Potrivit unui studiu publicat pe 30 decembrie în revista Mediterranean Archaeology and Archaeometry, statuia de bronz a sfinxului datând din secolul al III-lea provine din Dacia, o provincie romană care corespunde în mare parte României de astăzi.
Având forma unui leu înaripat, „sfinxul a fost perceput de creatorii și utilizatorii inițiali ai artefactului ca o reprezentare a unei zeități mitice pe care o onorau și o venerau”, a declarat Peter Revesz, autorul studiului și profesor la Universitatea din Nebraska.
După ce a fost descoperită în secolul al XIX-lea, statuia a fost furată de la un condeier european undeva în jurul anului 1848, a precizat Revesz.
Deși nu a fost recuperată niciodată, a rămas un desen detaliat al sfinxului. În desen, inscripția – compusă dintr-o mână de caractere – poate fi văzută la baza statuii.
Timp de decenii, cercetătorii au examinat desenul, încercând să decodifice inscripția. Cu toate acestea, ei nu au avut succes, poate pentru că – într-o ruptură „neobișnuită” față de normele antice – se citește de la dreapta la stânga. „Caracterele pot părea misterioase la început”, a declarat Revesz, dar „odată ce se observă oglindirea, caracterele devin ușor de recunoscut ca fiind litere ale alfabetului grecesc, câteva dintre ele fiind într-o formă mai arhaică”. Tradus în limba engleză, acesta sună așa: În traducere, în limba engleză, scrie „Iată, priviți, venerați: aici este leul sfânt”.
Poemul este straniu deoarece „cultul sfinxului nu făcea parte din mitologia romană antică principală, care prezintă zeii și zeițele romane cu care mulți oameni de astăzi sunt familiarizați”, a declarat Revesz. „Este unic faptul că această statuie a sfinxului oferă o anumită înregistrare a unei religii minoritare din cadrul Imperiului Roman, pentru care înregistrările sunt mult mai rare”, a adăugat Revesz. Textul este, de asemenea, anormal, deoarece este scris ca un poem metric, în timp ce majoritatea inscripțiilor din acea vreme erau scrise în proză.