Categorie: 5 – CUFĂRUL CU ESEURI

Insula Evia, denumită în trecut Eubea sau Eubeea (Abantis în perioada arhaică, Abantes în textele homerice) este singura insulă cunoscută din Marea Egee unde se întâlnesc construcții megalitice denumite drakospita (Casele Dragonilor). Dragonii erau consideraţi în antichitate făpturi asemănătoare giganților. Lungă (175 km lungime), îngustă (6 până la 45 km lățime) cu o orientare generală de la N-V la S-E, insula Evia este situată în imediata apropiere a coastei de est a Greciei continentale. Edificiile denumite denumite drakospita au fost construite la altitudini mari. Pe insula Eubea, între munții Ochi (1.394 m) și Styra se află aproximativ douăzeci și trei de structuri megalitice de acest tip. Prima oară au fost descoperite de geologul britanic John Hawkins pe 21 octombrie 1797. Edifiicile sunt alcătuite din pietre late şi subţiri puse una peste alta; pietrele cele mai mari serveau drept acoperiş, fiind poziționate într-un mod similar cu cele de la Stonehenge.

Faptul că scrisul a apărut datorită unor necesităţi destul de prozaice poate fi dedus şi din analiza termenilor care se foloseau în antichitate. Bunăoară, cuvântul grecesc pentru carte, “biblos”, se referă la aspectul material şi mai puţin la aspectul spiritual al cărţii. Numele biblos, de unde a provenit de fapt cuvântul Biblie, indică doar faptul că sulul de papirus ce servea scrisului era procurat din oraşul fenician Byblos, care livra în arealul mediteraneeean materia primă necesară scrisului. Echivalentul ebraic al cuvântului grecesc biblos este sepher, al cărei sens este de a număra, de a enumera; la rândul său, cuvântul sopher are sensul de contabil, socotitor sau administrator, cuvânt tradus destul de inexact în versiunile moderne ale Bibliei, prin termenul de scrib sau scriitor. Aşadar, sensul cuvântului modern “carte” este identic în limba greacă şi în limba ebraică; sepher sau biblos înseamnă listă, iar principiul narativ al expunerii este structurat după modul de alcătuire al unui proces verbal. Fiind scrise aşadar după principiul listei, miturile primistoriei trebuie interpretate ca atare. Tot astfel, cărţile, denumite sepher, ale Vechiului Testament au fost concepute, începând chiar cu Geneza, sub forma unor liste: lista zilelor creaţiei şi ale activităţilor Creatorului, lista generaţiilor de la Adam, Read More …

Analiza miturilor nu poate pleca decât de la premisa fundamentală că miturile sunt rezultatul conectării la aspectele spirituale ale lumii, în urma unor operaţiuni transconştiente, reliazată de persoane cu vocaţie, care pot fi desemnate prin titulatura generică de specialişti ai conectării. La început, miturile au fost transmise doar în mod oral datorită faptului că o lungă perioadă de timp a existat o interdicţie de ordin magic în ceea ce priveşte transmiterea miturilor prin scris. Iniţial, s-au format şcoli iniţiatice, în cadrul cărora informaţiile de natură mistică furnizate de contactori – aleşi, iniţiaţi, şamani etc – erau transmise aproape exclusiv prin viu grai, de la maestru la discipol, într-un lanţ iniţiatic, ce s-a perpetuat secole de-a rândul. Textele erau memorate cât mai fidel, discipolul învăţând cu precizie modul de recitare, intonaţia şi procedeele respiratorii ce trebuiau respectate. Într-un fel, se proceda la fel ca în institutele de actorie din zilele noastre, în care elevii învaţă cum să recite corect un anumit text. În perioada transmiterii orale, miturile au fost transmise în versuri nu atât pentru frumuseţea exprimării, cât mai ales pentru că, versificate, puteau fi memorate mai uşor. În şcolile iniţiatice exista o „diviziune a muncii” foarte strictă. Maestrul, ca un Read More …

Analiza miturilor nu poate pleca decât de la premisa fundamentală că miturile sunt rezultatul conectării la aspectele spirituale ale lumii, în urma unor operaţiuni transconştiente, reliazată de persoane cu vocaţie, care pot fi desemnate prin titulatura generică de specialişti ai conectării. La început, miturile au fost transmise doar în mod oral datorită faptului că o lungă perioadă de timp a existat o interdicţie de ordin magic în ceea ce priveşte transmiterea miturilor prin scris. Iniţial, s-au format şcoli iniţiatice, în cadrul cărora informaţiile de natură mistică furnizate de contactori – aleşi, iniţiaţi, şamani etc – erau transmise aproape exclusiv prin viu grai, de la maestru la discipol, într-un lanţ iniţiatic, ce s-a perpetuat secole de-a rândul. Textele erau memorate cât mai fidel, discipolul învăţând cu precizie modul de recitare, intonaţia şi procedeele respiratorii ce trebuiau respectate. Într-un fel, se proceda la fel ca în institutele de actorie din zilele noastre, în care elevii învaţă cum să recite corect un anumit text. În perioada transmiterii orale, miturile au fost transmise în versuri nu atât pentru frumuseţea exprimării, cât mai ales pentru că, versificate, puteau fi memorate mai uşor. În şcolile iniţiatice exista o „diviziune a muncii” foarte strictă. Maestrul, ca un Read More …

Miturile s-au bazat aşadar, pe cunoaşterea experiementală a oamenilor. Cu alte cuvinte, miturile au luat naştere în urma experienţei directe a oamenilor. Nimic nu poate pătrunde în conştiinţa oamenilor, dacă nu provine din experienţa directă. Prin mituri, oamenii arhaici au încercat să înţeleagă lumea şi să se înţeleagă pe sine. Cu toate că de-a lungul secolului XX s-a realizat un imens salt înainte, cercetarea mitologiei s-a oprit însă la jumătatea drumului. Chiar dacă marea majoritate a cercetătorilor a recunoscut că miturile reflectă fenomene şi evenimente reale, statutul lor de “istorisire adevărată” nu a fost acceptată decât, cel mult, teoretic. Ceea ce însamnă că cercetarea mitologiei s-a oprit cu mult înainte de jumătatea drumului. Miturile s-au bazat pe un tip specific de cunoaştere experiementală. Totuşi, departe de a fi avut o origine profană, psihologică sau socială, trebuie constatat că miturile nu au fost creaţii ale unor persoane dotate întâmplător cu calităţi literare. Dimpotrivă, miturile transcend nivelurile inconştientului personal sau inconştientului colectiv, fiind, în marea majoritate a cazurilor, producţii iniţiatice. De aceea, originea miturilor este căutată degeaba în cauze sociale, culturale sau psihologice. Originea miturilor, în mod necesar, trebuie raportată la caracteristicile definitorii ale cunoaşterii umane. Miturile descriu fenomene şi evenimente reale Read More …

După demersurile lui Carl Gustav Jung, care a fost unul dintre primii autori care a acordat un statut obiectiv miturilor în sensul că nu sunt chiar plăsmuiri ale unor persoane cu imaginaţia înfierbântată, dar şi ale filozofului structuralist Claude-Levi Strauss, care afirma că mitologia este rezultatul unei “gândiri sălbatice”, un nou suflu a început să-şi facă simţită prezenţa în ceea ce priveşte interpretarea miturilor. Astfel, în cea de-a doua parte a secolului al XX-lea, cercetătorii au convenit, în marea lor majoritate, că miturile sunt naraţiuni complexe care încearcau, în perioada când au fost formulate, să explice fenomenele şi evenimentele cu care erau confruntaţi oamenii. Studiul mitologiei a cunoscut un mare pas înainte prin opera savantului român Mircea Eliade, care a dezvoltat cea mai amplă analiză a mitologiei din cultura contemporană. Mircea Eliade a fost unul dintre pionierii culturii umaniste ai secolului XX, care a reliefat în opera sa faptul de maximă importanţă că, departe de a fi simple poveşti de adormit copiii sau plăsmuiri ale imaginaţiei, sub mesajul epic adesea înşelător, miturile ascund o înţelepciune profundă. Mircea Eliade este de părere că “mitul este o naraţiune adevărată şi sacră”. Mitul povesteşte “o istorie sacră care relatează un eveniment care a Read More …

În limbajul comun, creaţie a societăţii contemporane şi a modului actual de a înţelege lumea, cuvântul mit a suferit alterări serioase, pierzându-şi sensurile adânci pe care le-a avut cândva. Prin mit, majoritatea contemporanilor înţeleg îndeobşte o ficţiune sau o plăsmuire a unor visători. Marea majoritatea a oamenilor – şi acesta este chiar sensul conferit cuvântului în vorbirea curentă – înţelege prin mit ceva ce este situat în afara realităţii concrete. Astfel s-a ajuns ca, în limbajul comun, liber consimţit, mitul să reprezinte ceva cu care un om obişnuit nu are de ce să-şi bată capul prea mult, motiv pentru care a fost împins undeva, departe, la marginea cunoaşterii umane, fiind considerat mult prea depărtat de interesul îndreptăţit pe care fiecare persoană care se respectă şi care trăieşte în această lume şi nu cu capul în norii rozalii ai visării trebuie să-l acorde existenţei cotidiene. Opiniile divergente şi adesea contradictorii cu privire la ce reprezintă miturile au apărut pentru prima oară în antichitatea grecească, acum mai bine de 2500 de ani. Astfel, referindu-se la ceea ce înţelegea prin termenul mit, un filozof grec din secolul al V-lea înainte de Iisus Hristos, pe nume Prodikos, originar din oraşul grecesc Keos, considera că Read More …

145 – SFÂRŞITUL CICLULUI AL III-LEA După eliminarea lui Hallshithan, Primordialii întunericului au încercat să îşi refacă forţele şi să pornească o nouă ofensivă de recucerire a lumii. De data aceasta, Primordialii întunericului au avut un nou inamic comun: oamenii deveniţi liberi, care-l descoperiseră pe Dumnezeu. În teritoriile devenite libere, oamenii care încercau să reînnoade legătura pierdută cu Unicul Dumnezeu, au format mai multe nuclee. Ei au fost sprijiniţi în continuare de cei din Işşhinghingher. Pentru prima oară în istoria ciclului al treilea, oamenii sclavi, conduşi de către Primordialii întunericului, au devenit mai puţini decât oamenii care se închinau la Unicul Dumnezeu. Primordialii întunericului şi oamenii care încă îi sprijineau erau la doar un pas de o mare înfrângere. În acel moment de cotitură, Primordialii întunericului au ticluit un nou plan, care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi şi mai perdant. De fapt, a fost o adevărată catastrofă planetară. Primordialii întunericului s-au gândit să-l caute în continuare pe Shantiah pentru a-şi consolida puterea. S-au gândit că, o dată cu Shantiah, vor putea fi aduse din haos şi acele fiinţe Lorehh şi Dree care încă nu reuşiseră să se manifeste în lumea materială. În haos încă se aflau – Read More …

144 – ALUNGAREA TARTORELUI Dacă primele două mişcări de eliberare nu au reuşit să-l înfrângă pe Hallshithan, în schimb a reuşit a treia. A treia mişcare de eliberare condusă de o parte din Primordialii întunericului a avut în vedere construirea unei bombe umane, capabilă să-l alunge pe Hallshithan în haos. Construirea unei bombe umane a avut la bază cunoaşterea de către o facţiune a Primordialilor întunericului a unei taine profunde: taina părţii femeieşti şi a părţii bărbăteşti. Taina părţii bărbăteşti şi a părţii femeieşti are la bază existenţa sufletelor duale – a sufletelor pereche: bărbatul şi femeia corespondentă. Bărbatul a fost creat de către Dumnezeu după Chipul şi Asemănarea Sa. Femeia a fost creată de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea bărbatului, prin despărţirea fiinţei omeneşti primordiale în două jumătăţi. În momentul creaţiei, Dumnezeu a luat o „parte” – o „coastă” – din bărbat şi a creat femeia. Femeia este considerată strălucirea – lumina – bărbatului, tot astfel cum Sfântul Duh este considerat Strălucirea sau Lumina lui Dumezeu. Bărbatul şi femeia sunt suflete duale. Fiecărui bărbat din cosmos îi corespunde o femeie şi fiecărei femei îi corespunde un bărbat. În mod normal, dacă nu ar fi intervenit „Cel rău” în Read More …

143 – MIŞCAREA DE ELIBERARE În cele din urmă, cearta Primordialilor întunericului pentru succesiune la domnia supremă a stârnit mânia lui Hallshithan, care şi-a dat seama că oamenii continuă să se certe între ei precum în primul ciclu al cosmosului. Hallshithan s-a supărat atât pe oameni, cât şi pe creaţie şi a fost la un pas de a distruge totul. Pentru a preîntâmpina o astfel de stare de lucruri, unele grupuri ale Primordialilor întunericului s-au coalizat iarăşi, punând la cale eliminarea lui Hallshithan şi trimiterea sa în haosul din care venise. Totuşi, deşi scopul lor era comun, grupurile de Primordiali ai întunericului s-au comportat iarăşi în disonanţă unele faţă de altele. Astfel au apărut trei mari mişcări distincte de eliberare de sub tutela lui Hallshithan. Prima mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care credeau că îl pot înfrânge în luptă deschisă pe Hallshithan. A doua mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului, care au trimis mesageri în cele trei regate, pentru a vesti oamenilor de rând existenţa unicului Dumnezeu. A treia mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care au făcut apel la ceea ce s-ar putea numi „bomba umană”. Read More …

142 – ÎN ABSENŢA LUI SHANTIAH Datorită absenţei lui Shantiah, conducerea marelui regat al răului urma să fie atribuită următorului născut – al doilea om primordial al primei generaţii, Udru. Totuşi, pentru a se obţine definitiva unitate a răului, era nevoie de confirmarea domniei lui Udru de către Shantiah. Shantiah nu şi-a făcut apariţia, precum ceilalţi oameni primordiali ai întunericului, astfel că nu se ştia nimic despre el. Shantiah nu a fost de găsit nicăieri, pe nici un palier al haosului, deşi a fost căutat o perioadă foarte lungă de către fraţii săi de arme – Primordialii întunericului din prima generaţie. Pur şi simplu, Shantiah nu se afla pe cel mai de jos nivel al haosului, acolo unde se presupunea că ar fi trebuit să se afle. El era ascuns în afara razei de percepţie a tuturor Primordialilor întunericului, precum şi a fiinţelor Lorehh sau Dree. Nici măcar Lucifer nu ştia unde se află Shantiah. Pentru Primordialii întunericului se punea o problemă extrem de dificilă: nu aveau ştiinţa continuităţii răului, astfel că le era o frică teribilă că ceea ce se petrecea în lumea materială avea să-l cheme pe marele tartore, Hallshithan, a cărui reşedinţă se afla pe cel mai Read More …

141 – MILLENIUM Datorită faptului că, în acea perioadă, timpul avea alte valenţe decât cele de astăzi, este foarte greu de realizat o cronologie exactă a evenimentelor desfăşurate de-a lungul ciclului al treilea. Dacă am încerca totuşi să stabilim o cronologie a evenimentelor, ar trebui să fixăm o scală imaginară a timpului, care cuprinde o mie de unităţi. Fiecare unitate de timp ar corespunde unui an, iar întreaga perioadă poate fi estimată la o mie de ani – un Millenium. Trebuie totuşi specificat faptul că un an din acea perioadă corespunde cam unui mileniu din ziua de astăzi. Millenium-ul a debutat o dată cu apariţia palierului cuantic material. În anul 1 al Millenium-ului a avut loc naşterea lui Abel şi Cain. În următorii doi ani, s-au născut principalele linii de descendenţi, iar până în anul 50, mare parte a globului terestru era deja populat. Veacul fericit a durat până prin anul 100 al Millenium-ului. Începând cu anul 100 s-a făcut simţită activitatea fiinţelor Lorehh eterice, prin anul 150 s-a intensificat activitatea fiinţelor Lorehh sexuale, iar începând din anul 200 s-a accentuat activitatea fiinţelor Dree. Prin anul 300, Adam a plecat în regiunile înalte, unde a înfiinţat Centrul de Putere al Read More …

140 – MIAZĂNOAPTEA Prin intermediul Primordialilor întunericului, răul s-a revărsat, pur şi simplu, în lumea materială. Vechile teritorii formatate odinioară de Lorehh şi Dree au fost preluate de către Primordialii întunericului, care au devenit astfel stăpâni absoluţi ai acestora. Nu se poate spune că fiinţele Lorehh şi Dree au devenit, la rândul lor, sclavi ai Primordialilor întunericului, precum oamenii, ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o unitate de interese. Fiinţele Lorehh şi Dree au început să acţioneze în paralel cu Primordialii întunericului, urmărind aceleaşi deziderate. Lorehh şi Dree se aflau sub conducerea propriilor conducători de „naţiuni” îngereşti răzvrătite. Atât Primordialii întunericului, cât şi fiinţele Dree sau Lorehh, urmăreau ieşirea cât mai grabnică din starea nefastă pe care, eoni nesfârşiţi, o experimentaseră în haos – cea de cădere continuă. Prin venirea Primordialilor întunericului în lumea materială s-a format complet principalul Centru de Putere al întunericului – Centrul de Putere de la Miazănoapte sau, pe scurt, Miazănoaptea -, care era situat în regiunea dintre Tigru şi Eufrat. În următoarea etapă a expansiunii răului, s-au format noi centre de putere ale întunericului în toate teritoriile deja ocupate auric, pe toată suprafaţa planetei – copii ale Centrului de Putere principal de la Miazănoapte. Read More …

139 – ZEII ETERICI Cu toată opoziţia misionarilor Celor curaţi şi a Primordialilor Luminii, capetele de pod ale Celui rău în lumea materială s-au întărit considerabil. Teritoriile formatate magic de fiinţele Lorehh şi Dree s-au extins foarte mult, astfel că o mare parte din suprafaţa populată a pământului a fost ocupată de „Cel rău”. Cam la jumătatea ciclului al treilea, s-a ajuns la o diferenţiere calitativă a teritoriilor de pe suprafaţa pământului fizic. Pământul a fost astfel împărţit în trei tipuri de teritorii. Primul tip era alcătuit din ţinuturile libere, neocupate (neformatate) auric de către fiinţele Lorehh şi Dree; în aceste ţinuturi nu exista o populaţie prea mare, datorită faptului că, pe fondul infuzării răului în natură, mediul se degradase considerabil. În zonele libere nu mai creşteau decât buruieni, ciulini şi mărăcini. Copacii şi întreaga vegetaţie deveniseră chirciţi şi sfrijiţi, ca după un război nuclear. Nu mai existau fructe şi plante bune pentru hrană, precum în Veacul fericit. Al doilea tip era compus din acele teritorii formatate de către fiinţele întunericului – Lorehh şi Dree. Ele erau situate în diferite locuri ale lumii, ca nişte enclave (cele mai mari ajunseseră la dimensiunea unei ţări medii), în care se menţinea o Read More …

138 – ILLIRIN Când au înţeles aceste aspecte, misionarii Celor curaţi au renunţat la luptă şi s-au retras în perimetrul Işşhinghingher-ului. Din păcate, mare parte dintre ei nu s-au mai putut întoarce în Işşhinghingher, datorită diferenţei de vibraţie energetică între structura aurică proprie, pe care au dobândit-o în urma războaielor purtate cu „Cel rău”, şi structura celor care rămăseseră curaţi. Acei misionari care s-au întors virusaţi auric de pe câmpul de luptă însângerat al lumii materiale au constituit un alt Centru de Putere, care poartă numele de Lirakashin. Centrul de Putere Lirakashin este situat tot în perimetrul vechiului Işşhinghingher, dar este diferit de acesta. Se poate spune că în acel perimetru se află două locuinţe distincte, formate din energii relativ asemănătoare – apropiate ca vibraţie, dar nu identice. Este ca şi cum peste structura energetică a vechiului Işşhinghingher s-a suprapus o altă structură, formată dintr-o energie uşor diferită (ceva mai materializată). Din punctul de vedere al profunzimii cuantice, se poate spune că Lirakashinul este situat în faţa Işşhinghingherului, dar din punct de vedere spaţial se poate spune că este suprapus peste acesta. Işşhinghingherul şi Lirakashinul au fost construite din elemente ale creaţiei de la momentul respectiv. Nici o fiinţă omenească Read More …

137 – CONTRAOFENSIVA Prima grijă a Celor curaţi din Işşhinghingher a fost să trimită misionari la câmpie, în toate teritoriile locuite de oameni. Au fost aleşi cei mai buni dintre toţi şi cei mai impunători ca putere şi tărie, pentru a face faţă oricărei adversităţi. Datorită capacităţilor pe care le aveau – sidhhisurile – misionarii Işşhinghingher-ului s-au manifestat în palierul cuantic fizic cu aceeaşi structură corporală ca şi fraţii lor pe care doreau să-i salveze. Trupul lor era format din materie ideală (luminoasă), dar se puteau materializa oricând, ca şi cum ar fi fost oameni obişnuiţi. La câmpie (în partea de sud a globului terestru), lucrurile stăteau extrem de prost. Sub influenţa fiinţelor Lorehh şi Dree, oamenii, strânşi în comunităţi mai mari sau mai mici, se luptau fără încetare unii cu alţii, îşi distrugeau sursele de hrană (ogoarele, grădinile, livezile şi păşunile) şi îşi batjocoreau femeile, ceea ce nu se mai pomenise vreodată în cosmosul lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se mai petrecuse niciodată, în nici un palier cuantic şi în nici un ciclu cosmic. Fiecare comunitate era condusă de o regină-veneră, care era, în acelaşi timp, purtătoare de cuvânt al unei fiinţe Lorehh sau Dree. Regina era ajutată de Read More …

136 – PĂMÂNTUL FĂRĂ PĂCAT În opoziţie cu Fiii Luminii, „Cel rău” poate fi chemat în palierul cuantic material doar prin încălcarea repetată a Ordinii cosmice de către oameni. Nici „Cel rău” nu poate veni nechemat, dar cei care-l pot chema sunt oamenii. Doar oamenii, prin emiterea unor energii pharismah întunecate, în dezacord cu Ordinea cosmică, au puterea de a-l chema pe „Cel rău” din haosul în care dormitează. Doar oamenii, prin fapte aflate în dezacord cu Ordinea cosmică, îi pot acorda „votul de investitură” şi-l pot invita pe „Cel rău” în casele şi în inimile lor. Prin activitatea ocrotitoare a îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii şi, în special, a Prinţului Işşhion, s-a creat în acel perimetru al Centrului de Putere al Luminii, o enclavă energetică uimitoare, în care s-a menţinut, în statu quo, starea creaţiei incipiente. Pur şi simplu, peisajul aproape pardiziac al perimetrului respectiv a fost păstrat la nivelul de rezonanţă compatibil cu cel al oamenilor care-l ocupaseră. În timp ce restul pământului continua să se metamorfozeze datorită pătrunderii răului în natură, acel loc a rămas neschimbat. Deşi, de-a lungul vremurilor, Pământul s-a densificat progresiv, acel perimetru a rămas neschimbat, ca în momentul în care protopărinţii au pătruns Read More …

135 – CEI CURAŢI În timp ce oamenii obişnuiţi, în marea lor majoritate, au aderat, într-un fel sau altul, la fiinţa răului, devenind sclavi, cei care încă nu făptuiseră răul în lumea materială, conduşi chiar de Adam, au migrat în nord. Ei au plecat din teritoriul situat între Tigru şi Eufrat, situat la câmpie, şi au migrat spre locurile înalte, situate în partea de nord a globului terestru. În acele locuri înalte, răul nu-şi întinsese tentaculele, astfel că natura păstra caracteristicile paradiziace pe care le avea la început. Oamenii care i-au urmat pe protopărinţi pot fi denumiţi Cei curaţi. Ei erau primii născuţi din liniile principale de descendenţi, care nu au păcătuit niciodată. Datorită calităţilor deosebite ale corpului duh, Cei curaţi aveau capacităţi pe măsură – “puteri”: siddhisuri. Ei puteau porunci naturii, puteau tămădui doar prin atingere, puteau păşi pe ape sau prin foc etc. Întregul grup condus de Adam, s-a stabilit în partea de nord a pământului fizic de atunci, undeva pe teritoriul României de astăzi – sau, mai corect spus, într-un loc ce corespunde cu teritoriul de astăzi al României. În acea perioadă de timp, existau alte coordonate geografice şi alte forme de relief; de atunci, pământul s-a Read More …

134 – ZEUL SALVATOR În cadrul regatelor deja formate prin activitatea fiinţelor Lorehh şi Dree, aveau loc nenumărate ceremonii şi ritualuri, la care se adunau toţi membrii comunităţii. În cadrul ceremoniilor, se întărea legătura oamenilor-sclavi cu fiinţele Lorehh sau Dree. Legătura era concretizată prin punerea, la toţi membrii comunităţii, a peceţii luciferice. În cazul în care pătrundeau pentru prima oară într-un regat formatat de către fiinţele Lorehh sau Dree, oamenii erau iniţiaţi de acea fiinţă Lorehh sau Dree, astfel că li se redeşteptau amintirea ancestrală de corp duh. Totuşi, această amintire nu era completă, în sensul că îşi aminteau doar o porţiune a trecutului. Oamenii îşi aminteau doar reîncarnările din ciclul cosmic anterior, de pe Perfer, fără însă a-şi reaminti momentul în care au fost creaţi de către Unicul Dumnezeu. Oamenii îşi aminteau doar vag despre o fiinţă luminoasă, pe care o cunoscuseră în ciclul trecut, pe Perfer şi pe care o considerau drept creatorul absolut. Fiinţele Lorehh şi Dree explicau, în cadrul ceremoniilor de iniţiere, şi ulterior, în cadrul tuturor serbărilor şi ritualurilor, că acea fiinţă luminoasă şi omnipotentă se va manifesta iarăşi în lumea materială, iar atunci regatul se va mări considerabil, astfel că toţi vor trăi fericiţi. Read More …

133 – SEMIZEII O categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre fiinţele Dree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de mare, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi. Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din palierele cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din palierul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor („uriaşii din vechime”, după cum sunt numiţi în scrierile din antichitate), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. În marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurăţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. În cele din urmă au fost distruşi, Read More …

132 – CULTUL REGINEI VENERĂ Aşadar, în perioada despre care este vorba, la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment – adevăraţi “zburători” şi “zburătoare” („sucubi” şi „incubi”, după cum erau denumiţi prin Evul Mediu) cu ochii ce emiteau văpăi negre, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. La rândul lor, prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe Read More …

131 – TEMPLELE ETERICE Concomitent cu procesul de sparge al palierelor cuantice şi realizarea scurtăturilor, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu palierul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă „inovaţie” importantă: au construit primele temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii erau chemaţi să venereze noii conducători transfizici, care au fost denumiţi ulterior prin termenul de zei (termenul de zeu se aplică doar oamenilor primordiali din primele două generaţii, care acţionau cam la fel ca fiinţele Dree şi Lorehh). Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost însă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme – la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice (eterice) impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. Într-un fel, se poate spune că templele eterice erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile de acest tip erau observate de oamenii ce locuiau acele teritorii. Templele energetice aveau cele mai diferite aspecte. De altfel, templele fizice din Read More …

130 – SPAȚIUL VITAL Cu cât au preluat mai multă energie de la oameni, cu atât fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat mai des la nivelul lumii materiale. Procesul manifestării fiinţelor Lorehh şi Dree în lumea materială s-a realizat în două mari etape. În prima etapă, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat după circuitul cunoscut: de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh au fost chemate în lumea materială prin “e-mailurile“ oamenilor – energiile pharismah întunecate. Energiile pharismah întunecate au fost aspirate prin nucleul pământului, care este mama tuturor întunecimilor, au făcut conexiunea cu haosul şi s-au transformat în raze de creaţie. Razele de creaţie au penetrat iarăşi cosmosul material la periferie. Prin razele de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree au pătruns în lumea materială. Procesul respectiv a fost identic cu cel al întrupării oamenilor. În a doua etapă, care a început atunci când răul s-a acumulat în mod dramatic, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat direct în lumea materială, prin spargerea efectivă a palierelor cuantice, astfel că nu a mai fost necesar să urmeze traseul incomod al razelor de creaţie. O rază de creaţie nu poate intersecta palierul cuantic material decât pe la periferie. În mod concret, spargerea palierelor cuantice Read More …

129 – JOCURI NEVINOVATE Fireşte, oamenii din jur, care încă locuiau în vechile comunităţi, veneau să vadă “minunea” şi nu puţini alegeau să rămână în noul ecosistem paradiziac. Pe măsură ce veneau tot mai mulţi membri, era nevoie de tot mai multă hrană, de tot mai multe întocmiri vegetale plăcute la vedere şi bune la gust şi de o organizare eficientă a ecosistemului. Astfel, teritoriul formatat auric de către fiinţele Lorehh eterice s-a extins. Acesta a fost procesul prin care fiinţele Lorehh au luat locul zaurdarilor, instalându-se în noul teritoriu. Încetul cu încetul, suprafaţa pământului a fost pigmentată cu tot mai multe astfel de regate pseudoparadiziace, create în mod artificial. Oamenii s-au adunat în aceste regate datorită faptului că, pe fondul intruziunii răului, mediul şi, mai ales, vegetaţia din zonele libere – creaţia minunată a lui Dumnezeu – începuseră să pălească. Acelaşi fenomen s-a repetat, pe o altă scară, şi în cazul fiinţelor Lorehh sexuale. Fiinţele Lorehh sexuale au adus „jocul” sexual. Bărbaţii au descoperit astfel că, în afara creării unor întocmiri de vegetaţie plăcute la înfăţişare şi la gust, mai există un mod plăcut de petrecere a timpului liber. Serbările câmpeneşti au degenerat astfel în ritualuri orgiastice. Până în Read More …

128 – SUNETELE CREATOARE DE ÎNTOCMIRI Procesul descris anterior are nevoie de o scurtă exemplificare. Aşa cum a fost menţionat, omul, creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, are capacitatea de crea prin intermediul sunetelor modulate informaţional. În Edenul eteric, Adam poruncea naturii să se dezvolte. Ceea ce spunea el, aşa se realiza. De fapt, prin poruncile sale, Adam emitea sunete modulate informaţional. Aceste sunete erau creatoare de Întocmiri – de natură. Ceea ce dorea primul om, se realiza prin aportul energetic al spiritelor naturii bune, zaurdarii. Vechile întocmiri ale mediului, natura paradiziacă a lui Dumnezeu, erau formate din emisiile energetice ale spiritelor bune ale naturii. Spiritele bune ale naturii au reprezentat baza naturii create de către Dumnezeu. Din spiritele naturii – din emisiile lor energetice – s-au creat toate întocmirile naturii, pe toate palierele cosmosului. După formarea palierului cuantic material, urmaşii lui Adam au avut aceleaşi capacităţi, dar mult diluate. Totuşi, chiar şi aşa, sunetele modulate informaţional emise de urmaşii lui Adam, încă erau creatoare de Întocmiri. Aceste capacităţi ţineau de calitatea deosebită a corpului duh cu care oamenii veneau la întrupare: ceea ce spuneau, se realiza în mod efectiv. Când oamenii emiteau un sunet, emiteau şi o energie Read More …

127 -PRINCIPIUL VENEREI Sub influenţa tot mai accentuată a fiinţelor Lorehh, întreţinând relaţii sexuale cu din ce în ce mai mulţi bărbaţi, femeile s-au modificat atât la nivelul auric, cât şi la nivelul trupului material. Într-un fel, se poate spune că noul mediu – natura întreţinută artificial – şi-a pus amprenta asupra structurii aurice şi corporale a femeilor. Trupurile femeilor au dobândit o frumuseţe ireală şi, întrucâtva, artificială. Femeile au devenit adevărate zeiţe. Acest eveniment, demn de luat în seamă, este punctat de Vechiul Testament, dar şi de alte cărţi din vechime, printre care şi de Cartea lui Enoch, care afirmă că în acele vremuri, femeile s-au făcut din ce în ce mai frumoase. Fireşte, şi înaintea intervenţiei Lorehh sexuale, femeile erau foarte frumose, dar acea frumuseţe era perfect naturală, fără nimic artificial. Înaintea intervenţiei fiinţelor Lorehh sexuale, femeile erau reflectarea Edenului dintru începuturi. Prin formarea noilor pseudoparadisuri conduse de Lorehh sexuale, au apărut femei (vampe), a căror frumuseţe tăia răsuflarea. Datorită frumuseţii lor, femeile au început să fie venerate, într-un mod destul de puţin onorabil, de către bărbaţi şi nu numai. Chiar şi fiinţele Lorehh (şi, mai târziu, fiinţele Dree) au atentat la ele, într-un proces procreativ ce a Read More …

126 – NOII CUCERITORI Problema a devenit şi mai gravă în momentul în care fiinţele Lorehh eterice au început să se lupte între ele, pentru cucerirea a cât mai multor adepţi. La rândul lor, la îndemnul fiinţelor Lorehh, oamenii au început să se lupte între ei pentru cucerirea de „spaţii vitale”. Cu cât creştea numărul oamenilor, cărora le era aplicată pecetea luciferică de către o fiinţă Lorehh, cu atât pseudoparadisul artificial se extindea. Datorită faptului că un rău cheamă la viaţă un alt rău şi mai mare, acţiunea oamenilor, combinată cu cea a spiritelor rebele ale naturii – Lorehh eterice -, a chemat la viaţă, din haos, prin sintonie, fiinţe ale răului mult mai puternice decât până în acel moment. Chemarea unor fiinţe Lorehh mult mai puternice şi mai rele din haos s-a desfăşurat la fel ca în cazul oamenilor. După cum a fost menţionat, la începutul ciclului au fost chemate la întrupare, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţe omeneşti din haos. Aceste fiinţe omeneşti trăiseră în ciclul cosmic anterior, pe Perfer, dar nu făptuiseră în mod direct răul; ele erau, dacă se poate spune astfel, victime ale condiţiilor din acel ciclu. Cu cât răul s-a extins în lumea oamenilor, Read More …

125 – ENCLVELE PSEUDOPARADIZIACE O fiinţă Lorehh eterică nu avea capacitatea de a crea, prin propria sa putere, o zonă paradiziacă. Pentru a crea în mod artifical o zonă paradiziacă, fiinţa Lorehh trebuia să preia puterea (energia) oamenilor. Lorehh putea doar să canalizeze energia preluată de la oameni, nu să emită energie proprie. Puterea (energia) era preluată de la oameni în urma ritualurilor de „înfrăţire”, ce presupuneau aplicarea peceţilor luciferice. Când oamenii au fost de acord cu propunerea fiinţei întunecate, au emis, invariabil, şi o energie pharismah întunecată, care a urmat traseul cunoscut: a fost absorbită prin centru pentru a reapărea la periferie. Cu fiecare pharismah întunecată, se amplifica cumulul de energie preluat de la oameni, iar puterea fiinţei Lorehh creştea în mod proporţional. Fiinţele Lorehh se adresau oamenilor cam în felul următor: „După cum vedeţi, în jurul vostru natura se deteriorează; în curând nu o să mai aveţi hrană. O să îmbătrâniţi foarte rapid şi, în final, o să muriţi. Dar eu vă voi salva. Veniţi aşadar în paradisul creat de mine; cu cât veţi veni mai mulţi, cu atât paradisul va fi mai amplu şi mai vast, iar hrana va fi din abundenţă. Trupurile voastre nu vor îmbătrâni Read More …

124 -CREAȚIA FALSĂ În prima perioadă a existenţei palierului cuantic material, îngerii din ierarhia Fiilor luminii se manifestau în lumea materială şi vorbeau, faţă în faţă, cu oamenii. Precum Fiii Luminii se manifestau în trupurile lor de lumină, tot astfel Fiii întunericului – fiinţele Dree şi Lorehh – au dobândit capacitatea de a se manifesta în trupurile lor energetice la nivelul lumii materiale. Atât Fiii Luminii, cât şi Fiii întunericului erau observaţi de toţi oamenii întrupaţi. Dacă îngerii din ierarhia Fiilor Luminii (inclusiv spiritele naturii bune) se puteau manifesta direct, cei din ierarhia Fiilor întunericului (Lorehh şi Dree) se manifestau doar de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh şi Dree locuiau în haos, dar nu puteau pătrunde în lumea materială decât de-a lungul razelor de creaţie deschise de oamenii întrupaţi. Pentru ei, nu exista decât o singură cale de a pătrunde în lumea materială: prin razele de creaţie. De câte ori un om întrupat era sfătuit, direct, de către un spirit bun al naturii sau de către un înger din ierarhia Fiilor luminii cu privire la un subiect, se înfiinţa, în partea opusă, şi un Fiu al întunericului: Lorehh sau Dree. În momentul în care se manifesta îngerul, apărea şi Read More …

123 – EPOCA SCLAVAGISTĂ Urmaşii protopărinţilor, aduşi la viaţă prin încrucişarea principalelor linii genealogice, au căzut destul de rapid în mrejele Celui rău. Cu fiecare faptă rea, în dezacord cu Planul lui Dumnezeu, urmaşii de trup ai protopărinţilor s-au depărtat de Dumnezeu şi de prezentul continuu, pentru a se înfunda în trecut, chemând la viaţă amintirea. Pe măsură ce faptele rele s-au acumulat, iar karma cosmosului fizic a devenit tot mai întunecată, mediul fizic (clădit pe fundamentul vechilor Întocmiri) a cunoscut o tendinţă din ce în ce mai accentuată de materializare. Au apărut elemente chimice noi, care au conferit materiei primare o doză accentuată de densificare. Concomitent, pe fondul modificărilor mediului, oamenii de pe toată suprafaţa pământului s-au reunit în primele comunităţi. Iniţial, răul a făcut breşe prin intermediul acelor oameni care au dorit – şi chiar le-a plăcut – să-i stăpânească pe ceilalţi. Oamenii din această categorie au manifestat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, atributele Celui rău. Ei au devenit sămânţa cea rea. Prin emisiile energiilor pharismah întunecate, aceşti oameni au creat noi raze de creaţie între lumea materială şi haos, acolo unde era sălaşul Celui Rău. Oamenii din sămânţa cea rea s-au comportat precum un virus Read More …

122 – TIMPURILE FERICITE ALE ÎNCEPUTULUI Următoarele imagini din trecutul îndepărtat, pe care Eugen le-a văzut în cronica akasha (denumită de el „Camera cu Draperii”), s-au desfăşurat, după toate probabilităţile, la începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, pe Protopământ. Totul este strălucitor, culorile sunt vesele şi scânteietoare. La marginea unei văi întinse se află un lac de mari dimensiuni, cu ape verzui, transparente. Prin apele verzui ale lacului se distinge un şarpe cu lungimea de aproximativ 20 de metri, cu pielea lucioasă, fără solzi, gura cu dinţi mici, ochii mari şi foarte inteligenţi. Alături de şarpe, mai există şi alte vietăţi, animale de culoare violetă, asemănătoare pinguinilor, broaşte asemănătoare ţestoaselor de astăzi, a căror carapace măsoară aproape 15 metri în diametru. Malul lacului este acoperit de nisip de culoare galbenă, culoarea lămîii, care contrastează cu pământul negru din jur. Pământul negru este acoperit de o vegetaţie bogată: mii de flori, de toate culorile, arbuşti cu fructe mici, ovale şi pomi fructiferi uriaşi, ale căror trunchi măsoară cel puţin treizeci de metri în diametru şi a căror coroană este plină de frunze şi fructe. Printre copacii imenşi forfotesc animale gigantice – ceva între girafe şi dinozauri, care se hrănesc ridicându-şi Read More …

121 – VEACUL FERICIT Adam şi Eva păreau că nu ating solul material, părând că plutesc la mică distanţă de acesta. Spre deosebire de părinţii lor, Cain şi Abel puteau păşi pe pământ. Cei doi fraţi nu depăşeau cu mult 1, 90 centimetri, dar erau extrem de musculoşi. Dacă, din punctul de vedere al perfecţiunii trupului, Adam poate fi comparat cu modelul Apollo din mitologia antică grecească, Abel şi Cain pot fi comparaţi cu modelul Hercule. Ei erau extrem de musculoşi şi de bine proporţionaţi. Trupurile culturiştilor de astăzi sunt palide umbre faţă de trupurile impresionante ale lui Abel şi Cain. Cei doi fraţi semănau întrucâtva: aveau amândoi părul negru şi nu prea lung, fiind purtat cu breton pe frunte; unele porţiuni erau creţe, aproape sârmoase, alte porţiuni erau doar ondulate, altele erau perfect drepte, într-o neorânduială aproape savantă. Cei doi fraţi aveau sprâncene foarte groase, ochii mult mai mici decât părinţii lor, cu iris şi cristalin, nasul cam borcănat, cu nări proeminente, buze groase, dinţi albi, puternici şi întrucâtva ascuţiţi. Abel şi Cain au fost primii oameni cu canini. Abel şi Cain aveau puteri fizice extrem de mari: materia nu era un obstacol în calea lor: puteau smulge copaci Read More …

120 – PLANUL PROTOPĂRINŢILOR În momentul împreunării „neprotejate” a protopărinţilor Adam şi Eva şi, ulterior, al naşterii, pentru prima dată, în lumea materială, a unui om provenit direct din lumile Celui rău, din haos, s-a blocat Poarta Alfa, prin care pătrund în circuitul palingeneziei spirite omeneşti pure, astfel că, o lungă perioadă de timp după aceea, nici un spirit pur nu a mai venit la întrupare direct din Lumea fără formă. Acest fenomen are o explicaţie destul de simplă: nu s-a dorit combinarea, în lumea materială, a spiritelor necoapte, provenite direct din Lumea fără formă, cu spiritele care aveau un stagiu îndelungat în haos. Pe de altă parte, s-a dorit ca oamenii, care veneau la întrupare din haos, să fie aduşi iarăşi pe calea cea bună şi, prin ei, să fie aduse fiinţele îngereşti şi spiritele naturii rebele. Dacă se continua procesul întrupării cu spirite noi venite direct din Lumea fără formă, ceilalţi aveau toate şansele de a rămâne blocaţi în haos pentru eternitate. Dacă nu mai era posibil ca Cei răzvrătiţi să se alipească direct prezentului continuu – Timpul lui Dumnezeu -, măcar trebuiau să se alipească prezentului oamenilor din lumea materială. În momentul concepţiei (nu al naşterii) lui Read More …

119 – ATUNCI S-AU CUNOSCUT La scurt timp după formarea palierului cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut unul pe celălalt din punct de vedere trupesc (sexual). În palierul cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut pentru prima oară în păcat, fără să fi avut binecuvântarea Domnului Dumnezeu. Prima naştere a unui om în palierul cuantic material s-a realizat în păcat, astfel că a venit la încarnare, ca progenitură a protopărinţilor, prin sintonie, un duh de om care se afla, în acel moment, în palierele cuantice situate în afara Oceanului de Lumină, stăpânite de „Cel rău”. În mod firesc, în urma unirii dintre Adam şi Eva ar fi trebuit să se întrupeze un spirit pur provenit din Lumea fără formă, dar, datorită păcatului protopărinţilor, Poarta Alfa s-a blocat, astfel că s-a întrupat un om din a doua generaţie – cam al 300-lea om din a doua generaţie, care trăise pe planeta Perfer. Numele său este Cain. Cain a fost prima fiinţă omenească născută direct în palierul cuantic material. Faptul că primul fiu al protopărinţilor Adam şi Eva nu a fost un spirit pur, provenit din Lumea fără formă, s-a datorat modului în care a fost conceput – stării părinţilor din Read More …

118 -ADAM ŞI EVA Înainte de formarea palierului cuantic material, în Edenul eteric, protopărinţii Adam şi Eva aveau trupuri perfecte, formate din lumină – corpuri duh. De aceea, ei nu aveau nevoie de veşminte. Abia după formarea palierului cuantic material, protopărinţii au primit „veşminte de piele” – trupuri materiale. Ca particularitate frapantă, în Edenul eteric, Adam şi Eva aveau ochii lipsiţi de iris. Ochii lor erau formaţi din lumină. Irisul s-a format abia în momentul în care, în lumea fizică nou formată, oamenii au devenit muritori. Irisul este semnul morţii. După formarea palierului cuantic material, în Edenul fizic, Adam şi-a păstrat, în mare, înfăţişarea pe care a avut-o în Edenul eteric. Doar aspectul ochilor s-a modificat. În Edenul fizic, Adam avea ochii albaştri-azur, foarte mari şi profunzi, cu iris şi cristalin. Ochii lui Adam erau mult mai mari şi mai rotunzi decât ai oricărui om din ziua de astăzi, iar sprâncenele erau foarte ample, arcuite ca o boltă desupra ochilor rotunzi. Nasul său era drept, dar vârful era lăsat puţin în jos. Avea faţa ovală, bărbia rotundă şi trupul mlădios, perfect proporţionat. De-a lungul existenţei sale în lumea materială, Adam a purtat mereu o barbă mică, asemănătoare cu a unui Read More …

117 – FEEDBACK După apariţia palierului cuantic material, văzând cele ce s-au petrecut, protopărinţii s-au căit, au vărsat lacrimi, iar Dumnezeu şi-a întors iarăşi Faţa spre ei. Mediul Protopământului nu era vitalizat de Lumina creaţiei precum Edenul eteric, iar vegetalele au început să moară şi să se reproducă (ceea ce nu era posibil anterior). Totuşi, pentru a salva situaţia, chiar şi în aceste condiţii, Dumnezeu a continuat să infuzeze viaţă divină în nou apărutul palier cuantic, prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei, care au construit, la nivelul palierului cuantic eteric, o structură globulară formată din linii de lumină. Această structură globulară menţine viaţa lumii materiale în lipsa Luminii creaţiei. În condiţiile în care materia a apărut în urma acţiunii Razei false, tot ce exista pe Terra ar fi murit (s-ar fi cristalizat complet) dacă nu ar fi fost susţinut în continuare de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de Îngeri Puri ai Temeliei. Existenţa acestei structuri globulare diferenţiază Terra de orice alt corp ceresc. Actualmente, nici un alt corp ceresc din cosmosul material nu are o astfel de structură globulară, susţinută de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de Îngeri Puri. În consecinţă, pe nici un alt corp ceresc nu Read More …

116 – ÎNFILTRAREA RĂULUI În momentul emiterii energiei pharismah întunecate, Eva nu a fost ispitită de nimeni. De altfel, cum putea pătrunde vreun ispititor în Edenul pur şi perfect ? Între ispititor şi Eden este o diferenţă radicală de energie modulată informaţional. Ispititorul are o vibraţie energetică de o anumită factură – un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină (de fapt, o energie întunecată) -, iar Edenul are o vibraţie energetică perfectă, fiind creaţia lui Dumnezeu. Nici nu au apucat Adam şi Eva să se dezmeticească după emiterea energiilor pharismah întunecate, că răul a şi fost făcut. Emiterea energiilor pharismah l-au făcut atent nu numai pe Domnul Dumnezeu, care ştie în permananţă ceea ce petrece în cosmosul Său, ci şi pe „Cel rău”. De fapt, „Cel rău” (ca aspect generic) are o structură fiinţială identică cu cea a faptei Evei. Nu cu a fiinţei Evei, ci cu a faptei Evei. Până în acel moment, „Cel rău”, care rezida în haos, în afara Oceanului de Lumină, nu avea habar de creaţia unui nou palier cuantic, de existenţa lui Adam sau a Evei. „Cel rău” avea propria sa vibraţie energetică, astfel că era incompatibil cu Edenul eteric, locul în Read More …

115 – „DEDUBLAREA” EDENULUI În Edenul eteric, orice gând, orice sentiment, orice vorbă şi orice faptă a protopărinţilor se materializau rapid, devenind reale la nivelul palierului cuantic respectiv. Adam avea capacitatea de a crea prin cuvânt, iar cuvântul este manifestarea sonoră a unor stări, sentimente şi gânduri. În acest context, devine evident faptul că orice stare negativă, orice fel de sentimente, gânduri sau vorbe rele din partea protopărinţilor puteau însemna o adevărată catastrofă. În Edenul eteric, protopărinţii nici nu aveau de ce să aibă sentimente sau gânduri rele, datorită faptului că, pe de-o parte, nu aveau de la cine învăţa aşa ceva, iar pe de altă parte, în structura lor aurică nu era loc decât pentru perfecţiune. Şi totuşi, la un moment dat, după o lungă umblare cu Dumnezeu, în pacea şi perfecţiunea începuturilor, în Edenul eteric s-a produs căderea în păcat a protopărinţilor. Se pare că totul a început de la un sentiment nepotrivit pe care, la un moment dat, l-a avut Eva. Acel sentiment nepotrivit a fost legat de neascultarea poruncilor Domnului Dumnezeu. Neascultarea poruncilor a avut la bază exercitarea liberului arbitru, pe care atât Adam şi Eva, cât şi toţi oamenii l-au primit de la Dumnezeu. În Read More …

114 – EDENUL ETRIC Cosmosul material, cu toate stelele şi galaxiile sale, cu supernovele şi găurile sale negre, s-a născut într-un Punct fix, care este situat chiar în centrul Terrei. Totodată, cosmosul se îndepărtează continuu de acest Punct Fix. Punctul Fix, imuabil, al universului este Dumnezeu, care fiinţează în Timpul Său, pe care-l putem denumi prezent continuu. Dumnezeu, Punctul Fix al universului, sălăşuieşte, etern identic cu Sine, în prezentul continuu, în care nu există schimbare şi devenire. Dumnezeu nu se schimbă niciodată. El fiinţează etern. Orice fiinţă care, prin propria sa alegere, se depărtează de Dumnezeu, continuă să existe, dar nu mai poate fiinţa împreună cu Dumnezeu, în Punctul Fix. De asemenea, nu mai poate fiinţa în timpul lui Dumnezeu – care este prezentul continuu. Depărtându-se, prin propria sa alegere, de Dumnezeu, orice fiinţă se depărtează atât spaţial (prin deplasarea spre roşu), cât şi temporal. Astfel, depărtarea spaţială are un corespondent temporal. Din punct de vedere temporal, orice fiinţă care se depărtează de Dumnezeu, se depărtează de prezentul continuu – Timpul etern al lui Dumnezeu. Depărtându-se de prezentul continuu, orice fiinţă din cosmos devine trecut. Cu cât o fiinţă se comportă diferit de Legile lui Dumnezeu (nu-I mai ascultă poruncile) Read More …