Categorie: 9.4 – BLOG

VENEŢIA   Veneția este împărțită în șase părți, numite sestiere: Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, San Marco, Cannaregio și Castello, cuprinzând 118 insule si 354 poduri. Piața San Marco poate fi considerată „centrul centrului” orașului, una dintre cele mai frumoase din lume. Aici se găsește Bazilica San Marco, Palatul Ducal (Palazzo Ducale) și campanila bazilicii. Un alt simbol al orașului este Podul Rialto pe care se găsesc magazine.Veneția este bogată în biserici (124) de la stilul romanic (biserica San Zaccaria) până la baroc. Simbolul Veneției ca oraș și pe vremuri ca republică este Bazilica Sfântul Marcu (Basilica di San Marco), care a avut ridicat inițial în stil bizantin altarul pentru moaștele Sfântului Marcu Evanghelistul, cât și biserica Palatului Ducal. În anii 976 până în 1094 a fost o biserică după modelul de la Constantinopol. Mai devreme s-a ridicat bazilica pe Torcello, Santa Maria Assunta. Din secolul al VII-lea este biserica San Giacomo di Rialto (Chiesa di San Giacomo di Rialto), care trece drept cea mai veche biserică din centrul Veneției, deși și aici, ca la majoritatea bisericilor, au fost aduse mari modificări arhitecturale. La biserica San Giovanni Battista Decollato (Chiesa di San Zan Degolà) se menține încă materialul original pe o Read More …

  MISTERIOSUL DRUM SECRET DIN DOBROGEA, DENUMIT ÎN ANTICHITATE EXAMPAEOS SAU LIBER PATRIS A existat într-adevăr un drum pavat cu dale late de piatră şi cu stâlpi megalitici înalţi de câţiva metri ce străbătea delta dunării, dar în orice caz nu a fost construit de piraţi, aşa cum se afirmă în diferite articole din presă. Piraţii nu construiesc drumuri. Nici măcar dacă beau un vapor plin cu sticle de rom. Nici măcar în filme; nici jack sparrow şi piraţii săi din caraibe n-ar construi un drum care să-i conducă pe alţii la comorile lor. Nici cel mai prost pirat n-ar face aşa ceva. În antichitate a existat într-adevăr un drum cu dale de piatră ce pornea din zona adamclisi (adam-hlisa: ţărâna lui adam), dobrogea, străbătea delta dunării şi se îndrepta spre nord. Drumul străbătea actualul teritoriu al Republicii Moldova până în rusia actuală. În antichitate, acest drum era cunoscut sub numele Termini Liber Patris, Exampaeos sau, în traducere, Calea Sacră a Părinţilor-Întemeietori (întemeietori de linii genealogice). Uneori drumul era denumit „Calea Zeilor-Părinţi”. Documente care să ateste existenţa unei Căi sacre în estul României sunt destul de numeroase, atât la cronicarii antichităţii cât şi la cei ai timpurilor moderne. Astfel, poetul Read More …

  DERVENT CRUCILE TĂMĂDUITOARE DIN PIATRĂ CARE AU CRESCUT SINGURE IN PĂMÂNT În Dobrogea, lângă localitatea Ostrov, la aproximativ 35 km de peştera Sf Apostol Andrei, în localitatea Dervent (Dervent este un termen turcesc care înseamnă “loc de trecere peste o apă”; românii au numit locul “Crucea de leac”) se află cea mai veche vatră monahală de pe teritoriul României. Cu mult timp înaintea secolului al IX-lea, patru urmaşi întru Hristos ai Sf Apostol Andrei, un preot şi trei fecioare, au fost martirizaţi chiar la Dervent. Pentru că nu a vrut să se leapede de Hristos, preotul a fost jupuit de viu şi spânzurat pe cruce cu capul în jos; celor trei fecioare li s-au scos ochii, li s-au smuls unghiile de la mâini şi de la picioare, au fost tăiate în bucăţi, iar rămăşiţele au fost arse pe rug şi aruncate în Dunăre. Chiar pe locul unde cei patru au suferit martiriul s-a produs o minune: au crescut patru pietre sub formă de cruce. Crucile din piatră au crescut pur şi simplu din pământ. Oamenii din zonă şi-au dat seama că crucile au puteri tămăduitoare şi le-au îngrijit cum se cuvine. Chiar şi în perioada de cinci secole în Read More …

LEGENDA MUNTELUI CONSUL  “Cu sute de veacuri în urma, pe vremea când nici Zalmoxis, zeul dacilor, nu se născuse, dintre apele care invadaseră pământul s-a ivit o corabie. A poposit chiar pe vârful lui şi din ea a răsărit un bătrân cu barba lungă care, cu o voce blândă, l-a rugat să îi îngaduie să-şi lege corabia de trupul său vânjos. Şi muntele Consul şi-a scuturat culmea în semn de încuviinţare. Moşneagul a scos un inel mare de fier şi l-a fixat pe stânci. Apoi a aruncat un drug cu mai multe braţe, ca nişte gheare, legat la un capăt cu o funie groasă, care s-a agăţat de coastele muntelui. După mult timp, muntele a aflat că acela era chiar Noe, al zecelea patriarh după Adam. Şi de atunci, dupa cum i-a fost menirea, Consul păzeşte cu străşnicie ca locul unde înca stau înfipte belciugul şi ancora să nu fie descoperit de om. Aceasta este legenda muntelui Consul, din podişul Dobrogei, ştiută de toţi bătrânii din satele ce se aştern la poalele lui. Sunt mulţi cei care au pornit în cautarea străvechilor artefacte, însa muntele Consul, ca un adevarat strămoş al curajosului popor dac, se impotriveşte tuturor strădaniilor de a Read More …

  MIHAI VITEAZUL – POHTA CE-AM POHTIT Devenind domnitor al Ţării Româneşti, Mihai Viteazul a surprins toată Europa atacându-i temerar pe cei de la care a cumpărat domnia: turcii otomani. Prima acţiune de anvergură a lui Mihai s-a produs în anul 1594, când a ucis creditorii adunaţi la Bucureşti. Tot în 1594, Mihai aderă la Liga Sfântă, coaliţia antiotomană condusă de Împăratul Imperiului Habsburgic Rudolf al II-lea. În anul următor, Mihai a atacat poziţiile turceşti de la Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârşova şi Silistra. Au urmat atacturile de la Măcin, Şiştov, Nicopole, Rahova, Brăila, Cervena, Turtucaia. În aceeaşi perioadă de timp i-a înfrânt pe tătari la Putinei, Stăneşti şi Şerpăteşti. În mai 1595 solii săi au încheiat tratatul de la Alba Iulia cu Sigismund Bathory, prin care Ţara Românească a devenit vasală Transilvaniei, în schimbul sprijinului militar pentru a continua ofensiva atiotomană. În anul 1595, pe data de 13 august, a avut loc bătălia de la Călugăreni în care, datorită unor manevre iscusite demne de orice manual de tactică şi strategie militară, oastea lui Mihai a învins armata otomană condusă de Sinan Paşa. Imediat după bătălie, datorită forţei militare covârşitoare a turcilor, Mihai a fost obligat să se retragă în Read More …

JACK LONDON   Pe numele adevărat Jack Griffith Chaney, Jack London s-a născut în San Francisco, fiind copil din flori, mama lui era Ann Wellman și tatăl natural astrologul William Mike Chaney, refuză recunoașterea paternității. Tatăl lui vitreg tâmplarul John London, îl adoptă pe Jack, acesta însă va păstra mai departe numele de Chaney. Familia scriitorului trăiește în „San Francisco Bay Area în condiții sărace, toate încercările familiei de a se îmbogăți în Oakland California se soldează cu un eșec. Tatăl său vitreg devine invalid, astfel Jack trebuie deja, copil fiind, să lucreze ca vânzător de ziare, mână de ajutor în birturi, sau într-o fabrică de conserve. La 10 ani, Jack London era deja un cititor avid, pasionat de romane si de carti de calatorie, pe care le imprumuta de la Biblioteca Publica din Oakland. Jack London a inceput sa scrie din anul 1893. In acel an fusese pe vas, cand s-a dezlantuit o furtuna care era cat pe ce sa-l scufunde. Avea doar 17 ani, dar toata aceasta experienta a transpus-o intr-o povestire, pe care i-a citit-o mamei, la intoarcere. Aceasta, impresionata de talentul fiului si vazand un anunt intr-unul din ziarele locale pentru un concurs literar, l-a indemnat Read More …

  NEGRU VODĂ Cu privire la existenţa reală a lui Negru Vodă există foarte puţine informaţii acceptate istoriografic; majoritatea istoricilor fie l-au inclus cu dărnicie pe Negru Vodă fie în categoria personajelor legendare, fie l-au identificat cu alţi voievozi “istorici”. La fel ca Iova Kraiul, Negru Vodă a fost un personaj istoric real care, aşa cum afirmă Letopiseţul cantacuzinesc, a coborât din Transilvania şi a întemeiat succesiv oraşele Cîmpulung şi Curtea de Argeş, devenind apoi voievod al statului medieval Ţara Românească.   “Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798 (Anul Domnului: 1290) – afirmă Letopiseţul Cantacuzinesc, scris de logofătul Stoica Ludescu în a doua jumătate a secolului al şaptesprezecelea -, fiind în Ţara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrul voievod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviţii, început-au a face ţară noao. Întîi au făcut oraşul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo au făcut şi o biserică mare şi frumoasă şi înaltă. De acolo au dăscălecat la Argeş, şi iar au făcut oraş mare şi ş-au pus scaunul de domnie, făcând Read More …

BUCUR CIOBANUL Bucur Ciobanul a fost întemeietorul de drept al celui mai mare oraş al României moderne – Bucureşti. La fel ca în cazul lui Iova, întemeioetorul Craiovei moderne, numele lui Bucur a dat numele oraşului. Despre Bucur, legenda spune că era un cioban care, la începutul iernii, coborând cu oile dintr-o zonă muntoasă la câmpie, şi-a instalat stâna pe malul Dâmboviţei. Fiind fermecat de blândeţea climei şi de frumuseţea pesajului, Bucur şi-a construit în acel loc o casă, unde şi-a adus ulterior familia. Treptat, tot mai mulţi ciobani au ales să coboare de la munte şi să se aşeze în acel loc, astfel că în scurt timp comunitatea s-a extins. După ce s-a stabilit definitiv în acel loc, ciobanul Bucur a construit o biserică din lemn, aceasta fiind de altfel “punctul zero” de la care s-a extins viitorul oraş Bucureşti. Locul în care Bucur a poposit şi a construit biserica este dealul Radu Vodă. Perioada în care a trăit ciobanul Bucur nu poate să fie mai târzie de anul 1290, dar nici mai timpurie de anul 1200. Cel care a acordat credit deplin legendei, confirmând astfel locaţia exactă în care a poposit ciobanul Bucur, a fost Nicolae Iorga: „Dacă Read More …

THERMIN – INSTRUMENT MUZICAL CUANTIC ”Theremin” este un instrument muzical electronic (monofonic) care se caracterizează prin faptul că nu trebuie să-l atingi atunci când vrei să cânţi la el. Numele instrumentului provine de la cercetătorul rus Prof. Leon Theremin, care a inventat instrumentul în 1919. Acest instrument se foloseşte cu ajutorul celor două antene, cea orientată în sus, în partea dreaptă controlează înălţimea tonului (pitch), iar antena circulară din stânga foloseşte la controlul volumului. Leon Theremin, sau mai precis Lev Sergheivici Termen s-a născut la St. Petersburg în anul 1896. A studiat fizica şi astronomia la Universitatea St. Petersburg şi Institutul Fizico – Tehnical Petrograd. Pe lângă faptul că a fost cercetător, Lev S. Theremin a fost şi un talentat instrumentist la violoncel. Principiul de funcţionare este foarte simplu (spun cei care se pricep la fizică). În instrument există două oscilatoare (generatoare de frecvenţe radio) care operează pe frecvenţe diferite dar totuşi apropiate una faţă de alta şi care nu pot fi percepute de urechea umană. Primul oscilator produce un sunet pe o frecvenţă de ex de 170kHz, iar al doilea produce frecvenţe de sunet variabile între 168 şi 170kHz. Variaţia este influenţată de apropierea corpului, – a mâinii – Read More …

GENGA – FRASASSI CAVES (GROTTE DI FRASASSI) – SANCTUARY OF SANTA MARIA INFRA SAXA & TEMPIETTO VALADIER Genga este un oraș italian mic, medieval şi extrem de pitoresc, cu un castel cocoțat pe un deal cu vedere la vale, situat destul de aproape de Ancona, în Parcul Natural Frasassi. Lângă Genga se află peştera Frassasi. Peştera, formată dintr-un sistem complicat de caverne, a fost descoperită în 1971. O parte din caverne a fost deschis pentru vizitatori în 1974.Cavernele sunt pline cu stalactite și stalagmite uimitoare. La intrarea în peşteră se află două capele-sanctuar: una realizată în anul 1029, denumită Santuario di Santa Maria infra Saxa (Sanctuary of Holy Mary under the Rock), iar a doua construită în 1828, în stil neoclasic, cunoscută sub numele Tempietto del Valadier. Cele mai cunoscute şi spectaculoase camere sau caverne ale peşterii au fost denumitte astfel: – Grotta delle Nottole or „Cave of the Bats”, – Grotta Grande del Vento or „Great Cave of the Wind”, discovered in 1971, with approximately 13 kilometres – Abisso Ancona, or „Ancona Abyss”, a huge space around 180 x 120 meters wide and near 200m tall, în care ar intra cu uşurinţă Domul din Milano – Sala delle Candeline, Read More …

  HIJRA, HEGRA SAU MADAIN SALEH Hijra, Hegra sau Madain Saleh din Arabia Saudită a fost al doilea oraş principal al nabateenilor, după celebrrul Petra din Iordania Madain Saleh a fost a doua capitală a Regatului Nabatean , după Petra, situată la 500 de kilometri la nord. În cazul în care cele mai vechi morminte monumentale din Petra au fost construite în jurul anului 50 î.Hristos, construirea mormintelor din Madain Saleh a început aproximativ 50 de ani mai târziu, în cursul primului an al erei creştine. La Saleh nabateenii au construit cca 600 de morminte. Nabateenii au denumit oraşul Hijra (așa cum apare în unele inscripții antice), iar romanii l-au numit Hegra. Site-ul istoric este încă cunoscut astăzi în araba cu numele Al-Hijr. Numele actual este Madain Saleh – în traducere înseamnă „orașul lui Saleh“, după numele profetului musulman Saleh. Madain Saleh este site-ul istoric cel mai cunoscut al Regatului Arabiei Saudite și primul care a fost listat ca patrimoniu UNESCO în 2008. Acesta este situat în partea de nord a provincia Medina, în zona al-Ula. Nabateenii (ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Read More …

SABIA LUI ŞTEFAN  CEL MARE În muzeele turceşti contemporane, mai ales la Istanbul, există numeroase obiecte de provenienţă românească. Bunăoară, la Topkapî, vechiul serai al sultanilor, turiştii pot admira o sabie aparţinând lui Ştefan  cel Mare. Într-un volum dedicat subiectului, Emil Vârtosu ne-a lăsat o descriere a artefactelor din Ţările Române aflate în custodia statului turc („Odoare româneşti la Stambul”, 1936). În sala armelor există trei săbii brâncoveneşti, confecţionate din oţel de Damasc. Una dintre ele, „de factură orientală”, se prezintă în stare excelentă de conservare. În acelaşi loc sunt expuse trei săbii moldoveneşti, din secolul al XV-lea. Printre care, şi sabia lui Ştefan  cel Mare, ipoteză lansată de istoricul Marcu Beza. Şi astăzi turiştii români zăbovesc, cât le permite ghidul, neîncrezători în faţa exponatului. Să fi ajuns arma „Atletului creştinătăţii” în mâinile otomanilor?! Mânerul spadei este din fir de argint. Pe ambele părţi ale lamei sunt inscripţionate câte patru cruci. * Sabia lui Ştefan cel Mare (muzeul Topkapî, Istanbul, Turcia) Despre Ştefan cel Mare cu toții știm câte ceva, însă ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul că a reușit să domnească 47 de ani, timp în care a dus 47 de lupte (din care a pierdut doar Read More …

CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL (Fotografii rare ale capului lui Mihai Viteazu expus spre închinare în Catedrala Metropolitană din Iaşi. 8 noiembrie 1918 -Fond-Saint-Georges-dosar-1436-fila-281) LETOPISEŢUL CANTACUZINESC „Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabiia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din ‘ceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulți bărbați făr’ de vină, ca și acesta. Căci era ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre turci de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele neamului creștinesc nu l-au lăsat, ci iată că cu meșterșugurile lui au intrat prin inima celor hicléni, pân-îl déderă și morții. Și rămaseră creștinii și mai vârtos Țara Rumânească, săraci de dânsul. Pentru aceasta, dar, cade-să să blestemăm… pre Bașta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungurești, de au ucis pre Mihai-vodă făr’ de nici o vină”. TURTUREA PAHARNICUL   Mihai Viteazul a fost asasinat la ordinul generalului Gheorghe Basta, cu acordul (nu neapărat tacit) al împăratului Rudolf al II-lea, în ziua de 9 august 1601, pe Câmpia Turzii, aflată la aproximativ Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (1) PROLOG Promovarea teoriei darwiniste – evoluţioniste – se bazează pe obstinaţia de a-l respinge cu orice preţ pe Dumnezeu şi a-l scoate de tot din viziunea globală asupra vieţii. La baza întregii teorii darwiniste stau erori uriaşe, care au fost semnalate de-a lungul timpului de oameni de ştiinţă din cele mai diverse domenii. Darwinismul îl scoate pe Dumnezeu din schemă, pentru a introduce noţiunea de evoluţie „oarbă” a naturii. De fapt, teoria darwinistă este consecinţa bolii psihice a unui om care s-a supărat pe Dumnezeu şi s-a străduit o viaţă întreagă să conceapă o teorie prin care să-i nege existenţa. „dacă tu m-ai nedreptăţit (în copilărie probabil), atunci eu îţi neg existenţa” – acesta este raţionamentul infantil al unui copil căruia i s-a luat jucăria (pe drept sau pe nedrept, nu mai contează) şi a suferit o traumă. La maturitate, copilul imatur a născocit o teorie prin care neagă existenţa ori atributele celui pe care, inconştient sau conştient, îl consideră vinovat. Toţi cei ce au suferit o traumă psihică sau existenţială în copilărie şi s-au supărat pe Dumnezeu adoptă la maturitatea lor infantilă teorii de tip darwinist, devenind adepţi şi propovăduitori Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (2) TEORIA BĂLTOACEI CĂLDUŢE În 2009 s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi, totodată, 150 de ani de la publicarea cărţii sale Originea speciilor. Una dintre cele mai influente cărţi din istoria modernă, aceasta a contribuit la modelarea filosofiei, biologiei, sociologiei şi religiei în secolele 19, 20 şi 21. Totuşi, atât teoria, cât şi cartea lui Darwin au deficienţe majore. Spre deosebire de alte teorii ştiinţifice, evoluţia darwiniană are de-a face nu doar cu ştiinţa, ci şi cu filosofia, moralitatea, ştiinţele sociale şi chiar religia. De ce nu am sărbătorit centenarul Mendel în anii 1920 sau tricentenarul Newton în anii 1040? Ambii au fost mari oameni de ştiinţă. Darwin este sărbătorit nu doar pentru contribuţiile sale ştiinţifice, ci şi pentru că teoria sa a devenit o adevărată religie pentru ateişti. În timp ce mass-media ne bombardează constant cu informaţii în favoarea evoluţiei iar cărţile de ştiinţă ne învaţă, invariabil, în ce privinţe a avut dreptate Darwin, aceste surse rareori recunosc aspectele în care el s-a înşelat. Vom prezenta mai jos, pe scurt, zece aspecte ale teoriei sale, în care el s-a înşelat. 1. Teoria „băltoacei călduţe” Odată, Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (3) PRESUPUSA SIMPLITATE A CELULEI Să aruncăm o privire la o bacterie. Ceea ce a văzut Darwin la un microscop rudimentar părea destul de primitiv – un glob de materia numită „protoplasmă” – şi şi-a spus că acolo sunt câteva componente elementare care ar putea fi uşor puse laolaltă. 2. Presupusa simplitate a celulei Astăzi ştim că bacteriile conţin mecanisme moleculare complexe, fiecare bacterie fiind mult mai sofisticată decât o uzină auto cu roboţi industriali şi un centru de comandă complex. Aşa cum arătau biologul Jonathan Wells şi matematicianul William Dembski, „este adevărat că celulele eucariote sunt cele mai complicate celule pe care le cunoaştem. Însă cele mai simple forme de viaţă pe care le ştim, celulele procariote (cum ar fi bacteriile, care nu au un nucleu) sunt şi ele însele extrem de complexe. Mai mult, acestea sunt, în fiecare privinţă, la fel de avansate ca şi celulele eucariote – dacă eucariotele ar fi nişte laptopuri de ultimă generaţie, procariotele ar fi telefoanele mobile de ultimă generaţie… Nu există nici o dovadă a unor forme de viaţă mai timpurii şi mai primitive, din care să fi evoluat procariotele” Aceşti doi autori menţionează Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (4) FOSILELE INTERMEDIARE Charles Darwin a fost conştient de importanţa datelor fosile. Pentru a-i susţine teoria, dovezile trebuia să arate o gradaţie lentă între diferitele specii de animale şi să aibă milioane de verigi intermediare. 4. Aşteptările lui privind fosilele intermediare El a afirmat următoarele:„Numărul de verigi intermediare şi tranziţionale, între toate speciile vii şi dispărute, trebuie să fie neînchipuit de mare. Însă, cu siguranţă, dacă această teorie [a evoluţiei] este adevărată, toate acestea trebuie să fi trăit pe pământ” (The Origin of Species, 1958, ediţia Mentor, pag. 289). Când a fost pus în faţa dovezilor, el a recunoscut: „Caracterul distinct al formelor specifice şi neamestecarea lor prin nenumărate verigi tranziţionale constituie o dificultate evidentă… De ce nu este fiecare formaţiune şi strat geologic plin de asemenea verigi intermediare? Cu siguranţă, geologia nu indică nici un astfel de lanţ organic treptat; probabil, aceasta este cea mai serioasă şi evidentă obiecţiune la teoria mea.” El a crezut că, în cele din urmă, se vor găsi „nenumărate verigi tranziţionale” pentru susţinerea teoriei lui. Aşa au stat lucrurile? Paleontologul şi evoluţionistul David Raup recunoaşte: „Da, suntem la 120 de ani depărtare de Darwin şi cunoaşterea Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (5) SITUAŢIA DIN CAMBRIAN Când ajungi la explozia cambriană, cu acea apariţie amplă şi bruscă a unor planuri corporale radical noi, realizezi că ai nevoie de foarte multe informaţii biologice noi. Unele dintre acestea ar fi codate la nivelul ADN-ului – deşi cum are loc aceasta e o problemă insurmontabilă pentru darwinişti. Însă mai mult, de unde provin noile informaţii, dacă nu din ADN? Cum se dezvoltă dispunerea ierarhică a celulelor, ţesuturilor, organelor şi planurilor corporale? Darwiniştii nu au nici un răspuns. Nici măcar nu se gândesc la asta.” 6. Ignorarea exploziei din Cambrian Darwin ştia de aşa-numita „explozie cambriană” – fosile de o varietate uimitoare, a unor forme de viaţă complexe, apar brusc, fără predecesori, la acelaşi nivel al datelor fosile. Categoric, acest lucru nu se potrivea cu modelul său evoluţionist al unei treceri de la simplu la complex. În locul câtorva organisme înrudite care apar la începutul datelor fosile, aşa cum spera el, a existat o explozie de viaţă – moment în care par să fi apărut, în acelaşi timp, diferite tipuri principale de corpuri (numite file) ale unor fiinţe vii – de fapt, 32 dintre cele 33 de file Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (6) EVOLUŢIA OMULUI DIN MAIMUŢĂ Legile geneticii sunt insurmontabile – un cimpanzeu nu devine altceva decât un cimpanzeu, iar un om nimic altceva decât un om. După 150 de ani de cercetare a formelor de viaţă vii şi dispărute, nu s-a găsit nici o dovadă a unei tranziţii lente a speciilor de la maimuţă la om. 8 . Teoria sa privind evoluţia omului din maimuţă În a doua sa carte, Originea omului şi selecţia în relaţie cu sexul, Darwin afirma că omul a evoluat dintr-o varietate de maimuţe înrudite cu cimpanzeii. Însă, atunci când privim mai îndeaproape, vedem mari diferenţe între cimpanzei şi om. Ideea, foarte promovată, că avem 99% din ADN-ul nostru identic cu cel am cimpanzeilor, a fost infirmată odată cu descifrarea genomului cimpanzeilor. Similaritatea este de numai 93%, conform celor mai recente studii, rezultate care, în mod curios, nu a fost anunţat în presă. Stephan Anitei, editor ştiinţific la Softpedia, scrie: „Da, noul studiu concluzionează că diferenţa totală la nivelul ADN-ului între oameni şi cimpanzei este de 6-7%. Există similarităţi evidente între cimpanzei şi oameni, însă şi diferenţe mari la nivelul structurii corpului, creierului, intelectului şi comportamentului, etc.” Din Read More …

PUTEREA INFORMAŢIEI CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN (7) RESPINGEREA CREAŢIEI LUI DUMNEZEU El a promovat ideea că materia şi energia, cu ajutorul selecţiei naturale şi a variaţiilor, stau la baza tuturor formelor de viaţă care ne înconjoară – o filozofie cunoscută ca materialism ştiinţific. I-a criticat pe creaţioniştii care credeau în specii fixe, limitate la regiuni geografice specifice. Pentru el, evoluţia era „ştiinţifică” şi trebuia privită cu o minte deschisă – dar în cadrul unui sistem materialist închis, eliminând sau reducând la minim rolul unui Creator. În loc să avem, de-a lungul ultimilor 150 de ani, dovezi în sensul unor cauze oarbe şi aleatorii ca bază a creaţiei, vedem astăzi, pe baza dovezilor moleculare, chimice, biologice şi astronomice, că în spatele a tot se află un constructor comun. 10. Respingerea creaţiei lui Dumnezeu Charles Darwin a fost un om al timpurilor sale. Secolul 19 a fost martorul unor transformări sociale majore – politice, filosofice, economice şi religioase – iar Darwin a fost influenţat considerabil de ele. Bunicul său, Erasmus Darwin, fusese un ateu care scrisese despre evoluţie, iar tatăl său, Robert Darwin, era şi el tot ateu, ambii influenţându-l pe Charles. La unsprezece ani de la publicarea Originii speciilor, Read More …

ALBERT CAMUS: MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai crâncenă ca munca zadarnică şi fără speranţă. Dacă-l credem pe Homer, Sisif era cel mai înţelept şi mai prudent dintre muritori. … În legătură cu pricinile pentru care a ajuns truditorul inutil al Infernului părerile sunt împărţite. Mai întâi, este învinuit că şi-ar fi îngăduit unele libertăţi faţă de zei, cărora le-a trădat secretele. Egina, fiica lui Asope, a fost răpită de Iupiter. Tatăl, uimit de această dispariţie, i s-a plâns lui Sisif. Acesta, care ştia de răpire, i-a făgăduit lui Asope să-i spună totul, cu condiţia ca el să dea apă citadelei Corintului. Nu s-a temut de fulgerele cereşti şi a ales binecuvântarea apei, drept pentru care a fost pedepsit în Infern. Homer ne povesteşte, de asemenea, că Sisif pusese Moartea în lanţuri. Pluton n-a putut suferi să-şi vadă împărăţia pustie şi tăcută. L-a trimis pe zeul războiului, care a scos-o pe Moarte din mâinile învingătorului său. Se mai spune şi că Sisif, pe patul de moarte, a vrut, în mod nesocotit, Read More …

RĂZBOINICII ANTICHITĂŢII  Condiţiile de mediu şi de viaţă îi obliga pe războinici să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan. „Cei mai puternici erau războinicii, elitele din armată. Aceştia se antrenau serios aproape zilnic şi erau familiarizaţi cu nişte reguli, respectau inclusiv anumite regimuri alimentare în timpul luptelor. Se respecta o conduită inclusiv de igienă, mai ales la luptători, care obişnuiau să-şi cureţe corpul înainte de lupte. Inclusiv acest ritual de curăţare a corpului contribuia la rezistenţa lor”, explică arheologul Radu Zăgreanu. Arheologului Radu Zăgreanu afirmă că rezistenţă războinicilor antichităţii era construită şi determinată de activităţile sale de atunci. Cei care luptau dezvoltau o serie de abilităţi în acest sens, în timp ce cei care vânau dezvoltau alte dexterităţi care îi ajutau să-şi procure hrana. „Vânătorii doborau un animal cu arcul sau cu o lovitură de secure. Condiţiile de mediu şi de viaţă obligau războinicii antichităţii să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan. Istoricul Pliniu cel Bătrân spunea despre gladiatorul Athanatos, numit şi „Nemuritorul”, că era atât de puternic, încât ridica de la pământ o căruţă plină cu vase cu vin şi că putea opri dintr-o mişcare un cal de curse care alerga. Read More …

BĂTĂLIA DE LA CONSTANGALIA 30 iunie 1863 După Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prima misiune de luptă a Armatei Române unite a fost una controversată şi s-a soldat cu 17 morţi şi 48 de răniţi. În noaptea de 30 iunie 1863, un grup de circa trei sute de polonezi înarmaţi trece Dunărea în Principatele Unite, fără a informa autorităţile române, cu gând să ajungă în Polonia, unde începuse o mişcare pentru eliberarea naţională de sub puterea Rusiei. Trupele române primesc ordin să intervină. Era prima misiune de luptă a Armatei Române unite. Colonelul Călinescu şi regimentul său din Ismail, căruia i se adaugă întăriri din Galaţi şi Reni, pleacă în urmărirea intruşilor. Aceştia sunt ajunşi la Costangalia. Are loc un episod emoţionant, în care comandantul român îi cere celui polonez să depună armele şi să facă cale întoarsă; acesta răspunde că nu doreşte să se bată cu românii, ci doar să meargă în ajutorul fraţilor lor. Românii mu acceptă şi le cer să nu intre pe teritoriul tânărului stat moldo-vlah. Polonii nu se conformează şi încep ostilităţile. Raportul colonelui Călinescu, şeful Regimentului nr. 3 de linie, către comandatul Armatei, generalul Ion Emanoil Read More …

OAZA YUEYATSYUAN, SITUATA IN PUSTIUL GOBI, DIN VESTUL CHINEI Din cauza desertificarii oaza Yueyatsyuan a inceput sa se micsoreze in urma cu cativa ani, scazand cu 25 de metri in 30 de ani. In 2006, guvernul chinez a decis sa umple lacul cu apa. Lacul Semiluna este inconjurat de dune de nisip iar in 1960 avea o adancime de 5 metri. Dupa ce in anii ’90 adancimea sa a scazut la un metru chinezii au decis sa salveze oaza antica iar de atunci aceasta a inceput sa se extinda din nou. La 7 ani de la aplicarea proiectului de salvare, semiluna de apă din uriașul ocean de nisip devenise lungă de aproape 220 de metri. De la nord la sud, lacul măsura 54 de metri. Acum, lacul este aprovizionat cu apă proaspătă din belșug iar oaza e mai strălucitoare ca niciodată. Astăzi, fermecătoarea semilună de smarald a lacului Yueyaquan sporește în dimensuni de la an la an, și la fel se întâmplă cu numărul turiștilor care vin să contemple peisajul excepțional. cunoastelumearo; Stirileprotvro; ziarecom

„VEDENIA” DE LA HAGIA SOPHIA     Călugărul Zisu Fasula  După cum nota în anul 1905 „smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL de la Sfânta Mănăstire Neamţu”, a trăit cândva un călugăr pe nume Zisu Fasula, care avea vedenii. Una dintre vedenii se referea chiar la Constantinopole, după cum urmează: Vedenia a V-a: Sub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă biserică. Şi când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mult popor. Aceştia, toţi, au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul toţi aceia câţi sunt acolo, adormiţi, vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici. Şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci, în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia. La împăratul turc era un croitor creştin, cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul din paşi iubea foarte mult pe Hristea. Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care iubea pe Hristea. Deci, auzind Hristea că este bolnav paşa, în toate zilele mergea la el ca să-l vadă, dar fiul Read More …

CÂND HIEROGLIFELE VORBESC Translaţia de la vechile scrieri simbolice către tipurile moderne de scriere se poate decela cel mai limpede în cazul scrierii egiptene arhaice: hieroglifica (în greceşte hieros: sfânt; gliphto: semn; termenul de hieroglific a fost formulat de către Clement din Alexandria). Scrierea hieroglifică era numită de vechii egipteni prin expresia „scriere a cuvântului zeului” sau „scriere a Casei Vieţii”. Vechii iniţiaţi egipteni îşi desemnau scrierea prin termenul „s s n m d w n t r”. Pentru unii exegeţi moderni, termenul de „Casă a vieţii” are sensul de „scriptorum”, adică de încăpere în care se scriau şi se copiau textele sacre în vechime. În templele egiptene, în încăperile denumite „Casa Vieţii” se ţineau sulurile de papirus, iar scribii copiau sau scriau textele sacre. Însă pentru vechii iniţiaţi egipteni încăperea din temple denumită Casa Vieţii avea ample corespondenţe cu Casa Vieţii din “ceruri”, locul în care zeii ţin “arhivele sacre”. Iniţial, scrierea hieroglifică era compusă din ideografii figurative sau semifigurative. Ulterior, au început să fie folosite pictograme simbolice la care erau adăugate anumite fonograme – elemente fonetice bine precizate. Treptat, pentru ca scrierea să fie cursivă, hieroglifica s-a transformat în scrierea numită hieratică şi, mai târziu în scrierea numită Read More …

BARCELONA – TIBIDABO   Barcelona – Tibidabo – Biserica Expiatori del Sagrat Cor (Biserica Sfintei Inimi) Tibidabo este un munte situat in partea de nord-vest a Barcelonei, incoronat cu Biserica Sfintei Inimi. Cu o inaltime de 512 metri, Tibidabo este cel mai inalt varf al lantului muntos Collserola care se invecineaza la nord cu orasul Barcelona. Numele (ce inseamna „Eu va voi da”) provine de la un fragment din versiunea in latina a Bibliei, in care Satana se presupune ca il duce pe Hristos in partea de sus a unui munte si ii ofera lumea cu cuvintele „Haec omnia tibi dabo si cadens adoraberis mine” (Toate acestea le vei avea daca ingenunchezi si mi te inchini). Biserica Expiatori del Sagrat Cor (Biserica Sfintei Inimi), este versiunea din Barcelona a Basilicii Sacre-Coeur din Paris. Silueta acestei cladiri impunatoare este usor vizibila din orice punct al Barcelonei. Constructia bisericii a inceput in anul 1902, dupa un proiect eclectic ce i-a apartinut lui Enric Sagnier i Villavecchia. Biserica a inlocuit o capela mai veche – prima cladire de pe Tibidabo – care fusese construita aici inca din 1886.

EGREGORII Conceptul de egregor a fost introdus de scriitorul francez Victor Hugo în cartea sa Legenda secolelor. Prin egregor se înţelege o Entitate Noesică Conceptual Benefică sau, după caz, o Entitate Noesică Conceptual Malefică. Pntru unii egregorul este este o formă gând artificială, iar pentru alţii este o entitate. TEORIA CÂMPURILOR MORFOGENETICE – a fost elaborată de savantul Rupert Shaldrake, care afirma că toate sistemele vii din cosmos, inclusiv omul, sunt dirijate de câmpuri morfice sau morfogenetice; câmpurile morfogenetice (morpho – formă; genesis – naştere) se manifestă atât la nivelul celulelor unui organism, cât şi la nivelul global al membrilor societăţii. Definirea câmpurilor morfice a plecat însă pentru autorul citat, biolog de meserie, de la modelul comportamental al membrilor unei comunităţi, mai exact spus de la constatarea că atunci când un individ învaţă un comportament nou, după un timp se modifică şi câmpul cauzal al speciei respective. Această constatare a fost demonstrată în urma studiilor experiementale aplicate iniţial unor comunităţi de şoareci şi, ulterior, de maimuţe. Deşi procesul este foarte lent şi poate fi cu greu urmărit până în implicaţiile sale cele mai intime, urmarea este că dacă se repetetă un timp lung un comportament, acesta se transmite prin rezonanţă Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ STÂNCA BABEI DOCHIA CEAHLĂU „Legendă spune că prinţesa Dochia, fiica lui Decebal, a înaintat în fruntea unui corp de oaste spre Sarmizegetusa, în ajutorul tatălui ei împresurat de legiunile lui Traian. După moartea lui Decebal, fiind înfrântă de armata lui Traian, prinţesa Dochia, cu resturile oştirii sale, s-a refugiat spre răsărit, în munţi. Fiind ajunsă de Traian, prinţesa Dochia s-a rugat la Zalmoxis să nu fie pângărită de acesta. Zalmoxis i-a ascultat dorinţa şi prinţesa Dochia a fost transformată într-o bătrână păstoriţă, cu câteva oi lângă ea. Trecând pe lângă ea, Traian a întrebat-o dacă a văzut-o pe prinţesa Dochia. Bătrâna a răspuns negativ, iar Traian a mers mai departe. De atunci, spune legenda, prinţesa Dochia a rămas să stăpânească acel ţinut.

ROMÂNIA FRUMOASĂ PIATRA DE LA HIDA (SĂLAJ)   (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Piatra „dracului” aşa cum este denumită de către localnici, este o stâncă cu o formă destul de ciudată, care, la fel ca alte artefacte megalitice, a fost sculptată în străvechime cu un scop precis: pentru a indica faptul că acolo s-au desfăşurat evenimente dramatice din categoria „Forţă contra Forţă”; Binele a înfruntat răul şi l-a învins. Despre Piatra din localitatea Hida circula mai multe legende. Una dintre ele sustine ca in zona piatra a fost adusa de un drac, care era furios pe oamenii satului. Numitul „drac” a scapat uriasul bolovan si a fugit, speriat de cantecul de dimineata al cocosului, neputandu-si duce la capat planurile.

ROMÂNIA FRUMOASĂ   ARMENIŞ PIATRA SCRISĂ STÂNCA SFINTEI TREIMI Tradiţia spune că, atunci când a fost construită calea ferată Caransebeş-Orşova, în apropiere de localitatea Armeniş (25 km de Caransebeş), în urma dinamitării pentru săparea tunelului, a fost descoperită o stâncă pe care era pictată o icoană a Sfintei Treimi. Nu se ştie cu adevărat cine a pictat pe stâncă icoana Sfintei Treimi, dar mulţi oameni afirmă că nu a fost făcută de mână omenească. Există totuşi în zonă diverse istorisiri care afirmă că icoana a fost realizată de oameni drept mulţumire că Dumnezeu i-a salvat din împrejurări dramatice. Din momentul descoperirii sale, stânca pe care este pictată Sfânta Treime a primit numele Piatra Scrisă. Prima menţiune documentară despre Piatra Scrisa este pe o hartă militara austriaca din anul 1788, in care este trecută cu numele „Stanca Sfintei Treimi”. Stânca Sfintei Treimi a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebes. În anul 1929, Vasile Dragomir şi soţia Ana, din Slatina Mică, au ridicat acolo prima capelă în amintirea unicei lor fiice, Maria, moartă la tinereţe. Dimensiunile capelei sunt de 8 metri lungime în exterior şi 4 înălţime, iar în interior de 3,5 metri lungime, 3 lăţime Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ PEŞTERA BOLII   Locul unde ciudăţeniile se împletesc cu misterele şi cu istoria. La câţiva km de Petroşani, pe drumul spre Haţeg, pe partea dreaptă a drumului se află un mamelon cu înălţimea de 900 m, unde odioniară s-a aflat cetatea dacică Băniţa; singurul versant accesibil este cel de nord, acolo unde dacii au contruit un impresionant sistem de fortificaţie, un zid lung de 115 m, gros de 2 metri, după modelul arhicunoscut: Murus Dacicus. În partea de nord-est se afla cândva o poartă monumentală cu trepte de calcar încadrată de balustrade de andezit. Largimea portii la intrare este de 2,50 m, in partea opusa de 3,30 m, iar lungimea de 4,50 m. Dincolo de poartă, pe trei terese se afla cetatea. În interiorul cetăţii au fost descoperite urmele unui sanctuar dacic cu dale de piatră precum la Sarmizegetusa, temelii ale unor construcţii de lemn, un turn de veghe, o platformă de luptă. La baza mamelonului curge râul Băniţa, care se uneşte cu pârârurile Jigoreasa şi Bolii. Tot acolo se află Peştera Bolii (nume care provine de la un nobil pe nume Bolia, care, dat fiind faptul că a luptat cu turcii prin secolul al XIV-lea, a primit aceste Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ PHALUSUL DIN PIATRA CRAIULUI În Munţii Carpaţi, mai exact spus în Masivul Piatra Craiului, există un artefact litic gigantic, nebăgat în seamă până în prezent de nici un cercetător ce a analizat acest subiect, care are forma aproape exactă a unui phalus (penis) imens de aproape 16 metri înălţime; artefactul litic a fost descoperit în epoca modernă (dacă informaţiile pe care le am sunt exacte) de un alpinist experimentat pe nume Nae Anghelide, în anul 1975. Alpinistul Nae Anghelide a murit chiar în acel an, într-un accident produs tot în Masivul Piatra Craiului; după decesul său, un traseu marcat din Masivul Piatra Craiului a primit numele „traseul Anghelide”, iar imensul phalus din piatră a fost desemnat prin expresia „degetul lui Anghelide”. Astfel de phalusuri imense din piatră pot fi regăsite în multe alte locuri de pe suprafaţa pământului; unul din locurile cele mai cunoscute unde se află astfel de statui din piatră în formă de phalus este în aşa numita „Vale a Iubirii” din Cappadochia, Turcia de astăzi. Acolo există mai multe phalusuri de piatră ce au servit foarte probabil, aceluiaşi scop. Este demnă de o antologie a hilarului explicaţia materialistă („ştiinţifică”) ce se dă în ziua de Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ CETATEA RÎŞNOV – CUMIDAVA, ROSNOU SAU ROSARUM (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU). CUMIDAVA Numele antic al Rasnovului este ,,Komidava”. fiind menţionat cu acest nume de marele geograf Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava”. Sub aceasta forma, el apare pe un monument din piatra din timpul împaratului roman Alexander Severus, descoperit în castrul roman aflat la 3 km. N-NV de Rasnovul contemporan. Asezarea dacica era puternic fortificata, fiind aparata de trei valuri de pamant si de trei santuri în fata lor, precum si de turnuri de piatra. În timpul celui de al doilea razboi daco-roman (105-106), cetatea dacica a fost incendiata si partial demantelata de catre romani. Dupa transformarea Daciei în provincie romana, trupele aduse în Cumidava pentru supravegherea drumului ce traversa trecatoarea Branului au ridicat un castru, mai întai de pamant, apoi de piatra. Castrul roman este situat în punctul ,,Gradiste”, la circa 500 m. sud de paraul Barsa. Sapaturile arheologice, desfasurate în mai multe campanii, au descoperit o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar si o mare cantitate de ceramica apartinand dacilor. Prezenta pieselor de origine dacica demonstreaza ca în sau foarte aproape de castru locuiau daci, din randul carora se pare Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ CHEILE POLOVRAGI (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Invariabil, orice basm românesc începe cu formula: “a fost odată un moş şi o babă” – sau “un împărat şi o împărăteasă” -, “că de n-ar fi nu s-ar povesti”, iar încadrarea temporală a evenimentelor descrise este destul de limpede redată: “în vremea când se băteau munţii cap în cap, când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; când se băteau urșii în coade; când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier”. Cheile Polovragi, pe defileul Olteţului este locul unde doi munţi „se bat cap în cap”. Dintre toate teoriile lingviştilor moderni care au încercat să găsească etimologia exactă a cuvântului „polovragi”, doar cercetătorul Aurelian Sacerdoteanu a detectat sensul exact, de „câmpie vrăjită”; aşadar, etimologia cuvântului indică faptul că între cei doi munţi ai Căpăţânii ce se bat cap în cap exista cândva o „câmpie”. Ultima reminiscenţă a acestei câmpii vrăjite ce s-a ridcat odinioară deasupra solului este o plantă cu propietăţi vindecătoare denumită tot „polovragi”, ce încă mai poate fi descoperită în zonă…

ROMÂNIA FRUMOASĂ CETĂŢUIA NEGRU VODĂ (CETĂŢENI-STOENEŞTI)   “O perioadă de timp, date fiind incursiunile tătarilor în acea zonă, Negru Vodă a părăsit Câmpulungul şi şi-a stabilit locul de domnie într-o “reşedinţă de război”, inaccesibilă din punct de vedere militar. Această reşedinţă nu putea să fie decât Cetăţuia ce-i poartă numele, din localitatea Cetăţeni-Stoeneşti, aflată la aproximativ 17 kilometri sud de Câmpulung. Aceasta înseamnă că, o lungă perioadă a domniei sale, Negru Vodă şi-a excercitat aribuţiile domniei de la Cetatea ce-i poartă numele, de unde a desfăşurat acţiuni de gherilă asupra oştilor tătăreşti ce patrulau prin zonă. Ulterior, atunci când condiţiile politico-militare au permis, spre sfârşitul vieţii, Negru Vodă şi-a mutat scaunul de domnie de la Cetăţuia într-o nouă capitală, la Curtea de Argeş, aşa cum specifică letopiseţele. La Cetăţuia lui Negru Vodă de la Cetăţeni-Stoeneşti s-a petrecut un eveniment dramatic, care a marcat în mod tragic destinul lui Negru Vodă Cel Bătrân: soţia sa s-a sinucis aruncându-se în hău de pe o stâncă înaltă din vecinătatea cetăţuii. Legenda spune că, în timp ce Negru Vodă era plecat la război contra tătarilor, soţia lui a fost informată în mod greşit că acesta a fost ucis, astfel că, în disperare de cauză, s-a Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ PODUL LUI DUMNEZEU Situat pe DJ 670 – Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin (cam 19 km de Baia de Aramă) (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Legenda locală spune că drcu locuia în peşteră, dar oamenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el; atunci Dumnezeu a lovit cu palma tavanul peşterii, care s-a sfărâmat parţial. Dracul a scăpat pe partea cealaltă a peşterii şi s-a căţărat pe Dealul Peşterii, pe care a lăsat şanţuri de clacar. Podul lui Dumnezeu de lângă localitatea Ponoare este o arcadă de piatră, înaltă de 22 de metri, lungă de 30 de metri şi lată de 13 metri.

ROMÂNIA FRUMOASĂ PEŞTERA MUIERII (GREŞIT A MUIERILOR)   (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) A existat o CETATE A MUIERII, UN DRUM AL MUIERII, O PEŞTERĂ A MUIERII (NU A MUIERILOR cum greşit apare pe indicator, CI A UNEI SINGURE MUIERI; CINE A FOST ACEASTA, CÂND A TRĂIT, CE A STĂPÂNIT ?) MUIERE: SANSCRITĂ: MUHEREA; LATINĂ: MULIER LEGENDE: Prima legendă spune că Drumul Muierii a fost inaugurat de o femeie („muiere”) din părţile Craiovei, care a dorit să ajungă undeva prin judeţul Gorj (Gorj: Ţinutul Jiului de sus; Dolj : Ţinutul Jiului de jos), în apropiere de Peştera Muierii, fără a trece vreo apă mai mare. Şe ştie că în vremurile trecute, existau prea puţin vaduri peste râuri, astfel că era imperios necesar de a ajunge în condiţii optime, pe drum uscat, într-un loc mai depărtat, fie cu turmele de oi sau bovine, fie cu căruţa. A doua legendă a fost furnizată, aşa cum a fost menţionat, de Marele Dicţioar Geografic coordonat de George Ioan Lahovari, în volumul al doilea, la pagina 412 „Dealul Muierii ce se întinde din Muntele Păpuşa de la N la S, străbătând plaiul Vulcan, plasa Amaradia şi plasa Gilortului în părţile lor de est, formând hotar despărţitor între Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ CETATEA POENARI (FOTO: CRISTIAN GĂNESCU) Cetatea Poenari se află la 27 de km de Curtea de Argeș, la intrarea pe Transfăgărăşan, cu 4 km înainte de Barajul Vidraru (lângă satul Căpățîneni). Cetatea se află la altutudinea de 850 de metri, iar cel ce doreşte să o viziteze trebuie să urce 1480 de trepte. Cetatea Poenari a fost construită de Negru Vodă în secolul 13. După cutremurul din 1446, care a afectat-o aproape total, Vlad Țepeș descoperă locul și decide să o reconstruiască; sursele istorice afirmă că reconstruirea cetăţii a început zece ani mai târziu, în 1456. Referitor la Vlad Ţepeş s-au ţesut mai multe legende; una dintre ele, destul de veridică, afirmă că pentru reconstruirea cetăţii, Vlad i-a pus la muncă pe toţi cei care complotau împotriva lui, în frunte cu boierii trădători. Auzind de planurile lor, Vlad şi-a trimis oamenii să-i captureze pe boierii strânşi într-o biserica, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de acolo până la Cheile Argeşului. Acolo, îi aştepta Vlad care, ridicând buzduganul le-a dat sentinţa: “Boieri şi coconi, jupâni şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile Read More …

ROMÂNIA FRUMOASĂ URIAŞII DE PE CEAHLĂU CHIPURI SĂPATE ÎN STÂNCĂ O legenda povestită în anul 1827 de Moş Grigore Răduţu învăţătorului Gheorghe Baltă menţionează că pe Ceahlău a trăit odinioară un popor de uriaşi, „grozav de înalţi şi de tari” şi că într-o iarnă, datorită unei molime, au pierit toţi uriaşii în afara unui băiat şi a unei fete. Cei doi copii de uriaşi au decis să construiască câte un turn din lespezi de piatră, „pentru a fi şi ei văzuţi de oamenii de la soare răsare”. „Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei” – mai spune legenda povestită în anul 1827 de Moş Grigore Răduţu (25). În cele din urmă, mai spune legenda, „când îşi schimbă codrul faţa verde”, a trăznit în pereţii muntelui, iar atunci „nori de zloată şi de gheaţă s-au revărsat din înaltul muntelui”, strivindu-i pe cei doi uriaşi. Oamenii le-au zidit mormântul acolo unde i-au găsit, aducând şi o toacă pe care au înţepenit-o acolo, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, oamenii vin de prin împrejurimi pentru a face „o slujbă Read More …