ŞTEFAN CEL MARE ÎMPĂRAT AL CELEI DE-A TREIA ROME Ştefan cel Mare a fost singurul domnitor din ţările române care a purtat o perioadă titlul de împărat. Dovada: pe tetraevangheliarul de la humor din anul 1473 Ştefan este denumit “binecredinciosul şi de Hristos iubitorul împărat”. Cum s-a produs aceasta? Cum a devenit împărat Ştefan cel Mare ? O explicaţie poate fi următoarea: După cucerirea Constantinopolelului în anul 1453 de către sultanul Mahomed al II-lea, şi după moartea împăratului Constatin al IX-lea Paleologul, urmaşii dinastiei bizantine au fugit care încotro. Imperiul bizantin, de fapt imperiul roman de răsărit cu capitala la Constantinopole, a devenit astfel “teritoriu vremelnic ocupat”. În condiţii de „teritoriu vremelnic ocupat” supravieţuitorul cel mai de vază al dinastiei conducătoare este obligat să se proclame la rândul său împărat şi să se refugieze într-un loc sigur. Supravieţuitorul a fost, în acele condiţii, Alexios al II-lea Paleologul; locul refugiului: cetatea Mangop (Mangup), regatul Theodoro, Crimeea, pe care Alexios a primit-o de la hanul tătarilor; la Mangop, Alexios a fost proclamat împărat (basileios). Ştefan cel Mare s-a căsătorit în 1472 (la 14 septembrie 1472) cu Maria de Mangop, fiica lui Alexios, devenind apărătorul de facto al cetăţii Mangop. În condiţiile Read More …