de poetul grec Homer corespunde stratului al şaptelea; datarea războiului descris de Homer este între anii 1250 şi 1180. Sfinxul din Read More …

TRIBURILE  ZEIŢEI DANA (TUATHAS DE DANA) Cele mai vechi mituri lasă să se înţeleagă că istoria celţilor a început imediat după potop, când o populaţie denumită fomhoiri, ce a venit de peste mări, a poposit în acele locuri. Nu mult după aceea, o altă populaţie a pătruns pe acel teritoriu, aduncând un plus de prosperitate prin întronarea unor legi şi a unor instituţii. După o lungă perioadă, s-a aşezat în acele locuri un alt val de imigranţi, denumiţi „triburile zeiţei Dana” (Tuathas de Dana), în fruntea cărora s-au aflat nenumăraţi iniţiaţi şi cunoscători ai ştiinţelor magice. Triburile zeiţei Dana, în frunte cu zeul lor suprem pe nume Lugh, au dus un război necruţător împotriva fomhoirilor, pe care, în cele din urmă, i-au alungat din Irlanda. După victoria asupra fomhoirilor au poposit în acele locuri şi celţii din Spania, conduşi de vrăjitorul Amharghinn. O lungă perioadă de timp, relaţiile dintre cele două populaţii au fost încordate. În cele din urmă, triburile zeiţei Dana s-au retras (unele surse afirmă că s-au retras „sub pământ”), iar celţii au ocupat întregul teritoriu al Irlandei. În toate aceste confruntări un rol foarte însemnat l-au avut eroii, vrăjitorii şi iniţiaţii, care cunoşteau diferite tehnici magice şi Read More …

MAREA PIRAMIDĂ – INTRAREA Intrarea în piramidă, situată la mijlocul feţei din partea de nord, se găseşte la o înălţime de 16 metri deasupra nivelului solului. În antichitate, intrarea în marea piramidă se făcea printr-o uşă mascată, formată dintr-o piatră mobilă, care se retrăgea în interior şi pivota etanş pe celelalte blocuri de piatră. Cum nu se deosebea de celelalte, blocul de piatră ce masca intrarea în piramidă nu putea fi deschis decât de cel care ştia cu exactitate unde este dispus. Blocul de piatră nu putea fi deschis decât prin împingerea uneia dintre extremităţi. Împingând una din extremităţi, blocul de piatră, ajutat de contragreutăţi, pivota în jurul propriei sale lungimi, permiţând celui care pătrundea înăuntru să ajungă în primul culoar. Dincolo de intrarea principală, puţin mai departe de-a lungul culoarului, se afla o altă uşă masivă de lemn, ce trebuia descuiată. De la intrarea în piramidă coboară un coridor de 27 metri, în unghi de 26 de grade, spre o cameră subterană, aflată sub fundaţia piramidei. Coridorul care coboară a fost denumit de arheologi “descendent”. Camera subterană, nefinisată, are o ieşire spre un alt culoar, care se termină brusc. La aproximativ 18 metri de la intrare, din coridorul “descendent” Read More …

    BAALBEK – HELIOPOLIS TEMPLUL ZEILOR FUNDAŢIA CELOR TREI PIETRE TRILITHON DE CÂTE 1000 TONE FIECARE Baalbek – Fundaţia celor trei pietre Trilithon de câte 1000 tone fiecare – Heliopolis (Oraşul Soarelui) – Templul zeilor. Baalbek (în arabă pronunţie: Baʿlbak) este capitala provinciei Beqaa, din Liban. Oraşul se numea în timpul romanilor Heliopolis (a nu se confunda cu Heliopolis din Egipt şi cu Heliopolis din Turcia). La nord de oraş se află izvorul fluviului Orontes. Situat la nord de valea Beqaa, la 16 kilometri de Marea Mediterana si la 85 kilometri de Beirut, Baalbek a fost considerat incă din cele mai vechi timpuri o minune a lumii antice. Loc de pelerinaj si de inchinaciune pentru credinciosi din intregul bazin mediteranean si din Orientul Mijlociu, acesta a fost unul dintre cele mai cunoscute centre religioase ale imperiului roman. Nu se stie nici in prezent de ce orasului i-a fost acordata dintotdeauna o conotatie religioasa atat de puternica. Cert este ca pentru primii sai locuitori, Baalbek era locul perfect pentru a-si ingropa semenii. O dovedesc mormintele sapate in stanca, situate de-a lungul intregii vai. Desi, conform arheologilor, fenicienii ar fi pus bazele primelor constructii masive din zona , nimeni nu poate Read More …

MENHIRELE DE LA STONEHENGE   Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliţi – menhire), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate ca nişte praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcţia este înconjurată de un lanţ circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey” (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul şi lanţul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m şi lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

MORMINTELE AHU DIN INSULA PAŞTELUI   Probabil că, nici un petec de pământ din lume n-a stârnit în rândul oamenilor de ştiinţă atâta interes ca Insula Paştelui; numele i-a fost dat de amiralul Jakob Roggeween, care a poposit aici cu trei nave ale Companiei Olandeze a Indiilor de Est în a doua zi de Paşte a anului 1722. Aşa a intrat Roggeween ― care n-a reuşit să încheie o călătorie în jurul lumii (la două veacuri după Magellan) ― în istoria descoperirilor geografice, nedreptăţindu-l astfel pe piratul englez, Edward Davis, care zărise şi semnalase insula încă din 1687, fără a-i atribui însă vreun nume. În ultimul sfert de mileniu Insula Paştelui a primit foarte multe nume ― navigatori, călători, oameni de ştiinţă, arheologi şi etnografi, profesionişti şi amatori au poreclit-o: Insula Giganţilor, Insula Singurătăţii, Insula Tăcerii, Insula Urechilor Lungi, Spărgătoarele de Valuri, Insula Dezolării, Insula Vânturilor, iar locuitorii ei îi spun Matakiterani şi Te pito no te Henu, adică Buricul Pamântului. Situată în plin ocean, la 2.600 mile de Tahiti (Arhipelagul Societăţii) şi 2.700 de Valparaiso (Chile), are a formă triunghiulară cu laturile de 16, 18 şi 24 kilometri, şi o suprafaţă de circa 118 kilometri pătraţi şi este în Read More …

CONTINETUL PIERDUT MU (LEMURIA) James Churchward, în cartea sa „Mu – Continentul pierdut”, considera că Insula Paştelui este doar o rămăşiţă a continetului Mu. James Churchward susține că dispărutul continent Mu s-a întins cândva din zona de nord a insulei Hawaii înspre sud, până în Fiji și Insula Paștelui. Potrivit lui Churchward, Mu era Grădina Edenului, cu o civilizație avansată din punct de vedere tehnic, ce număra nu mai puțin de 64 de milioane de locuitori. Toate marile civilizații antice ale lumii, au fost rămășițe ale coloniilor Mu. În urmă cu aproximativ 12 000 de ani, Mu a fost distrus de un cutremur și s-a scufundat în adâncurile Pacificului. Churchward susținea că a primit aceste informații de la un Maharishi indian în anii1880 când a luat parte la mai multe expediții în Mongolia și Siberia. Acest preot afirma că doar el și doi veri sunt singurii supraviețuitori ai ordinului Frăția Naacal care își avea originea în Mu. Preotul i-a arătat lui Churchward mai multe tăblițe antice din teracotă, scrise în naga-maya, limba naacali-lor, despre care se spune că a fost limba primordială a umanității. Existența continentului pierdut Mu, a fost susținută în anumite cercuri spirituale și inițiatice. Filosoful și esoteristul Read More …

TROIA – LEGENDA LUI ENEA Dardanii au făcut parte din armata troiană şi au fost conduşi de Eneas. Numele lor a fost pus în legătură cu dartbe, „pară/păr”, apoi cu darthân, „ţăran”, literal, „cultivator de pere”. Dardanii locuiesc în bazinul superior al râului Axios (Vardar), pe lângă râul Drilon (actualul Drin alb), pe ambele maluri ale râului Margus (azi, Morava), până la râul Naissus (azi Niş) şi la râul Timacus (azi, Timok). Împărţiţi în două triburi principale, galabrii şi thunatae, dardanii locuiau în bordeie dar posedau şi aşezări mai mari. Erau păstori de oi iar o brânză făcută de ei era vestită. Pe de altă parte, în ţinuturile locuite de ei se aflau şi mine. În Iliada lui Homer, eroul eponim al dardanilor, Dardanus, este fiu al lui Zeus şi el întemeiază aşezarea Dardania la poalele muntelui Ida (în Asia Mică şi nu în Creta), înainte de fondarea Troiei. El are ca fiu pe Erichthonius, cel mai bogat dintre oameni, care posedă, ca toţi tracii, avuţii, mulţi cai, 30.000 de iepe. Erichthonis are ca fiu pe Tros, iar acesta, care astfel este nepot al lui Dardanos, dă viaţă lui Illos care, în urma consultării unui oracol, întemeiază Troia. Aşadar, Troia Read More …

ARMATA DE TERACOTĂ DIN MORMÂNTUL ÎMPĂRATULUI CHINEZ QIN SHI HUANGDI Qin Shi Huangdi a fost primul împărat chinez, întemeietor al dinastiei chineze Qin. Minor fiind, Qin Shi ocupă în anul 246 î.Hr., tronul regatului Qin din N-V Chinei, înfrânge și anexează începând din 238 î.Hr., succesiv în următoarele două decenii și jumătate, cele 6 regate care își disputau de peste trei veacuri hegemonia în China, încheind în 221 î.Hr. unificarea teritoriului chinez sub o singură autoritate, care va duce la pacea și armonia dintre popoarele existente. Proclamat împărat, Qin impune cu o necruțătoare fermitate reforme vizând centralizarea statului chinez și unificarea sistemelor de măsuri și greutăți, a monedei, a scrierii, a legislației etc.). Lunga sa domnie aduce mii de victime (muncă forțată, executări în masă, taxe mărite, asuprirea populației, pedepse frecvente, torturi). Pentru a opri înaintarea nomazilor (barbari) a poruncit să se ridice un zid – Marele zid chinezesc. 10 milioane de muncitori (formați din țărani săraci) au muncit sub dogoarea soarelui, suferind de foame și oboseală. Dintre ei, au murit un milion datorită bolilor sau oboselii. Lungimea zidului este de 5785 km Despotul împărat, deși era puternic în China, neavând nici un rival, avea obsesia nemuririi şi de aceea Read More …

SCRIEREA DE LA LEPENSKI VIR, URMAŞA CELEI DE LA TĂRTĂRIA Pe malul sârbesc al Dunării, în localitatea Lepenski Vir, situată cam în dreptul Porţilor de Fier, au fost descoperite în anul 1965, de către o echipă de arheologi iugoslavi conduşi de academicianul Dragoslav Srejovic, mai multe vestigii arheologice cărora, la început, nu li s-a acordat importanţa cuvenită. Descoperitorii au crezut iniţial că este vorba despre un mic sat din perioada neoliticului. Ulterior, datorită bogăţiei vestigiilor, cercetătorii iugoslavi şi-au dat seama că este vorba despre o formă de civilizaţie şi cultură care depăşeşte cu mult nivelul unui mic sătuc din perioada neoliticului. Printre vestigiile descoperite în localitzatea amintită figurează morminte cu inventar funerar remarcabil care indică existenţa unor ritualuri de înmormântare complexe, unelte variate de piatră, corn sau os, mici bijuterii, sculpturi în piatră şi tăbliţe pe care erau incizate un sistem bine elaborat de comunicare, o scriere asemănătoare cu cea de la Tărtăria. Datarea acestor vestigii este clară: ele aparţin mileniului al şaptelea înainte de Iisus Hristos. Faptul că pe o rază de câteva sute de kilometri, atât în nordul, cât şi în sudul Dunării au fost descoperite ulterior vestigii arheologice asemănătoare i-a determinat pe arheologii sârbi să vorbească despre Read More …

CULTURA NEOLITICĂ CUCUTENI – HORA DE LA FRUMUŞICA Restauratorul figurinelor de la Cucuteni, Mircea Ciacaru nu este un simplu tehnician: absolvent de arte plastice la Timisoara, si-a implinit vocatia sufland viata peste obiecte vechi de mii de ani. Se spune despre mainile lui ca sunt „magice”. „Obiectele intra bucati in laborator. Vin intr-o punga de hartie cu un numar de inregistrare. E un cadavru sau e in agonie. Trebuie sa stii chimie, fizica, matematica, si peste toate astea, sa ai indemanare artistica. Un obiect trebuie sa recapete viata cand iese din mainile unui restaurator. Trebuie sa aiba aspectul de viu ca sa comunice cu privitorul. Ca sa aiba un dialog cu cel ce priveste. Sunt 30 de ani de munca cu aceste obiecte ce par fara viata. Eu le stiu de cand ajung la mine, in agonie. Cunosc la fiecare dintre aceste obiecte perioada lunga in care restauratorul l-a recuperat. In general, dureaza saptamani, luni. Este o a doua nastere a lor. Calitatea ceramicii de Cucuteni este foarte buna, rezista inca mii de ani. De multe ori, cand lucrez, ma gandesc la cei ce au facut obiectul initial. Cine erau? Ce gandeau? Asa ajung sa am un fel de legatura Read More …

MODELUL REAL AL PERSONAJULUI FICTIV INDIANA JONES, ARHEOLGUL HIRAM BINGHAM A DESCOPERIT PE DATA DE 24 IULIE 1911 ORAŞUL MACHU PICCHU (‘’VECHIUL VÂRF’’)    Modelul real al personajului fictiv Indiana Jones, arheolgul american Hiram Bingham, pe atunci profesor la Yale Univ., a descoperit pe data de 24 iulie 1911 oraşul Machu Picchu (‘’Vechiul Vârf’’). Tânărul profesor de istorie de la Universitatea Yale a pornit în 1911 într-o expediţie de cercetare în Peru, propunându-şi să descopere „ultimul refugiu al civilizaţiei Inca”. Hiram Bingham mai călătorise cu 3 ani înainte în America de Sud şi vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei Inca, făcându-l să viseze la descoperirea „oraşului pierdut” al incaşilor. Hiram Bingham aflase din documentele istorice faptul că Manco Inca, unul dintre ultimii împăraţi incaşi, a construit un oraş intitulat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată „Matcho Piccu”, însă niciun european sau american nu reuşise să descopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole. Hiram Bingham a pornit în expediţie convins că va găsi ultima cetate a incaşilor Read More …

HERCULES LA … BĂILE HERCULANE Legenda spune că Hercules, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus. Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin fosta Iugoslavie, curgând în Adriatica. Hercules şi argonauţii ar fi ajuns la cataracta de pe Dunăre – Cazanele Dunării. Aici s-ar fi oprit pentru a trece corabia deasupra cataractei. Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia pe deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii (în apropierea staţiunii). Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus să intre în apa unui izvor ce se afla în vale să se mai înzdraveneasca, apoi a mai spus ca şi cei doi fi ai sai intrau în apa izvoarelor dupa ce terminau munca câmpului, iar dupa baia în apa calda erau mai viguroşi şi ca localnicii când erau bolnavi sau aveau animale bolnave, rănite sau muşcate de şerpi veninoşi făceau baie în aceste izvoare iar dupa ce ieşeau afara şi ei şi animalele se vindecau Read More …

DEVŞIRIMEA YENI CERII, ELITA ARMATEI OTOMANE În cunoscutul film ”Mihai Vitezul”, al regizorului Sergiu Nicolaescu, este prezentată o scenă în care turcii duc copii români în căruţe la Istanbul. Prin aceasta este sugerată ideea că în armata otomană ajungeau şi copii români. Din punct de vedere istoric aeastă secvenţă este falsă. Procedeul este adevărat din punct de vedere istoric, numindu-se deverşime, dar nu a fost aplicat Ţărilor Române. Imperiul Otoman, în perioada de apogeu a Evului Mediu, în secolele XIV-XVI, a avut una dintre cele mai puternice armate ale lumii. Trupele sale de elită, ienicerii, erau formate din soldaţi fanatici, numiţi sugestiv ”copiii lui Allah”, care nu dădeau ascultare decât sultanului. Aceşti războinici, care au cucerit Constantinopolul, Ungaria şi o bună parte a Asiei şi Europei de sud-vest, erau de fapt sclavi creştini la origine, smulşi de copii din sânul familiilor, islamizaţi şi antrenaţi pentru un singur lucru: războiul. Pentru constituirea acestor corpuri de elită, supuse sultanului, a fost dată o lege care sfida până şi perceptele islamice. Se numea devşirme şi însemna propriu-zis „transmutaţie“ sau „luare“. Era un „tribut al sângelui“, pe care toate populaţiile creştine supuse otomanilor trebuiau să-l plătească. Spre deosebire de lumea medievală apuseană, acolo unde Read More …

SFINXUL BĂNĂŢEAN DE LA TOPLEŢ Intrare : Gara Herculane ( dupa podul de pe DN 67D ) Iesire: Sfinxul Banatean, satul Birza: Caracter relief: poieni Localizare: partea dreapta a râului Cerna – Muntii Mehedinţi Lungime: 3 Km Durata: 1 ora Categorie: usoara Conditie fizica: normala Logistica: aparat foto sau video , informatii Marcaj: fara marcaj Interes: legende, istoric Cale de acces: drum neamenajat Obiective turistice: Sfinxul Banaţean Zona turistica: Colariu Parcare: partea stângă a drumului De la gara din Baile Herculane mergem o portiune din drumul european DN 70 spre Orsova unde ajungem la podul de beton peste riul Cerna . La capatul podului gasim un drum de tara care trece pe linga gradinile oamenilor . O luam pe acest drum in circa 3 km ajungem la Sfinx . Pe marginea drumului pe dreapta este o fintina dar apa , nu este potabila . Sfinxul reprezinta o figura dacica un cap de om cu un coif dacic orientat cu fata spre vest . Nici pina in momentul de fata nu se stie cum a fost posibila o sculptura a naturii atit de perfecta . Stinca are o inältime de 16 m si latime de 8 m putind fi usor observata Read More …

TEZAURUL CLOŞCA CU PUII DE AUR DESCOPERIT ÎN 1837, CEA MAI MARE DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ PÂNĂ LA DESCOPERIREA MORMÂNTULUI LUI TUTHANKAMON Tezaurul „Cloșca cu puii de aur” a fost considerat timp de aproape 100 de ani, până la descoperirea mormântului lui Tutankamon, cel mai mare tezaur din lume. A fost descoperit în anul 1837, în Postul Paștelui, pe Dealurile Istriței, de țăranii pietrari Ion Lemnaru și socrul său Stan Avram, în localitatea Pietroasele, Buzău, undeva pe Valea Urgoaia, actuala Vale Pietroasele, sub platoul denumit pe atunci Via Ardelenilor, sub un piemont de viță de vie, la circa un kilometru de situl castrului roman aflat în centrul satului Pietroasa. Locul exact al sitului unde au fost găsite nu s-a putut depista cu certitudine din cauză că toate declarațiile autorilor descoperirii și a celorlalți părtași au fost luate de către autoritățile române de abia după un an de zile, respectiv din luna iunie a anului 1838, încolo. Din cele declarate de aceștia, a rezultat că locul se afla sub poiana numită pe atunci Via Ardelenilor, pe stânga văii Urgoaia, la o distanță de circa un kilometru de situl castrului roman aflat în centrul satului Pietroasa. Tezaurul era așezat între două lespezi mari de Read More …

  MUNTELE TEMPLULUI – CUPOLA STÂNCII PIATRA DE FUNDAŢIE: LOCUL UNDE CREŞTINII NU AU VOIE SĂ PĂTRUNDĂ (PARTEA I) Cândva Muntele Templului (Ierusalim) era considerat cel mai sacru loc de pe pământ. Potrivit unor tradiţii antice, pe Muntele Templului a început creaţia lumii. Tot pe Muntele Templului Dumnezeu a luat țărâna pentru plăsmuirea lui Adam; pe Muntele Templului Adam a zidit primul său altar, unde Cain și Abel și-au oferit jertfele lui Dumnezeu. Pe Muntele Templului a avut loc întâmplarea sacrificiului lui Isaac și tot de pe el s-a înălțat profetul Mohamed spre cer, în compania îngerului Jibril (Arhanghelul Gabriel) în așa numitul Mi’raj descris în Coran. Sensul denumirii Muntele Templului este acea înălțime pe care a fost clădit Templul din Ierusalim. Numele mai vechi al Muntelui Templului din Biblia ebraică era Moria (Har Hamoria). Muntele Templului se află în partea de est a Orașului vechi al Ierusalimului și are o altitudine de 743 metri deasupra suprafeței mării. Pe culmea lui se întinde o esplanadă având suprafață de 14 hectare, care a fost zidită în secolul I î.e.n. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În acest loc s-a înălțat Primul Templu şi Cel de-al Doilea Templu al Ierusalimului. Read More …

GALERIA OROPSIŢILOR – IULIU CEL BĂTRÂN APULUM – APOULON – ŢĂRIGRAD – ALBA IULIA – CETATEA ALBĂ A LUI IULIU (CEL BĂTRÂN) Istoria cetăţii Alba Iulia a început cu mult timp înainte de cucerirea Daciei de către romani, care au denumit-o Apulum sau Apoulon. Etimologia cuvântului Apulum trebuie legată de numele zeului Apollon. De-a lungul secolelor, Apulum a fost un pol de spiritualitate autohton de cea mai mare importanţă. Deloc întâmplător, sub denumirea Alba Iulia, vechiul Apulum a fost reîntemeiat înaintea poposiririi maghiarilor în Câmpia Panonică de un personaj ilustru pe nume Iuliu (Gyula – Gyyla – Geula -Gelou). După cum afirmă istoricul Mircea Dogaru, cetatea Apulum sau Apoulon a fost o „mare asezare a traco-dacilor apuli, adica cei puternici, cei viteji care, de la Piatra Craiului, dominau podisul transilvan, Apulum pentru romani si sediu al Legiunii XIII Gemina care a durat aici, pe platoul la Cetate, sub Traian (98-117 i. Hr.), cel mai mare castru de piatra din Dacii, pe o intindere de c. 30 ha, localitatea s-a dezvoltat in secolele II-III pe doua directii: 1) centrul politico-militar, administrativ si religios in jurul castrului, devenit, in 118, resedinta a guvernatorului Daciei Superior, capitala a Daciei Apulensis in 124 d.Hr. Read More …

ABYDOS, EGIPT: TEMPLUL CENOTAF AL LUI OSIRIS ŞI POARTA SPRE LUMEA DE DINCOLO LA ABYDOS, CARE SE AFLĂ LA 162 DE KILOMETRI NORD DE LUXOR, SE AFLĂ CEA MAI IMPORTANTĂ NECROPOLĂ DIN EGIPTUL ANTIC. LA ABYDOS POT FI IDENTIFICATE PATRU ZONE SEPARATE. ÎN CEA MAI SUDICĂ PARTE A NECROPOLEI SE AFLĂ MORMINTE DIN TIMPUL NOULUI REGAT, TEMPLELE FARAONILOR SETI I ȘI RAMSES II, SI OSIREION. LA VEST ESTE UN DEAL DENUMIT DEALUL UMM EL-GAAB, UNDE SUNT AMPLASATE MORMINTELE REGALE DIN CELE MAI VECHI DINASTII ŞI MORMÂNTUL CENOTAF AL LUI OSIRIS. Din timpul primei și celei a doua dinastii (începutul mileniului 3 î.Hr.), Abydos a jucat un rol important în istoria Egiptului, dat fiind faptul că în acest loc se află mormântul cenotaf al lui Osiris (cenotaf : mormânt gol). Pentru vechii egipteni în acest loc începea „orizontul de apus” şi „Lumea de dincolo”. De fapt, poarta catre lumea de dincolo era situată in grotele din dealurile care strajuiesc Abydosul; vechii egipteni considerau că poarta este păzită de zeul mortii Wepwawet, denumit ulterior Anubis, corespondentul egiptean al zeului grec Hades. Pentru a fi cât mai aproape de Osiris,faraonii şi nobilii şi-au construit cenotofuri sau stele la Abydos pentru că considerau că Read More …

LA VÂRSTA DE 3 ANI FECIOARA MARIA A FOST AFIEROSITĂ TEMPLULUI DIN IERUSALIM, UNDE A RĂMAS PÂNĂ LA VÂRSTA DE 15 ANI La 3 ani, Maica Domnului, Fecioara Maria a fost afierosită Templului din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. acolo unde Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, s-a ocupat de creşterea ei spirituală. La 15 ani, Fecioara Maria – potrivit tradiţiei evreieşti – trebuia să părăsească aşezământul şi să se întoarcă în familie. Aşa se face că a fost încredinţată de Zaharia lui Iosif, un bătrân în vârstă de 80 de ani, văduv, din Nazaret, tâmplar de meserie. Iosif avea, din căsătoria cu Salomeea, șapte fii: patru băieţi – Iacov, Iuda, Simeon şi Iosia, şi trei fete – Salomeea (mama lui Iacov şi Ioan), Estera şi o fiică, al cărei nume nu a fost reţinut de evanghelişti. Toate aceste aspecte au fost relatate pe larg într-o scriere antică intitulată Evanghelia lui Pseudo-Matei, care a fost scrisă în ebraică de Evanghelistul Matei şi tradusă în latină de Ieronim. „După nouă luni Ana născu o fată şi-i puse numele Maria. La trei ani o înţărcară. Atunci au mers Ioachim şi Ana, soţia sa, la Templu şi, după ce-au Read More …

Arta este rezultatul unei gândiri prin excelenţă magice, iar documentele arheologice dovedesc din plin acest aspect. Această opinie este, fireşte, în dezacord cu cea exprimată de istoricii moderni. Istoriografia modernă nu se împacă deloc cu originea magică a artei primistorice, încercând să deceleze mereu impulsuri „raţionale”, independente de procedurile magice care erau practicate pe scară largă în acea perioadă de timp. „Magia s-a folosit de artă, dar nu magia a fost cea care a creat arta”, afirma cândva A. Luquet, un apreciat istoric modern, care sintetiza întreaga concepţie istoriografică modernă cu privire la acest subiect. Totuşi, primele desene cunoscute de istoriografie şi anume picturile rupestre realizate în peşteri ori frescele şi basoreliefurile templelor construite de-a lungul primului val îl contrazic în mod flagrant pe autorul francez, demonstrând că vechii artişti nu pictau doar de … amorul artei. De altfel, arta, ca operaţie estetică, aşa cum este înţeleasă astăzi, nu s-a practicat de-a lungul primului val. Toate picturile rupestre, statuetele sau basoreliefurile descoperite în străvechile sanctaure aveau o motivaţie eminamente magică. Desenele animaliere, vegetale sau umane erau foarte bine stilizate, chiar schematizate la maximimum. Ele erau reprezentate „în gol”, fără fond, fără peisaj, fără elemente care să indice ceva concret, la Read More …

EPOCA NEOLITICĂ – REVOLUŢIA URBANĂ După cum indică majoritatea surselor arheologice, descoperirea şi răspândirea pe scară largă a agriculturii s-a produs după diluviul planetar denumit potop în vechile scrieri ale umanităţii (potopul este suficient de bine argumentat din punct de vedere geologic şi arheologic, astfel că trebuie luat în considerare cu cea mai mare seriozitate), la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, glaciaţiunea Wurm, care a provocat schimbări climaterice masive, ce au determinat, la rândul lor, modificări în ceea ce priveşte flora şi fauna. După potop, clima a devenit mai caldă, pădurile s-au extins considerabil, calotele de gheaţă s-au topit, marile animale precum mamuţii au dispărut, vânatul a devenit mai rar, ceea ce a determinat grupurile de oameni să adopte un stil de viaţă sedentar. Consecinţa a fost că marile grupuri de oameni au ales să se aşeze cu predilecţie în zona marilor fluvii, râuri sau lacuri şi să se ocupe cu cultivarea terenurilor, alături de vânătoare şi de pescuit. Amintirea vechii perioade, în care vânatul se găsea din belşug, a rămas întipărită în memoria ancestrală a oamenilor ca un „tărâm veşnic al vânătorii”. Trecerea de la vânătoare ca unică ocupaţie, care a generat mentalitatea de prădător, la cea sedentară de cultivator şi Read More …

“ET IN ARCADIA EGO!” După cum afirmă „destepti.ro” într-o postere din 16 octombrie, 2019, „expresia latinească “Et in Arcadia ego!” înseamnă “Şi eu am fost în Arcadia!” şi exprimă regretul/nostalgia pentru o fericire pierdută. Există şi formularea „Et in Arcadia ego sum!”, care deşi poate fi tradusă în mod identic, poate fi interpretată diferit. Arcadia este denumirea unei regiuni din Grecia antică, locuită, la vremea aceea, de un popor de păstori socotit fără prihană. În timp, Arcadia a devenit, în imaginaţia oamenilor, a artiştilor mai ales, un tărâm idilic, utopic, un spaţiu al fericirii absolute, un fel de rai pământesc, cu oameni de o mare puritate sufletească. Acest adagiu latin – Et in Arcadia ego! – a fost ilustrat, în diverse feluri, de pictorii renascentişti şi post-renascentisti, cele mai cunoscute tablouri, pe această temă, fiind ale pictorului francez Nicolas Poussin, în special cel numit “Păstori din Arcadia”, păstrat astăzi la Muzeul Luvru, din Paris. Tabloul înfăţişează mai mulţi păstori care dau la o parte vegetaţia crescută pe un mormânt, pe placa comemorativă putându-se citi: “Acest păstor a trăit în Arcadia”, ceea ce înseamnă că expresia Et in Arcadia ego a fost interpretată, in urmă cu secole, şi ca un fel Read More …

CRĂCIUNUL NAŞTEREA LUI IISUS HRISTOS Toţi marii profeţi evrei care au continuat opera lui Moise (Ilie, Ieremia, Iezechiel, Isaia etc) au avut de înfruntat opoziţia conducătorilor politici şi, uneori, religioşi ai momentului, majoritatea dintre ei sfârşind tragic. Astfel, profetul Ilie s-a opus cu virulenţă atât regelui din vremea sa, Ahab, cât şi profeţilor afiliaţi sanctuarelor, caracterizaţi drept “profeţi mincinoşi”, care încercau să realizeze un sincretism iudeo-cannanean, prin introducerea în cult a unor practici sacrificiale şi rituale împrumutate de la cultul zeului fenician Baal (un zeu luciferic ce nu putea fi contactat prin mijloace psihotronice decât în urma unor ritualuri şi sacrificii sângeroase). La rândul său, profetul Isaia s-a opus politicii regelui din vremea sa, care nu ţinea cont de nevoile populaţiei. “Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre ?” – spunea Dumnezeu prin gura proorocului Său, Isaia. “Mâinile voastre sunt pline de sânge. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”. Isaia a plătit cu viaţa acestei îndrăzneli. Un alt mare profet, Ieremia, abia a scăpat de la osânda cu moartea după ce a atacat în public înaltele autorităţi ale timpului său – inclusiv pe rege: “În zadar aleargă la templu – spunea Ieremia Read More …

MAGII DE LA RĂSĂRIT,CARE AU FOST PATRU:MELCHIOR, BALTAZAR, GASPAR ȘI ARTABAN „Iar dacă S-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Acestea sunt versetele cu care începe Capitolul al II-lea a Evangheliei după Matei. Magilor nu li se pomeneşte numele, nici că ar fi trei sau mai mulţi, ci numai că au venit din Răsărit şi că I-au adus Pruncului Iisus trei daruri simbolice: aur – simbolul regalităţii, smirnă – simbol al sacrificiului -, şi tămâie – simbol al spiritualităţii. O istorie din secolul al VI-lea spune că aceste daruri au fost lăsate de către Adam pe un munte din Persia, pentru a fi aduse lui Mesia când va veni pe Pământ. Secole la rând preoţii s-au tot rugat pentru a află un semn care să le indice că Mesia a venit. Şi, iată, înainte de Naşterea Domnului, apare pe cer o stea strălucitoare, pe care au văzut-o magii şi, călăuziţi de ea, au ajuns la Bethleem, unde se născuse Iisus. În tradiția românească cei Read More …

MAGII LUI ZARATHUSTRA, CARE S-AU ÎNCHINAT PRUNCULUI IISUS Magii care s-au închinat pruncului Iisus au fost discipoli ai reformatorului religios iranian Zarathustra, care a trăit în secolul al şaselea înaintea erei creştine. Prin mileniul al doilea înainte de Iisus Hristos, triburile medice – mezii -, care vorbeau limba iraniană, formate din populaţii elamite, kassite şi hurrite, s-au unit pentru a face faţă unor inamici extrem de puternici, asirienii. Ceva mai târziu, prin secolul al şaselea înainte de Iisus Hristos, mezii au obţinut o îndelung aşteptată independenţă, învingându-i pe asirieni. Ulterior, ei vor fi cuceriţi şi asimilaţi de perşii veniţi din sud-vestul Podişului iranian. Concepţia medo-perşilor a fost profund influenţată de un mare reformator religios, Zarathustra – grecii îl denumeau Zoroastru -, care a trăit, după cum ne asigură tradiţia istorică, prin secolul al şaselea înainte de Iisus Hristos. Concepţia lui Zarathustra, sintetizată într-o lucrare care s-a păstrat fragmentar, Gatha, a fost reformulată ulterior în Avesta, o scriere de mare profunzime conceptuală, care narează modul în care marele reformator a primit revelaţiile sale, aflat în stare de extaz, direct de la cel pe care-l considera zeul suprem. Gatha, la fel ca şi Avesta, reprezintă una dintre primele scrieri istorice care indică Read More …

  MOŞ CRĂCIUN   TEXTUL 1 Anatol Basarab afirma că Crăciunul era sărbătorit înainte de triumful creştinismului. “In păgânism, afirmă autorul citat, cu mii de ani înaintea apariției creștinismului Mos Craciun, ( Kračun – in slava veche) era venerat ca fiind Zeul Caraciun, Carociun, (Dardaila), – un zeu al lumii subterane, dur, nemilos și rece, imposibil de al corupe, îmblânzi, indiferent cât te-ai milogi in fata lui – Zeul Frigului. Acest Zeu se sărbătorea după sărbătoarea Coleada, Коляда, (Colinda). Din latină călendae, in slavă (veche) kolęda. Latinescul călendae a avut în română un reprezentant pierdutcărinde, confer cărindar, din a cărui încrucișare cu colindă a ieșit varianta corindă, în Transilvania. Zeul Caraciun sau Gerila sunt doua nume a unui și aceluiași zeu – Zeul Frigului, Gerului, (Racelui, Racitului). In păgânism Moșul Caraciun avea puterea de a transforma oamenii intr-un bloc de gheața, de ai chirci, înțepeni, încremeni.Conduce cu vijeliile și furtunile de iarna, frigul și zăpezile. In fata acestui Zeu și apele îngheață. Era însoțit de ursi, lupi, bufniță și păsări flueratoare”. (cf Anatol Basarab) TEXTUL 2 2 – Al doilea text, intitulat “Cum a furat crestinismul Craciunul de la daci”, preluat de pe un website intitulat “Lupul dacic”, afirmă următoarele: Read More …

CHIPUL ADEVĂRAT AL LUI IISUS HRISTOS „A fost odată ca niciodată, o vreme în care un grajd umil adăpostea ceva mai măreț decât întreaga noastră lume…” – C. S. Lewis Un manuscris vechi de 1.200 de ani descoperit în Egipt, scris în limba coptă şi descifrat recent vorbeşte despre despre viaţa şi crucificarea lui Iisus într-un mod foarte diferit fata de cel descris în Biblie. Conform manuscrisului, Iuda l-a sărutat pe Iisus pentru a putea fi mai uşor identificat de către romani pentru că acesta “obişnuia să-şi schimba forma” (este vorba despre aspectul chipului, care datorită Slavei Sale se modifica neîncetat – „Slava Negrăită” a Chipului lui Dumnezeu făcut om; n.n – CG). Însă cea mai cinteresantă şi inedită informaţie este cea legată de relaţia dintre Iisus şi Pilat din Pont, guvernatorul roman, cel care l-a condamnat la moarte. Textul antic spune că Pilat l-a invitat pe Iisus la masă, iar în final i-a spus că este gata să-şi sacrifice propriul fiu că sa-I salveze viata: “Iată, a venit noaptea, ridica-Te şi pleacă, iar dimineaţa când voi fi acuzat din cauza Ta, le voi da pe unicul meu fiu, ca să-l omoare în locul tău”. Iisus i-a răspuns: “O, Pilat, Read More …

„ „EARTHRISE” („RĂSĂRITUL TERREI”) APOLLO 8 – AJUNUL CRĂCIUNULUI ANULUI 1968 Apollo 8 a fost prima misiune spațială umană care a atins o viteză suficientă pentru a permite ieșirea din câmpul gravitațional al Pământului, prima care a intrat în câmpul gravitațional al unui alt corp ceresc, prima care a ieșit din câmpul gravitațional al altui corp ceresc și prima care s-a întors pe Pământ de la un alt corp ceresc. Echipajul de trei oameni era format din comandantul misiunii, Frank Borman, pilotul modulului de comandă James Lovell, și pilotul modulului lunar William Anders. Aceștia au devenit primii oameni care au văzut cu ochii lor fața ascunsă a lumii, și primii care au văzut planeta Pământ de pe orbita unui alt corp ceresc. Misiunea a implicat prima lansare cu oameni la bord a unei rachete Saturn V, și a fost a doua misiune umană a Programului Apollo. După lansarea de la 21 decembrie 1968, echipajul a călătorit timp de trei zile până la Lună. Ei au orbitat Luna de zece ori de-a lungul a 20 de ore, timp în care echipajul a realizat o emisiune de Crăciun în care membrii săi au recitat primele 10 versete din Geneză. Această citire a Read More …

EXERCIŢIU DE ADMIRAŢIE ARSENIE BOCA   „EXERCIŢIU DE ADMIRAŢIE” este, după cum se ştie foarte bine, titlul unei cărţi de Emil Cioran. Formularea se potriveşte însă foarte bine în cazul Ieromonahului ARSENIE BOCA. Cele ce urmează nu au rolul de a spune ceva nou despre Ieromonahul ARSENIE BOCA, deşi ar fi multe de spus, nici de a reinterpreta, căci a lăsat vorbă posterităţii să nu-i fie atribuit ceva ce nu a spus, nici de a descoperi în scrierile sale ceva ce n-a mai fost descoperit, deşi ar fi multe de descoperit, ci doar de a reaminti câteva dintre învăţăturile sale. Creştinismul nostru ar fi în mare parte de neînţeles, dacă n-am considera şi realitatea personală a demonului, a îngerilor căzuţi. “Credinţa noastră ar fi incompletă şi s-ar dizolva cu uşurinţă, dintr-o religie revelată, într-o doctrină umanitară, sau, în cazul cel mai bun, într-un raţionalism protestant, fără nimic supranatural şi personal. Dar nu e bună nici extrema cealaltă, care, fie că admite răul ca principiu paralel cu Dumnezeu, fie că vorbeşte de demoni mult prea mult decât merită în realitate. A nu admite existenţa personală a îngerilor căzuţi şi a nu recunoaşte influenţa lor asupra vieţii sufletului, asupra minţii cu deosebire, Read More …