Autor: Cristian Ganescu

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (4) FOSILELE INTERMEDIARE Charles Darwin a fost conştient de importanţa datelor fosile. Pentru a-i susţine teoria, dovezile trebuia să arate o gradaţie lentă între diferitele specii de animale şi să aibă milioane de verigi intermediare. 4. Aşteptările lui privind fosilele intermediare El a afirmat următoarele:„Numărul de verigi intermediare şi tranziţionale, între toate speciile vii şi dispărute, trebuie să fie neînchipuit de mare. Însă, cu siguranţă, dacă această teorie [a evoluţiei] este adevărată, toate acestea trebuie să fi trăit pe pământ” (The Origin of Species, 1958, ediţia Mentor, pag. 289). Când a fost pus în faţa dovezilor, el a recunoscut: „Caracterul distinct al formelor specifice şi neamestecarea lor prin nenumărate verigi tranziţionale constituie o dificultate evidentă… De ce nu este fiecare formaţiune şi strat geologic plin de asemenea verigi intermediare? Cu siguranţă, geologia nu indică nici un astfel de lanţ organic treptat; probabil, aceasta este cea mai serioasă şi evidentă obiecţiune la teoria mea.” El a crezut că, în cele din urmă, se vor găsi „nenumărate verigi tranziţionale” pentru susţinerea teoriei lui. Aşa au stat lucrurile? Paleontologul şi evoluţionistul David Raup recunoaşte: „Da, suntem la 120 de ani depărtare de Darwin şi cunoaşterea Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (5) SITUAŢIA DIN CAMBRIAN Când ajungi la explozia cambriană, cu acea apariţie amplă şi bruscă a unor planuri corporale radical noi, realizezi că ai nevoie de foarte multe informaţii biologice noi. Unele dintre acestea ar fi codate la nivelul ADN-ului – deşi cum are loc aceasta e o problemă insurmontabilă pentru darwinişti. Însă mai mult, de unde provin noile informaţii, dacă nu din ADN? Cum se dezvoltă dispunerea ierarhică a celulelor, ţesuturilor, organelor şi planurilor corporale? Darwiniştii nu au nici un răspuns. Nici măcar nu se gândesc la asta.” 6. Ignorarea exploziei din Cambrian Darwin ştia de aşa-numita „explozie cambriană” – fosile de o varietate uimitoare, a unor forme de viaţă complexe, apar brusc, fără predecesori, la acelaşi nivel al datelor fosile. Categoric, acest lucru nu se potrivea cu modelul său evoluţionist al unei treceri de la simplu la complex. În locul câtorva organisme înrudite care apar la începutul datelor fosile, aşa cum spera el, a existat o explozie de viaţă – moment în care par să fi apărut, în acelaşi timp, diferite tipuri principale de corpuri (numite file) ale unor fiinţe vii – de fapt, 32 dintre cele 33 de file Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (6) EVOLUŢIA OMULUI DIN MAIMUŢĂ Legile geneticii sunt insurmontabile – un cimpanzeu nu devine altceva decât un cimpanzeu, iar un om nimic altceva decât un om. După 150 de ani de cercetare a formelor de viaţă vii şi dispărute, nu s-a găsit nici o dovadă a unei tranziţii lente a speciilor de la maimuţă la om. 8 . Teoria sa privind evoluţia omului din maimuţă În a doua sa carte, Originea omului şi selecţia în relaţie cu sexul, Darwin afirma că omul a evoluat dintr-o varietate de maimuţe înrudite cu cimpanzeii. Însă, atunci când privim mai îndeaproape, vedem mari diferenţe între cimpanzei şi om. Ideea, foarte promovată, că avem 99% din ADN-ul nostru identic cu cel am cimpanzeilor, a fost infirmată odată cu descifrarea genomului cimpanzeilor. Similaritatea este de numai 93%, conform celor mai recente studii, rezultate care, în mod curios, nu a fost anunţat în presă. Stephan Anitei, editor ştiinţific la Softpedia, scrie: „Da, noul studiu concluzionează că diferenţa totală la nivelul ADN-ului între oameni şi cimpanzei este de 6-7%. Există similarităţi evidente între cimpanzei şi oameni, însă şi diferenţe mari la nivelul structurii corpului, creierului, intelectului şi comportamentului, etc.” Din Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (7) RESPINGEREA CREAŢIEI LUI DUMNEZEU El a promovat ideea că materia şi energia, cu ajutorul selecţiei naturale şi a variaţiilor, stau la baza tuturor formelor de viaţă care ne înconjoară – o filozofie cunoscută ca materialism ştiinţific. I-a criticat pe creaţioniştii care credeau în specii fixe, limitate la regiuni geografice specifice. Pentru el, evoluţia era „ştiinţifică” şi trebuia privită cu o minte deschisă – dar în cadrul unui sistem materialist închis, eliminând sau reducând la minim rolul unui Creator. În loc să avem, de-a lungul ultimilor 150 de ani, dovezi în sensul unor cauze oarbe şi aleatorii ca bază a creaţiei, vedem astăzi, pe baza dovezilor moleculare, chimice, biologice şi astronomice, că în spatele a tot se află un constructor comun. 10. Respingerea creaţiei lui Dumnezeu Charles Darwin a fost un om al timpurilor sale. Secolul 19 a fost martorul unor transformări sociale majore – politice, filosofice, economice şi religioase – iar Darwin a fost influenţat considerabil de ele. Bunicul său, Erasmus Darwin, fusese un ateu care scrisese despre evoluţie, iar tatăl său, Robert Darwin, era şi el tot ateu, ambii influenţându-l pe Charles. La unsprezece ani de la publicarea Originii speciilor, Read More …

ALBERT CAMUS: MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai crâncenă ca munca zadarnică şi fără speranţă. Dacă-l credem pe Homer, Sisif era cel mai înţelept şi mai prudent dintre muritori. … În legătură cu pricinile pentru care a ajuns truditorul inutil al Infernului părerile sunt împărţite. Mai întâi, este învinuit că şi-ar fi îngăduit unele libertăţi faţă de zei, cărora le-a trădat secretele. Egina, fiica lui Asope, a fost răpită de Iupiter. Tatăl, uimit de această dispariţie, i s-a plâns lui Sisif. Acesta, care ştia de răpire, i-a făgăduit lui Asope să-i spună totul, cu condiţia ca el să dea apă citadelei Corintului. Nu s-a temut de fulgerele cereşti şi a ales binecuvântarea apei, drept pentru care a fost pedepsit în Infern. Homer ne povesteşte, de asemenea, că Sisif pusese Moartea în lanţuri. Pluton n-a putut suferi să-şi vadă împărăţia pustie şi tăcută. L-a trimis pe zeul războiului, care a scos-o pe Moarte din mâinile învingătorului său. Se mai spune şi că Sisif, pe patul de moarte, a vrut, în mod nesocotit, Read More …

RĂZBOINICII ANTICHITĂŢII  Condiţiile de mediu şi de viaţă îi obliga pe războinici să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan. „Cei mai puternici erau războinicii, elitele din armată. Aceştia se antrenau serios aproape zilnic şi erau familiarizaţi cu nişte reguli, respectau inclusiv anumite regimuri alimentare în timpul luptelor. Se respecta o conduită inclusiv de igienă, mai ales la luptători, care obişnuiau să-şi cureţe corpul înainte de lupte. Inclusiv acest ritual de curăţare a corpului contribuia la rezistenţa lor”, explică arheologul Radu Zăgreanu. Arheologului Radu Zăgreanu afirmă că rezistenţă războinicilor antichităţii era construită şi determinată de activităţile sale de atunci. Cei care luptau dezvoltau o serie de abilităţi în acest sens, în timp ce cei care vânau dezvoltau alte dexterităţi care îi ajutau să-şi procure hrana. „Vânătorii doborau un animal cu arcul sau cu o lovitură de secure. Condiţiile de mediu şi de viaţă obligau războinicii antichităţii să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan. Istoricul Pliniu cel Bătrân spunea despre gladiatorul Athanatos, numit şi „Nemuritorul”, că era atât de puternic, încât ridica de la pământ o căruţă plină cu vase cu vin şi că putea opri dintr-o mişcare un cal de curse care alerga. Read More …

BĂTĂLIA DE LA CONSTANGALIA 30 iunie 1863 După Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prima misiune de luptă a Armatei Române unite a fost una controversată şi s-a soldat cu 17 morţi şi 48 de răniţi. În noaptea de 30 iunie 1863, un grup de circa trei sute de polonezi înarmaţi trece Dunărea în Principatele Unite, fără a informa autorităţile române, cu gând să ajungă în Polonia, unde începuse o mişcare pentru eliberarea naţională de sub puterea Rusiei. Trupele române primesc ordin să intervină. Era prima misiune de luptă a Armatei Române unite. Colonelul Călinescu şi regimentul său din Ismail, căruia i se adaugă întăriri din Galaţi şi Reni, pleacă în urmărirea intruşilor. Aceştia sunt ajunşi la Costangalia. Are loc un episod emoţionant, în care comandantul român îi cere celui polonez să depună armele şi să facă cale întoarsă; acesta răspunde că nu doreşte să se bată cu românii, ci doar să meargă în ajutorul fraţilor lor. Românii mu acceptă şi le cer să nu intre pe teritoriul tânărului stat moldo-vlah. Polonii nu se conformează şi încep ostilităţile. Raportul colonelui Călinescu, şeful Regimentului nr. 3 de linie, către comandatul Armatei, generalul Ion Emanoil Read More …

OAZA YUEYATSYUAN, SITUATA IN PUSTIUL GOBI, DIN VESTUL CHINEI Din cauza desertificarii oaza Yueyatsyuan a inceput sa se micsoreze in urma cu cativa ani, scazand cu 25 de metri in 30 de ani. In 2006, guvernul chinez a decis sa umple lacul cu apa. Lacul Semiluna este inconjurat de dune de nisip iar in 1960 avea o adancime de 5 metri. Dupa ce in anii ’90 adancimea sa a scazut la un metru chinezii au decis sa salveze oaza antica iar de atunci aceasta a inceput sa se extinda din nou. La 7 ani de la aplicarea proiectului de salvare, semiluna de apă din uriașul ocean de nisip devenise lungă de aproape 220 de metri. De la nord la sud, lacul măsura 54 de metri. Acum, lacul este aprovizionat cu apă proaspătă din belșug iar oaza e mai strălucitoare ca niciodată. Astăzi, fermecătoarea semilună de smarald a lacului Yueyaquan sporește în dimensuni de la an la an, și la fel se întâmplă cu numărul turiștilor care vin să contemple peisajul excepțional. cunoastelumearo; Stirileprotvro; ziarecom

„VEDENIA” DE LA HAGIA SOPHIA     Călugărul Zisu Fasula  După cum nota în anul 1905 „smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL de la Sfânta Mănăstire Neamţu”, a trăit cândva un călugăr pe nume Zisu Fasula, care avea vedenii. Una dintre vedenii se referea chiar la Constantinopole, după cum urmează: Vedenia a V-a: Sub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă biserică. Şi când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mult popor. Aceştia, toţi, au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul toţi aceia câţi sunt acolo, adormiţi, vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici. Şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci, în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia. La împăratul turc era un croitor creştin, cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul din paşi iubea foarte mult pe Hristea. Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care iubea pe Hristea. Deci, auzind Hristea că este bolnav paşa, în toate zilele mergea la el ca să-l vadă, dar fiul Read More …

CÂND HIEROGLIFELE VORBESC Translaţia de la vechile scrieri simbolice către tipurile moderne de scriere se poate decela cel mai limpede în cazul scrierii egiptene arhaice: hieroglifica (în greceşte hieros: sfânt; gliphto: semn; termenul de hieroglific a fost formulat de către Clement din Alexandria). Scrierea hieroglifică era numită de vechii egipteni prin expresia „scriere a cuvântului zeului” sau „scriere a Casei Vieţii”. Vechii iniţiaţi egipteni îşi desemnau scrierea prin termenul „s s n m d w n t r”. Pentru unii exegeţi moderni, termenul de „Casă a vieţii” are sensul de „scriptorum”, adică de încăpere în care se scriau şi se copiau textele sacre în vechime. În templele egiptene, în încăperile denumite „Casa Vieţii” se ţineau sulurile de papirus, iar scribii copiau sau scriau textele sacre. Însă pentru vechii iniţiaţi egipteni încăperea din temple denumită Casa Vieţii avea ample corespondenţe cu Casa Vieţii din “ceruri”, locul în care zeii ţin “arhivele sacre”. Iniţial, scrierea hieroglifică era compusă din ideografii figurative sau semifigurative. Ulterior, au început să fie folosite pictograme simbolice la care erau adăugate anumite fonograme – elemente fonetice bine precizate. Treptat, pentru ca scrierea să fie cursivă, hieroglifica s-a transformat în scrierea numită hieratică şi, mai târziu în scrierea numită Read More …

BARCELONA – TIBIDABO   Barcelona – Tibidabo – Biserica Expiatori del Sagrat Cor (Biserica Sfintei Inimi) Tibidabo este un munte situat in partea de nord-vest a Barcelonei, incoronat cu Biserica Sfintei Inimi. Cu o inaltime de 512 metri, Tibidabo este cel mai inalt varf al lantului muntos Collserola care se invecineaza la nord cu orasul Barcelona. Numele (ce inseamna „Eu va voi da”) provine de la un fragment din versiunea in latina a Bibliei, in care Satana se presupune ca il duce pe Hristos in partea de sus a unui munte si ii ofera lumea cu cuvintele „Haec omnia tibi dabo si cadens adoraberis mine” (Toate acestea le vei avea daca ingenunchezi si mi te inchini). Biserica Expiatori del Sagrat Cor (Biserica Sfintei Inimi), este versiunea din Barcelona a Basilicii Sacre-Coeur din Paris. Silueta acestei cladiri impunatoare este usor vizibila din orice punct al Barcelonei. Constructia bisericii a inceput in anul 1902, dupa un proiect eclectic ce i-a apartinut lui Enric Sagnier i Villavecchia. Biserica a inlocuit o capela mai veche – prima cladire de pe Tibidabo – care fusese construita aici inca din 1886.

EGREGORII Conceptul de egregor a fost introdus de scriitorul francez Victor Hugo în cartea sa Legenda secolelor. Prin egregor se înţelege o Entitate Noesică Conceptual Benefică sau, după caz, o Entitate Noesică Conceptual Malefică. Pntru unii egregorul este este o formă gând artificială, iar pentru alţii este o entitate. TEORIA CÂMPURILOR MORFOGENETICE – a fost elaborată de savantul Rupert Shaldrake, care afirma că toate sistemele vii din cosmos, inclusiv omul, sunt dirijate de câmpuri morfice sau morfogenetice; câmpurile morfogenetice (morpho – formă; genesis – naştere) se manifestă atât la nivelul celulelor unui organism, cât şi la nivelul global al membrilor societăţii. Definirea câmpurilor morfice a plecat însă pentru autorul citat, biolog de meserie, de la modelul comportamental al membrilor unei comunităţi, mai exact spus de la constatarea că atunci când un individ învaţă un comportament nou, după un timp se modifică şi câmpul cauzal al speciei respective. Această constatare a fost demonstrată în urma studiilor experiementale aplicate iniţial unor comunităţi de şoareci şi, ulterior, de maimuţe. Deşi procesul este foarte lent şi poate fi cu greu urmărit până în implicaţiile sale cele mai intime, urmarea este că dacă se repetetă un timp lung un comportament, acesta se transmite prin rezonanţă Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ STÂNCA BABEI DOCHIA CEAHLĂU „Legendă spune că prinţesa Dochia, fiica lui Decebal, a înaintat în fruntea unui corp de oaste spre Sarmizegetusa, în ajutorul tatălui ei împresurat de legiunile lui Traian. După moartea lui Decebal, fiind înfrântă de armata lui Traian, prinţesa Dochia, cu resturile oştirii sale, s-a refugiat spre răsărit, în munţi. Fiind ajunsă de Traian, prinţesa Dochia s-a rugat la Zalmoxis să nu fie pângărită de acesta. Zalmoxis i-a ascultat dorinţa şi prinţesa Dochia a fost transformată într-o bătrână păstoriţă, cu câteva oi lângă ea. Trecând pe lângă ea, Traian a întrebat-o dacă a văzut-o pe prinţesa Dochia. Bătrâna a răspuns negativ, iar Traian a mers mai departe. De atunci, spune legenda, prinţesa Dochia a rămas să stăpânească acel ţinut.

ROMÂNIA FRUMOASĂ PIATRA DE LA HIDA (SĂLAJ)   (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Piatra „dracului” aşa cum este denumită de către localnici, este o stâncă cu o formă destul de ciudată, care, la fel ca alte artefacte megalitice, a fost sculptată în străvechime cu un scop precis: pentru a indica faptul că acolo s-au desfăşurat evenimente dramatice din categoria „Forţă contra Forţă”; Binele a înfruntat răul şi l-a învins. Despre Piatra din localitatea Hida circula mai multe legende. Una dintre ele sustine ca in zona piatra a fost adusa de un drac, care era furios pe oamenii satului. Numitul „drac” a scapat uriasul bolovan si a fugit, speriat de cantecul de dimineata al cocosului, neputandu-si duce la capat planurile.

ROMÂNIA FRUMOASĂ   ARMENIŞ PIATRA SCRISĂ STÂNCA SFINTEI TREIMI Tradiţia spune că, atunci când a fost construită calea ferată Caransebeş-Orşova, în apropiere de localitatea Armeniş (25 km de Caransebeş), în urma dinamitării pentru săparea tunelului, a fost descoperită o stâncă pe care era pictată o icoană a Sfintei Treimi. Nu se ştie cu adevărat cine a pictat pe stâncă icoana Sfintei Treimi, dar mulţi oameni afirmă că nu a fost făcută de mână omenească. Există totuşi în zonă diverse istorisiri care afirmă că icoana a fost realizată de oameni drept mulţumire că Dumnezeu i-a salvat din împrejurări dramatice. Din momentul descoperirii sale, stânca pe care este pictată Sfânta Treime a primit numele Piatra Scrisă. Prima menţiune documentară despre Piatra Scrisa este pe o hartă militara austriaca din anul 1788, in care este trecută cu numele „Stanca Sfintei Treimi”. Stânca Sfintei Treimi a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebes. În anul 1929, Vasile Dragomir şi soţia Ana, din Slatina Mică, au ridicat acolo prima capelă în amintirea unicei lor fiice, Maria, moartă la tinereţe. Dimensiunile capelei sunt de 8 metri lungime în exterior şi 4 înălţime, iar în interior de 3,5 metri lungime, 3 lăţime Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ PEŞTERA BOLII   Locul unde ciudăţeniile se împletesc cu misterele şi cu istoria. La câţiva km de Petroşani, pe drumul spre Haţeg, pe partea dreaptă a drumului se află un mamelon cu înălţimea de 900 m, unde odioniară s-a aflat cetatea dacică Băniţa; singurul versant accesibil este cel de nord, acolo unde dacii au contruit un impresionant sistem de fortificaţie, un zid lung de 115 m, gros de 2 metri, după modelul arhicunoscut: Murus Dacicus. În partea de nord-est se afla cândva o poartă monumentală cu trepte de calcar încadrată de balustrade de andezit. Largimea portii la intrare este de 2,50 m, in partea opusa de 3,30 m, iar lungimea de 4,50 m. Dincolo de poartă, pe trei terese se afla cetatea. În interiorul cetăţii au fost descoperite urmele unui sanctuar dacic cu dale de piatră precum la Sarmizegetusa, temelii ale unor construcţii de lemn, un turn de veghe, o platformă de luptă. La baza mamelonului curge râul Băniţa, care se uneşte cu pârârurile Jigoreasa şi Bolii. Tot acolo se află Peştera Bolii (nume care provine de la un nobil pe nume Bolia, care, dat fiind faptul că a luptat cu turcii prin secolul al XIV-lea, a primit aceste Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ PHALUSUL DIN PIATRA CRAIULUI În Munţii Carpaţi, mai exact spus în Masivul Piatra Craiului, există un artefact litic gigantic, nebăgat în seamă până în prezent de nici un cercetător ce a analizat acest subiect, care are forma aproape exactă a unui phalus (penis) imens de aproape 16 metri înălţime; artefactul litic a fost descoperit în epoca modernă (dacă informaţiile pe care le am sunt exacte) de un alpinist experimentat pe nume Nae Anghelide, în anul 1975. Alpinistul Nae Anghelide a murit chiar în acel an, într-un accident produs tot în Masivul Piatra Craiului; după decesul său, un traseu marcat din Masivul Piatra Craiului a primit numele „traseul Anghelide”, iar imensul phalus din piatră a fost desemnat prin expresia „degetul lui Anghelide”. Astfel de phalusuri imense din piatră pot fi regăsite în multe alte locuri de pe suprafaţa pământului; unul din locurile cele mai cunoscute unde se află astfel de statui din piatră în formă de phalus este în aşa numita „Vale a Iubirii” din Cappadochia, Turcia de astăzi. Acolo există mai multe phalusuri de piatră ce au servit foarte probabil, aceluiaşi scop. Este demnă de o antologie a hilarului explicaţia materialistă („ştiinţifică”) ce se dă în ziua de Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ CETATEA RÎŞNOV – CUMIDAVA, ROSNOU SAU ROSARUM (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU). CUMIDAVA Numele antic al Rasnovului este ,,Komidava”. fiind menţionat cu acest nume de marele geograf Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava”. Sub aceasta forma, el apare pe un monument din piatra din timpul împaratului roman Alexander Severus, descoperit în castrul roman aflat la 3 km. N-NV de Rasnovul contemporan. Asezarea dacica era puternic fortificata, fiind aparata de trei valuri de pamant si de trei santuri în fata lor, precum si de turnuri de piatra. În timpul celui de al doilea razboi daco-roman (105-106), cetatea dacica a fost incendiata si partial demantelata de catre romani. Dupa transformarea Daciei în provincie romana, trupele aduse în Cumidava pentru supravegherea drumului ce traversa trecatoarea Branului au ridicat un castru, mai întai de pamant, apoi de piatra. Castrul roman este situat în punctul ,,Gradiste”, la circa 500 m. sud de paraul Barsa. Sapaturile arheologice, desfasurate în mai multe campanii, au descoperit o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar si o mare cantitate de ceramica apartinand dacilor. Prezenta pieselor de origine dacica demonstreaza ca în sau foarte aproape de castru locuiau daci, din randul carora se pare Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ CHEILE POLOVRAGI (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Invariabil, orice basm românesc începe cu formula: “a fost odată un moş şi o babă” – sau “un împărat şi o împărăteasă” -, “că de n-ar fi nu s-ar povesti”, iar încadrarea temporală a evenimentelor descrise este destul de limpede redată: “în vremea când se băteau munţii cap în cap, când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; când se băteau urșii în coade; când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier”. Cheile Polovragi, pe defileul Olteţului este locul unde doi munţi „se bat cap în cap”. Dintre toate teoriile lingviştilor moderni care au încercat să găsească etimologia exactă a cuvântului „polovragi”, doar cercetătorul Aurelian Sacerdoteanu a detectat sensul exact, de „câmpie vrăjită”; aşadar, etimologia cuvântului indică faptul că între cei doi munţi ai Căpăţânii ce se bat cap în cap exista cândva o „câmpie”. Ultima reminiscenţă a acestei câmpii vrăjite ce s-a ridcat odinioară deasupra solului este o plantă cu propietăţi vindecătoare denumită tot „polovragi”, ce încă mai poate fi descoperită în zonă…

ROMÂNIA FRUMOASĂ CETĂŢUIA NEGRU VODĂ (CETĂŢENI-STOENEŞTI)   “O perioadă de timp, date fiind incursiunile tătarilor în acea zonă, Negru Vodă a părăsit Câmpulungul şi şi-a stabilit locul de domnie într-o “reşedinţă de război”, inaccesibilă din punct de vedere militar. Această reşedinţă nu putea să fie decât Cetăţuia ce-i poartă numele, din localitatea Cetăţeni-Stoeneşti, aflată la aproximativ 17 kilometri sud de Câmpulung. Aceasta înseamnă că, o lungă perioadă a domniei sale, Negru Vodă şi-a excercitat aribuţiile domniei de la Cetatea ce-i poartă numele, de unde a desfăşurat acţiuni de gherilă asupra oştilor tătăreşti ce patrulau prin zonă. Ulterior, atunci când condiţiile politico-militare au permis, spre sfârşitul vieţii, Negru Vodă şi-a mutat scaunul de domnie de la Cetăţuia într-o nouă capitală, la Curtea de Argeş, aşa cum specifică letopiseţele. La Cetăţuia lui Negru Vodă de la Cetăţeni-Stoeneşti s-a petrecut un eveniment dramatic, care a marcat în mod tragic destinul lui Negru Vodă Cel Bătrân: soţia sa s-a sinucis aruncându-se în hău de pe o stâncă înaltă din vecinătatea cetăţuii. Legenda spune că, în timp ce Negru Vodă era plecat la război contra tătarilor, soţia lui a fost informată în mod greşit că acesta a fost ucis, astfel că, în disperare de cauză, s-a Read More …