Lună: ianuarie 2019

  PALEOASTRONAUTICA (1)  BOOMUL MEDIATIC „DANIKEN” Încă în 1919, un american, Charles Fort, în lucrarea Cartea damnaţilor, care, la vremea respectivă, a reprezentat opera unui excentric, dacă nu a unui sonat, a fost unul dintre primii cetăţeni ai pământului care a vorbit despre vizitarea Pământului de către entităţi provenite de pe alte planete. Ceva mai târziu, la mijlocul deceniului al patrulea, într-o revistă de filosofie, un filozof român, Dimitrie Drăghicescu, a fost unul dintre pionierii care a susţinut ipoteza vizitării pământului în perioada copilăriei umanităţii, de către o civilizaţie supraumană provenită din „cer”. Premisa de la care a plecat filozoful român era foarte simplă, foarte banală, şi, mai ales, imposibil de contestat: toate vechile religii ale antichităţii povestesc că oamenii descind din zei. Evenimentele narate de Biblie, mai ales în primele capitole, demonstrează, în viziunea lui Dimitrie Drăghicescu, că omul a apărut pe pământ provenind de pe o altă planetă. Ceva mai târziu, la începutul deceniului al şaselea, doi autori francezi, Louis Powles şi Jaques Bergier, reluau în best seller-ul Dimineaţa magicienilor, teorii mai vechi sau mai noi despre pluralitatea lumilor, despre civilizaţii dispărute, despre cunoştinţele secrete ale antichităţii ori despre apariţia farfuriilor zburătoare, stabilind noi conexiuni între fenomene şi Read More …

PALEOASTRONAUTICA (2) CELE TREI ERORI  Evident, aceste constatări critice nu au nimic de-a face cu respingerea esenţei concepţiei paleoastronautice – aşa cum procedează concepţia materialistă. Criticile aduse unor astfel de exagerări sunt realizate din interiorul concepţiei paleoastronautice, nu din afara sa. Scopul acestor critici este de a elimina, lucid şi fără părtinire, toate acele exagerări, erori şi mistificări – unele grosolane – pe care unii exegeţi lipsiţi total de înţelepciune le-au alipit, dintr-un motiv sau altul, concepţiei paleoastronautice. Perspectiva din care sunt făcute aceste critici este foarte clară şi este exprimată fără echivoc: există fiinţe care se deplasează cu ajutorul unor obiecte zburătoare neidentificate, dar aceste fiinţe nu sunt provenite de pe o planetă îndepărtată sau dintr-o altă galaxie, ci sunt provenite de pe un alt palier al cosmosului, mai precis din palierul eteric. Palierul eteric este unul dintre palierele ortoexistenţiale ale cosmosului. De aceea, denumirea de extratereştri este, cel puţin din acest punct de vedere, improprie; aceste fiinţe trebuie denumite mai degrabă intraterestre. Deşi aceste fiinţe trebuie denumite intraterestre, pentru a fi evitate noi confuzii, în continuare va fi totuşi folosită expresia, deja intrată în limbajul cotidian, de fiinţe extraterestre. În concepţiile lansate pe piaţa mass-mediei de reprezentanţii de Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (3) ECTOPLASMIE ŞI APORTT Manifestarea directă în lumea materială a unor entităţi spirituale de tipul zeilor, provenite din palierele ortoexistenţiale ale cosmosului – din palierul eteric sau din cel astral – s-a realizat prin două forme principale. Prima formă de manifestare s-a realizat în mod normal, prin naştere. Concepţia spiritualist-ezoterică desemnează naşterea, în lumea materială, a unei înalte fiinţe spirituale prin termenul de avatar. Avatarul este o încarnare specială. Avatarurile s-au produs cu precădere în perioada denumită de egipteni Tep Zepi. A doua formă de manifestare a unor fiinţe spirituale de tipul zeilor în lumea materială s-a realizat prin materializare, parţială sau totală, de mai lungă ori de mai scurtă durată. După cum indică vechile mituri egiptene, doar o mică parte dintre fiinţele spirituale de tipul zeilor s-a putut manifesta ca avataruri. Din această catgorie par să fi făcut parte eroii dramei narate de Plutarhos: Osiris, Isis şi Horus. De aceea, Horus a fost considerat de mitografii antichităţii ultimul „zeu cu chip de om” care a domnit în Tep Zepi. Au existat însă şi zei care au ales să se manifeste în planul fizic material prin intermediul unor fenomene de materializare. Astfel de fenomene de materializare sunt desemnate Read More …

PALEOASTRONAUTICA (4) ÎNTÂLINIRI DE GRADUL 3  După cum afirma Allen Hynek, care este unul dintre cei mai importanţi cercetători moderni ai fenomenului ozenistic, apariţiile şi materializările aparatelor de zbor neidentificate pot fi incluse în mai multe categorii distincte, în funcţie de efectele produse asupra mediului. În prima categorie, definită drept întâlnire de gradul I, nu se observă o interacţiune a OZN-ului cu mediul. În a doua categorie, denumită întâlnire de gradul II, au loc inflenţe asupra mediului fizic, iar în a treia categorie, denumită întâlnire de gradul III, îşi fac apariţia şi pasagerii OZN-ului, care intercţionează atât cu mediul cât şi cu oamenii. După cum afirmă acelaşi cercetător, efectele aparatelor de zbor neidentificate sau ale pasagerilor acestora asupra oamenilor din lumea fizică sunt semnificative. Apariţia unui aparat neidentificat de zbor este însoţită cel mai adesea de o lumină puternică, aproape orbitoare, de un sunet intens şi de un val aproape insuportabil de căldură. Lumina intensă degajată de aparatul neidentificat de zbor poate duce la paralizia aproape totală a observatorului. Abia după depărtarea OZN-ului, observatorul îşi revine din paralizie, dar imediat după aceea poate să manifeste stări de greaţă sau de vomă, arsuri ale pielii, chiar şi căderea parţială a părului. Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (5) TEHNOLOGIE CONTRA HRANĂ Patrick Drouot, un cercetător francez, specialist în regresii temporale şi în obţinerea unor stări modificate de conştiinţă, povesteşte următoarele: „Când te deplasezi în trecut, dincolo de civilizaţii dispărute, dai uneori peste cazuri atât de uluitoare încât pun pe gânduri orice cercetător care lucrează în acest domeniu. Americanii au denumit aceste cazuri extrem de ciudate Light-beings, ceea ce înseamnă fiinţe-lumină. În aceste călătorii, participanţii se descriu fără corp. Sunt doar forme de energie. Aceste şedinţe sunt foarte obositoare şi lungi, căci subiectul se plasează, el însuşi, într-o stare foarte profundă înainte de a începe aceste relatări ciudate. Iată pe scurt principalele elemente care se desprind din această călătorie. Undeva între anii 10000 şi 50000 înainte de Iisus Hristos, Pământul a fost vizitat de nişte locuitori veniţi fie de pe o altă planetă, fie dintr-un alt plan vibrator. Descrierile vorbesc despre o formă turbionantă, totuşi forme de viaţă sau conştiinţe vii. Aceste forme nu au nevoie să se manifeste în lumea fizică. De altfel, dacă ar face-o, pentru ei ar fi o formă de regres, căci ar coborâ la o formă de viaţă inferioară.” (50) Referindu-se la acest subiect, un alt iniţiat celebru, Rudolf Steiner, într-o Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (6) ALLAN HYNEK -„FEOMENUL” OZN Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea (după 1950) şi-au făcut apariţia în mass media contactori dintr-o categorie mai specială: contactorii care au observat OZN-uri, (Obiecte Zburătoare Neidentificate) sau au intrat în contact nemijlocit cu fiinţe extraterestre. Cei care au observat OZN-uri sau au intrat în contact nemijlocit cu fiinţe extraterestre au fost desemnaţi în mass media tot prin termenul generic de „contactori”, deşi activitatea lor este total diferită de cea a contactorilor „civili” menţionaţi anterior. Deşi sunt destul de departe ca anvergură şi ca precizie a informaţiilor de cei incluşi în categoria „civilor”, contactorii din această categorie – pe care-i putem denumi „contactori OZN” – au avut un cuvânt greu de spus în înţelegerea fenomenelor la care se raportează: existenţa unor fiinţe extraterestre şi apariţia unor Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN). Spre deosebire însă de cei civili şi, cel mai adesea, adoptând un ateism destul de agresiv, contactorii OZN nu sunt prea interesaţi de existenţa lui Dumnezeu sau de alcătuirea aurei omului, axându-şi atenţia doar asupra apariţiei OZN-urilor şi asupra modalităţilor de contactare a fiinţelor extraterestre. De fapt, spre deosebire de cei toţi ceilalţi, contactorii OZN au modalităţi de contactare destul Read More …

PALEOASTRONAUTICA (7) CONTACTORII OZN Printre cei mai celebri contactori din prima categorie se numără americanul George Adamski care, începând cu anul 1951, a observat în mai multe rânduri OZN-uri deasupra muntelui Palomar din Statele Unite (în apropiere de San Diego), fără ca ceilalţi oameni din jur să le vadă. Într-o documentată carte dedicată fenomenului OZN, scriitorul Dan Farcaş, unul dintre cei mai avizaţi cercetători români cu privire la acest subiect (alături de Ion Hobana şi Florin Gheorghiţă) specifica următoarele cu privire la George Adamski: astronom amator, George Adamski „poseda un telescop cu oglinda de 15 centimetri, cu care pretindea că ar fi văzut, în 9 octombrie 1946, un OZN imens, în formă de trabuc. Apoi, în august 1947, a asistat la procesiunea a nu mai puţin de 184 OZN-uri, care au trecut pe deasupra muntelui Palomar. Adamski îşi va publica observaţiile în revista Fate, în 1950. În următorii ani, face mai multe fotografii spectaculoase, între care, probabil cele mai interesante, sunt cele din dimineaţa zilei de 5 martie 1951, în care se poate urmări modul în care mai multe „nave de cercetare” discoidale, luminoase, părăsesc pe rând o „navă-mamă” lunguiaţă, mult mai mare. În cele din urmă, după mai multe Read More …

PALEOASTRONAUTICA (8) CONTACTORII PSIHICI Un alt caz interesant de contactor este cel al lui Frank Stranges care, la fel ca Daniel Fry, avea o pregătire universitară. “El a fost adesea întrebat ce anume 1-a determinat să se încurce în această poveste. După declaraţiile sale, publicate în trei cărţi, începând din 1956 el a avut mai multe întâlniri cu fiinţe extraterestre. De pildă, într-o bună zi, fiind cu treabă în clădirea Pentagonului din Washington, Stranges s-a întâlnit cu un individ numit Val Thorn care era venit din… Venus. Deşi înfăţişarea sa era perfect umană, individul respectiv avea mâini moi, ca şi când n-ar fi fost din carne şi oase, iar degetele sale erau netede, fără amprente. Deşi până atunci nu se mai întâlniseră, extraterestrul îi ştia numele. Spunea că se află aici pentru nişte probleme privind îmbrăcămintea. Avea pe el o salopetă care nu se închidea pe piept cu un fermorar, ci era suficient să pună alături cele două laturi şi să treacă palma peste piept pentru ca laturile să se lipească printr-o sudură invizibilă, graţie unei forţe misterioase.” La sfârşitul secolului al XX-lea fenomenul contactanţilor care afirmau că au intrat în legătură de gradul III cu fiinţe extraterestre ori doar Read More …

    PALEOASTRONAUTICA (9) RĂPIŢII În deceniul al şaptelea al secolului XX a luat amploare un alt fenomen legat de apariţia OZN-urilor: cel al răpirilor de persoane. Totuşi, despre cei răpiţi de extratereştri nu se poate afirma cu certitudine că sunt contactori în sensul clasic, răpirea fiind de altfel un fenomen traumatizant şi dramatic. Totuşi, o mare parte dintre cei răpiţi au devenit ulterior contactori. Scenariul ideal al unei răpiri presupune următoarele etape: “capturarea, examinarea, discuţiile cu răpitorii, vizitarea navei, o călătorie într-un loc nepământean, apariţia sau manifestarea divinităţii, revenirea acasă, postefecte. În cadrul tuturor acestora, se pot regăsi numeroase detalii care se repetă surprinzător de asemănător la martori din diverse locuri, cu diverse pregătiri, de diverse vârste etc.” Prima răpire care a avut impact asupra opiniei publice s-a produs – aşa cum afirmă Dan Farcaş – în orăşelul Pascagoul, (Mississippi), la 11 octombrie 1973, în jurul orei 19.00, când “Charles Hickson (45 ani) şi Calvin Parker (19 ani), muncitori la şantierul naval local, pescuiau pe malul râului Pascagoula. Lângă ei a coborât un obiect oval cu diametrul cam de 30 de metri. Din obiect au ieşit nişte creaturi înfricoşătoare, care i-au paralizat pe cei doi şi i-au transportat în Read More …

PALEOASTRONAUTICA (10) CE SUNT OZN-URILE?  Un punct de vedere tranşant cu privire la subiectul existenţei extratereştrilor l-a avut Ieromonahul Serafim Rose care afirma următoarele: “lumea fizică este neutră din punct de vedere moral, ea putând fi cunoscută relativ uşor în urma observaţiei ştiintifice; dar lumea nevăzută a spiritului comportă entităţi (fiinţe) atât ale binelui cât şi ale răului, pentru care cercetătorul ştiinţific nu poate avea instrumente „obiective” de discriminare, decât în condiţiile în care el acceptă revelaţiile pe care Adevă­rul întrupat, adică Iisus Hristos, le-a adus oamenilor. Astfel, cercetătorii contemporani ai fenomenului extraterestru plasează cărtile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, pe acelasi plan cu tex­tele spiritiste de inspiratie demonică, neputând din această cauză distinge între activităţile demonice şi cele efectuate de îngeri. Dar ei acum ştiu (după o lungă perioadă în care ştiinţa a fost dominată de prejudecăţi materialiste) că există un domeniu al realului de esenţă nefizică ale cărui efecte sunt observabile în fenomenele extrate­restre. Dar câtă vreme ei vor persista să abordeze acest domeniu în mod „ştiinţific”, ei vor continua să fie duşi în eroare”. (70) Autorul citat mai consideră că fenomenologia ozenistică este, prin  prin natura ei, demonică. „Concluzia care se impune este că fenomenele Read More …

PALEOASTRONAUTICA (11) AMINTIRI DESPRE VIITOR    Boomul mediatic Efortul contactorilor OZN nu a rămas fără ecou, mai cu seamă că activitatea lor s-a desfăşurat într-o epocă – perioada cuprinsă între începutul deceniului al şaselea şi sfârşitul deceniului al nouălea al secolului XX – în care s-au produs profunde schimbări de mentalitate în toate domeniile. Simultan cu apariţia noilor tehnologii de vârf, au apărut în domeniul cunoaşterii numeroase concepţii noi. În ştiinţele exacte – fizică, chimie, biologie, astronomie -, la fel ca şi în domeniile umaniste – artă, literatură, muzică -, se poate vorbi de un suflu nou, radical diferit de cel ce se manifestase în epoca de glorie a celui de-al doilea val. În afară de faptul că au apărut ramuri noi ale ştiinţelor vechi, a început să se vorbească tot mai insistent despre o “nouă” fizică, o “nouă” chime, o “nouă” astronomie, la fel cum a început să se vorbească despre o “nouă” muzică, o “nouă” literatură sau o “nouă” politică. Tot ce se ştia anterior despre cosmos, istorie şi om a fost iarăşi adus în faţa conştiinţelor oamenilor, rediscutat, reanalizat şi reinterpretat în lumina noilor descoperiri. Evident, o parte destul de însemnată din noile concepţii au rămas tributare Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (12) O NAVĂ STRĂBATE GALAXIA Scenariul standard al concepţiei paleoastronautice, sintetizat de scriitorul elveţian Erich von Däniken în cartea Amintiri despre viitor, reformulat şi îmbogăţit ulterior de mulţi exegeţi, se prezintă în felul următor: la capătul unei călătorii lungi, dar agrabile, – cam 80 de Ani Lumină – prin spaţiul interstelar, o navă cosmică extraterestră propulsată cu motor fotonic, provenită de pe o planetă îndepărtată, a ajuns în preajma planetei noastre cu aproximativ opt mii de ani în urmă. Echipajul navei, format din fiinţe extraterestre, foarte inteligente, care dobândiseră un nivel înalt de dezvoltare tehnologică, avea nevoie stringentă de material fisionabil şi, drept urmare, detectând minereul uranifer cu aparatură performantă de scanare a subsolului, a coborât pe Pământ (49). Fiinţele extraterestre au luat astfel, pentru prima oară, contactul cu pământenii, care se aflau la un nivel incipient de civilizaţie: vânau cu topoare din piatră, ciopleau unelte şi vase din piatră şi îşi duceau liniştiţi turmele de capre sau de oi la păscut. “Iată-i pe cosmonauţii noştri ajunşi cu bine la destinaţie – scrie Erich Von Däniken în cartea sa Amintiri despre viitor. Ei întâlnesc fiinţe care cioplesc unelte din piatră. Le văd vânând şi doborând animale cu lovituri Read More …

PALEOASTRONAUTICA (13) CELE PATRU TEZE PRINCIPALE Pornind de la premisa existenţei extratereştrilor, exegeţii paleoastronauticii au elaborat mai multe teze principale. Cele mai importante sunt în număr de patru. Prima teză – de fapt, teza fundamentală pe care se bazează demersul paleoastronauticii – este că, din moment ce sunt observaţi în ziua de astăzi, extratereştrii care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor există în realitate. Există, afirmă promotorii paleoastronauticii, una ori mai multe categorii (seminţii ?) de fiinţe extraterestre, care ne vizitează în mod repetat planeta. Toate categoriile sau, poate, seminţiile de fiinţe extraterestre se deplasează cu ajutorul OZN-urilor. A doua teză are la bază ideea că extratereştrii sunt locuitori ai unei planete îndepărtate – situată, cel mai probabil, în afara sistemului nostru solar. A treia teză are la bază ideea că, precum ne vizitează astăzi, extratereştrii ne-au vizitat şi în trecut. Extratereştrii ne-au vizitat planeta în mod repetat, de-a lungul ultimilor zece mii de ani. Şi nu numai că extratereştrii au vizitat planeta Pământ, afirmă promotorii paleoastronauticii, dar au intervenit în evoluţia genetică naturală a umanităţii, modificând-o în mod substanţial. Omul actual este rezultatul unei fecundări artificiale a fondului autohton de către fiinţele extraterestre. A patra teză are la bază ideea Read More …

PALEOASTRONAUTICA (14) ECUAŢIA DE LA GREEN BANK În sprijinul acestor afirmaţii se alătură, ca o completare absolut necesară, celebra ecuaţie de la Green Bank. Este cunoscut faptul că, în 1961, în orăşelul american Green Bank, a avut loc o conferinţă la care au participat cei mai prestigioşi astronomi şi biofizicieni din lume, printre care Carl Sagan, Otto Struve şi Melvin Calvin. Participanţii la această conferinţă au dat publicităţii următoarea ecuaţie: N = R+Fp Ne Fe Fi Fc L. Explicaţia acestei ecuaţii este următoarea: “R este numărul mediu de stele analoage Soarelui nostru care se nasc anual; Fp este numărul mediu de stele susceptibile să găzduiască fiinţe vii; Ne este numărul mediu de planete susceptibile de a găzdui viaţa aşa cum o concep oamenii; Fe este numărul mediu al planetelor pe care viaţa s-a putut dezvolta într-un mod efectiv; Fi este numărul mediu al planetelor populate cu fiinţe care au dobândit o anumită autonomie faţă de soarele lor; Fc este numărul planetelor populate cu inteligenţe care au atins un stadiu avansat de civilizaţie tehnică; L este durata medie a unei civilizaţii.” Dacă se iau valori minimale pentru toate componentele ecuaţiei, numărul sistemelor stelare pe care este posibil să se fi dezvoltat Read More …

     PALEOASTRONAUTICA (5) MITURILE, REPORTAJE ALE UNOR PRIMITIVI ? A treia teză a paleoastronauticii, urmare logică a celor anterioare, susţine faptul că, aşa cum se întâmplă în prezent, fiinţele extraterestre provenite din stele ne-au vizitat planeta şi în trecut. Şi nu numai că au vizitat planeta Pământ, dar au intervenit, chiar de la prima lor vizită, în evoluţia genetică naturală a umanităţii, modificând-o. Omul actual este rezultatul modificării fondului genetic autohton de către fiinţele extraterestre fie prin mijloace artificiale (prin inginerie genetică), fie prin mijloace naturale (prin fecundare) a materialului genetic existent. Concepţia paleoastronautică afirmă că, în momentul sosirii pe Pământ, fiinţele extraterestre au descoperit o umanitate inaptă genetic pentru a evolua, adică formată din exemplare de ramapihecus sau de neardenthalieni. De aceea, fiinţele extraterestre vizitatoare au luat decizia de a opera o serie de mutaţii genetice pe fondul existent. Rezultatele modificării genetice aplicate fondului autohton au fost spectaculoase. Creşterea în volum a craniului, creşterea numărului de cromozomi – într-un cuvânt, toate deosebirile dintre strămoşii îndepărtaţi precum ramaphitecus şi neandertalieni şi omul de două ori sapiens – reprezintă, în ultimă instanţă, rezultatul concret al intervenţiei efective, într-un trecut îndepărtat, al extratereştrilor pe Terra. Noua umanitate este rezultatul fericit al încrucişării Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (16) FĂGĂDUIALA ÎNTOARCERII A patra teză fundamentală a paleoastronauticii postulează ideea că în trecutul umanităţii au existat persoane de contact între umanitate şi extratereştri. Este evident pentru promotorii paleoastronauticii că extratereştrii au avut nevoie de oameni cărora să le comunice “poruncile”, ordinele, directivele, dorinţele, ori, pur şi simplu, să aibă cu cine să stea seara, după încheierea programului de lucru, la o şuetă – aşa ca între bipezi. Acesta este motivul pentru care exegeţii paleoastronauticii consideră că personaje celebre menţionate în vechile scrieri ale umanităţii, printre care trebuie menţionaţi Enoch şi Moise, au fost persoane de contact între extratereştri şi oameni. Mai mult decât atât: în opinia exegeţilor paleoastronauticii, persoanele în cauză nu puteau fi decât oameni suficient de inteligenţi pentru a fi persoane de contact, dar şi suficient de docili pentru a executa fără crâcnire poruncile extratreştrilor; cu alte cuvinte, persoanele de contact menţionate n-au fost altceva decât oameni “de casă” ai extratereştrilor. După cum remarca scriitorul român Victor Kernbach, de prea puţine ori aceste persoane de contact “au dat dovadă de demnitate umană faţă de străinii cosmici”, fiind “servili faţă de nepământeni, dar naivi, orgolioşi…” Exegeţii paleoastronauticii mai consideră că, deşi „întâlnirile de gradul III” (adică Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (17) SCHIMBAREA PARADIGMEI – JACQUES VALLEE      Începând cu a doua jumătate a secolului XX, realismul tehno, concepţia celui de-al treilea val, s-a insinuat încet, dar ferm, ca o avangardă ideatică, paralel cu concepţia specifică celui de-al doilea val. Dacă punctul de pornire al realismului tehno poate fi situat în momentul apariţiei teoriei relativităţii a lui Albert Einstein, structura sa ideatică s-a formulat în mod lent de-a lungul întregului secol XX. În forma sa cea mai elaborată, realismul tehno şi-a făcut cu adevărat apariţia în ultimele două decenii ale secolului XX, când explozia informaţională, începutul cuceriririi spaţiului cosmic, apariţia primei generaţii de calculatoare, noile tehnici şi tehnologii au cunoscut un avânt fără precedent, permiţând saltul de la al doilea la al treilea val. Evident, în perioada de început a celui de-al treilea val, dezvoltarea tehnologiei nu a fost urmată de o dezvoltare pe măsură a conştiinţelor şi nici de formularea adecvată a unei noi concepţii generale despre lume – a unui nou zeitgeist. Ulterior, în urma unui proces cognitiv şi hermeneutic complex, tot ce până atunci a fost considerat drept sigur a fost trecut prin sita noilor concepţii. Totul a fost rediscutat, reanalizat, reinterpretat spre disperarea celor Read More …

  PALEOASTRONAUTICA (18) UN CAZ SPECIAL: FOSTUL PREŞEDINTE USA RONALD REAGAN   Un caz special de contactare a unor fiinţe extraterestre a fost cel al fostului preşedinte american Ronald Reagan. Biografii lui Ronald Reagan afirmă că acesta a avut mai multe contacte cu fiinţe extratereştre îmbaracte în aparate de zbor de tipul OZN -urilor. Primul contact datează din perioada în care Ronald Reagan era Guvernator al statului California. Biografii săi afirmă că în timp ce se deplasa cu maşina împreună cu soţia sa Nancy la un dineu oficial, Ronald Reagan a fost abordat de un OZN şi de fiinţele ce se aflau înăuntru. Maşina în care se afla s-a oprit brusc, iar cei doi pasageri au fost învăluiţi într-o lumină puternică. Ronald Reagan a ajuns cu întârziere la dineul oficial; fiind foarte surescitat, a povestit celor prezenţi evenimentul. Un alt contact s-a produs când un OZN s-a apropiat periculos de mult de avionul particular cu care se deplasa acesta. Aceste evenimente au avut însă repercusiuni notabile asupra mandatelor sale de preşedinte, Ronald Reagan dând undă verde la data de 23 martie 1983 programului militar “Initiativa de Aparare Strategica” (SDI – “Strategic Defense Intiative”), denumit de presă “Razboiul Stelelor” (“Star Wars”). Read More …