Categorie: 9.2- CUFĂRUL CU ESEURI

41 – PRINŢUL POPORULUI În afara fiinţelor îngereşti cu atribuţiuni la nivelul întregii Terre aurica, există şi fiinţe îngereşti care au ca atribuţiuni bunul mers al lucrurilor în anumite zone locuite de oameni. Printre aceste înalte fiinţe îngereşti se numără şi Îngerul Poporului sau, după cum este numit de fiinţele din lumea eterică Prinţul Poporului. În cele ce urmează nu va fi vorba decât despre Prinţul Poporului Român. Prinţul Poporului Român este o înaltă fiinţă îngerească, care nu are formă umanoidă. Într-un fel, se poate spune că „trupul” său spiritual – fiinţa sa aurică – ocupă spaţiul fizic ocupat de Poporul Român. Uneori, în anumite momente, Prinţul Poporului Român se poate manifesta printr-o formă concretă, non-umană, a unui ciclon de 2 metri diametru şi de aproape 20 de metri înălţime, ce pare a se forma instantaneu din toate elementele naturii. Când vorbeşte, vocea lui este foarte liniştitoare, calmă, ca o şoaptă. Pare că vocea sa provine de la toate elementele din jur. Uneori, la marile evenimente, vocea sa bubuie ca un tunet şi face să vibreze toate particulele elementelor din jur (atât în lumea eterică, cât şi în lumea infraeterică). Prinţul Poporului Român stăpâneşte auric peste întregul teritoriu ocupat de Read More …

42- SPIRITELE NATURII (1) La fel ca în cazul fiinţelor îngereşti, în funcţie de criteriul principal de clasificare, spiritele naturii pot fi împărţite în două mari categorii. De-o parte spiritele bune ale naturii care respectă Planul lui Dumnezeu. De cealaltă parte pot fi situate spiritele rebele ale naturii, care l-au urmat pe Lucifer în revolta contra Planului lui Dumnezeu. Rolul spiritelor bune ale naturii este legat exclusiv de natură. În lumea eterică, aceste fiinţe poartă numele de „suflete ale naturii”. Tot în lumea eterică, spiritele naturii mai sunt numite „Legi ale naturii”. Numele lor din lumea eterică este Zaurdari – adică locuitori ai Zaurdariei (Zaurdaria este numele dat lumii eterice de spiritele naturii înseşi; uneori, prin Zaurdaria este desemnat Edenul eteric, locul creaţiei primilor oameni). Natura este animată, are un suflet, iar esenţa acestui suflet este formată din Zaurdari – fiinţele care au grijă de ea. Denumirea de spirite ale naturii va fi folosită în continuare doar datorită unei tradiţii străvechi, perpetuate în lumea oamenilor. Spiritele naturii sunt „sufletul naturii”, în sensul că se îngrijesc de tot ce înseamnă natură în lumea materială – de la apă, aer sau pământ la formele de relief, la vegetaţie, la ploaie, zăpadă, grindină Read More …

43- SPIRITELE NATURII (2) De-a lungul timpului, spiritele naturii au primit diferite denumiri. De exemplu, în Evul Mediu, spiritele naturii au fost denumite în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea; spiritele naturii care acţionează în elementul pământ au primit numele de gnomi, cele care acţionează în elementul aer au primit numele de silfe sau elfi; cele care acţionează în elementul foc au primit numele de salamandre, iar cele care acţionează în elementul apă au primit numele de ondine. Gnomii, spiritele naturii care se manifestă în elementul pământ, au înfăţişarea unor pitici bondoci şi bonomi. Gnomii pot fi întâlniţi în mine sau în apropierea locurilor unde se fac excavaţii. Mulţi gnomi au forme oarecum animaliere sau amestecuri bizare între elemente umanoide şi elemente animaliere. Silfele sau elfii se manifestă în elemenul aer şi au înfăţişarea unor făpturi înaripate, delicate şi extrem de frumoase. De altfel, silfele, datorită delicateţii şi frumuseţii lor, precum şi faptului că posedă aripi transparente, ca de libelulă, şi pot zbura prin aer, au fost de multe ori confundate cu îngerii. Mulţi oameni, văzându-le în diferite condiţii, au fost convinşi că au văzut îngeri, când, de fapt, era vorba doar de spirite ale naturii care se manifestă Read More …

44 – FIINŢA RĂULUI (1) Fiinţele îngereşti – la fel ca oamenii şi spiritele naturii – pot fi clasificate în funcţie de poziţia lor faţă de Planul lui Dumnezeu. Unele fiinţe îngereşti respectă Planul lui Dumnezeu de evoluţie a cosmosului, în timp ce altele se împotrivesc acestuia. Toate fiinţele îngereşti care se opun Planului lui Dumnezeu, au făcut cândva parte din ierarhia Fiilor Luminii. În urma unor evenimente dramatice desfăşurate în perioada de început a formării cosmosului, aceste fiinţe s-au răzvrătit, acţionând de atunci împotriva ducerii la îndeplinire a Planului lui Dumnezeu. Datorită faptului că l-au urmat pe şeful lor ierarhic de atunci, Lucifer, îngerul orbit de orgoliu, care s-a voit egalul lui Dumnezeu, fiinţele îngereşti din această categorie pot fi denumite „luciferice” sau, pe scurt, Fii ai Întunericului. Tradiţia creştină îi numeşte îngeri căzuţi sau draci. Fiinţele din lumea eterică le denumesc „Dree” – adică „Cei căzuţi”, „Cei răzvrătiţi” sau „Cei desprinşi” (desprinşi de Fiii Luminii, denumiţi Hemin Hem). Fiinţele luciferice nu trebuie însă confundate cu fiinţa absolută a răului, reprezentată de către Hallshithan. Majoritatea fiinţelor îngereşti căzute care l-au urmat pe Hallshithan nu se manifestă într-o formă umanoidă. Fiinţele luciferice nu cunosc elementul iubire introdus în cosmos prin Read More …

45 – FIINŢA RĂULUI (2) Organigrama fiinţelor luciferice este similară celei a Fiilor Luminii, dar de semn opus – este copia inversată a acesteia. Conducătorul suprem al tuturor fiinţelor luciferice este Lucifer. Aspectul lui Lucifer poate arunca o lumină clarificatoare asupra personalităţii sale complexe, care, fără nici o îndoială, este tragică prin implicaţii. Aşa cum apare în cronica akasha, înaintea răzvrătirii, Lucifer era un înalt Heruvim, Ocrotitor al oamenilor. În vremurile de dinaintea răzvrătirii, Lucifer era întruchiparea frumuseţii. După rebeliune, i s-au întunecat ochii. La fel ca toate celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer este asexuat; totuşi, în pofida aspectului predominant bărbătesc, are sâni de femeie, şolduri rotunde şi picioare foarte lungi. Are un păr foarte lung, care ajunge până la genunchi, dinţi albi, puternici, strălucitori, ochi negri, lipsiţi de iris, buze rozalii, senzuale. Înaintea rebeliunii, aspectul lui Lucifer era unic printre fiinţele îngereşti: pe cap purta o coroniţă, iar în dreptul frunţii strălucea o lumină extrem de puternică (lumina emisă de un smarald). În mână purta un sceptru, precum cel al regilor medievali, pe care era sculptat un soclu cu două aripi imense şi un fel de instrument muzical. La fel ca şi celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer poate să se deplaseze Read More …

46 – FURTUL DE SUFLETE (1) Activitatea principală a fiinţelor luciferice – care vor fi desemnate şi prin expresia „Cei cu ochii negri” – este de a ispiti oamenii în decursul existenţei încarnate, pentru a-i coborî energetic – a-i determina să decadă din demnitatea de oameni. Scopul final al acestei acţiuni potrivnice este distrugerea oamenilor, întrucât, după cum consideră fiinţele luciferice, era „mai bine la începuturi”, când oamenii nu apăruseră pe scena cosmosului. Pentru a-şi atinge scopul final, Cei cu ochii negri acţionează prin ispite. Cel mai adesea, de-a lungul vieţii, oamenii întrupaţi cad în cele mai banale ispite, astfel încât la moarte devin „copţi” pentru a intra sub influenţa fiinţelor luciferice şi a vibra în consonanţă cu ele. Fiinţele luciferice sunt atrase de acei oameni care, de-a lungul vieţii, în urma exercitării liberului arbitru, s-au lăsat pradă ispitelor şi viciilor de orice fel. Fiinţele luciferice sunt atrase mai ales de acei oameni care, pentru un motiv sau altul, au colaborat conştient cu ele de-a lungul existenţei încarnate. În această ultimă categorie intră şi acei oameni care, pe timpul vieţii, s-au lăsat corupţi de aspectele oculte, au abuzat de practici vrăjitoreşti, au încheiat pacte sau au participat la şedinţele de Read More …

47 – FURTUL DE SUFLETE (2) În cazurile unor fiinţe umane virusate iremediabil prin făptuirea răului în lumea materială, fiinţele luciferice preiau omul cu tot cu corpul duh, şi-l duc în lumea lor – în palierele lor cuantice. Despre aceste fiinţe umane virusate se poate spune că au ales, prin exercitarea liberului arbitru, calea întunecată şi au devenit oameni luciferici. Consecinţa nu poate fi decât iadul. Lumea fiinţelor luciferice are cinci subpaliere cuantice. Pe primele trei subpaliere cuantice ale lumii fiinţelor luciferice se produc recondiţionări şi resuscitări ale sufletelor furate. Pe aceste paliere cuantice, sufletele – lipsite însă de corpuri duh -, sunt resuscitate şi recondiţionate în aşa fel încât să pară vii, să aibă o aparenţă de viaţă, ca şi cum ar fi animate de corpuri duh. Evident, ele pot fi considerate a fi suflete false, dar fiinţele luciferice se mulţumesc şi cu surogate. Ele sunt un fel de zombi, pe care fiinţele luciferice le folosesc pe post de servitori docili. Sufletele acestor zombi păstrează încă reminiscenţe ale personalităţii oamenilor din timpul existenţei întrupate. Este însă o catastrofă faptul că sufletele false păstrează încă numele original de suflet şi de trup fizic, avut de oamenii respectivi în decursul vieţii Read More …

48 – SPIRITELE RĂZVRĂTITE ALE NATURII La fel cum există îngeri întunecaţi (căzuţi), tot aşa există spiritele întunecate ale naturii; spiritele întunecate ale naturii se opun în toate modurile posibile activităţii spiritelor bune ale naturii. Spiritele întunecate ale naturii sunt numite de fiinţele din lumea eterică prin termenul Lorehh. După cum a fost menţionat, principalul rol cosmic al spiritelor bune ale naturii constă în îngrijirea şi ocrotirea a tot ce înseamnă natură – pământ, apă, foc, aer, vegetaţie, fenomene meteorologice etc. Acesta a fost, înainte de rebeliune, şi rolul spiritelor naturii rebele. După rebeliune, toate spiritele naturii care l-au urmat pe Lucifer au fost „concediate”, astfel încât nu mai au nici un fel de atribuţii funcţionale. Ele continuă să-şi ducă existenţa în lumea eterică, dar nu mai au nici un fel de prerogative sau funcţii de îndeplinit, astfel încât s-au transformat în opusul a ceea ce au fost cândva. Ele încearcă astăzi să distrugă ceea ce construiesc spiritele bune ale naturii. Fiinţele Lorehh sunt aducătoarele morţii în natură; prin acţiunile lor destructive, fiinţele Lorehh transformă o apă curgătoare într-o baltă urât mirositoare, o cişmea cu apă cristalină într-o cişmea cu apă nepotabilă, un pom fructifer într-un ciot. Fiinţele Lorehh aduc Read More …

49 – SCOALĂ-TE, LUMINIŢĂ DIN LUMINA MEA Despre modul în care s-a desfăşurat cosmogeneza şi despre modul în care au fost formate palierele cuantice ale cosmosului, ne vorbeşte o altă înaltă fiinţă a Terrei aurica, un Înger Păzitor pe nume Shaffa. De regulă, Îngerii Păzitori nu prea coboară în lumea eterică, acesta fiind un eveniment foarte rar – rolul lor constând în ajutarea oamenilor, direct de pe ultimul nivel al Terrei aurica. Îngerii Păzitori nu trebuie confundaţi cu Îngerii Veghetori, care se manifestă cu predilecţie în lumea eterică. În lumea eterică, unui Înger Păzitor i se mai spune, uneori, şi „Îngerul minţii”. Practic, energia ce stă la baza formării corpului mental al oamenilor este formată din emisia spirituală a acestor înalte fiinţe îngereşti. Îngerul Shaffa este o fiinţă de o frumuseţe distinsă. Aura sa are o intensitate extremă: puterea şi tăria sa sunt imense, iar vechimea, percepută prin simţul vechimii, este, de asemenea, foarte mare. Făcând o analogie cu o sursă luminoasă din lumea materială, prin puterea aurei unei fiinţe îngereşti putem înţelege ceva similar tensiunii, iar prin tărie ceva similar intensităţii. Îngerul Shaffa are în jur de doi metri înălţime. Părul său, foarte lung, ce pare o apă limpede Read More …

50 – OMUL, IMAGO MUNDI Omul este ultima „noutate” a creaţiei lui Dumnezeu – ultima atât ca succesiune, cât şi ca potenţial. Aşadar, omul nu a apărut ca rezultat al combinării unor atomi materiali, nici datorită hazardului, legilor oarbe ale naturii ori fructificării unei şanse dintr-un miliard. Omul nu se trage din maimuţă, dar nici maimuţa din om. Nu se trag din neamul maimuţelor nici măcar acei oameni care afirmă că se trag din antropoide. Diferenţele dintre oameni şi maimuţele antropoide sunt evidente chiar şi în urma cercetării structurii codului genetic ale ambelor specii. O simplă asemănare de formă umanoidă nu poate demonstra înrudirea. Parafrazând vorba de duh a unui contemporan, este ca şi cum am conveni că există o relaţie de înrudire între o cămilă şi o arahidă, doar pentru simplul fapt că ambele prezintă umflături. Omul nu are nimic în comun cu nici o specie de animale care există astăzi pe Terra. Asemănarea de formă umanoidă dintre oameni şi maimuţele antropoide nu trebuie să înşele pe nimeni. Forma umanoidă este universală – o au îngerii şi spiritele naturii. Omul este, înainte de toate, un spirit, un duh şi un suflet, iar istoria sa nu începe o dată cu Read More …

51 – PREOT AL LUI DUMNEZEU Atunci când omul va atinge finele procesului evolutiv, va deveni cea mai desăvârşită fiinţă din cosmos – va deveni Preot al lui Dumnezeu. Deocamdată, omul încarnat nu este decât la început; omul încarnat nu se poate manifesta conştient decât în lumea materială, iar chakrele sale funcţionează doar parţial. În prezent, omul nu are nici o chakră activată complet. Spre comparaţie, se poate spune că fiinţele îngereşti au deocamdată patru chakre activate, ceea ce le permite să se manifeste simultan – şi aici redăm exact expresia folosită de fiinţele din lumea eterică – „în patru lumi, în patru timpuri şi în patru perioade„. Actualmente, doar Iisus Hristos se manifestă simultan în şapte lumi, în şapte perioade, în şapte timpuri. Înaintea rebeliunii, Lucifer a fost singura fiinţă îngerească din ierarhia de atunci a Fiilor Flăcării care avea cinci chakre activate, ceea ce înseamnă că se putea manifesta simultan în „cinci lumi, cinci timpuri şi cinci perioade” („timpurile” şi „perioadele” sunt unităţi îngereşti de măsurare a timpului). Înaintea rebeliunii, Lucifer putea să vadă Faţa lui Dumnezeu. După rebeliune, i-a fost luată această putere, iar legăturile sale cu Cel Preaînalt s-au întrerupt. Fiinţele din lumea eterică mai spun Read More …

52 – PROCESUL PALINGENESIEI Pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul – care, iniţial, era o Stea, „Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină”, aşa cum poetic se exprima Îngerul Shaffa – a coborât din Locuinţă în Locuinţă, din palier cuantic în palier cuantic şi s-a învăluit în mai multe „carcase” aurice, iar fiinţa sa a cunoscut o amplă metamorfoză. Astfel, omul a ajuns ceea ce este în ziua de astăzi: o fiinţă întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influenţelor de tot felul. Metamorfozele succesive cosmosului s-au reflectat asupra fiinţei omului. Omul din ziua de astăzi este imago mundi, reflectarea cosmosului. În cel de-al patrulea ciclu al cosmosului, Terra aurica este structurată în mod diferit de ceea ce exista anterior, în vechile întocmiri. Chiar de la începutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul fizic a fost fost învăluit într-o membrană aurică protectoare, care poate fi situată spaţial, undeva, cam la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte. Membrana de protecţie este formată dintr-o energie foarte înaltă, care face imposibilă pătrunderea sau ieşirea neautorizată a fiinţelor. Nimeni nu poate intra sau ieşi din Terra aurica, decât cu acordul fiinţelor îngereşti diriguitoare. Chiar la extremitatea membranei protectoare, Terra aurica Read More …

53 – ŞAPTESPREZECE PENTRU ETERNITATE Imediat după ce pătrund prin Poarta de intrare Alfa, spiritele oamenilor se „înveşmântează” în corpuri duh. Din acel moment, se poate spune că spiritele omeneşti se manifestă în formă umanoidă. Ca formă umanoidă, toate corpurile duh ale oamenilor au fost create în mod direct de către Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Dumnezeu a creat corpurile duh ale oamenilor în serii de câte 17. Cu alte cuvinte, spiritele oamenilor au venit în formă (de corpuri duh) în grupuri de câte 17. Formele corpurilor duh au fost realizate de către Dumnezeu prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă), sau, după cum sunt numiţi de fiinţele din lumea eterică, ai Îngerilor realităţii formei. Principiul creaţiei formelor de corpuri duh în serii de câte 17 poate fi asemănat întrucâtva cu producţia unei maşini de ţesut din lumea materială, care poate realiza doar serii de câte 17 exemplare dintr-un produs. Fireşte, ea poate realiza produse la infinit, dar aceste produse sunt fabricate doar în serii de câte 17. Există însă o deosebire fundamentală în cazul creaţiei divine, realizată prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei (care nu au formă): fiecare dintre Read More …

54 – MUNCA OMULUI DE DREAPTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ În esenţă, şcoala vieţii presupune un lung proces, de-a lungul căruia oamenii trebuie să depăşească faza în care Shantiah s-a poticnit. Acest proces îndelungat poate fi definit, după expresia folosită de Îngerul Gabriel, drept „munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă„. În acest scop, toţi oamenii din Terra aurica trebuie să parcurgă procesul palingeneziei, pentru a reuşi să îşi activeze cele şase chakre, ceea ce le va permite să atingă starea lui Shantiah dinainte de săvârşirea păcatul originar. Mai mult decât atât, oamenii vor trebui să îşi activeze şi a şaptea chakră, astfel încât, la sfârşitul traiectului evolutiv, să se poată manifesta simultan în şapte lumi, în şapte timpuri şi în şapte perioade. Doar astfel, oamenii pot deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. „Munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă” se petrece neîncetat, atât în timpul stării de veghe, cât şi în timpul somnului, în ceea ce noi, oamenii, numim vis; atât în timpul vieţii încarnate în lumea materială, cât şi în perioada cuprinsă între moarte şi o nouă naştere. Oamenii trebuie să parcurgă procesul evolutiv prin întrupări repetate în lumea materială, de-a lungul procesului căruia Read More …

55 – ÎNTRE POARTA ALFA ŞI POARTA OMEGA Omul – fiecare om în parte – este însoţit şi vegheat permanent, de la naştere la moarte, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, de fiinţe îngereşti care încearcă să-l sprijine în demersurile pe care le întreprinde în scurta sa existenţă din lumea materială. Tot astfel, fără grija necontenită a spiritelor naturii faţă de mediul de care omul îşi bate joc aşa cum vrea, socotindu-se singurul stăpân al naturii şi, deci, pe deplin îndreptăţit să o mutileze, lumea s-ar fi scufundat demult în magma primordială, din care, prin magia înţelepciunii divine, a ieşit cândva. Fără lucrarea extraordinar de complexă a fiinţelor îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii, corpul omenesc n-ar putea subzista nici măcar o secundă, ereditatea ar fi o simplă vorbă în vânt, iar natura în care trăim, mediul înconjurător şi lumea materială în ansamblul ei, n-ar putea exista nici ca realitate virtuală. O caracteristică importantă a procesului de „dreaptă învăţătură” prin aura terestră, atât în lumea materială cât şi în cea de „dincolo”, este aceea că orice eveniment important, orice trecere a unei trepte sau a unei etape evolutive este însoţită de un anumit ceremonial sau ritual. Naşterea, botezul, Read More …

56 – PALIERELE CUANTICE ALE COSMOSULUI Rezumând principalele etape ale cosmogenezei, se poate afirma că, cosmosul – atât aspectul văzut, cât şi aspectul nevăzut – este creaţia Unicului Dumnezeu. De asemenea, se poate afirma că toate fiinţele din cosmos sunt creaţii ale Unicului Dumnezeu. Din momentul creaţiei şi până în prezent, cosmosul a cunoscut mai multe prefaceri – mai multe metamorfoze. De-a lungul metamorfozelor sale, cosmosul a cunoscut distrugeri şi reconstrucţii succesive. Metamorfozele cosmosului s-au desfăşurat pe şapte paliere cuantice diferite, de-a lungul a patru perioade de timp denumite cicluri. Creaţia originară a lumii, care corespunde cu momentul în care IŞŞ, Unicul Dumnezeu, care este Etern şi Fără Formă, a rostit Cuvântul dintru Începuturi, s-a produs în palierul cuantic primordial, denumit Halazeth. O dată cu formarea sferei sau a locuinţei Halazeth, a început primul ciclu al cosmosului. Primul ciclu a continuat pe al doilea palier cuantic, pe sfera denumită Hazaleth, apoi pe al treilea palier cuantic, pe sfera denumită Hakazaleth şi, în final, pe al patrulea palier cuantic, pe sfera denumită Hetiteth. De-a lungul primului ciclu cosmic, desfăşurat succesiv pe patru paliere cuantice, Dumnezeu a creat spiritele şi trupurile (corpurile duh) de formă umanoidă ale spiritelor naturii, îngerilor şi oamenilor Read More …

57 – GENERAŢII DE OAMENI Până în prezent, de-a lungul celor patru cicluri cosmice, s-au succedat patru generaţii de oameni. Fiecare generaţie a avut propriul ei tip de corp duh. Prima generaţie de oameni a fost creată în primul ciclu al cosmosului. Primul om creat de Dumnezeu a fost Shantiah – Adam primordial. Shantiah a fost prototipul tuturor oamenilor – omul arhetipal. După Shantiah, Dumnezeu a mai creat alţi nouă oameni, denumiţi oameni iniţiali sau oameni primordiali. Primii zece oameni – cei nouă oameni iniţiali, împreună cu Shantiah – au constituit temelia primei generaţii de oameni. Ulterior, după o lungă perioadă de timp, au fost create alte câteva sute de oameni ai primei generaţii (se pare că numărul lor nu a depăşit o mie). Toţi oamenii primei generaţii au fost androgini. Ei erau formaţi din spirit şi din corp duh. La sfârşitul primului ciclu cosmic, a avut loc prima mare perioadă de nemanifestare, răstimp în care corpurile duh ale oamenilor au fost retrase din circuitul evoluţiei. Totuşi, au fost retrase din circuitul evolutiv doar corpurile duh ale oamenilor ce formau grosul primei generaţii. Datorită caracteristicilor fiinţiale înalte, atât Shantiah, cât şi cei nouă oameni primordiali, au reuşit să supravieţiuiască perioadei Read More …

58 – EXPANSIUNEACOSMOSULUI Dacă nu s-ar fi produs rebeliunea lui Hallshithan şi a lui Shantiah, nu ar fi existat necesitatea formării unor noi paliere cuantice, iar fiinţele din cosmos ar fi trăit etern în Pacea lui Dumnezeu. După prima rebeliune din cosmos, existau două opţiuni: continuitatea creaţiei sau distrugerea sa. De altfel, foarte mulţi oameni se întreabă astăzi de ce răul este tolerat şi de ce, în trecut, au existat atâtea răzvrătiri. Răspunsul este foarte simplu: Dumnezeu este Puterea Supremă, Sfinţenia Absolută şi Iubirea Infinită, astfel încât, prin natura Sa, nu distruge ceea ce a construit. Dumnezeu este continuitatea creaţiei. Dacă Dumnezeu i-ar fi distrus încă de la început pe Cei răi, care i-au nesocotit Legile, ar fi acţionat împotriva naturii Sale, a cărei principală caracteristică este continuitatea creaţiei. Binele înseamnă perpetuarea creaţiei, iar răul înseamnă distrugerea creaţiei. Dumnezeu nu distruge ceea ce a creat; nu a făcut-o şi nu o va face niciodată. Teoretic, s-ar putea spune că, în orice moment, Dumnezeu are puterea de a distruge cosmosul, la fel cum are puterea de a crea altul perfect, dar această acţiune ar fi opusă naturii Sale. Dacă ar realiza o astfel de acţiune, s-ar transforma în opusul Său, ceea Read More …

59 – LUMEA DE DINCOLO La începutul celui de-al treilea ciclu cosmic a avut loc o nouă creaţie a lumii. Noua creaţie a lumii s-a produs pe un nou palier cuantic. Acesta a fost palierul eteric – Hazurethul. În Hazureth a avut loc o nouă creaţie a omului. Primul om al celei de-a treia generaţii a fost Adam, despre care aminteşte Vechiul Testament. Ulterior, din Adam a fost creată Eva. Hazurethul este actuala lume eterică, iar undeva, chiar în centrul său, se află Edenul, locul în care au fost creaţi protopărinţii, Adam şi Eva, şi li s-a creat suflet – „suflarea de viaţă” – direct de către Domnul Dumnezeu. Edenul este un loc poziţionat precis, dar în care, deocamdată, nu poate pătrunde nimeni. Actualmente, Edenul ar trebui să arate ca şi cum protopărinţii l-ar fi părăsit de câteva clipe. Dacă, în viitor, va pătrunde vreun om în Eden, ar trebui să observe urmele proaspete ale paşilor lui Adam. Iniţial, în Edenul eteric al Hazurethului, protopărinţii nu au avut corp material, ci unul format din lumină – format din energia palierului cuantic respectiv. După săvârşirea păcatului originar, Adam şi Eva au fost „izgoniţi” din Eden, datorită faptului că, din punctul de Read More …

60 – CENTRELE DE PUTERE Locul izgonirii din Eden al protopărinţilor Adam şi Eva poate fi poziţionat cu relativă exactitate, undeva între Tigru şi Eufrat, pe teritorul Mesopotamiei de odinioară, în Iraqul de astăzi. Acolo s-au născut Cain şi Abel. Tot în acel spaţiu, delimitat de fluviile Tigru şi Eufrat, s-au înmulţit oamenii în lumea materială, iar de acolo s-au risipit pe toată suprafaţa pământului. Adam a trăit foarte mult timp în lumea materială. Poate că durata vieţii sale, estimată de Vechiul Testament la 930 de ani, nu spune astăzi nimic, dar în acea epocă, erau alte condiţii de existenţă în habitatul terestru. Prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva, fiinţa răului – „Cel rău”: Primordialii întunericului, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii – a interferat cu palierul material chiar în acele locuri situate între Tigru şi Eufrat. Şi acolo a rămas până în ziua de astăzi. Chiar în acel loc, fiinţele întunecate au format Centrul de Putere al întunericului. Influenţa Celui rău asupra urmaşilor lui Adam a fost aproape imediată. Dată fiind durata matusalemică a existenţei lor trupeşti, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, urmaşii protopărinţilor au devenit tot mai răi, fapt ce l-a îngrozit pe Adam. În prima Read More …

61 – IANNUS Într-o bună zi, pe când încă trăia Adam, unul dintre cei mai importanţi oameni din Centrul de Putere Işşhinghingher – care ştia atât tainele binelui, cât şi tainele răului – a avut o ţiitoare dintre „neamuri”, cu care a făcut un copil de parte bărbătească. El nu a ştiut că are un copil cu acea ţiitoare; la momentul respectiv, i-a fost ascunsă naşterea copilului. Prin acest fapt, acest personaj important a încălcat o regulă foarte strictă, cunoscută pe atunci ca fiind „taina împreunării între partea bărbătească şi partea femeiască”. Fiind procreat printr-un adulter – ceea ce a fost evitat secole de-a rândul de oamenii din Centrul de Putere al Luminii -, copilul a fost diferit, ca structură spirituală, de tatăl său. Copilul de parte bărbătească a moştenit siddhisurile tatălui său şi a cunoscut atât tainele binelui, cât şi tainele răului. În urma unor astfel de caracteristici fiinţiale complexe, la maturitate, el a devenit un om „cu două feţe”. În continuare va fi desemnat prin numele Iannus – „Cel cu două feţe”. Devenit matur, Iannus s-a rupt de Centrul de Putere Işşhinghingher, a părăsit ţinuturile dobrogene şi a poposit la câmpie, chiar în locurile situate între Tigru şi Read More …

62 – SCLAVIA SUFLETELOR (1) La începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, chiar şi după formarea celor patru Centre de Putere, o lungă perioadă de timp, oamenii au fost educaţi şi civilizaţi de către Educatori spirituali. Unii dintre Educatori au fost oameni primordiali, alţii au fost îngeri din ierarhia Fiilor Luminii. De fapt, primii Educatori ai oamenilor din generaţia a treia au fost Primordialii Luminii. Treptat, cu sprijinul Primordialilor Luminii (dar şi cu sprijinul oamenilor primordiali independenţi), oamenii celei de-a treia generaţii au construit o civilizaţie înfloritoare. Date fiind caracteristicile de atunci ale Protopământului, această formă de civilizaţie era diferită de cea actuală. În acea perioadă, Protopământul nu era atât de solidificat precum în ziua de astăzi, astfel că civilizaţia oamenilor celei de-a treia generaţii avea la bază manipularea energiilor din natură. Cu alte cuvinte, era o civilizaţie spirituală bazată pe folosirea unor puteri sufleteşti – siddhisurile. Treptat, oamenii s-au divizat în trei mari Regate. Primul Regat cuprindea aproape întregul teritoriu al Europei şi avea două capitale spirituale importante. Prima capitală spirituală se afla pe actualul teritoriu al României, prin Dobrogea de astăzi, iar a doua se afla undeva în vestul Spaniei. Al doilea Regat cuprindea o mare parte Read More …

63 – SCLAVIA SUFLETELOR (2) În epoca sclavagistă, marea majoritate a oamenilor căldicei au devenit sclavi – atât sclavi materiali, cât, mai ales, sclavi spirituali ai zeilor întunecaţi. Toţi oamenii căldicei, care au fost botezaţi prin ritualuri, au continuat să rămână sclavi şi după moartea trupească, datorită legăturii energetice cu zeii întunecaţi, legături întărite prin peceţile ce li se puneau pe corpul sufletesc. Doar o mică parte dintre oameni ajungeau, după moarte, în Regatul morţilor vii. Ajungeau în Regatul morţilor vii doar oamenii care treceau prin evenimente similare cu Abel: erau nedreptăţiţi şi erau ucişi (deveneau victime). În schimb, datorită existenţei peceţii sclaviei pusă la nivelul corpului sufletului, majoritatea oamenilor „căldicei” ajungea după moarte în iad. Calea spre iad a fost deschisă de către Cain. Datorită naturii faptei sale, în momentul morţii sale trupeşti, Cain a făcut joncţiunea dintre palierul cuantic al lumii materiale şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. Astfel, a creat un culoar spaţio-temporal – o gaură de vierme numită iad, de forma unei pâlnii – între palierul cuantic material şi palierul cuantic al fiinţelor luciferice. De fapt, Cain a deschis doar primul şi cel mai adânc nivel al iadului – iadul cel mare. Urmaşii săi au deschis Read More …

64 – SCLAVIA SUFLETELOR (3) Totuşi, pentru a desluşi tainele procesului prin care oamenii cumsecade (căldiceii) au ajuns în iad, trebuie reiterat pe scurt procesul auric al morţii. La moarte, toate structurile aurice exterioare – corpul astral, corpul mental etc – sunt resorbite, prin intermediul chakrelor, în suflet, mai precis în corpul sufletului. La scurt timp după aceea, energiile modulate energetico-informaţional din corpul sufletului sunt aspirate în corpul duh, care îşi continuă, în mod autonom, existenţa post-mortem. O perioadă variabilă de timp după acest proces, la nivelul corpului duh rămâne imprimată o imagine remanentă a corpului sufletului – de fapt, a fizionomiei omului din momentul morţii (nu din momentul înmormântării). De exemplu, dacă un om a murit cu hainele sfâşiate şi cu o rană pe frunte, atunci, după moarte, păstrează această imagine, indiferent cu ce veşminte a fost înmormântat sau indiferent de înfrumuseţările cosmetice ce au fost aplicate cadavrului. După cum se poate remarca, este vorba doar despre o imagine, formată dintr-o energie karmică specifică, ce se imprimă în corpul duh, nu despre corpul sufletului propriu-zis, care dispare la scurt timp după moarte. În condiţii normale, această imagine se şterge după o perioadă petrecută de corpul duh în lumea de Read More …

65 – SCLAVIA SUFLETELOR (4) Ceea ce păţesc oamenii obişnuiţi (căldiceii) în adâncurile iadului, ca locuitori ai zonei inferioare – zona a treia – depăşeşte orice imaginaţie. Deveniţi umbre fără identitate, oamenii au senzaţia că s-au născut în momentul în care au pătruns în iad. Oricum, nici nu-şi amintesc că au existat înainte de a pătrunde acolo (la fel cum nu-şi amintesc nici atunci când se nasc în lumea materială). Se văd, dintr-o dată, într-un ţinut dezolant, în mlaştini, în nămol sau în ţinuturi aride, brăzdate de fulgere sau biciuite de ploi foarte violente. Jur împrejur, există doar cioturi de copaci, pământ crăpat, iarbă arsă. Uneori resimt un frig năpraznic, alteori resimt o umezeală pătrunzătoare, care le dă o senzaţie de îngheţ interior. Deasupra se întinde un cer negru, ca un hău imens, care ucide şi ultima fărâmă de speranţă. De fapt, în iad nu există nici un fel de speranţă, pentru că nu există Dumnezeu. În iad există doar opusul caracteristicilor lui Dumnezeu. Dumnezeu este viaţa. Trupul (de natură sufletească, evident) în care se înfăţişează oamenii care ajung în iad este de plâns; au aceleaşi haine în care au murit. Deşi este vorba doar despre imaginea corpului sufletului, care Read More …

66 – SCLAVIA SUFLETELOR (5) Fiinţele luciferice au tot interesul ca oamenii din lumea materială să nu-şi descopere potenţialităţile – puterile dumenzeieşti de Preoţi în devenire ai lui Dumnezeu. Ele vor să profite de puterile potenţiale ale oamenilor, pentru a le folosi în scopuri proprii. Cei mai importanţi oameni care îşi duc existenţa în iad sunt cei care pot fi denumiţi Învăţători. Ei formează o categorie foarte mică de oameni, cam zece la un milion, care prin exercitarea liberului arbitru, aleg să devină educatori ai semenilor lor aflaţi în iad. Învăţătorii sunt oameni evoluaţi, care au ajuns în iad în urma unor evenimente ceva mai speciale. Majoritatea dintre ei au ajuns în iad datorită faptului că, aflaţi în lumea materială, au fost copleşiţi de nedreptăţile unor semeni de-ai lor şi au ales să se răzbune în mod personal. Totuşi, ca amploare, răzbunarea lor a transcens atât nivelul omenesc, cât şi nivelul Fiilor întunericului, în sensul că acţiunile lor distructive nu au fost influenţate de nici o altă fiinţă – nici chiar de fiinţele luciferice. Şi ca putere, răzbunările lor au transcens atât nivelul omenesc, cât şi nivelul Fiilor întunericului. Un om devenit învăţător în iad are ca antecedent karmic o Read More …

67 – REGATUL MORŢILOR VII De-a lungul celui de-al treilea ciclu, oamenii care au devenit victime ale răului şi ale brutalităţii au pătruns în Regatul morţilor vii, care a fost inaugurat de către Abel, primul mort. Denumirea de Regat al morţilor vii nu este defel o metaforă, ci exprimă în mod explicit structura aurică a oamenilor care ajungeau acolo. Un mort este un om căruia i-a murit corpul fizic şi sufletul. Oamenii cărora le murea sufletul – inclusiv cei cărora sufletul le era furat – ajungeau în iad. Fiindu-le furat sufletul, aceşti oameni nu mai aveau „amintirea a toate”. În schimb, oamenii din Regatul morţilor vii păstrau încă „amintirea a toate”, semn că sufletul lor (corpul sufletului) nu a fost furat, imediat după momentul morţii. Morţii erau „vii” în sensul că aveau „amintirea a toate” şi îşi păstrau indentitatea după moarte. Deşi erau lipsiţi de trup material, ei erau vii – erau „morţi vii”. Ca structură aurică, morţii vii erau formaţi din spirit, corpul duh şi corpul sufletului. Ei aveau înfăţişarea unor fantome albicioase. Aveau chipuri idealizate, păstrau veşmintele şi semnalmentele fiziologice din momentul morţii. Dacă aveau răni, acestea păreau cicatrizate, nu deschise precum în cazul oamenilor care ajungeau în Read More …

68 – SCINDAREA MORŢILOR VII În jurul anului 1000 sau în jurul 650 înainte de întruparea lui Iisus Hristos, s-a petrecut un eveniment dramatic, care s-a concretizat printr-o scindare a morţilor vii. Cauza principală a constituit-o un om, care poate fi considerat, cronologic, „al unsprezecelea mort”. Acest om a pătruns în Regatul morţilor vii în ciclul al treilea, la scurt timp după Abel, fiind probabil ucis de un semen de-al său. Cronologic, el a fost al unsprezecelea mort care a ajuns în Regatul morţilor vii. Acest om a rămas în Regatul morţilor vii o lungă perioadă de timp, fără a se mai întrupa în lumea materială. În toată această perioadă, el a păstrat dorinţa de răzbunare pe cei care l-au ucis. De fapt, starea psiho-mentală în care a murit a fost perpetuată de-a lungul întregii sale existenţe postmortem. Acest fenomen se produce foarte des la defuncţii care au fost ucişi. Mulţi oameni din această categorie mor supăraţi, fiind animaţi de o dorinţă intensă de răzbunare, şi cad într-o stare existenţială nefastă, ce pare a se prelungi la infinit. Aşadar, în jurul anului 1000 sau 650 înainte de întruparea lui Iisus Hristos, al unsprezecelea mort din Regatul morţilor vii a suferit Read More …

69 – AL ŞASELEA CENTRU DE PUTERE Aşa cum a fost menţionat, oamenii surprinşi în lumea materială de marea ştergere, au fost retraşi din circuitul palingeneziei. Corpurile duh au fost „şterse” (au intrat în disoluţie), iar oamenii au redevenit spirite, fiind retraşi în Lumea fără formă. Totuşi, marea ştergere a afectat doar palierul material, nu şi celelalte paliere cuantice, care au rămas intacte. În răstimpul marii ştergeri, lumea eterică, iadul (iadurile), palierele cuantice ale fiinţelor luciferice şi Regatul morţilor vii (infraetericul) au rămas intacte. În consecinţă, au supravieţuit marii ştergeri cei care locuiau în momentul respectiv aceste paliere cuantice (în această clasificare nu sunt incluşi Primordialii Luminii, Primordialii independenţi şi Primordialii întunericului, care, oricum, au supravieţuit tuturor perioadelor de nemanifestare, începând din primul ciclu cosmic). Prima mare categorie care a supravieţuit a fost formată din oamenii care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în iad. A doua mare categorie a fost formată din oamenii care formau sămânţa cea rea, şi care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în palierele cuantice luciferice. A treia mare categorie a fost formată din oamenii care, în momentul declanşării marii ştergeri, se aflau în Regatul morţilor vii. A patra mare categorie a fost Read More …

70 – OAMENII NEUTRI DIN LUMEA ETERICĂ Prima categorie de oameni din lumea eterică este formată din „oamenii neutri”. Această categorie de oameni – majoritatea fac parte din cea de-a treia generaţie -, au reuşit să se salveze la marea ştergere şi să pătrundă în lumea eterică. Actualmente, aceste fiinţe omeneşti stau în zona lor din lumea eterică, au propria lor politică şi nu se aliază cu niciuna dintre părţi – nici cu Fiii Luminii, nici cu Fiii întunericului. Aceste fiinţe umane, cu o înfăţişare aurică impunătoare, sunt posesoarele unei înalte ştiinţe spirituale. Structura lor aurică este diferită de cea a oamenilor din cea de-a patra generaţie. Oamenii neutri nu sunt mulţi ca număr şi locuiesc în propriile zone din lumea eterică, aşteptând timpul în care, după spusele lor, se vor alipi programului evolutiv uman. Deocamdată, afirmă ei, „încă nu a sosit timpul”, căci umanitatea trece prin perioade destul de grele. Oamenii neutri trăiesc în comunităţi închise, un fel de colonii, situate în diferite zone din lumea eterică. Locuitorii unei astfel de colonii au o înfăţişare asemănătoare cu cea a oamenilor decorporaţi actuali, cu deosebirea că au părul lung, alb strălucitor, ochii albaştri sau verzi şi trăsăturile feţei foarte frumoase. Read More …

71 – OAMENII PROMETEICI A doua categorie de oameni care se găseşte astăzi în lumea eterică este formată din oamenii prometeici. În lumea eterică ei sunt numiţi ment. Această categorie de oameni a ales un alt drum şi o altă „politică” decât restul. Oamenii din această categorie, lipsiţi şi ei de linie divină, au ales calea independenţei absolute: s-au rupt de Dumnezeu, s-au rupt de Ierarhia Fiilor Luminii, s-au rupt chiar şi de Fiii întunericului, s-au rupt de ceilalţi oameni din Terra aurica care urmează traseul firesc: naştere în trup fizic, moarte, post-existenţă în lumea astrală, renaştere. Pseudomodelul de evoluţie pe care încearcă să-l construiască aceste fiinţe omeneşti are la bază „principiul prometeic”. Se ştie, Prometeu a fost un semizeu din mitologia vechilor greci, care a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor pentru ca aceştia să evolueze independent de zei. Pentru a-l pedepsi pentru fapta sa, Zeus l-a legat pe Prometeu de o stâncă şi a pus un vultur să-i mănânce ficatul, care se refăcea de la sine. „Principiul prometeic” este, aşadar, principiul potrivit căruia omul crede că poate evolua independent, nesocotind Planul lui Dumnezeu. âÎn ciclul al treilea, oamenii prometeici au fost în relaţii foarte bune cu fiinţele Read More …

72 – OZN-URILE DIN LUMEA ETERICĂ Zona în care-şi desfăşoară activitatea fiinţele prometeice se află la marginea lumii eterice. Ea se află la marginea lumii eterice din punctul de vedere al calităţii energiei din care este formată, iar nu din punct de vedere spaţial. O fiinţă omanească întrupată poate pătrunde în zona fiinţelor prometeice, doar însoţit de o călăuză. Acest lucru i s-a întâmplat şi lui Eugen. Călăuza a fost şi de această dată Îngerul Gabriel. Evident, în lumea materială, Eugen nu se mişcă de pe locul pe care stă; el nu poate pătrunde corporal în lumea eterică, ci doar o poate observa prin simţurile de care dispune. Eugen nu se mişcă de pe locul său, el aflându-se în stare de conştiinţă de veghe, la fel ca orice alt om care observă un peisaj din lumea materială; el doar vede, atât cât îi permite capacitatea vizuală, iar prin faţa lui se derulează fiinţe, peisaje, evenimente etc. În acelaşi timp, fiinţele, peisajele ori lumile par a veni spre el. Întotdeauna când observă peisaje ori fiinţe din diferite locuri ale lumii eterice, altele decât cele care se găsesc în faţa lui, are senzaţia că ceva din fiinţa sa – şi anume corpul Read More …

73 – PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL OZN-URILOR Unii cercetători din ziua de astăzi consideră că fiinţele care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor provin de pe alte planete sau sisteme solare. Informaţiile obţinute prin clarvedere infirmă această ipoteză. După cum se poate remarca, nu este vorba despre oameni extratereştri, ci despre despre oameni tereştri, care îşi desfăşoară existenţa în interiorul Terrei aurica, în palierul eteric. De altfel, chiar natura materiei prime folosită în construirea OZN-urilor, poate arunca o lumină clarificatoare asupra provenienţei celor care le fabrică. Formaţiunile bioeterice sferice nu sunt altceva decât porţiuni din corpurile sufletelor furate de oamenii prometeici (care fac parte din cea de-a treia generaţie) de la semeni de-ai noşti, oamenii celei de-a patra generaţii, care au trecut prin poarta morţii. Corpurile sufletelor oamenilor defuncţi servesc aşadar ca materie primă pentru formaţiunile bioeterice sferice ale oamenilor prometeici, la fel cum folosesc şi fiinţelor luciferice la crearea unor „zombi” (aşa cum a fost menţionat în capitolele anterioare, fiinţele întunecate creează „zombi” din corpurile sufletelor unor defuncţi, pentru a-i adula în palierele luciferice). După cum se poate remarca, corpul sufletului este o „materie primă” de importanţă deosebită, datorită caracteristicilor sale energetice. Evident, un corp al sufletului aparţine doar omului Read More …

74 – TEHOLOGIA BIOETERICĂ Materia primă sufletească furată de la oamenii care trec prin poarta morţii este folosită aşadar la construirea unor produse biotehnologice de natură eterică, iar cele mai cunoscute sunt „Obiectele Zburătoare Neidentificate” – vehicule eterice de forme diverse, care, spre deosebire de navele terestre, par vii şi inteligente. Obiectele zburătoare ale oamenilor prometeici sunt construite în mari laboratoare. Laboratoarele par a fi construite dintr-o formă de energie ciudată, semifluidă, asemănătoare apei. În interiorul acestor laboratoare imense, nenumăraţi savanţi prometeici lucrează în faţa unor panouri de comandă, confecţionate din aceeaşi substanţă stranie, asemănătoare apei, de culoare albastru-marin, albastru-deschis sau verde. În spatele sau, mai precis, în interiorul acestor panouri de comandă se află ceva ce seamănă cu ţurţurii de gheaţă sau cu stalactilele din lumea terestră, de diferite forme, culori şi mărimi. Atunci când vor să atingă aceşti ţurţuri, savanţii prometeici îşi cufundă mâinile în interiorul panourilor confecţionate din misteriosul fluid asemănător apei. Cînd îşi cufundă mâinile în panouri, fluidul face valuri, la fel cum se întâmplă în lumea terestră dacă se introduce mâna într-un vas plin cu apă. Stupefiant este faptul că, introducând mâna prin acele panouri semifluide, savanţii prometeici nu se udă. În momentul în care Read More …

75 – ALTE PRODUSE BIOETERICE În afara vehiculelor de deplasare rapidă – OZN-urile – oamenii prometeici au o gamă foarte diversă de „produse” de acelaşi calibru. Există astfel o gamă largă de aparatură individuală, care este întrebuinţată în diferite scopuri – aparatură montată pe fel de fel de brăţări sau coliere; cele mai căutate sunt armele de diverse forme şi aparatura de deplasare individuală. Brăţările sau colierele sunt acele podoabe sau obiecte de folosinţă personală, pe care oamenii prometeici le poartă în anumite zone ale trupului: la încheieturile mâinilor, la glezne, la gât, la mijloc – ca pe nişte centuri -, sau în jurul capului. După cum lesne se poate remarca, aceste obiecte, care cu greu ar putea fi incluse în categoria podoabelor, sunt dispuse chiar în zonele în care se află principalele chakre. Toate aceste podoabe sunt amplificatoare foarte puternice ale energiilor emise de chakrele persoanelor care le poartă. Brăţările pentru deplasare se ataşază la mâini şi la picioare, în dreptul chakrelor corespunzătoare. Cu aceste brăţări, oamenii prometeici se deplasează extrem de repede, dar nu la fel de repede ca fiinţele îngereşti. De la depărtare, fiinţele care folosesc astfel de brăţări se manifestă ca nişte fulgere globulare, care pulsează Read More …

76 – CEI CE AU PĂRĂSIT DREPTELE ÎNVĂŢĂTURI Cele mai importante fiinţe care se manifestă în zona oamenilor prometeici sunt cele denumite „Cei vechi” sau „Strălucitorii”. Fiinţele din ierarhia îngerească le numesc prin termenul „Cei vechi”, spiritele naturii le denumesc „Strălucitorii”, iar fiinţele tehnologizate le denumesc prin termenul de „semizei”. Mai pe înţelesul nostru, aceste fiinţe sunt, într-adevăr, semizei. Spiritele naturii spun despre aceste fiinţe că au pătruns în lumea eterică cu foarte mult timp în urmă, „pentru a căuta uitare şi linişte”, imediat după ce a avut loc marele război ce a dus la marea ştergere. Cei vechi au fost aduşi în lumea eterică chiar de către zeii alături de care luptaseră. „Cei vechi”, spre deosebire de fiinţele luciferice, au ochi normali, cu iris, la fel ca şi oamenii. Ca înfăţişare, Cei vechi poartă robe lungi, violete, brodate cu fir de aur, iar în picioare sunt încălţaţi cu sandale de culoare violetă, asemănătoare cu cele ale romanilor. Întrucât culoarea violetă pare să fie semnul lor distinctiv, reprezentând probabil nivelul lor, Cei vechi poartă pe degete inele din aur masiv, în mijlocul cărora se află splendide pietre preţioase de culoare violetă. Pe cap poartă coroane din aur masiv, asemănătoare cu Read More …

77 – EPOCA SCLAVAGISTĂ Sclavia sufletelor, epoca sclavagistă, s-a perpetuat pe fundalul divizării fără precedent a societăţii omeneşti, atât pe pământ, cât şi în lumea de dincolo. Prin aderarea la templele zeilor – zei care erau în principal Oameni Primordiali din primele două generaţii, căzuţi sub mrejele Celui rău încă din primul ciclu al cosmosului – , oamenii s-au divizat continuu în tabere, grupuri şi grupuleţe, astfel că atât societatea oamenilor întrupaţi, cât şi cea a oamenilor decorporaţi a cunoscut o fărâmiţare şi o atomizare continuă. Procesul divizării sociale şi spirituale a oamenilor a fost următorul. Fiecare zeu îşi forma un fel de staff conducător în lumea materială, format din oameni întrupaţi. La început, oamenii care formau staff-ul unui zeu făceau parte din sămânţa cea rea. Ei proveneau fie din zonele superioare ale iadurilor, fie direct din palierele cuantice luciferice. În prima fază a acestui proces, oamenii din sămânţa cea rea au atras diferiţi oameni „căldicei”, pe care îi educau în spiritul propriilor învăţături. Ajutaţi de aceşti oameni „căldicei”, ei au construit temple sau lăcaşuri de cult, în care, în urma unor ritualuri complexe, realizau spargerea palierelor cuantice, chemându-şi magic stăpânii – zeii. Prin aceste ritualuri, zeii se puteau manifesta Read More …

78 – RĂZBOIUL PERPETUU Treptat, comunităţile din lumea materială au început să fie stratificate ierarhic. În vârful piramidei, se situau preoţii-iniţiaţi. Pe treapta următoare se situau cei care formau puterea politică – regele şi nobilii. Urmau războinicii, care erau educaţi să ucidă şi, în cele din urmă, plebea – oamenii de rând, „căldiceii”. Chiar dacă, din punct vedere formal – juridic, cum spunem noi astăzi -, statutul lor social era de oameni liberi, oamenii de rînd erau sclavi. În lumea materială, ei erau obligaţi să muncească pe domeniile templului, nu se puteau strămuta dintr-un loc în altul etc, iar după moarte îngroşau numărul celor din iad. O dată cu formarea capetelor de pod în lumea materială, care erau templele şi cu constituirea oligarhiei conducătoare, a început războiul dintre zeii întunecaţi. Una din caracteristicile zeilor întunecaţi era concurenţa acerbă. Cu cât un zeu devenea mai puternic în lumea materială, cu atât devenea mai puternic în palierul său cuantic. Cu cât zeul avea în lumea materială mai mulţi enoriaşi care faceau după cuvântul său, cu atât creştea în putere şi tărie. Puterea şi tăria zeului erau date de calitatea ofrandelor pe care le primea şi de calitatea oamenilor care i se închinau. Read More …

79 – LUMINA IUBIRII Scrierile sacre creştine, revelate prin inspiraţia Sfântului Duh, dezvăluie istoria tainică a umanităţii şi raporturile dintre oamenii întrupaţi şi Dumnezeu. Punctul central al istoriei sacre a umanităţii, dar şi al raporturilor dintre om şi Dumnezeu-Tatăl, îl constituie întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială. Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială şi, mai ales, activitatea Sa după evenimentele tulburătoare de pe Golgota – răstignirea, moartea, coborârea în iad şi sfărâmarea porţilor iadului, învierea, înălţarea la cer şi deschiderea Împărăţiei cerurilor – sunt evenimente cruciale în istoria umanităţii. Scrierile sacre ale creştinismului sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, iar acest lucru nu trebuie interpretat doar ca o banală figură de stil. Dacă scrierile sacre creştine sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, este clar că nu pot fi înţelese de cititori decât tot sub inspiraţia Sfântului Duh. Astfel, numai acei oameni care se află, în anumite momente ale existenţei lor, sub inspiraţia Sfântului Duh, pot cunoaşte sensul ascuns al vechilor cărţi sacre ale creştinismului. Sub inspiraţia Sfântului Duh, la început, un om dobândeşte capacitatea de a înţelege semnificaţia unui verset sau a unui pasaj, apoi, dacă persistă în efortul său, poate afla adânca semnificaţie Read More …

80 – PUNCTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII Iisus Hristos s-a întrupat în lumea fizică, în trup material, o singură dată, acum 2000 de ani, în Palestina, astfel încât nu poate fi vorba despre o reîncarnare, precum în cazul oamenilor care urmează procesul ciclic al palingeneziei. Omul – un spirit învăluit într-un corp duh – se întrupează periodic în lumea materială pentru a evolua, iar acest fapt este vizibil la nivelul structurii sale aurice. Într-un fel, se poate spune că structura aurică actuală a unui om este rezultatul tuturor întrupărilor sale anterioare, iar corpul duh (ca putere şi tărie) este sinteza evoluţiei sale. Scopul final al reîntrupărilor periodice este, în cazul omului, alipirea la Sursa Primă – Dumnezeu. Spre deosebire de toate fiinţele omeneşti, Iisus Hristos nu este un om care să se fi întrupat de mai multe ori în cadrul procesului palingeneziei. Iisus Hristos este Dumnezeu făcut om. În consecinţă, structurile aurice cu care s-a întrupat Iisus Hristos acum 2000 de ani au fost complet noi. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Iisus Hristos s-a întrupat în lumea materială într-un trup fizic nou, cu un corp duh nou şi cu un corp sufletesc nou. Structurile aurice ale lui Iisus Hristos Read More …