ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ENGRAMA ÎNCEPĂTORILOR Poporul român se trage din liniile genealogice născute din coapsa vechilor începători sau babe. De aici derivă extraordinara unitate a poporului român de astăzi în ceea ce priveşte “rasa spirituală”, etnia, substratul lingvistic, portul popular, muzica tradiţională şi obiceiurile. Oricum, în perioada de timp în care urmaşii imediaţi ai începătorilor sau babelor populau deja spaţiul carpato-danubiano-pontic, adică după potopul lui Noe, Europa era pustie. Unitatea spirituală şi etnică a neamului românesc s-a reflectat şi la nivelul conştiinţei individuale a locuitorilor, formând o trăsătură de caracter adânc înrădăcinată; această trăsătură de caracter s-a perpetuat până în ziua de astăzi, persistând ca o paradigmă de ordin ancestral, ca o engramă mentală aflată la nivelul psihismului celui mai adânc – la nivelul inconştientului colectiv – al etniei. Uneori, engrama, defulată la nivelul cel mai adânc al inconştientului colectiv – cum îl denumea Carl Gustav Jung – a fost adusă uneori la suprafaţă în modul cel mai neaşteptat de unul sau de altul dintre urmaşi. O refulare a acestui conţinut subconştient ancestral poate fi descoperită în versurile Horei Unirii: “măi muntene, măi vecine (…) amândoi suntem de-o mamă / de-o făptură şi de-o seamă / ca doi Read More …
Lună: mai 2018
CUFĂRUL CU ESEURI – 74
74 – TEHOLOGIA BIOETERICĂ Materia primă sufletească furată de la oamenii care trec prin poarta morţii este folosită aşadar la construirea unor produse biotehnologice de natură eterică, iar cele mai cunoscute sunt „Obiectele Zburătoare Neidentificate” – vehicule eterice de forme diverse, care, spre deosebire de navele terestre, par vii şi inteligente. Obiectele zburătoare ale oamenilor prometeici sunt construite în mari laboratoare. Laboratoarele par a fi construite dintr-o formă de energie ciudată, semifluidă, asemănătoare apei. În interiorul acestor laboratoare imense, nenumăraţi savanţi prometeici lucrează în faţa unor panouri de comandă, confecţionate din aceeaşi substanţă stranie, asemănătoare apei, de culoare albastru-marin, albastru-deschis sau verde. În spatele sau, mai precis, în interiorul acestor panouri de comandă se află ceva ce seamănă cu ţurţurii de gheaţă sau cu stalactilele din lumea terestră, de diferite forme, culori şi mărimi. Atunci când vor să atingă aceşti ţurţuri, savanţii prometeici îşi cufundă mâinile în interiorul panourilor confecţionate din misteriosul fluid asemănător apei. Cînd îşi cufundă mâinile în panouri, fluidul face valuri, la fel cum se întâmplă în lumea terestră dacă se introduce mâna într-un vas plin cu apă. Stupefiant este faptul că, introducând mâna prin acele panouri semifluide, savanţii prometeici nu se udă. În momentul în care Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 75
75 – ALTE PRODUSE BIOETERICE În afara vehiculelor de deplasare rapidă – OZN-urile – oamenii prometeici au o gamă foarte diversă de „produse” de acelaşi calibru. Există astfel o gamă largă de aparatură individuală, care este întrebuinţată în diferite scopuri – aparatură montată pe fel de fel de brăţări sau coliere; cele mai căutate sunt armele de diverse forme şi aparatura de deplasare individuală. Brăţările sau colierele sunt acele podoabe sau obiecte de folosinţă personală, pe care oamenii prometeici le poartă în anumite zone ale trupului: la încheieturile mâinilor, la glezne, la gât, la mijloc – ca pe nişte centuri -, sau în jurul capului. După cum lesne se poate remarca, aceste obiecte, care cu greu ar putea fi incluse în categoria podoabelor, sunt dispuse chiar în zonele în care se află principalele chakre. Toate aceste podoabe sunt amplificatoare foarte puternice ale energiilor emise de chakrele persoanelor care le poartă. Brăţările pentru deplasare se ataşază la mâini şi la picioare, în dreptul chakrelor corespunzătoare. Cu aceste brăţări, oamenii prometeici se deplasează extrem de repede, dar nu la fel de repede ca fiinţele îngereşti. De la depărtare, fiinţele care folosesc astfel de brăţări se manifestă ca nişte fulgere globulare, care pulsează Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 76
76 – CEI CE AU PĂRĂSIT DREPTELE ÎNVĂŢĂTURI Cele mai importante fiinţe care se manifestă în zona oamenilor prometeici sunt cele denumite „Cei vechi” sau „Strălucitorii”. Fiinţele din ierarhia îngerească le numesc prin termenul „Cei vechi”, spiritele naturii le denumesc „Strălucitorii”, iar fiinţele tehnologizate le denumesc prin termenul de „semizei”. Mai pe înţelesul nostru, aceste fiinţe sunt, într-adevăr, semizei. Spiritele naturii spun despre aceste fiinţe că au pătruns în lumea eterică cu foarte mult timp în urmă, „pentru a căuta uitare şi linişte”, imediat după ce a avut loc marele război ce a dus la marea ştergere. Cei vechi au fost aduşi în lumea eterică chiar de către zeii alături de care luptaseră. „Cei vechi”, spre deosebire de fiinţele luciferice, au ochi normali, cu iris, la fel ca şi oamenii. Ca înfăţişare, Cei vechi poartă robe lungi, violete, brodate cu fir de aur, iar în picioare sunt încălţaţi cu sandale de culoare violetă, asemănătoare cu cele ale romanilor. Întrucât culoarea violetă pare să fie semnul lor distinctiv, reprezentând probabil nivelul lor, Cei vechi poartă pe degete inele din aur masiv, în mijlocul cărora se află splendide pietre preţioase de culoare violetă. Pe cap poartă coroane din aur masiv, asemănătoare cu Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 77
77 – EPOCA SCLAVAGISTĂ Sclavia sufletelor, epoca sclavagistă, s-a perpetuat pe fundalul divizării fără precedent a societăţii omeneşti, atât pe pământ, cât şi în lumea de dincolo. Prin aderarea la templele zeilor – zei care erau în principal Oameni Primordiali din primele două generaţii, căzuţi sub mrejele Celui rău încă din primul ciclu al cosmosului – , oamenii s-au divizat continuu în tabere, grupuri şi grupuleţe, astfel că atât societatea oamenilor întrupaţi, cât şi cea a oamenilor decorporaţi a cunoscut o fărâmiţare şi o atomizare continuă. Procesul divizării sociale şi spirituale a oamenilor a fost următorul. Fiecare zeu îşi forma un fel de staff conducător în lumea materială, format din oameni întrupaţi. La început, oamenii care formau staff-ul unui zeu făceau parte din sămânţa cea rea. Ei proveneau fie din zonele superioare ale iadurilor, fie direct din palierele cuantice luciferice. În prima fază a acestui proces, oamenii din sămânţa cea rea au atras diferiţi oameni „căldicei”, pe care îi educau în spiritul propriilor învăţături. Ajutaţi de aceşti oameni „căldicei”, ei au construit temple sau lăcaşuri de cult, în care, în urma unor ritualuri complexe, realizau spargerea palierelor cuantice, chemându-şi magic stăpânii – zeii. Prin aceste ritualuri, zeii se puteau manifesta Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 78
78 – RĂZBOIUL PERPETUU Treptat, comunităţile din lumea materială au început să fie stratificate ierarhic. În vârful piramidei, se situau preoţii-iniţiaţi. Pe treapta următoare se situau cei care formau puterea politică – regele şi nobilii. Urmau războinicii, care erau educaţi să ucidă şi, în cele din urmă, plebea – oamenii de rând, „căldiceii”. Chiar dacă, din punct vedere formal – juridic, cum spunem noi astăzi -, statutul lor social era de oameni liberi, oamenii de rînd erau sclavi. În lumea materială, ei erau obligaţi să muncească pe domeniile templului, nu se puteau strămuta dintr-un loc în altul etc, iar după moarte îngroşau numărul celor din iad. O dată cu formarea capetelor de pod în lumea materială, care erau templele şi cu constituirea oligarhiei conducătoare, a început războiul dintre zeii întunecaţi. Una din caracteristicile zeilor întunecaţi era concurenţa acerbă. Cu cât un zeu devenea mai puternic în lumea materială, cu atât devenea mai puternic în palierul său cuantic. Cu cât zeul avea în lumea materială mai mulţi enoriaşi care faceau după cuvântul său, cu atât creştea în putere şi tărie. Puterea şi tăria zeului erau date de calitatea ofrandelor pe care le primea şi de calitatea oamenilor care i se închinau. Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 79
79 – LUMINA IUBIRII Scrierile sacre creştine, revelate prin inspiraţia Sfântului Duh, dezvăluie istoria tainică a umanităţii şi raporturile dintre oamenii întrupaţi şi Dumnezeu. Punctul central al istoriei sacre a umanităţii, dar şi al raporturilor dintre om şi Dumnezeu-Tatăl, îl constituie întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială. Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială şi, mai ales, activitatea Sa după evenimentele tulburătoare de pe Golgota – răstignirea, moartea, coborârea în iad şi sfărâmarea porţilor iadului, învierea, înălţarea la cer şi deschiderea Împărăţiei cerurilor – sunt evenimente cruciale în istoria umanităţii. Scrierile sacre ale creştinismului sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, iar acest lucru nu trebuie interpretat doar ca o banală figură de stil. Dacă scrierile sacre creştine sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, este clar că nu pot fi înţelese de cititori decât tot sub inspiraţia Sfântului Duh. Astfel, numai acei oameni care se află, în anumite momente ale existenţei lor, sub inspiraţia Sfântului Duh, pot cunoaşte sensul ascuns al vechilor cărţi sacre ale creştinismului. Sub inspiraţia Sfântului Duh, la început, un om dobândeşte capacitatea de a înţelege semnificaţia unui verset sau a unui pasaj, apoi, dacă persistă în efortul său, poate afla adânca semnificaţie Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 80
80 – PUNCTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII Iisus Hristos s-a întrupat în lumea fizică, în trup material, o singură dată, acum 2000 de ani, în Palestina, astfel încât nu poate fi vorba despre o reîncarnare, precum în cazul oamenilor care urmează procesul ciclic al palingeneziei. Omul – un spirit învăluit într-un corp duh – se întrupează periodic în lumea materială pentru a evolua, iar acest fapt este vizibil la nivelul structurii sale aurice. Într-un fel, se poate spune că structura aurică actuală a unui om este rezultatul tuturor întrupărilor sale anterioare, iar corpul duh (ca putere şi tărie) este sinteza evoluţiei sale. Scopul final al reîntrupărilor periodice este, în cazul omului, alipirea la Sursa Primă – Dumnezeu. Spre deosebire de toate fiinţele omeneşti, Iisus Hristos nu este un om care să se fi întrupat de mai multe ori în cadrul procesului palingeneziei. Iisus Hristos este Dumnezeu făcut om. În consecinţă, structurile aurice cu care s-a întrupat Iisus Hristos acum 2000 de ani au fost complet noi. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Iisus Hristos s-a întrupat în lumea materială într-un trup fizic nou, cu un corp duh nou şi cu un corp sufletesc nou. Structurile aurice ale lui Iisus Hristos Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 81
81 – DOMNUL SUFLETELOR Fiinţele lumii eterice afirmă că, fiind Unul în Fiinţă, Dumnezeu este întreit ca Persoană. Fiinţa lui Dumnezeu se manifestă ca Trinitate, prin trei Persoane nedespărţibile care acţionează prin împreună-lucrare: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul – care este Iubirea nesfârşită – şi Dumnezeu Sfântul Duh. Cele trei Persoane sunt una şi aceeaşi. Dumnezeu Fiul care este Iubirea nesfârşită, s-a întrupat în lumea materială acum 2000 de ani, în Palestina, iar oamenii o cunosc sub numele Iisus Hristos. Numele prin care, în lumea eterică, este desemnat Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Şhonah Şantiah Şhonah Hamathai – pe scurt Şhonah. În traducere: „Primul nou alcătuit vreodată în desăvârşire„. Tradus într-o limbă omenească, numele acordat lui Iisus Hristos de fiinţele din lumea eterică are o semnificaţie semantică complexă. Şantiah era numele primului om din prima generaţie, Adam primordial, înainte de răzvrătire. După răzvrătire, primul om din prima generaţie a primit numele Şaia. Iisus Hristos este aşadar Noul Adam, Şhonah Şantiah – noul model al tuturor oamenilor, Alfa şi Omega. În limba folosită în lumea eterică, cuvântul Şhonah mai poate însemna, în sens derivat, „strângere de mână”. Deşi în lumea oamenilor, strângerea de mână s-a desacralizat, pentru fiinţele din lumea eterică Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 82
82 – CUNOAŞTEREA ADEVĂRULUI Dumnezeu făcut om, Iisus Hristos, se poate manifesta în toate palierele cuantice, în toate „perioadele” şi în toate „timpurile”. Ceea ce înseamnă că Iisus Hristos este omniscient, omniprezent şi omnipotent. Deşi, aşa cum spune Scriptura, stă în mod continuu „la dreapta Tatălui”, Iisus Hristos este atotprezent în Terra aurica. De fapt, Iisus Hristos se manifestă oriunde în cosmos, în orice palier cuantic, fără a înceta să se afle la dreapta Tatălui. După răstignire şi înviere, lumea eterică este locul prezenţei continue a lui Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de Slavă. Totuşi, Iisus Hristos se manifestă adesea atât în lumea infraeterică, cât şi în lumea materială. În lumea infraeterică, Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos emite o luminozitate (radiaţie) diferită de cea pe care o emite în lumea eterică. În momentul în care se manifestă în lumea infraeterică, structura Trupului Său de Slavă permite ridicarea nivelului energetic al tuturor oamenilor care se află împrejur. Din acest motiv, Iisus Hristos poate fi observat uneori şi de oamenii obişnuiţi, care nu au vreo formă de clarvedere. Se întâmplă adesea ca Iisus Hristos să se manifeste chiar şi în lumea materială. Atunci când se manifestă în lumea materială, Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 83
83 – CEA CARE MIJLOCEŞTE Alături de Iisus Hristos şi de fiinţele îngereşti din Ierarhia Fiilor Flăcării, în lumea eterică îşi desfăşoară activitatea Fecioara Maria, denumită de Biserica creştină prin expresia „Sfânta Născătoare de Dumnezeu”. Desigur, activitatea din lumea eterică a Fecioarei Maria este subordonată activităţii lui Iisus Hristos. Fecioara Maria este numită în limba lumii eterice Ioaeo sau Anina – în traducere „Cea care mijloceşte pentru sufletele toate„. Despre Fecioara Maria, Îngerul Gabriel spunea următoarele: „nu are nici o putere de la sine, ca tot ce a fost în carne, ci Hauti este puternic în ea. Doar aşa, iubirea ei este mare„. De înălţime medie, aproape 1,70 metri, părul castaniu, ochii mari, căprui, cu sclipiri verzi, nas mic, gura mică, Fecioara Maria este o persoană fascinantă şi remarcabilă. Fecioara Maria are o faţă foarte albă, o adâncitură mică în bărbie, iar atunci când râde face gropiţe în obraji. Uneori poartă părul liber, alteori poartă părul legat cu panglici. În momentele în care poartă părul liber, pletele castanii par drepte, iar în momentele în care îl poartă strâns în panglici, părul devine uşor ondulat. Prezenţa Sa emană mereu un miros suav de trandafiri. De la distanţă, veşmintele Fecioarei Maria par Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 84
84 – MAICA CERURILOR Datorită simbiozei dintre o fiinţă omenească şi Sfântul Duh, transformarea corpului astral la Fecioara Maria a devenit un model universal. Toţi oamenii care s-au încarnat după moartea trupească a Fecioarei Maria au dobândit posibilitatea de a-şi forma, la rândul lor, noul tip de corp astral. Totodată, pe baza impulsului sădit de către Fecioara Maria, la toţi oamenii care s-au întrupat după evenimentele de acum 2000 de ani, a apărut posibilitatea formării, direct din noul tip de corp astral, a corpurilor aurice superioare: corpul mental inferior, corpul mental superior şi corpul spiritual. Nu toţi oamenii au, deocamdată, formate structurile aurice superioare: corpul mental superior şi corpul spiritual. De aceea, în prezent, puţini oameni au drept mijloc de investigare a lumii intuiţia, care este efectul formării acestor două corpuri aurice. Actualmente, la majoritatea oamenilor, aceste structuri aurice sunt în formare. Fără activitatea Fecioarei Maria, oamenii nu ar fi avut un nou tip de corp astral, din care să se formeze corpul mental superior şi corpul spiritual. Astfel, sub atenta ocrotire a Fecioarei Maria, corpul astral a devenit substratul unei îmbunătăţiri sau „îmbogăţiri” continue. Atunci când un om se roagă direct la Fecioara Maria, corpul său astral se îmbibă Read More …
CUFĂRUL CU ESEURI – 85
85- MAREA COMUNITATE HRISTICĂ După cum a fost menţionat, în lumea eterică se manifestă patru mari categorii de oameni. Prima categorie este formată de oamenii luciferici – sămânţa cea rea. A doua categorie este formată din oamenii neutri, care au reuşit să se refugieze în lumea eterică înainte de marea ştergere. A treia categorie este formată din oamenii prometeici, care, la rândul lor, s-au refugiat în lumea eterică înainte de marea ştergere. În fine, a patra categorie de oameni este formată din oamenii care, după moartea fizică, au fost acceptaţi de către Iisus Hristos. Ei formează marea comunitate hristică. După înviere, Iisus Hristos a întemeiat marea comunitate hristică în lumea eterică. Primii oameni care au intrat în marea comunitate hristică au fost chiar cei scoşi din iad. Fireşte, este vorba despre o mică parte din totalul oamenilor scoşi din iad. Ulterior, s-au alăturat acestei părţi Apostolii, Mucenicii, Sfinţii şi mulţi alţi oameni. În marea comunitate hristică se află oameni din toate generaţiile. Printre ei se află mulţi oameni care au trăit în primele trei generaţii. Majoritatea dintre ei au trăit în lumea materială înainte de marea ştergere. Oamenii din prima generaţie au cam 2 metri înălţime, sunt supli, au părul Read More …
NĂŞIREA DACIEI: MOŞUL DIN CARPAŢI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE NĂŞIREA DACIEI: MOŞUL DIN CARPAŢII Trebuie amendată opinia istoriografiei care afirma că religia creştină a fost adusă în Dacia, undeva la începutul secolului al treilea, de către refugiaţii din Imperiul Roman; de asemenea, trebuie sancţionată şi opinia acelor istorici care afirmă că nu există nici o dovadă a penetrării religiei creştine în Dacia înainte de perioada menţionată. Şi de această dată, situaţia se prezintă invers decât este prezentată în mod superficial de către mulţi dintre promotorii istoriografiei. Religia creştină şi, implicit, propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos a debutat foarte devreme în arealul carpato-danubiano-pontic. Primul propovăduitor al creştinismului a fost Apostolul Andrei, despre care tradiţia orală afirmă că a ajuns în Sciţia (Dobrogea) între anii 60 – 70 ai erei creştine (sau poate puţin mai devreme). Cei care au aderat încă de la început la noua religie creştină în forma sa primară nu a fost “poporul” sau “mulţimea”, aşa cum insinuează astăzi promotorii istoriografiei, ci în primul rând preoţii lui Zalmoxis. Este greşită, de asemenea, ideea că Apostolul Andrei ar fi mers din loc în loc, în târguri şi sate, pentru a propovădui mulţimilor noua religie; o astfel de procedură de propovăduire era din start sortită eşecului Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 1 – ÎNTÂLNIREA CU MISTERUL
MAREA PIRAMIDĂ ÎNTÂLNIREA CU MISTERUL În momentul în care orice om aude rostit cuvântul piramidă, nu poate să nu resimtă un sentiment difuz de emoţie, dublat şi de un sentiment de contrarietate. Desigur, atunci când aude rostit cuvântul piramidă, omul se gândeşte automat la marea piramidă de pe platoul de la Giza, şi doar după aceea se mai gândeşte la celelalte piramide existente în Egipt. Abia apoi, se mai gândeşte la piramidele descoperite în alte locuri de pe globul pământesc: în America Centrală şi de Sud – în ţinuturile locuite odinioară de mayaşi, incaşi, tolteci şi zapoteci. Totuşi, este evident că, de departe, marea piramidă de la Giza stârneşte interesul general şi că speculaţiile şi ipotezele gravitează cu obstinaţie în jurul ei. Aşadar, se poate vorbi, fără teama de a greşi, despre o fascinaţie exercitată de marea piramidă. Nu este însă la fel de evident dacă la menţinerea interesului uriaş au contribuit doar detaliile tehnice unice, imensitatea construcţiei, perfecţiunea uluitoare a îmbinării celor aproximativ 2600000 de blocuri de piatră – fiecare cântărind între 2 şi 70 de tone – sau popularizarea supoziţiilor ştiinţifice moderne, care afirmă, de exemplu, că piramida împarte globul terestru în două arii perfect egale sau că, Read More …
BISERICILE DE BRAZI
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE BISERICILE DE BRAZI Fireşte că la debutul difuziunii creştinismului nu exista un cult creştin propriu-zis, după cum nu existau lăcaşuri de cult. De aceea, iniţial, credinţa creştină s-a perpetuat doar pe filierele specifice creştinismului primar: prin botez, care se realiza prin punera mâinilor hierofantului pe capul celui botezat şi (probabil) prin scufundarea într-o apă curgătoare, prin propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos şi, uneori, aşa cum a fost menţionat, prin percepţia lui Iisus Hristos înviat în Trupul de Slavă. Un rol important l-a avut invocarea Numelui lui Iisus Hristos prin rugăciuni scurte, specifice creştinismului primar. De fapt, în epoca respectivă, creştini erau numiţi “cei care cheamă Numele Domnului Iisus Hristos în ajutor”; altcumva spus, creştini erau numiţi cei care repetă Numele Iisus Hristos, repetarea având rolul de invocare sau chemare. Primele lăcaşuri de cult din acea perioadă erau ceea ce astăzi poartă numele de “biserici de brazi”. Pentru a fi realizată o astfel de biserică se defrişa o mică poieniţă cu un diametru nu mai mare de 20 de metri, şi se realiza un aliniament circular de brazi, în mijlocul cărora se aşeza o piatră ca altar. Brazii nu erau scoşi din rădăcină, astfel că era Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 2 – PIRAMIDELE NETERMINATE
MAREA PIRAMIDĂ PIRAMIDELE NETERMINATE În Egipt au fost construite, în total, aproape optzeci de piramide, multe dintre ele fiind transformate astăzi în nisip şi moloz. Toate piramidele au fost construite pe malul apusean al Nilului, la marginea deşertului. Ceea ce egiptologii au denumit “epoca piramidelor”, perioada în care se consideră că au fost construite majoritatea piramidelor, a început în jurul anului 2600 înainte de Iisus Hristos, în timpul primelor Dinastii şi a durat până în jurul anului 2100, când a început prima perioadă intermediară, care a coincis cu sfârşitul celei de-a şasea Dinastii. Ulterior, în timpul celei de-a douăsprezecea Dinastii, în jurul anului 1700, a fost reluată construcţia acestora, dar piramidele construite după această perioadă nu au mai atins nivelul celor ridicate anterior. Ele erau doar palide copii ale celor construite odinioară. Ca o constantă a culturii şi civilizaţiei Egiptului antic, ceea ce a fost construit la început, în zorii istoriei egiptene, cât mai aproape de modelele exemplare din Evul de aur, denumit de egipteni Tep Zepi, era apropiat de perfecţiune, în timp ce realizările ulterioare dădeau semne vădite de decadenţă. De aceea, realizările din epocile vechi nu trebuie cântărite cu aceeaşi măsură ca realizările din epocile târzii. În linii Read More …
ICOANA DE LA CELIC DERE
FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ICOANA DE LA CELIC DERE La Mănăstirea Celic-Dere din Dobrogea, aproape de Delta Dunării, se afă o icoană cu totul deosebită, denumită “Icoana Mântuitorului Hristos, Făcătoarea de Minuni” sau “Icoana care se curăţă singură”. Icoana face parte dintr-un tezaur ce mai conţine moaşte, alte două icoane făcătoare de minuni, broderii bisericeşti etc. Specialiştii au constatat că stilul icoanei este destul de puţin obişnuit: nu este nici pur bizantină, nici ortodoxă de rit rusesc, nici clasic românească, ci mai degrabă pare a proveni dintr-o şcoală germanică de pictură religioasă. Oricum, nu este în stilul românesc. Deasupra picturii, pe rama din lemn aurit se află o inscripţie cu caractere gotice. Contrar canoanelor ortodoxe româneşti, icoana îl prezintă pe Iisus Hristos cu ochii aproape închişi. Potrivit canonului ortodox, prezentarea Mântuitorului trebuie să se facă cu ochii deschişi – fireşte, cu excepţie icoanelor ce prezintă crucificarea. Chipul Mântuitorului Iisus Hristos de pe icoană este de o frumuseţe remarcabilă. Icoana mai are un element cu grad ridicat de stranietate: mai mult de jumătate din ea, care cuprinde mare parte din chipul Mântuitorului, este deschisă la culoare. Ea pare scăldată în lumină. A doua jumătate are o culoare închisă, Read More …
ŞTEFANE MĂRIA TA, TU LA PUTNA NU MAI STA
FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFANE MĂRIA TA, TU LA PUTNA NU MAI STA Al patrulea aspect inedit legat de Ştefan Voievod rezidă în mai multe legende referitoare la destinul său post-mortem. Legendele figurează într-o lucrare apărută în 1924, “Istorisiri populare şi cântece populare strânse la un loc” scrisă de Simion Kirileanu. Câteva fragmente citate din legendele publicate de Simion Kirileanu sunt edificatoare: “Lumea crede că Ştefan cel Mare n-a murit, făr că s-a înălţat creştineşte la cer cu trup cu tot, ca să dee samă de faptele lui bune şi creştineşti. În vremea lui Ştefan cel Mare iera tare bine în Ţara Moldovei. Iar bătrânii spun că Ştefan nu-i mort. El are să mai vie şi atunci are să fie ferice în ţara aista. Ştefan cel Mare or să învie înainte de învierea cea de obşte, călare pe calul lui şi cu sabia în mâna dreaptă, ţinând-o drept în sus. Atunci are să fie războiul cel mare. Locul războiului are să fie în valea cea mare, de pe Apa Moldovei, la Şese Băi şi atâta vărsare de sânge are să fie acolo, încât caii au să înoate până-n coame în sânge omenesc. Înainte de a muri, Read More …
ŞTEFAN CEL MARE – MORT DE NEMURIRE
FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFAN CEL MARE – MORT DE NEMURIRE Al doilea aspect inedit legat de Ştefan Voievod este o icoană publicat pentru prima dată în anul 1938, la 2 august, într-un studiu ilustrat, de un cercetător pe nume Petre Manoliu; în acea vreme, icoana se afla în pronaosul Bisericii din Văleni, Judeţul Neamţ, fostă mănăstire de maici. Icoana publicată de Petre Manoliu are 1,10 metri înălţime şi 85 centimetri lăţime. Ea a fost comandată la jumătatea secolului al XVI – lea de câţiva enoriaşi din localitatea Crăcoani şi executată de zugravul Tihomir sau Tugomir, din Ţara Românească. La dreapta icoanei este scris următorul text: “Această icoană a fost făcută din porunca lui IO Vasile Voevod, Domnitorul Ţării Moldovei (Vv. Vasile Lupu), în luna august, veleatul 7156 (1651)”. În partea de sus a icoanei este scris un alt text: “Arhanghelul Mihail, Păzitorul de Dumnezeau al Ţării”. Icoana îl reprezintă pe “Arhanghelul Mihail în picioare, cu sabia scoasă, ridicată în sus cu mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă ţine teaca goală. Sub picioarele, uşor depărtate, ale Arhanghelului, într-o groapă sau cavernă, stă lungit un voievod înfăşurat într-o mantie. Voievodul pare mort, dar ţine Read More …
ŞTEFAN CEL MARE, ÎMPĂRAT
FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFAN CEL MARE, ÎMPĂRAT Istoria poporului român, mai veche ori mai recentă, este plină de evenimente şi personalităţi excepţionale, care au generat nenumărate legende, basme şi mituri. Una dintre personalităţile de primă mărime ale istoriei poporului român a fost, fără nici o îndoială, Ştefan Voievod, care a fost supranumit Cel Mare (n. 1438 – d. 1504; Domn al Moldovei între 1457-1504). Marile fapte de arme ale lui Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan, sunt bine cunoscute. De-a lungul domniei sale îndelungate, Ştefan a fost un erou al creştinătăţii – pavăză şi sabie împotiva tuturor celor care au dorit să cotropească teritoriul Moldovei. În cele ce urmează, vor fi analizate câteva aspecte inedite de ordin spiritual, legate într-un fel sau altul de personalitatea sa: inscripţia de pe Tetraevangheliarul de la Humor, o icoană din anul 1651 (realizată la porunca Voievodului Vasile Lupu), mormântul său de la Putna, o legendă de largă circulaţie în veacurile trecute cu privire la destinul său post-mortem, sabia aflată actualmente într-un muzeu din Constantinopole. Primul aspect inedit este inscripţia de pe Tetraevangheliarul de la Humor, datat 1473, în care Ştefan Voievod este denumit “Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Împărat”. Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 3 – PLATOUL GIZA
MAREA PIRAMIDĂ PLATOUL GIZA Complexul arhitectural de la Giza, situat la 8,5 km vest de oraşul Cairo, pe un platou artificial de aproximativ 1,5 km pătraţi, este format din patru “piese” de dimensiuni colosale: marea piramidă, atribuită faraonului Keops, piramida atribuită faraonului Kefren, piramida atribuită faraonului Mikerinos şi sfinxul. Elementul central al complexului de la Giza este marea piramidă. Marea piramidă a fost construită din aproximativ 2 600 000 blocuri de piatră, din calcar şi granit, fiecare bloc cântărind între 2 şi 70 tone. Alte surse afirmă că este vorba de “doar” 2 300 000 blocuri de piatră, fiecare cu o greutate medie de 2,5 tone, dar nedepăşind 15 tone. Blocurile sunt tăiate cu o precizie uimitoare, distanţa dintre blocuri nedepăşind mai mult de 5 mm. După cum remarca scriitorul Paul Liekens, dacă s-ar aşeza la rând cele aproximativ 2300000 de blocuri de piatră ale piramidei ar rezulta un zid de un metru înălţime, care ar putea înconjura un teritoriu precum al Franţei. (38) Din pietrele piramidei s-ar putea construi de 30 de ori celebra Empire State Building, iar, în ceea ce priveşte volumul ei, în piramidă ar putea intra Basilica Sf. Petru din Roma, catedralele din Milano şi Florenţa, Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 4 – REDESCOPERIREA PIRAMIDELOR
MAREA PIRAMIDĂ REDESCOPERIREA PIRAMIDELOR După sfârşitul civilizaţiei Egiptului faraonic, s-a uitat până şi locul pe unde se putea pătrunde în interiorul Marii Piramide, astfel încât aceasta devenise un fel de fortăreaţă misterioasă şi inexpugnabilă. Este evident că ultimii sacerdoţi ai Egiptului, atunci când semnele vremurilor arătau sfârşitul iminent al civilizaţiei pe care au construit-o multe mii de ani, au decis conservarea piramidei: au astupat intrările, au blocat culoarele, au ascuns comorile, iar în cele din urmă, piramida a devenit o fortăreaţă inexpugnabilă. Timp de mai bine de o mie de ani, interiorul piramidei nu a fost accesibil. Prin faţa ei s-au perindat o mulţime de căutători de comori, de hoţi şi de “înţelepţi”, care au încercat să-i descopere intrarea, să pătrundă înăuntru şi să-i fure comorile care, se zvonea, s-ar afla acolo. Abia în secolul al VIII-lea s-a reuşit pătrunderea în marea piramidă datorită eforturilor unor lucrători aduşi acolo de califul Abdullah Al Mamun – fiul celebrului calif Harun al Rashid, unul dintre eroii cărţii “O mie şi una de nopţi”. Pătrunderea în marea piramidă s-a produs în urma unei întâmplări banale: după luni de eforturi infructuoase în care lucrătorii aduşi de califul Abdullah Al Mamun au încercat să Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 5 – SCALA ISTORIEI
MAREA PIRAMIDĂ VALOAREA PI ŞI SCALA ISTORIEI UMANITĂŢII Marea piramidă poate fi analizată în funcţie de două mari sisteme de referinţă. Fiecărui sistem de referinţă îi corespunde un anumit tip de interpretare. Primul tip de interpretare se referă la detaliile constructive, privite exclusiv din perspectiva concepţiei materialiste, iar al doilea tip de interpretare se referă la reacţia sufletească declanşată de impozantul edificiu. Al doilea tip de interpretare se bazează pe concepţia spiritualist-ezoterică. În cazul primului sistem de interpretare, detaliile tehnice sunt suficiente. Cercetătorii moderni au scos în evidenţă multiple corelaţii între datele constructive ale marii piramide şi cunoştiinţele matematice, geometrice, geografice sau astronomice actuale. Printre savanţii care s-au ocupat de corelaţiile datelor constructive ale marii piramide cu ecosistemul terestru, din perspectiva primului sistem de interpretare, se numără şi Kurt Mendelssohn, fizician specializat în fizica temperaturilor joase şi a elementelor grele, care a descoperit şi sintetizat câteva din cele mai importante caracteristici tehnice ale piramidei. Kurt Mendelssohn a determinat, printre altele, că cele patru laturi ale piramidei sunt orientate cu precizie spre cele patru puncte cardinale; că laturile bazei au fiecare 230 metri; că înălţimea iniţială a fost de 147 metri, iar înălţimea actuală este de 137 de metri; că Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 6 – HIEROGLIFA “GEB”
MAREA PIRAMIDĂ HIEROGLIFA “GEB”: GEEA CEA VIE Iniţiaţii şi specialiştii conectării din vechime afirmau că Pământul este o fiinţă vie. Ei mai afirmau că, la fel cum omul este format din sistemul osos şi din muşchi, pământul este format din munţi şi din celelalte forme de relief; la fel cum omul are un sistem circulator, vase prin care circulă sîngele, pământul are râuri, fluvii şi mări. La fel cum omul are o aură structurată în mai multe corpuri sau straturi energetice, pământul are un câmp eteric, un câmp astral etc. Pământul, la fel ca şi omul, are un spirit – Spiritul Pământului. Vechii specialişti ai conectării egipteni afirmau că pământul se află sub jurisdicţia unui zeu (sau geniu planetar). Ei denumeau acest zeu prin termenul Geb (hieroglifa g b b). Dacă pentru celelalte popoare ale Orientului apropiat, Geniul Pământului avea sexul feminin, pentru vechii egipteni avea sexul masculin, fiind conceput ca un tată. După teologia de la Heliopolis, zeul Geb era soţul zeiţei Nut – Cerul – şi tatăl principalilor zei: Osiris, Seth, Nephtis şi Isis. În urma cercetărilor radiestezice şi geomantice pe care le-au întreprins, iniţiaţii, contactorii şi clarvăzătorii din antichitate au descoperit că Pământul, în afara formelor de Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 7 – EPOCA LEULUI
MAREA PIRAMIDĂ EPOCA LEULUI Determinarea principalelor coordonate geomantice ale amplasării piramidei pe suprafaţa pământului, coroborate cu cercetarea poziţiei şi configuraţiei aştrilor, poate aduce date suplimentare importante cu privire la epoca în care a fost construită piramida şi, de ce nu, cu privire la trecutul îndepărtat al istoriei umanităţii. Se ştie, egiptologia modernă îi atribuie lui Keops, faraon din a IV-a Dinastie, ridicarea marii piramide. Construcţia marii piramide a început – afirmă egiptologia modernă – în jurul anului 2650 înainte de Iisus Hristos. Ea a durat, după estimările cele mai generale, aproape treizeci de ani. Atribuirea construirii piramidei faraonului Keops se datorează, în principal, descoperirii cartuşului regal ce conţinea numele său – în egipteană Hufu sau Khufu – şi a specificării anului 17 de domnie a acestuia. Totuşi, în vechile tradiţii ale umanităţii există consemnate şi alte versiuni cu privire la perioada construirii marii piramide. Astfel, după o veche tradiţie coptă, piramida a fost construită cu trei sute de ani înainte de potop. O tradiţie arabă consemnează că un rege din vechime, pe nume Surid, a luat decizia construcţiei piramidei în urma unui vis, care-l anunţa despre prăbuşirea unui asteroid uriaş asupra pământului. El a construit piramida pentru a păstra cunoştiinţele Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 8 -SFINXUL – POTOPUL – DEŞERTUL
MAREA PIRAMIDĂ SFINXUL – POTOPUL – DEŞERTUL Dintre cercetările cele mai recente cu privire la perioada construirii marii piramide, trebuie remarcate cele efectuate de Robert Bouval, relatate pe larg de scriitorul Graham Hancock. Ele infirmă datarea istoriografiei aceptată unanim în ziua de astăzi şi confirmă datarea vechilor concepţii. În urma unor cercetări ample, cercetătorul britanic Robert Bouval a ajuns la concluzia că ansamblul arhitectonic de la Giza, din care fac parte sfinxul şi cele trei piramide numite de egiptologi a lui Keops, a lui Kefren – fiul lui Keops – şi a lui Mikerinos, nu au fost construite la voia întâmplării, ci după un plan bine gândit până în cele mai mici detalii. Cercetătorul britanic mai afirmă că dispunerea celor trei piramide şi a sfinxului pe platoul de la Giza indică foarte clar obiectivul urmărit şi, mai mult decât atât, indică şi epoca în care aceste monumente au fost construite. Plecând de la un pasaj din Textele Piramidelor, în care faraonul defunct era identificat cu Osiris, iar “locuinţa” lui Osiris era identificată cu constelaţia Orion, Robert Bouval a ajuns la concluzia că amplasarea celor trei piramide şi a sfinxului constituie reflectarea terestră a hărţii cereşti vizibilă pe cerul Egiptului în Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 9 – ABSTRAGEREA DE LA TORS
MAREA PIRAMIDĂ SENSUL ASCUNS – ABSTRAGEREA DE LA TORS Din perspectiva sistemului de interpretare bazat pe concepţia materialistă scopul construirii piramidelor a fost acela de a servi drept morminte pentru faraoni. De altfel, mulţi cercetători moderni leagă construcţia piramidelor de descoperirea celor mai vechi morminte egiptene, denumite mastaba. Ei cred că, cu mult timp înainte de construcţia piramidelor, din punct de vedere funcţional, mastabele îndeplineau acelaşi rol ca şi piramidele. În acest context, arheologii au evidenţiat faptul că, încă din perioada predinastică, defuncţii erau puşi în gropi dreptunghiulare săpate direct în nisip. Treptat, deasupra gropilor au început să fie amplasate construcţii din cărămidă arsă la soare, denumite mastaba. Ulterior, în timpul celei de-a treia dinastii, cărămizile din lut ars, destul de fragile, au fost înlocuite cu piatra. În mastaba, cavoul era construit la capătul unui puţ vertical, într-o nişă orizontală. Deasupra gropii de formă dreptunghiulară, care era împărţită în cinci compartimente, se afla o construcţie trapezoidală, un fel de capelă din cărămidă arsă, care conţinea, la rândul ei, alte douăzeci şi şapte de compartimente, dispuse în nouă şiruri a trei compartimente fiecare. Într-o perioadă ulterioară, alături de mastaba se mai construia o capelă, unde se celebra cultul morţilor. Compartimentele construcţiei Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 10 – HIEROGLIFA “MR”
MAREA PIRAMIDĂ HIEROGLIFA “MR” – FOCUL CARE SE GĂSEŞTE ÎN CENTRU Egiptenii desemnau piramida prin hieroglifa MR, care însemna “munte”. Exprimarea nu era doar metaforică, ci cât se poate de concretă. Atunci când mergeau la piramidă, egiptenii spuneau că “urcă”.Termenul actual de piramidă a fost dat de vechii greci datorită faptului că uriaşa construcţie de pe platoul de la Giza semăna, ca formă, cu o … prăjitură în formă de piramidă, foarte gustată în acele timpuri. Etimologic, cuvântul actual piramidă provine din limba greacă, fiind format din pyros, foc şi amid, care înseamnă “a se găsi în centru”. Sensul cuvântului indică faptul că piramida ascunde în centrul său un foc. Aşadar, misterul piramidei este atât de “ascuns”, încât apare chiar şi în numele său: “focul care se găseşte în centru”. Dar pentru a detecta ce fel de “foc” ascunde piramida, trebuie analizat mai înainte simbolismul figurilor geometrice. Pentru concepţia spiritualist-ezoterică, la baza tuturor formelor se află cercul. Cercul este figura geometrică perfectă, semnificând plenitudinea. Cercul este infinit şi etern: nu are început sau sfârşit, nu are bază sau vârf. Tot ce are formă sferică este viu: ciclurile naturii, corpurile cereşti şi orbitele lor, ciclul vieţii şi al morţii, chakrele, Pământul. Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 11 – SFINXUL,GARDIANUL MARII PIRAMIDE
MAREA PIRAMIDĂ SFINXUL,GARDIANUL MARII PIRAMIDE Şi sfinxul, statuia de dimensiuni gigantice, cu corp de leu şi cap de om, care se află alături de marea piramidă pe platoul de la Giza, ascunde propria sa taină. Rolul sfinxului a fost acela de a păzi marea piramidă. Sfinxul este paznicul marii piramide, dar acest aspect nu trebuie înţeles din punct de vedere material, ci ezoteric. Din punct de vedere material, evident, sfinxul este doar o statuie de dimensiuni gigantice, însă din punct de vedere ezoteric statuia sfinxului trebuie să fi fost legată de o entitate infraeterică. Din punct de vedere ezoteric, sfinxul, ca paznic al marii piramide, este o entitate transfizică hibridă, cu corp de leu şi cap de om, al cărui trup este format din energie infraeterică. Această entitate transfizică trebuie să fi fost legată magic de statuia gigantică ce păzeşte marea piramidă printr-un ritual complex realizat chiar de către vechii iniţiaţi atlanţi. Ritualul era asemănător cu cel al legării sufletelor Ka ale zeilor din infraeteric de statuile corespondente din temple. Probabil că, în antichitate, clarvăzătorii, dar şi persoanele mai sensibile, puteau să vadă că, o dată cu apusul Soarelui, o făptură infraeterică cu aceeaşi formă ca statuia patrulează în jurul Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 12 – IMAGO MUNDI
MAREA PIRAMIDĂ IMAGO MUNDI Pentru decelarea cât mai clară a evenimentelor ce au condus la repunerea în funcţiune a marii piramide pe timpul faraonului Keops trebuie subliniat şi faptul că au existat două etape esenţiale în istoria religioasă a poporului egiptean, iar linia de demarcaţie între ele poate fi situată cu destulă precizie în jurul anului 2600 (sau, după alte surse, în jurul anului 2700). După cum indică documentele arheologice, în perioada primelor dinastii egiptene (între anii 3200 şi 2700/2600 înaintea naşterii Mântuitorului Iisus Hristos), vechii specialişti ai conectării şi iniţiaţi egipteni promovau cultul unor zei locali sau, mai degrabă, tribali. Potopul a şters toate vestigiile trecutului, astfel că în perioada primelor dinastii egiptene nu s-au păstrat scrieri sau artefacte care să amintească ceea ce se petrecuse odinioară pe continentul Atlantida. Vestigiile trecutului şi, implicit, concepţia vechilor atlanţi au devenit accesibile iniţiaţilor egipteni abia în momentul în care, cel mai probabil pe timpul faraonului Keops, s-a încheiat procesul de degajare din nisipul deşertului şi de restaurare şi au reînceput iniţierile în marea piramidă. Reluarea iniţierilor în marea piramidă marchează aşadar debutul celei de-a doua etape a istoriei religioase a poporului egiptean. După restaurare, descoperind la ce foloseşte marea piramidă, specialiştii Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 13 – OUT OF BODY EXPERIENCE
MAREA PIRAMIDĂ OUT OF BODY EXPERIENCE EXPERIENŢĂ ÎN AFARA TRUPULUI Marea piramidă are mai multe culoare şi camere. Intrarea în marea piramidă se făcea în antichitate printr-un pasaj aflat la aproximativ 16 metri deasupra solului. O dată pătruns în giganticul edificiu, orice muritor care voia să-i facă turul, trebuia să treacă prin 10 sau 12 porţi de lemn, să coboare şi să urce de-a lungul mai multor coridoare şi, în final, să viziteze trei încăperi de dimensiuni mai mari. Denumirile culoarelor şi încăperilor piramidei sunt invenţii moderne, astfel că nu erau utilizate în antichitate. Culoarele din marea piramidă au fost desemnate în mod arbitrar de către istoriografia modernă prin denumiri de genul: “culoarul ascendent”, “culoarul descendent”, “marea galerie”, “puţul vertical”, “culoarul orizontal”. Camerele, la rândul lor, au primit denumiri la fel de arbitrar alese: “camera reginei”, “antecamera”, “camera regelui”, “camera subterană”. Toate aceste denumiri acordate în epoca modernă ar avea sens doar dacă piramida ar fi fost construită pentru a servi drept mormânt lui Keops sau altui faraon. Marea Piramidă nu a fost însă construită pentru defuncţi, ci pentru oameni vii, pentru iniţiaţii care doreau să cunoască aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului. Iniţierea, aşa cum era înţeleasă în antichitate, reprezenta o Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 14 – CODUL PIRAMIDEI
MAREA PIRAMIDĂ DESCIFRAREA UNUI MISTER: ITINERARIUL TAINIC AL INIŢIAŢILOR ÎN LUMEA DE DINCOLO În răstimpul procesului iniţierii din marea piramidă, după ce avea loc separarea de trup, neofitul care dorea să devină iniţiat trebuia să parcurgă, în duh, aceleaşi etape pe care, potrivit “Cărţii despre Amduat” (pictată pe mormântul faraonului Thutmosis al III-lea), le parcurgea zeul Ra în lumea de dincolo. “Cartea despre Amduat” descrie sub formă de imagini pictate călătoria zeului Ra, în barca sa solară, de-a lungul celor douăsprezece “ore” ale nopţii, începând din momentul apusului, până în momentul răsăritului. Fiecărei regiuni îi corespunde o oră din timpul nopţii. De-a lungul fiecăreia dintre cele douăsprezece ore, Ra, în barca sa solară, pătrundea într-o altă regiune a Amduatului (lumea de dincolo). Amduatul (scris uneori Duat sau Dat), lumea de dincolo, era considerată de vechii egipteni ca fiind o regiune întunecată, străbătută de la un capăt la altul de un mare fluviu. Cartea despre Amduat precizează că, în lumea de dincolo, defuncţii, aflaţi în stare de semiconştienţă, erau nişte umbre amorfe, lipsite de memorie şi de conştiinţă de sine. Pe măsură ce barca lui Ra pătrundea într-o regiune / oră a Amduatului, mediul era luminat de aura sa, iar defuncţii Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 15 – CORESPONDENŢA MICRO-MACROCOSMOS
MAREA PIRAMIDĂ CODUL PIRAMIDEI CORESPONDENŢA MICRO-MACROCOSMOS Traseul iniţiatic al neofiţilor în lumea de dincolo, de-a lungul celor 12 regiuni sau “ore”, precum şi principalele etape ale istoriei ezoterice corespund arhitectonicii interioare a marii piramide. Fiecare dintre porţile, încăperile şi culoarele marii piramide corespunde atât unei regiuni ortoexistenţiale sau “ore”, cât şi unui zeu; mai mult decât atât, fiecare dintre porţile, încăperile şi culoarele marii piramide corespunde câte unei etape a istoriei ezoterice a cosmosului, descrisă anterior. Codul după care poate fi interpretată această corespondenţă trebuie să pornească de la constatarea de principiu, enunţată anterior: din punct de vedere funcţional, centrul de comandă al marii piramide este “camera regelui” sau “camera iniţierii”; în consecinţă, de acolo trebuie să înceapă interpretarea sistemului de corespondenţe. Camera regelui corespunde “orizontului de apus”, poarta transfizică prin intermediul căreia neofiţii trebuiau să pătrundă în lumea de dincolo. După cum a fost menţionat, în antichitate, de-a lungul culoarelor marii piramide erau dispuse 12 porţi din lemn; ulterior, porţile au fost furate după cutremurul care s-a produs în secolul al XIII-lea după Iisus Hristos, şi folosite ca material de construcţie. Cele 12 porţi de lemn delimitau simbolic cele 12 regiuni ale Amduatului, lumea de dincolo. Dacă centrul de Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 16 – O INIŢIERE RATATĂ
MAREA PIRAMIDĂ “EGIPTUL SECRET”: O INIŢIERE RATATĂ În cartea Egiptul secret, scriitorul englez Paul Brunton descrie o experienţă pe care a avut-o în anul 1935, când s-a supus unei experienţe temerare: a stat închis o noapte în interiorul marii piramide, chiar în “camera regelui” (“camera iniţierii”), unde, după propriile sale afirmaţii, a fost iniţiat de doi iniţiaţi-hierofanţi egipteni decorporaţi. Iniţiaţii-hierofanţi decorporaţi îndeplineau atât rolul de “gardieni ai piramidei”, cât şi pe cel de hierofanţi ai străvechiului ritual de iniţiere practicat în interiorul marii piramide. La un moment dat, unul dintre iniţiaţii-hierofanţi a plecat, iar autorul citat a rămas doar cu al doilea. „Rămăsesem – relatează Paul Brunton în cartea Egiptul secret – singur cu celălalt spirit, ce până atunci nu jucase decât rolul unui martor tăcut. Se deplasă şi veni în faţa lăzii de marmură. Faţa era cea a unui om extrem de bătrin. N-am îndrăznit să-i judec după aparenţe numărul anilor. Fiule, spuse calm, puternicii stăpâni ai puterilor secrete te-au prins în mâinile lor. Trebuie să fii condus în această noapte în sala de instruire. Întinde-te pe această piatră: în antichitate, procesiunea ar fi avut loc dincolo, pe un pat de trestii de papirus. Astfel desemna sarcofagul. M-am culcat, Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 17 – TOMOGRAFIA MUON
MAREA PIRAMIDĂ TOMOGRAFIA MUON – CAMERA SECRETĂ Lui Paul Brunton i-a scăpat adevărata semnificaţie a culoarelor şi încăperilor din marea piramidă; el nu a înţeles că fiecărui element al arhitectonicii interioare a marii piramide – culoar, încăpere etc – îi corespundea un zeu şi o anumită etapă a istoriei ezoterice a lumii, aşa cum a fost înţeleasă în vechime de iniţiaţii atlanţi şi aşa cum a fost consemnată în vechile scrieri egiptene. Astfel, încăperea situată la subsolul piramidei, cu tavanul finisat şi podeaua desfundată, corespundea perioadei în care egiptenii considerau că a avut loc creaţia lumii. Podeaua desfundată corespundea limitei dincolo de care începe regatul insondabil şi impenetrabil al zeului Nun (Haosul sau „apele primordiale”). Puţul obturat săpat în podeaua desfundată a camerei de la subsol corespundea intrării în regatul duşmanului zeilor şi oamenilor, Balaurul Apopphis. Coridorul descendent corespundea primei etape a perioadei Tep Zepi şi domniei primei dinastii de zei – zeii cei bătrâni -, formată din Nun, Huh, Kuk, Ptah etc. Schimbarea direcţiei coridorului reflecta războiul „ceresc” dintre zeii cei bătrâni şi zeii cei tineri, iar coridorul ascendent era elementul arhitectonic ce corespundea domniei celei de-a doua dinastii de zei, în fruntea cărora se aflau Ra (spiritul Soarelui), Read More …
VÂRFUL OMU
VÂRFUL OMU Pietrele masive ce pot fi şi astăzi văzute în spatele cabanei de lângă Vârful Omul au făcut parte cândva dintr-un ansamblu arhitectonic complex, format dintr-un templu din piatră cu mai multe încăperi ce aveau plafonul destul de jos, unde se realizau iniţieri şi cel puţin două statui gigantice (sau, eventual, un grup statuar format din două-trei piese). Statuile înfăţişau unul sau mai multe capete umane; exista însă şi o statuie care, poate surprinzător, înfăţişa capul unei păsări, cel mai probabil vultur. Capetele de oameni îi reprezentau fie pe Întemeietorii oamenilor cerului ce au locuit acel areal, fie pe hierofanţii sub patronajul cărora se realizau iniţierile, iar capul de vultur indica faptul că în acel loc se realizau iniţieri; ceea ce înseamnă că iniţiaţii se identificau magic cu vulturii (adică aveau capacitatea de a zbura; această capacitate a fost atribuită ulterior solomonarilor care chiar aşa se numeau: „hultani”, adică vulturi). Denumirea OMU, care s-a păstrat până în ziua de astăzi, îi desemnează chiar pe oamenii cerului care au construit acest artefact. Oamenii cerului din vechime s-au autointitulat OAMENI – singular articulat OMU. Fireşte, expresia „oameni ai cerului” este folosită doar pentru a diferenţia cele două categorii de fiinţe omeneşti Read More …
MAREA PIRAMIDĂ – 18 – O MUMIE ÎN MAREA PIRAMIDĂ
MAREA PIRAMIDĂ O MUMIE ÎN MAREA PIRAMIDĂ Sarcofagul situat în “camera regelui” nu a servit niciodată drept lăcaş unei mumii, aşa cum marea piramidă nu a fost mormânt. Dar nu este exclus, şi trebuie subliniat în mod special acest aspect, ca, într-adevăr, piramidele să fi adăpostit una sau mai multe mumii. Faptul că marea piramidă a adăpostit una sau mai multe mumii nu înseamnă că a fost construită pentru a servi ca mormânt. Iar dacă au existat mumii în marea piramidă, acestea nu aveau ce să caute în camera regelui, în sarcofagul din granit roşu, ci într-un alt loc, eventual în încăperi secundare. Dacă în ziua de astăzi, ridicarea unui edificiu presupune doar operaţiuni tehnice şi administrative, în antichitate se punea accentul pe operaţiunile de ordin magic. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre un edificiu de importanţa marii piramide, care, nu trebuie pierdut din vedere, a fost construită de atlanţi. Aşa cum a fost menţionat, operaţiunile de ordin magic comportau “implantarea”, încă din timpul ridicării edificiului, a duhurilor (sufletelor) unor iniţiaţi de rang înalt. Mijlocul prin care duhurile iniţiaţilor au fost “implantate” şi, implicit, au rămas legate magic de edificiul piramidei a constat în mumificarea trupurilor şi Read More …
BUCEGI – BABELE
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE BUCEGI – BABELE Denumirea de „Babă” indică foarte limpede faptul că cei care au construit aceste artefacte litice au fost acei oameni ai cerului care au primit denumirea de „Babe”. Cuvântul „babă” este extrem de vechi, fiind o reminiscenţă a limbii primordiale ce se vorbea înainte de potopul lui Noe. Oricum, denumirea de Babe nu are de-a face cu femei bătrâne (sensul folosit astăzi), ci cu întemeietori de linii genealogice. Traducerea în limbaj modern a denumirii arhaice de „Babă” este de „Întemeietor”, „Începător”, „Tată prim” sau „Patriarh”. Ca reminscenţă a străvechii limbi primordiale, cuvântul „babă” poate fi regăsit şi în câteva limbi moderne – de exemplu, în limba sanscrită şi în limba turcă, unde „babo” sau „baba” înseamnă „tată” (în limba sanscrită, cuvântul a devenit un epitet, fiind deseori aplicat nu numai taţilor de trup, ci şi maeştrilor spirituali). În cadrul poporului român, în străvechime, au fost denumiţi prin termenul de Babe toţi Începătorii (Taţii Primi sau Patriarhii) de linii genealogice. Ulterior, termenul de Babă a fost înlocuit cu termenul de Moş. Oricum, această înlocuire s-a realizat destul de târziu din moment ce, în plin Ev Mediu, unul dintre cei mai iluştri conducători de oşti Read More …
ARTEFACTELE MAGICE DIN BUCEGI
SECŢIUNEA: DE PRIN LUME ADUNATE ARTEFACTELE MAGICE DIN BUCEGI Despre toate aceste artefacte litice cu caracter magic de pe platoul Bucegi – şi despre multe altele de acest gen, amplasate în diverse zone ale arealului carpato-danubiano-pontic, precum Muntele Ceahlău sau Muntele Gugu – unii analişti şi cercetători materialişti afirmă într-un mod cât se poate de comic că nu sunt altceva decât stânci a căror formă actuală este rezultatul eroziunii naturale (ploilor, vântului, zăpezilor şi altor intemperii). Însă din punct de vedere spiritual se poate afirma că toate aceste artefacte litice au fost cioplite în străvechime de oameni şi că au avut un caracter magic pregnant. Scopul principal al construirii acestor artefacte litice a fost de a perpetua contactul energetico-informaţional (magic) al oamenilor întrupaţi cu fiinţele decorporate denumite zei. În ceea ce priveşte motivul construirii artefactelor din piatră, acesta este destul de lesne de dedus: piatra este cel mai durabil element. Cele mai impunătoare artefacte litice au fost templele, dar nu trebuie subestimate nici statuile uriaşe cioplite direct în stânci. În ceea ce priveşte artefactele litice de tipul statuilor cioplite direct în stâncă, acestea îi reprezentau fie pe Întemeietorii sau pe strămoşii arhetipali ai oamenilor cerului care apoi sau numit Read More …