PELASGII DE LA NORDUL MĂRII NEGRE

PELASGII DE LA NORDUL MĂRII NEGRE

Alt subiect tratat de autorul Daciei preistorice a fost cel al strămoşilor poporului român, pe care i-a identificat cu pelasgii. Şi această supoziţie este complet eronată. De altfel, originea strămoşilor poporului român este subiectul cel mai slab tratat în Dacia preistorică. Rămâne şi în acest caz, intuiţia sclipitoare a lui Nicolae Densuşianu că istoria umanităţii a început în Munţii Carpaţi, atribuind un rol preeminent seminţiei autohtone.

Însă imediat după aceea, inexplicabil, contrazicându-se, autorul Daciei preistorice menţionează seminţia pelasgilor, despre care afirmă că a migrat de la nordul Mării Negre în arealul carpato-danubiano-pontic. Şi mai uimitor este faptul că nici un epigon modern nu s-a autosesizat, întrebându-se ce caracteristici autohtone mai poate prezenta o populaţie care a migrat pe aceste melaguri din ţinuturile situate la nordul Mării Negre.

Pentru a decela cu exactitate subiectul delicat al originii poporului român, trebuie făcut recursul cuvenit la concepţia spirituală, cu specificaţia că şi informaţiile de acest tip sunt opace concepţiei materialiste. Punctul de plecare al concepţiei spirituale este, aşa cum a fost menţionat în repetate rânduri, diferenţa de ordin ontologic dintre oamenii cerului şi oamenii pământului, aspect dificil de cuantificat în termenii concepţiei materialiste. Patria primilor este cerul (ca denumire generică), iar patria secunzilor este pământul; oamenii cerului s-au născut pe palierele cuantice superioare ale cosmosului, iar oamenii pământului – fiii oamenilor, precum şi fiii zeilor – s-au născut în palierul cuantic material. Părinţii direcţi ai fiilor oamenilor au fost oameni ai cerului întrupaţi, iar părinţii fiilor zeilor au fost, evident, cei denumiţi zei în vechile mitologii.

Prototipul fiilor oamenilor a fost al treilea fiu al lui Adam biblic, pe nume Set, despre care Vechiul Testament afirma că s-a născut după chipul şi asemănarea lui Adam, nu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Totuşi, seminţia întemeiată de Set a fost doar una dintre liniile genealogice de fiii ai oamenilor ce s-a răspândit pe suprafaţa pământului după potop prin cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. În afara acesteia au existat multe alte linii genealogice de fii ai oamenilor, după cum au existat numeroase linii genealogice de fii ai zeilor. Unele dintre aceste linii genealogice au fost menţionate în miturile greceşti.

De multe ori, cercetătorii moderni sunt tentaţi să considere drept fantezii atât informaţiile consemnate în Vechiul Testament, cât şi informaţiile prezentate în miturile Greciei antice. Dacă despre Vechiul Testament nu este cazul să se facă nici un fel de speculaţie hazardată, întrucât, fiind redactat sub inspiraţia Duhului Sfânt, tot ce scrie acolo este adevărul adevărat, problema vechilor mituri greceşti trebuie tratată cu multă atenţie pentru că şi acestea ascund multe enigme.

Doar o analiză realizată dintr-o perspectiva spirituală poate să facă, cât de cât, lumină cu privire la conţinutul informaţional ascuns în aceste mituri. Situaţia mitologiei greceşti în ansamblul ei se prezintă la fel ca în cazul particular al Vechiului Testament, iar analiza textelor trebuie realizată în acelaşi mod: ad litteram. Fiecare dintre ele trebuie interpretată în propriul sistem de referinţă. Vechiul Testament a fost scris de către evrei pentru evrei şi este firesc să urmărească liniile genealogice şi neamurile care au debutat după potop cu cei trei fii ai lui Noe. La rândul lor, miturile greceşti au descris alte linii genealogice, care nu au nici o legătură directă cu cele menţionate în Vechiul Testament.

Precum Moise a indicat compatrioţilor săi în Geneza care le este originea, tot astfel au procedat miturile Greciei antice, care au indicat cu celeritate poporului elen care îi este originea. Sau, cel puţin, au indicat originea unora dintre liniile genealogice, seminţiile şi triburile ce au locuit în străvechime sudul Peninsulei Balcanice (o altă parte dintre liniile genealogice care au locuit Peninsula Balcanică şi, implicit, Grecia au fost oameni ai cerului care au migrat din arealul carpato-danubiano-pontic).

Concluzia miturilor greceşti a fost că cel puţin o parte dintre strămoşii poporului elen au fost zei. Tot astfel cum evreii a fost urmaşii lui Set, o parte dintre greci au fost urmaşii unor zei. Cu toţii intră în categoria oamenilor pământului. Aceste aspecte i-au cam speriat pe mulţi cercetători creştini care au cam intuit adevărul, dar le-a fost frică să nu comită vreo eroare dogmatică.