TAPAE – PORŢILE DE FIER ALE TRANSILVANIEI

TAPAE – PORŢILE DE FIER ALE TRANSILVANIEI

Cele mai sângeroase bătălii dintre daci şi romani au avut loc la Tapae, un loc legendar supranumit Porţile de fier ale Transilvaniei, pe care istoricii l-au identificat în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la limita actuală dintre judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin, pe Drumul Naţional 68 Haţeg – Caransebeş.Drumul celor care vor să caute indicii despre Tapae porneşte din parcarea aflată la limita celor două judeţe. Urcă abrupt printr-o pădure, spre locul numit Culmea Cătanelor, unde se pot vedea, potrivit istoricilor, rămăşiţele unei fortificaţii liniare, de baraj, de circa doi kilometri. Valurile de pământ măsoară peste doi kilometri şi jumătate şi ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces din Ţara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia. Prima lutpă de la Tapae a avut loc, potrivit mărturiilor istorice, în anul 87. La ordinele împăratului Domiţian, generalul Cornelius Fuscus a traversat Dunărea cu cinci legiuni romane. Armata sa a fost prinsă într-o ambuscadă la Tapae şi a fost înfrântă, iar toţi soldaţii Legiunii a cincea, împreună cu generalul Fuscus, au murit. Dacii au capturat steagurile şi maşinile de luptă ale romanilor. Înainte de această bătălie, Decebal, văzând numărul mare al forţelor armate romane, a propus încheierea unui tratat de pace cu romanii, însă a fost refuzat. „Atunci a trimis o nouă solie, cu înştiinţarea că de-i vor cere lui romanii pe viitor pace, nu o va da decât în schimbul unui tribut de doi oboli pe an de fiecare cap de roman din imperiu. Se pare că Fuscus a luat atunci insulta asupra sa şi că a intrat – pe cât de furios, pe atât de imprudent – în Dacia, spre a pedepsi pe Decebal. Având un astfel de temperament, înţelegem cum Fuscus a putut fi atras în cursă şi sfârmat, de cumintele, socotitul şi plinul de resurse strategice, Decebal al Dacilor. Steagurile şi prada cucerite de la romani — acum se va fi prăpădit întreaga Legio V Alaudae – fură duse – ştim sigur acest lucru delà Cassius Dio – nu la Sarmizegetusa, ci în alte burguri din munţi”, scria istoricul Vasile Pârvan, în volumul Getica (1926). În anul 88, romanii conduşi de generalul Tettius Iulianus au atacat din nou Dacia şi au reuşit să obţină o victorie împotriva dacilor, la Tapae. Istoricii susţin că atunci legionarilor romani li s-a ordonat să îşi înscrie fiecare numele pe scut, pentru a putea fi urmăriţi în luptă. I-au învins pe daci, însă au suferit pierderi însemnate. Armata lui Decebal s-a retras în munţi, din calea romanilor, care au renunţat să o urmărească şi să o zdrobească. O legendă spune că una dintre capcanele întinse de regele Decebal romanilor a fost cea a curăţării trunchiurilor de copaci dintr-o pădure, pe care le-au împodobit cu arme şi armuri, astfel încât legionarii au crezut că au în faţă o mare armată şi au evitat înaintarea spre Sarmizegetusa. O altă istorisire despre bătălia de la Tapae îl prezintă pe dacul Vezinas, cel care a scăpat de captivitate prefăcându-se mort, pe câmpul de luptă, şi fugind apoi noaptea la adăpost. În anul următor, Decebal şi Domiţian au încheiat un tratat de pace. Deşi dacii au fost înfrânţi, tratatul încheiat cu Roma îi era avantajos, susţin istoricii. Decebal a fost numit rege clientelar al Romei, dar regatul său beneficia de subvenţii din partea Romei, care a trimis în Dacia ingineri constructori şi instructori militari, astfel încât ţara să se poată dezvolta şi organiza. După luptele de la Tapae, regele dac, numir Diurpaneus, şi-a luat numele Decebal, care înseamnă „cel curajos” sau „cel puternic”. Unii istorici consideră că această pace nefavorabilă romanilor a provocat asasinarea lui Domiţian în septembrie 96. Decebal, în loc să folosească banii aşa cum doreau romanii, a hotărât să înceapă construcţia unor noi cetăţi în munţi, în puncte strategice importante, şi să le întărească pe cele deja existente. Acesta a fost unul dintre motivele pentru atacul roman din 101, sub împăratul Traian. A treia bătălie importantă dintre daci şi romani, purtată la Tapae, a avut loc în anul 101 şi s-a soldat cu înfrângerea dacilor. „Când Traian a pornit împotriva dacilor şi se apropia de Tapae, locul unde barbarii îşi aveau tabăra, i se aduse o ciupercă mare, pe care era scris cu litere latine că atât ceilalţi aliaţi, cît şi burii sfătuiesc pe Traian să se întoarcă şi să facă pace. Dar Traian dădu lupta cu ei, îşi văzu răniţi pe mulţi dintre ai săi şi ucise mulţi duşmani. Deoarece îi lipseau bandajele, se zice că nu şi-a cruţat nici propriile sale veştminte, ci le-a tăiat fîşii. Apoi a poruncit să se ridice un altar soldaţilor căzuţi în luptă şi să li se aducă în fiecare an jertfă pentru morţi. A început să urce pe înălţimi, ocupând cu mari primejdii colină după colină şi se apropia de capitala dacilor. În acest timp, Decebal a trimis soli pe cei mai buni pileaţi şi se ruga de împărat, prin mijlocirea lor: nimic mai mult decât că este gata să încheie pace în condiţiile impuse, şi anume să dea îndărăt armele”, afirma Dio Cassius, în Istoria Romei. Scenele cu soldaţii romani răniţi au fost înfăţişate şi pe Columna lui Traian. Confruntările s-au încheiat în anul 102, cu victoria oştilor lui Traian.(preluare adevarulro)