Categorie: 9.2- CUFĂRUL CU ESEURI

ÎN 1877, LA RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ, ŞTEFAN CEL MARE S-A ARĂTAT PE CÂMPUL DE BĂTĂLIE DE LA PLEVNA, ÎMBĂRBĂTÂND ŞI ÎNCURAJÂND TRUPELE ROMÂNE. Hrisoavele de la Mănăstirea Putna au consemnat mai multe apariţii ale domnitorului Ştefan cel Mare ce ar fi avut loc mult timp după moartea sa. Panourile de la intrarea în biserică redau poveştile despre domnitor: „În acea epocă tulbure a ocupaţiei austriece în Bucovina (1775-1918), Ştefan cel Mare a făcut două minuni, care arată împletirea destinului lui cu pătimirile neamului românesc. În 1775, în urma anexării Bucovinei şi ruperii de Moldova, părinţii de la Putna au consemnat că Buga, clopotul cel mare, a început să bată singur, a jale şi că portretul lui Ştefan cel Mare, aflat lângă mormântul lui, «s-a întunecat la chip». Era un semn al acelei dureri părinteşti pe care voievodul o va fi simţit pentru Moldova «urmaşilor urmaşilor voştri». În 1877, la Războiul de Independenţă, Ştefan cel Mare s-a arătat a fi într-adevăr acel «altar al conştiinţei naţionale» şi ocrotitor al românilor de care a vorbit, vizionar, Mihai Eminescu. Sunt relatări ale militarilor români care au luptat la Plevna, în Bulgaria, potrivit cărora Ştefan cel Mare a apărut pe câmpul de bătălie, îmbărbătând Read More …

EVANGHELIA DE LA MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ PICTATĂ CU AUR DE REGINA ELISABETA   EVANGHELIA DE LA MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ PICTATĂ CU AUR DE REGINA ELISABETA (PSEUDONIM LITERAR CARMEN SYLVA. REGINA A SCRIS SAU A COLABORAT LA SCRIEREA MAI MULTOR CĂRȚI CU DOAMNA EI DE CURTE, MITE KREMNITZ, UNA DINTRE IUBITELE LUI MIHAI EMINESCU.) Regina Elisabeta a fost soţia regelui Carol I. Numele complet a fost Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916 /S.N. 2 martie, Curtea de Argeș, Regatul României, dar a purtat şi pseudonimul literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”). Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relația cu Veronica Micle. Prin intermediul Read More …

 ZALMOXIS ŞI CAVALERII DANUBIENI CHIAR DACĂ-MI SAR TOŢI PROTOCRONIŞTII (*VEZI NOTA) ŞI TOT INTERENTUL ÎN CAP REPET : 1 – ZALMOXIS NU FOST PRECURSOR AL LUI HRISTOS ŞI NU A PROMOVAT CUNOAŞTEREA ADEVĂRATULUI DUMNEZEU. ZALMOXIS A CERUT ÎNCHINARE DOAR PENTRU SINE. ZALMOXIS A FOST DOAR UN ZEU PRINTRE MULŢI ALŢII. UN ZEU (DENUMIT DE MOISE „dumnezeu”) FOARTE PUTERNIC ŞI FOARTE EFICIENT, CARE ŞI-A URMAT INTERESELE PROPRII. 2 – NU CRED CĂ LA SARMIZEGETUSA A FOST VREUN TEMPLU AL LUI ZALMOXIS, STRUCTURA FUNDAŢIILOR TEMPLELOR DE LA SARMIZEGETUSA NU INDICĂ VREUN CULT AL LUI ZALMOXIS. CULTUL LUI ZALMOXIS A AVUT ALTE CARACTERISTICI DECÂT INDICĂ FUNDAŢIILE TEMPLELOR DE LA SARMIZEGETUSA. REFORMA LUI DECENEU DE PE TIMPUL REGELUI BUREBISTA A MODIFICAT RELIGIA DACILOR DIN TEMELII. 3 – CUNOSC DOAR DOUĂ LOCAŢII CARE SUNT SUSCEPTIBILE SĂ FI APARŢINUT CULTULUI LUI ZALMOXIS: PE BUCEGI LA BABELE (CHIPUL SFINXULUI ÎL REPREZINTĂ CHIAR PE ZALMOXIS) ŞI ÎN PEŞTERA PLOLOVRAGI. 3 – ÎN ULTIMA PERIOADĂ A EXISTENŢEI SARMIZEGETUSEI ERAU CELEBRAŢI O ZEIŢĂ MUMĂ (BABĂ) ŞI DOI ZEI PRINCIPALI (CRED CĂ INIŢIAL AU FOST 9 SAU 12 ZEI PRINCIPAL). ZEIŢA ŞI CEI DOI ZEI AU FOST ULTERIOR REPREZENTAŢI PE MONEZI ŞI PIETRE VOTIVE SUB TITULATURA DE CAVALERII DANUBIENI. DUPĂ DISPARIŢIA Read More …

EMINESCU ŞI UNIREA Deşi avea doar 9 ani în anul Unirii, Mihai Eminescu era familiarizat cu situaţia politică a ţării, fiind în opoziţie cu tatăl său, un antiunionist convins. Copilul de doar 9 ani era însă din tot sufletul pentru unire, iar viziunea lui de mărire a ţării începea să-i trezească patriotismul. După cum scrie Nicolae Petraşcu, “în ajunul Unirii, tatăl său plecă la Iaşi, iar el, auzind de la ţăranii strânşi în faţa casei Popii Vasile că se va înfăptui a doua zi actul Unirei, se întoarse repede acasă strigând de bucurie: -Ura!, trăiască Unirea. Şi, fără să mai aştepte, începu de cu noapte să împodobească gardul şi pridvorul casei cu ramuri de brad verde şi ferestrele cu hârtie colorată. A doua zi, cântece şi veselie pe toţi ţăranii din sat care cu micul Eminescu printre ei jucau de cutremurau dealurile şi răsunau pădurile”. De altfel, domnia lui Cuza şi reformele sale l-au găsit pe Mihai în etapa formării şcolăreşti, dar a avut o preţuire aparte faţă de domnitor. Personal, l-a vizitat pe Cuza, în 1870, când era la studii la Viena. Se întâmpla în noaptea de Anul Nou, la Döbling, în Germania, unde Alexandru Ioan Cuza se afla Read More …

HORA UNIRII LA CRAIOVA La Conferinţa de pace de la Paris din anul 1856 s-a stabilit înfiinţarea unor “adunări ad-hoc”, care să elaboreze viitoarea organizare politică şi administrativă. În acest context s-a intensificat lupta politică dintre cele două mari partide: Partida Naţională şi Partida Independentistă. Partida Naţională, unionistă, milita pentru unirea Ţării Româneşti cu Moldova, iar Partida Independentistă milita pentru păstrarea independenţei Ţării Româneşti. Precum la nivelul general al celor două principate, şi la Craiova s-au afirmat pe scena politică cele două mari partide. Din Partida Naţională craioveană făceau parte mai vechii luptători Gheorghe Magheru, devenit deja erou al Olteniei, Nicolae Pleşoianu care s-a întors din exil în anul 1857 şi care a fost primit cu mare entuzism de craioveni, Gheorghe Chiţu care condusese pe timpul revoluţiei de la 1848 detaşamentul de apărare al Craiovei, Petru Cernătescu, Popa Şapcă, pictorul Theodor Aman, Grigore Lăceanu. Din Partida Independentistă făceau parte boierii conservatori, precum Iancu Bibescu, Gheorghe Bibescu (fost domnitor al Ţării Româneşti), Nicolae Mihail, care considerau că sunt singurii care pot conduce ţara. În octombrie 1857 s-au deschis efectiv cele două adunări ad hoc, de la Bucureşti şi Iaşi, în care s-a votat rezoluţii cu privire la unirea celor două ţări, Read More …

LACUL SFÂNTA ANA  VULCANUL CARE ARE POTENȚIAL DE REACTIVARE Unicul lac vulcanic din Europa, Lacul Sfânta Ana, se află în România, în Carpații Orientali, la granița județelor Harghita și Covasna, la 17 kilometri de localitatea Bixad, în apropiere de Băile Tuşnad. Înconjurat de păduri de conifere, lacul Sfânta Ana este la 950 de metri altitudine. Deşi în trecut se vorbea că în unele locuri lacul atinge şi 12 metri adâncime, ultimele măsurători arată că adâmcicea maximă este de 6,3 metri. Lacul are şi câteva ciudăţenii unice. Nivelul apei nu creşte şi nu scade niciodată deşi lacul nu are izvoare şi este alimentat doar de apa de ploaie. Nimeni nu a reuşit să explice clar cum este posibil aşa ceva, mai ales că debitul precipitaţiilor nu este acelaşi de la un an la altul. În zonă sunt locuri minunate, printre care Peștera Puturosul, de unde ies gaze cu efecte terapeutice din adâncurile pământului. Din această cauză i se mai spune Grota Puturoasă sau Pucioasa. Mofetele, băile uscate cu gaz, sunt adevărrate izvoare de sănătate, indicate mai ales persoanelor care suferă de afecțiuni ale sistemului locomotor și vascular. Un alt loc interesant este și prăpastia numită Cimitirul Păsărilor, nume provenit de la Read More …

„SOMNUL RAŢIUNII NAŞTE MONŞTRI”; „CINE UITĂ ISTORIA RISCĂ SĂ O REPETE”.   După cum afirma Matei Udrea într-un articol dedicat acestui subiect, „momentul zero al sentimentului de ostilitate pe care românii îl încearcă faţă de ruşi a fost, după toate probabilităţile, războiul dintre aceştia şi turci din 1806-1812, şase ani în care pământul Principatelor avea să slujească din nou de câmp de bătălie. După cum scrie Neagu Djuvara, ironia e că, iniţial, românii i-au întâmpinat cu entuziasm pe „eliberatorii” ruşi: „în timpul războiului din 1768-1774, boierii moldoveni, în marea lor majoritate, îmbrăţişaseră cu înflăcărare cauza Sfintei Rusii. Românii şi-au dat însă destul de repede seama că se înşelaseră, iar „eliberatorii” ruşi nu erau apărătorii creştinătăţii, ci doar soldaţii unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci. „Pe măsură ce adevăratele planuri ale ţarilor se dădeau pe faţă, marii boieri începuseră să intre la bănuială. Pe de altă parte, comportamentul trupelor ruseşti de ocupaţie din timpul războiului din 1787-1791 întunecase mult imaginea Rusiei în ochii poporului”, povesteşte acelaşi Djuvara. Din epocă ne-au rămas mărturii zguduitoare ale cruzimii la care se dedau ruşii pe teritoriul Moldovei şi al Munteniei. Contele francez Louis Langeron, general în armata rusă la sfârşitul secolului al Read More …

ADAMCLISI (1) PRIMELE ŞTIRI DESPRE MONUMENT După cum afirma Silviu N. Dragomir într-un articol dedicat acestui subiect, „capul de afiş în ierarhia valorilor patrimoniale din ţara noastră este deţinut, fără nici o tăgadă, de către Tropaeum Traiani, un complex arheologic aflat la Adamclisi -, format din: monument triumfal, cetate şi altar funerar roman. Adamclisi, în grafii mai vechi Adamklissi ori Adam Klisi, ar însemna în limbile de influenţă turcică Casa lui Adam, sau într-un înţeles mai larg, Biserica Omului. Prima ştire despre monument ne-a parvenit la 23 octombrie 1837 de la o misiune de patru ofiţeri prusaci, solicitaţi regelui Frederic Wilhelm al III-lea de către sultanul Mahmud al II-lea pentru a face propuneri privind modernizarea armatei otomane. Contele Helmuth de Moltke, feldmareşalul de mai târziu, scria în 1841: De asemenea, spre Dunăre, două ore şi jumătate de Rasova, găsirăm o ruină vrednică de menţionat; turcii o numesc Adam-klissi sau Biserica lui Adam. Este o construcţie solidă din piatră, burduşită în chip de cupolă; înainte ea a fost îmbrăcată cu reliefuri şi cu coloane, ale căror resturi zac acum împrăştiate pe o mare distanţă împrejur. Două diferite încercări s-au făcut spre a pătrunde în miezul acestei tari clădiri; dar amândouă au Read More …

ADAMCLISI (2) GRIGORE TOCILESCU DĂ TONUL ÎN ANUL 1885, RENUMITUL (ÎN ACEA VREME) ISTORIC ŞI ARHEOLOG GRIGORE TOCILESCU DĂ TONUL UNEI TEORII FALSE CARE A FOST PROMOVATĂ DE ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ PÂNĂ ÎN ZIUA DE ASTĂZI: MONUMENTUL DENUMIT TROPAEUM TRAIANI A FOST CONSTRUIT PE TIMPUL ÎMPĂRATULUI TRAIAN, DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI DACO-ROMAN În articolul citat Silviu N Dragomir afirmă că în anul 1882, arheologul de curte Grigore Tocilescu preia întreaga problematică a ruinelor din spaţiul transdanubian şi vizitează pentru prima oară ruinele de la Adamclisi. „În 1895 apare la Viena cartea Monumentul de la Adamklissi – Tropaeum Traiani scrisă de Grigore Tocilescu în colaborare cu Otto Benndorf şi George Niemann, lucrare de sinteză, bine documentată şi accesibilă tuturor acelora care ar dori să studieze problema. Autorul, afirmă la pagina 17: Monumentul fiind bine situat, era văzut din toate părţile, insufla respect şi admiraţiune tuturor şi era menit să eternizeze prin veacuri gloria şi mărirea ziditorului lui. Dar cine era acest ziditor ? În ce timp trăise el ? Ce fapte mari voise el să nemurească ? Ce erau aceste trainice ruine, care stând în picioare de atât-amar de ani, văd cu o aceeaşi indiferenţă cum se scurg veacurile şi oamenii ? Read More …

ADAMCLISI (3) RECONSTITUIREA MONUMENTULUI INIŢIAL, RUINELE FORMAU O MOVILĂ ROTUNDĂ CU DIAMETRUL DE CCA 30 M ŞI ÎNĂLŢIMEA DE 12 METRI. ISTORICII S-AU DECIS ATUNCI SĂ TRANSPORTE RUINELE DE LA ADAMCLISI LA BUCUREŞTI. APOI S-AU RĂZGÂNDIT ŞI CU MARI EFORTURI LE-AU TRANSPORTAT ÎNAPOI. APOI AU RECONSTRUIT MAUSOLEUL. DAR ÎN REALIZAREA ACESTUIA AU APĂRUT ERORI GRAVE DE INTERPRETARE ŞI DE EXECUŢIE; CONSECINŢA ESTE CĂ MAUSOLEUL NU POATE SERVI STUDIULUI, CI OFERĂ DOAR O IMPRESIE DE ANSAMBLU. Încă de la 20 mai 1882, moment în care istoricul-arheolog Grigore Tocilescu a trecut la degajarea Monumentului Triumfal, s-a instaurat din partea arheologilor şi a istoricilor români o mare şi febrilă grijă pentru recuperarea şi restaurarea respectivei construcţii. Însuşi marele patriot şi om politic Mihail Kogălniceanu s-a făcut ecou al entuziastei opinii publice, generată de Grigore Tocilescu, şi, în urma dezbaterilor de la Academia Română din 17 martie 1887 privitor la chestiunea refacerii monumentului triumfal, a propus Parlamentului reconstruirea în Capitala ţării, dimpreună cu o copie a Columnei lui Traian, aflată la Roma. Sumele respective au şi fost alocate, prin ele realizându-se atât transportul monumentului de la Adamclisi la Bucureşti, cât şi obţinerea copiei Columnei, lucrare ce abia după mulţi ani a fost recuperată din Read More …

ADAMCLISI (4) ARGUMENTE SOLIDE ÎMPOTRIVA TEORIEI LUI TOCILESCU   „Este clar că pe înaltul platou de la Adamclisi, – scrie Silviu N Dragomir în articolul său – ca şi în zona dominată de marele drum dobrogen nord-sudic s-au dat foarte multe dintre marile bătălii ale antichităţii. Timp de o jumătate de mileniu, problema geto-dacă a rămas insolubilă pentru imperi-ile din preajmă (persan, macedonean şi roman), astfel că respectivul monument tri-umfal ar fi putut fi ridicat oricând şi de către oricine în această mare şi lungă perioadă. Considerăm ca pe o pură fabulaţie susţinerea că monumentul ar fi fost ridicat cu certitudine imediat după unul dintre cele două războaie daco-romane. Cât priveşte inepţia aşa-zisului atac fulgerător, înaintând din Moldova şi Dobrogea până la trecătorile Munţilor Balcani, în spatele frontului roman, ceea ce l-ar fi izolat pe Traian peste Dunăre şi astfel l-ar fi făcut să-şi concentreze atenţia spre respectivul front sudic – întocmai cum istoricii noştri de azi susţin că ar fi desluşit-o din ilustraţi-ile Columnei de la Roma, coroborate cu însemnările de pe mausoleul roman din apro-piere de Adamclisi -, ea apare doar ca simplă elucubraţie datorată atribuirii unor tactici militare actuale aplicate la evenimente care au avut loc în Read More …

ADAMCLISI (5) MONUMENTUL NU A FOST REALIZAT ÎN TIMPUL DOMNIEI ÎMPĂRATULUI TRAIAN Din interiorul monumentului izvora, sau curgea, o apă simbolizând Apa Vieţii, un artefact atât de drag geto-dacilor încât a intrat şi în basmele românilor, întocmai celebrului monument megalitic Baba Dochia din Ceahlăul încărcat de legendele amintite de Dimitrie Cantemir. Or, este atestat faptul că în secolul al XIX-lea, muşirul Sayd Paşa din Silistra, vizitând cu cei patru ofiţeri prusaci ruinele de la Adamclisi a mai văzut încă izvorul, ca şi unele înscrisuri „cuneiforme” pe câteva dintre metope. Aceeaşi observaţie a făcut-o şi cercetătorul Mihail Şuţu în „Revue Arheologique” din anul 1881 (Paris, Nouvelle Serie, pag. 286). Acea scriere „cuneiformă” este – azi o ştim prea bine! – vechea noastră scriere arhaică; – Detaliile îmbrăcăminţii, armele, arborii, mişcarea şi încleştarea luptei, precum şi atitudinea prizonierilor reflectă o concepţie artistică proprie epocii şi artiştilor, meşteri localnici, care pare să fi lucrat monumentul. Întocmai ca şi metopele ce, însă, oglindesc în succesiune narativă o naivitate plină de expresie, de verosimil. Consider că nu mai e necesar să reafirm că m-am restrâns să pun aici doar problema paternităţii monumentului de la Adamclisi, fără a discuta restul ruinelor ce atestă documentar luptele ce Read More …

ADAMCLISI (6) IPOTEZA VIRGILIU OGHINĂ IPOTEZA VIRGILIU OGHINĂ: MONUMENTUL A FOST RIDICAT PE TIMPUL LUI BUREBISTA DE AUTOHTONI: PE MAUSOLEU TRONA O STATUIE NU UN TROFEU DE LUPTĂ Unul dintre cercetătorii care s-au opus teoriei lui Tocilescu a fost Virgiliu Oghină. Din păcate Virgiliu Oghină a decedat înainte de a-şi publica lucrarea „Adamclisi – Monumentul triumfal al regelui Burebista” , care a rămas în grija unui nepot, Alexandru Răzvan Oghină. – Virgiliu Oghină observa că marea inscripţie atribuită de istoricul Grigore Tocilescu monumentului de la Adamclisi nu prea corespunde în nici un chip acestuia, deoarece a) Placa are o altă grosime, b) Ea dispune de cu totul alte finisări, c) Dimensiunile nu se încadrează în spaţiul atribuit, iar soluţia propusă nu corespunde din cauza scrisului gradual micşorat, ceea ce nu permite divizarea ei în două plăci dispuse una la nord şi o alta la sud. Justificarea că ar fi fost realizată ulterior ne apare ca un soi de „găselniţă” pur şi simplu copilărească. – Virgiliu Oghină constată de asemenea neconcordanţa dintre anotimpul marilor bătălii din anul 101/102, duse de Traian în lunile decembrie-ianuarie-februarie, în timp ce pe monument apar luptători semi-goi, desculţi sau cu sandale, iar vegetaţia corespunde lunilor iulie-august. Read More …

ADAMCLISI (7) DESCOPERIREA CELOR CINCI CRANII ADAMCLISI O DOVADĂ NEAŞTEPTATĂ: DESCOPERIREA ÎNTR-O CRIPTĂ SECRETĂ DE LA ADAMCLISI A CINCI CRANII. Descoperirea osemintelor martirilor de la Adamclisi a fost imediat ocultata de Securitatea regimului comunist al vremii. Osemintele au fost repede impachetate in saci de ciment, laolalta cu resturi de mortar, caramida si pamant, fiind expediate in taina la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Romane, unde au ramas pana in 2006, cand au fost restituite Arhiepiscopiei Tomisului. Autoritatile au interzis a se spune despre aceste relicve ca apartin unor sfinti crestini. Din acest motiv, studiul sotilor Riscutia, publicat in revista „Pontica“, nu face nici o referire de aceasta natura, ci vorbeste sec, in termeni de specialitate, despre „craniul «A» din cripta bizilici simple de la Tropaeum Traiani“. Povestea craniului „A“ este un mister. Dupa studierea lui de catre sotii Riscutia, nu se stie ce s-a mai intamplat cu el. Specialistii de la Centrul de Cercetari Antropologice, care timp de trei decenii au pastrat cu grija osemintele sfintilor de la Adamclisi, nu cunosc nici ei unde s-ar putea afla aceasta relicva, daca mai exista sau nu. Nici doamna Irina Riscutia, cu care am discutat zilele trecute, nu stie ce s-a intamplat Read More …

ZONA CAPRPAŢILOR DE CURBURĂ ( VRANCEA-COVASNA) ZONA CAPRPAŢILOR DE CURBURĂ ( VRANCEA-COVASNA) ESTE LOCUL UNDE SE ÎNTÂLNESC PLĂCILE TECTONICE ŞI UNDE SE PRODUC CUTREMURELE; ÎN ACEA ZONĂ AU LOC CÂTEVA FENOMENE REMARCABILE: EMISIILE SUBTERANE DE GAZE CE PRODUC FOCUL VIU, EMISIILE SUBTERANE DE CO2 DENUMITE MOFETE CE SUNT FOLOSITE ÎN SCOPURI TERAPEUTICE. NU ÎNTÂMPLĂTOR ÎN ZONA CARPAŢILOR DE CURBURĂ, ÎN ANTICHITATE, DACII AU CONTRUIT UNA DINTRE CELE MARI CETĂŢI, CARE ASTĂZI POARTĂ NUMELE CETATEA ZÂNELOR. DESPRE CETATEA ZÂNELOR AM SCRIS ÎNTR-O POSTARE ANTERIOARĂ. ÎN CONTINUARE DESPRE LOCUL DE ORIGINE AL CUTREMURELOR, DESPRE FOCUL VIU ŞI DESPRE MOFETE. 1 – Exact in zona judetului Vrancea se intalnesc cele trei mari placi tectonice: cea Euroatlantica, ce se intinde pana in largul Islandei, cea Africana, ce se intinde din Azore pana la Capul Horn, si cea Indo-Asiatica, ce ajunge ca intindere pana in largul Insulelor Kurile. De asemenea, acolo se întâlnesc si cele patru placi microtectonice: cea Transilvana, cea Moldava, cea Valaha si platoul continental al Marii Negre, care au acelasi loc de intalnire – Vrancea. Zona de contact a microplăci tectonice convergente la Curbura Carpaţilor generează tensiuni care se traduc în cutremure de intensitate mică, medie sau mare. În cele mai multe Read More …

MUNŢII BUZĂULUI – CERUL STRANIU DE LA BUZIORU „Pentru locuitorii comunei Bozioru din Buzău, un cer de o claritate extraordinară este ceva obișnuit, însă vizitatorii s-ar putea să aibă parte de un adevărat șoc atunci când vor vedea de ce acest loc este unic în lume. Comuna Bozioru din judeţul Buzău este recunoscută pentru aşa numitul „cer straniu”. Satele Fişici şi Nucu, aproape de Lacul Goteş, au deasupra cupola unui cer de o claritate aparte, ale cărui nuanţe intense contrariază lumea ştiinţifică. Zona deasupra căreia s-ar afla ochiul de cer straniu este o zonă sihastră, ferită de poluare. Poate acesta este motivul pentru care cerul este mai intens decât oriunde în altă parte. Zona se întinde pe culmi străvechi, unde straturile geologice sunt ridicate aproape pe verticală, pe culmi sălbatice şi greu de parcurs. Sunt numeroase mărturii şi relatări ale unor specialişti conform cărora culorile cupolei cereşti, la Bozioru, sunt de un albastru intens şi incredibil, cu o sclipire şi intensitate ce nu poate fi descrisă prin cuvinte. În cartea sa „Enigme ale trecutului îndepărtat în Munţii Buzăului”, Diana Gavrilă, ghid local din Colţi – Bozioru, vorbeşte despre cerul deosebit, din această zonă, ca despre „ceaţa albastră”, termen folosit şi Read More …

145 – SFÂRŞITUL CICLULUI AL III-LEA După eliminarea lui Hallshithan, Primordialii întunericului au încercat să îşi refacă forţele şi să pornească o nouă ofensivă de recucerire a lumii. De data aceasta, Primordialii întunericului au avut un nou inamic comun: oamenii deveniţi liberi, care-l descoperiseră pe Dumnezeu. În teritoriile devenite libere, oamenii care încercau să reînnoade legătura pierdută cu Unicul Dumnezeu, au format mai multe nuclee. Ei au fost sprijiniţi în continuare de cei din Işşhinghingher. Pentru prima oară în istoria ciclului al treilea, oamenii sclavi, conduşi de către Primordialii întunericului, au devenit mai puţini decât oamenii care se închinau la Unicul Dumnezeu. Primordialii întunericului şi oamenii care încă îi sprijineau erau la doar un pas de o mare înfrângere. În acel moment de cotitură, Primordialii întunericului au ticluit un nou plan, care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi şi mai perdant. De fapt, a fost o adevărată catastrofă planetară. Primordialii întunericului s-au gândit să-l caute în continuare pe Shantiah pentru a-şi consolida puterea. S-au gândit că, o dată cu Shantiah, vor putea fi aduse din haos şi acele fiinţe Lorehh şi Dree care încă nu reuşiseră să se manifeste în lumea materială. În haos încă se aflau – Read More …

144 – ALUNGAREA TARTORELUI Dacă primele două mişcări de eliberare nu au reuşit să-l înfrângă pe Hallshithan, în schimb a reuşit a treia. A treia mişcare de eliberare condusă de o parte din Primordialii întunericului a avut în vedere construirea unei bombe umane, capabilă să-l alunge pe Hallshithan în haos. Construirea unei bombe umane a avut la bază cunoaşterea de către o facţiune a Primordialilor întunericului a unei taine profunde: taina părţii femeieşti şi a părţii bărbăteşti. Taina părţii bărbăteşti şi a părţii femeieşti are la bază existenţa sufletelor duale – a sufletelor pereche: bărbatul şi femeia corespondentă. Bărbatul a fost creat de către Dumnezeu după Chipul şi Asemănarea Sa. Femeia a fost creată de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea bărbatului, prin despărţirea fiinţei omeneşti primordiale în două jumătăţi. În momentul creaţiei, Dumnezeu a luat o „parte” – o „coastă” – din bărbat şi a creat femeia. Femeia este considerată strălucirea – lumina – bărbatului, tot astfel cum Sfântul Duh este considerat Strălucirea sau Lumina lui Dumezeu. Bărbatul şi femeia sunt suflete duale. Fiecărui bărbat din cosmos îi corespunde o femeie şi fiecărei femei îi corespunde un bărbat. În mod normal, dacă nu ar fi intervenit „Cel rău” în Read More …

143 – MIŞCAREA DE ELIBERARE În cele din urmă, cearta Primordialilor întunericului pentru succesiune la domnia supremă a stârnit mânia lui Hallshithan, care şi-a dat seama că oamenii continuă să se certe între ei precum în primul ciclu al cosmosului. Hallshithan s-a supărat atât pe oameni, cât şi pe creaţie şi a fost la un pas de a distruge totul. Pentru a preîntâmpina o astfel de stare de lucruri, unele grupuri ale Primordialilor întunericului s-au coalizat iarăşi, punând la cale eliminarea lui Hallshithan şi trimiterea sa în haosul din care venise. Totuşi, deşi scopul lor era comun, grupurile de Primordiali ai întunericului s-au comportat iarăşi în disonanţă unele faţă de altele. Astfel au apărut trei mari mişcări distincte de eliberare de sub tutela lui Hallshithan. Prima mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care credeau că îl pot înfrânge în luptă deschisă pe Hallshithan. A doua mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului, care au trimis mesageri în cele trei regate, pentru a vesti oamenilor de rând existenţa unicului Dumnezeu. A treia mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care au făcut apel la ceea ce s-ar putea numi „bomba umană”. Read More …

142 – ÎN ABSENŢA LUI SHANTIAH Datorită absenţei lui Shantiah, conducerea marelui regat al răului urma să fie atribuită următorului născut – al doilea om primordial al primei generaţii, Udru. Totuşi, pentru a se obţine definitiva unitate a răului, era nevoie de confirmarea domniei lui Udru de către Shantiah. Shantiah nu şi-a făcut apariţia, precum ceilalţi oameni primordiali ai întunericului, astfel că nu se ştia nimic despre el. Shantiah nu a fost de găsit nicăieri, pe nici un palier al haosului, deşi a fost căutat o perioadă foarte lungă de către fraţii săi de arme – Primordialii întunericului din prima generaţie. Pur şi simplu, Shantiah nu se afla pe cel mai de jos nivel al haosului, acolo unde se presupunea că ar fi trebuit să se afle. El era ascuns în afara razei de percepţie a tuturor Primordialilor întunericului, precum şi a fiinţelor Lorehh sau Dree. Nici măcar Lucifer nu ştia unde se află Shantiah. Pentru Primordialii întunericului se punea o problemă extrem de dificilă: nu aveau ştiinţa continuităţii răului, astfel că le era o frică teribilă că ceea ce se petrecea în lumea materială avea să-l cheme pe marele tartore, Hallshithan, a cărui reşedinţă se afla pe cel mai Read More …

141 – MILLENIUM Datorită faptului că, în acea perioadă, timpul avea alte valenţe decât cele de astăzi, este foarte greu de realizat o cronologie exactă a evenimentelor desfăşurate de-a lungul ciclului al treilea. Dacă am încerca totuşi să stabilim o cronologie a evenimentelor, ar trebui să fixăm o scală imaginară a timpului, care cuprinde o mie de unităţi. Fiecare unitate de timp ar corespunde unui an, iar întreaga perioadă poate fi estimată la o mie de ani – un Millenium. Trebuie totuşi specificat faptul că un an din acea perioadă corespunde cam unui mileniu din ziua de astăzi. Millenium-ul a debutat o dată cu apariţia palierului cuantic material. În anul 1 al Millenium-ului a avut loc naşterea lui Abel şi Cain. În următorii doi ani, s-au născut principalele linii de descendenţi, iar până în anul 50, mare parte a globului terestru era deja populat. Veacul fericit a durat până prin anul 100 al Millenium-ului. Începând cu anul 100 s-a făcut simţită activitatea fiinţelor Lorehh eterice, prin anul 150 s-a intensificat activitatea fiinţelor Lorehh sexuale, iar începând din anul 200 s-a accentuat activitatea fiinţelor Dree. Prin anul 300, Adam a plecat în regiunile înalte, unde a înfiinţat Centrul de Putere al Read More …

140 – MIAZĂNOAPTEA Prin intermediul Primordialilor întunericului, răul s-a revărsat, pur şi simplu, în lumea materială. Vechile teritorii formatate odinioară de Lorehh şi Dree au fost preluate de către Primordialii întunericului, care au devenit astfel stăpâni absoluţi ai acestora. Nu se poate spune că fiinţele Lorehh şi Dree au devenit, la rândul lor, sclavi ai Primordialilor întunericului, precum oamenii, ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o unitate de interese. Fiinţele Lorehh şi Dree au început să acţioneze în paralel cu Primordialii întunericului, urmărind aceleaşi deziderate. Lorehh şi Dree se aflau sub conducerea propriilor conducători de „naţiuni” îngereşti răzvrătite. Atât Primordialii întunericului, cât şi fiinţele Dree sau Lorehh, urmăreau ieşirea cât mai grabnică din starea nefastă pe care, eoni nesfârşiţi, o experimentaseră în haos – cea de cădere continuă. Prin venirea Primordialilor întunericului în lumea materială s-a format complet principalul Centru de Putere al întunericului – Centrul de Putere de la Miazănoapte sau, pe scurt, Miazănoaptea -, care era situat în regiunea dintre Tigru şi Eufrat. În următoarea etapă a expansiunii răului, s-au format noi centre de putere ale întunericului în toate teritoriile deja ocupate auric, pe toată suprafaţa planetei – copii ale Centrului de Putere principal de la Miazănoapte. Read More …

139 – ZEII ETERICI Cu toată opoziţia misionarilor Celor curaţi şi a Primordialilor Luminii, capetele de pod ale Celui rău în lumea materială s-au întărit considerabil. Teritoriile formatate magic de fiinţele Lorehh şi Dree s-au extins foarte mult, astfel că o mare parte din suprafaţa populată a pământului a fost ocupată de „Cel rău”. Cam la jumătatea ciclului al treilea, s-a ajuns la o diferenţiere calitativă a teritoriilor de pe suprafaţa pământului fizic. Pământul a fost astfel împărţit în trei tipuri de teritorii. Primul tip era alcătuit din ţinuturile libere, neocupate (neformatate) auric de către fiinţele Lorehh şi Dree; în aceste ţinuturi nu exista o populaţie prea mare, datorită faptului că, pe fondul infuzării răului în natură, mediul se degradase considerabil. În zonele libere nu mai creşteau decât buruieni, ciulini şi mărăcini. Copacii şi întreaga vegetaţie deveniseră chirciţi şi sfrijiţi, ca după un război nuclear. Nu mai existau fructe şi plante bune pentru hrană, precum în Veacul fericit. Al doilea tip era compus din acele teritorii formatate de către fiinţele întunericului – Lorehh şi Dree. Ele erau situate în diferite locuri ale lumii, ca nişte enclave (cele mai mari ajunseseră la dimensiunea unei ţări medii), în care se menţinea o Read More …

138 – ILLIRIN Când au înţeles aceste aspecte, misionarii Celor curaţi au renunţat la luptă şi s-au retras în perimetrul Işşhinghingher-ului. Din păcate, mare parte dintre ei nu s-au mai putut întoarce în Işşhinghingher, datorită diferenţei de vibraţie energetică între structura aurică proprie, pe care au dobândit-o în urma războaielor purtate cu „Cel rău”, şi structura celor care rămăseseră curaţi. Acei misionari care s-au întors virusaţi auric de pe câmpul de luptă însângerat al lumii materiale au constituit un alt Centru de Putere, care poartă numele de Lirakashin. Centrul de Putere Lirakashin este situat tot în perimetrul vechiului Işşhinghingher, dar este diferit de acesta. Se poate spune că în acel perimetru se află două locuinţe distincte, formate din energii relativ asemănătoare – apropiate ca vibraţie, dar nu identice. Este ca şi cum peste structura energetică a vechiului Işşhinghingher s-a suprapus o altă structură, formată dintr-o energie uşor diferită (ceva mai materializată). Din punctul de vedere al profunzimii cuantice, se poate spune că Lirakashinul este situat în faţa Işşhinghingherului, dar din punct de vedere spaţial se poate spune că este suprapus peste acesta. Işşhinghingherul şi Lirakashinul au fost construite din elemente ale creaţiei de la momentul respectiv. Nici o fiinţă omenească Read More …

137 – CONTRAOFENSIVA Prima grijă a Celor curaţi din Işşhinghingher a fost să trimită misionari la câmpie, în toate teritoriile locuite de oameni. Au fost aleşi cei mai buni dintre toţi şi cei mai impunători ca putere şi tărie, pentru a face faţă oricărei adversităţi. Datorită capacităţilor pe care le aveau – sidhhisurile – misionarii Işşhinghingher-ului s-au manifestat în palierul cuantic fizic cu aceeaşi structură corporală ca şi fraţii lor pe care doreau să-i salveze. Trupul lor era format din materie ideală (luminoasă), dar se puteau materializa oricând, ca şi cum ar fi fost oameni obişnuiţi. La câmpie (în partea de sud a globului terestru), lucrurile stăteau extrem de prost. Sub influenţa fiinţelor Lorehh şi Dree, oamenii, strânşi în comunităţi mai mari sau mai mici, se luptau fără încetare unii cu alţii, îşi distrugeau sursele de hrană (ogoarele, grădinile, livezile şi păşunile) şi îşi batjocoreau femeile, ceea ce nu se mai pomenise vreodată în cosmosul lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se mai petrecuse niciodată, în nici un palier cuantic şi în nici un ciclu cosmic. Fiecare comunitate era condusă de o regină-veneră, care era, în acelaşi timp, purtătoare de cuvânt al unei fiinţe Lorehh sau Dree. Regina era ajutată de Read More …

136 – PĂMÂNTUL FĂRĂ PĂCAT În opoziţie cu Fiii Luminii, „Cel rău” poate fi chemat în palierul cuantic material doar prin încălcarea repetată a Ordinii cosmice de către oameni. Nici „Cel rău” nu poate veni nechemat, dar cei care-l pot chema sunt oamenii. Doar oamenii, prin emiterea unor energii pharismah întunecate, în dezacord cu Ordinea cosmică, au puterea de a-l chema pe „Cel rău” din haosul în care dormitează. Doar oamenii, prin fapte aflate în dezacord cu Ordinea cosmică, îi pot acorda „votul de investitură” şi-l pot invita pe „Cel rău” în casele şi în inimile lor. Prin activitatea ocrotitoare a îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii şi, în special, a Prinţului Işşhion, s-a creat în acel perimetru al Centrului de Putere al Luminii, o enclavă energetică uimitoare, în care s-a menţinut, în statu quo, starea creaţiei incipiente. Pur şi simplu, peisajul aproape pardiziac al perimetrului respectiv a fost păstrat la nivelul de rezonanţă compatibil cu cel al oamenilor care-l ocupaseră. În timp ce restul pământului continua să se metamorfozeze datorită pătrunderii răului în natură, acel loc a rămas neschimbat. Deşi, de-a lungul vremurilor, Pământul s-a densificat progresiv, acel perimetru a rămas neschimbat, ca în momentul în care protopărinţii au pătruns Read More …

135 – CEI CURAŢI În timp ce oamenii obişnuiţi, în marea lor majoritate, au aderat, într-un fel sau altul, la fiinţa răului, devenind sclavi, cei care încă nu făptuiseră răul în lumea materială, conduşi chiar de Adam, au migrat în nord. Ei au plecat din teritoriul situat între Tigru şi Eufrat, situat la câmpie, şi au migrat spre locurile înalte, situate în partea de nord a globului terestru. În acele locuri înalte, răul nu-şi întinsese tentaculele, astfel că natura păstra caracteristicile paradiziace pe care le avea la început. Oamenii care i-au urmat pe protopărinţi pot fi denumiţi Cei curaţi. Ei erau primii născuţi din liniile principale de descendenţi, care nu au păcătuit niciodată. Datorită calităţilor deosebite ale corpului duh, Cei curaţi aveau capacităţi pe măsură – “puteri”: siddhisuri. Ei puteau porunci naturii, puteau tămădui doar prin atingere, puteau păşi pe ape sau prin foc etc. Întregul grup condus de Adam, s-a stabilit în partea de nord a pământului fizic de atunci, undeva pe teritoriul României de astăzi – sau, mai corect spus, într-un loc ce corespunde cu teritoriul de astăzi al României. În acea perioadă de timp, existau alte coordonate geografice şi alte forme de relief; de atunci, pământul s-a Read More …

134 – ZEUL SALVATOR În cadrul regatelor deja formate prin activitatea fiinţelor Lorehh şi Dree, aveau loc nenumărate ceremonii şi ritualuri, la care se adunau toţi membrii comunităţii. În cadrul ceremoniilor, se întărea legătura oamenilor-sclavi cu fiinţele Lorehh sau Dree. Legătura era concretizată prin punerea, la toţi membrii comunităţii, a peceţii luciferice. În cazul în care pătrundeau pentru prima oară într-un regat formatat de către fiinţele Lorehh sau Dree, oamenii erau iniţiaţi de acea fiinţă Lorehh sau Dree, astfel că li se redeşteptau amintirea ancestrală de corp duh. Totuşi, această amintire nu era completă, în sensul că îşi aminteau doar o porţiune a trecutului. Oamenii îşi aminteau doar reîncarnările din ciclul cosmic anterior, de pe Perfer, fără însă a-şi reaminti momentul în care au fost creaţi de către Unicul Dumnezeu. Oamenii îşi aminteau doar vag despre o fiinţă luminoasă, pe care o cunoscuseră în ciclul trecut, pe Perfer şi pe care o considerau drept creatorul absolut. Fiinţele Lorehh şi Dree explicau, în cadrul ceremoniilor de iniţiere, şi ulterior, în cadrul tuturor serbărilor şi ritualurilor, că acea fiinţă luminoasă şi omnipotentă se va manifesta iarăşi în lumea materială, iar atunci regatul se va mări considerabil, astfel că toţi vor trăi fericiţi. Read More …

133 – SEMIZEII O categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre fiinţele Dree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de mare, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi. Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din palierele cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din palierul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor („uriaşii din vechime”, după cum sunt numiţi în scrierile din antichitate), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. În marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurăţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. În cele din urmă au fost distruşi, Read More …

132 – CULTUL REGINEI VENERĂ Aşadar, în perioada despre care este vorba, la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment – adevăraţi “zburători” şi “zburătoare” („sucubi” şi „incubi”, după cum erau denumiţi prin Evul Mediu) cu ochii ce emiteau văpăi negre, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. La rândul lor, prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe Read More …

131 – TEMPLELE ETERICE Concomitent cu procesul de sparge al palierelor cuantice şi realizarea scurtăturilor, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu palierul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă „inovaţie” importantă: au construit primele temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii erau chemaţi să venereze noii conducători transfizici, care au fost denumiţi ulterior prin termenul de zei (termenul de zeu se aplică doar oamenilor primordiali din primele două generaţii, care acţionau cam la fel ca fiinţele Dree şi Lorehh). Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost însă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme – la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice (eterice) impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. Într-un fel, se poate spune că templele eterice erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile de acest tip erau observate de oamenii ce locuiau acele teritorii. Templele energetice aveau cele mai diferite aspecte. De altfel, templele fizice din Read More …

130 – SPAȚIUL VITAL Cu cât au preluat mai multă energie de la oameni, cu atât fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat mai des la nivelul lumii materiale. Procesul manifestării fiinţelor Lorehh şi Dree în lumea materială s-a realizat în două mari etape. În prima etapă, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat după circuitul cunoscut: de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh au fost chemate în lumea materială prin “e-mailurile“ oamenilor – energiile pharismah întunecate. Energiile pharismah întunecate au fost aspirate prin nucleul pământului, care este mama tuturor întunecimilor, au făcut conexiunea cu haosul şi s-au transformat în raze de creaţie. Razele de creaţie au penetrat iarăşi cosmosul material la periferie. Prin razele de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree au pătruns în lumea materială. Procesul respectiv a fost identic cu cel al întrupării oamenilor. În a doua etapă, care a început atunci când răul s-a acumulat în mod dramatic, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat direct în lumea materială, prin spargerea efectivă a palierelor cuantice, astfel că nu a mai fost necesar să urmeze traseul incomod al razelor de creaţie. O rază de creaţie nu poate intersecta palierul cuantic material decât pe la periferie. În mod concret, spargerea palierelor cuantice Read More …

129 – JOCURI NEVINOVATE Fireşte, oamenii din jur, care încă locuiau în vechile comunităţi, veneau să vadă “minunea” şi nu puţini alegeau să rămână în noul ecosistem paradiziac. Pe măsură ce veneau tot mai mulţi membri, era nevoie de tot mai multă hrană, de tot mai multe întocmiri vegetale plăcute la vedere şi bune la gust şi de o organizare eficientă a ecosistemului. Astfel, teritoriul formatat auric de către fiinţele Lorehh eterice s-a extins. Acesta a fost procesul prin care fiinţele Lorehh au luat locul zaurdarilor, instalându-se în noul teritoriu. Încetul cu încetul, suprafaţa pământului a fost pigmentată cu tot mai multe astfel de regate pseudoparadiziace, create în mod artificial. Oamenii s-au adunat în aceste regate datorită faptului că, pe fondul intruziunii răului, mediul şi, mai ales, vegetaţia din zonele libere – creaţia minunată a lui Dumnezeu – începuseră să pălească. Acelaşi fenomen s-a repetat, pe o altă scară, şi în cazul fiinţelor Lorehh sexuale. Fiinţele Lorehh sexuale au adus „jocul” sexual. Bărbaţii au descoperit astfel că, în afara creării unor întocmiri de vegetaţie plăcute la înfăţişare şi la gust, mai există un mod plăcut de petrecere a timpului liber. Serbările câmpeneşti au degenerat astfel în ritualuri orgiastice. Până în Read More …

128 – SUNETELE CREATOARE DE ÎNTOCMIRI Procesul descris anterior are nevoie de o scurtă exemplificare. Aşa cum a fost menţionat, omul, creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, are capacitatea de crea prin intermediul sunetelor modulate informaţional. În Edenul eteric, Adam poruncea naturii să se dezvolte. Ceea ce spunea el, aşa se realiza. De fapt, prin poruncile sale, Adam emitea sunete modulate informaţional. Aceste sunete erau creatoare de Întocmiri – de natură. Ceea ce dorea primul om, se realiza prin aportul energetic al spiritelor naturii bune, zaurdarii. Vechile întocmiri ale mediului, natura paradiziacă a lui Dumnezeu, erau formate din emisiile energetice ale spiritelor bune ale naturii. Spiritele bune ale naturii au reprezentat baza naturii create de către Dumnezeu. Din spiritele naturii – din emisiile lor energetice – s-au creat toate întocmirile naturii, pe toate palierele cosmosului. După formarea palierului cuantic material, urmaşii lui Adam au avut aceleaşi capacităţi, dar mult diluate. Totuşi, chiar şi aşa, sunetele modulate informaţional emise de urmaşii lui Adam, încă erau creatoare de Întocmiri. Aceste capacităţi ţineau de calitatea deosebită a corpului duh cu care oamenii veneau la întrupare: ceea ce spuneau, se realiza în mod efectiv. Când oamenii emiteau un sunet, emiteau şi o energie Read More …

127 -PRINCIPIUL VENEREI Sub influenţa tot mai accentuată a fiinţelor Lorehh, întreţinând relaţii sexuale cu din ce în ce mai mulţi bărbaţi, femeile s-au modificat atât la nivelul auric, cât şi la nivelul trupului material. Într-un fel, se poate spune că noul mediu – natura întreţinută artificial – şi-a pus amprenta asupra structurii aurice şi corporale a femeilor. Trupurile femeilor au dobândit o frumuseţe ireală şi, întrucâtva, artificială. Femeile au devenit adevărate zeiţe. Acest eveniment, demn de luat în seamă, este punctat de Vechiul Testament, dar şi de alte cărţi din vechime, printre care şi de Cartea lui Enoch, care afirmă că în acele vremuri, femeile s-au făcut din ce în ce mai frumoase. Fireşte, şi înaintea intervenţiei Lorehh sexuale, femeile erau foarte frumose, dar acea frumuseţe era perfect naturală, fără nimic artificial. Înaintea intervenţiei fiinţelor Lorehh sexuale, femeile erau reflectarea Edenului dintru începuturi. Prin formarea noilor pseudoparadisuri conduse de Lorehh sexuale, au apărut femei (vampe), a căror frumuseţe tăia răsuflarea. Datorită frumuseţii lor, femeile au început să fie venerate, într-un mod destul de puţin onorabil, de către bărbaţi şi nu numai. Chiar şi fiinţele Lorehh (şi, mai târziu, fiinţele Dree) au atentat la ele, într-un proces procreativ ce a Read More …

126 – NOII CUCERITORI Problema a devenit şi mai gravă în momentul în care fiinţele Lorehh eterice au început să se lupte între ele, pentru cucerirea a cât mai multor adepţi. La rândul lor, la îndemnul fiinţelor Lorehh, oamenii au început să se lupte între ei pentru cucerirea de „spaţii vitale”. Cu cât creştea numărul oamenilor, cărora le era aplicată pecetea luciferică de către o fiinţă Lorehh, cu atât pseudoparadisul artificial se extindea. Datorită faptului că un rău cheamă la viaţă un alt rău şi mai mare, acţiunea oamenilor, combinată cu cea a spiritelor rebele ale naturii – Lorehh eterice -, a chemat la viaţă, din haos, prin sintonie, fiinţe ale răului mult mai puternice decât până în acel moment. Chemarea unor fiinţe Lorehh mult mai puternice şi mai rele din haos s-a desfăşurat la fel ca în cazul oamenilor. După cum a fost menţionat, la începutul ciclului au fost chemate la întrupare, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţe omeneşti din haos. Aceste fiinţe omeneşti trăiseră în ciclul cosmic anterior, pe Perfer, dar nu făptuiseră în mod direct răul; ele erau, dacă se poate spune astfel, victime ale condiţiilor din acel ciclu. Cu cât răul s-a extins în lumea oamenilor, Read More …