SECŢIUNEA:
DE PRIN LUME ADUNATE
BUCEGI – BABELE
Denumirea de „Babă” indică foarte limpede faptul că cei care au construit aceste artefacte litice au fost acei oameni ai cerului care au primit denumirea de „Babe”. Cuvântul „babă” este extrem de vechi, fiind o reminiscenţă a limbii primordiale ce se vorbea înainte de potopul lui Noe. Oricum, denumirea de Babe nu are de-a face cu femei bătrâne (sensul folosit astăzi), ci cu întemeietori de linii genealogice. Traducerea în limbaj modern a denumirii arhaice de „Babă” este de „Întemeietor”, „Începător”, „Tată prim” sau „Patriarh”.
Ca reminscenţă a străvechii limbi primordiale, cuvântul „babă” poate fi regăsit şi în câteva limbi moderne – de exemplu, în limba sanscrită şi în limba turcă, unde „babo” sau „baba” înseamnă „tată” (în limba sanscrită, cuvântul a devenit un epitet, fiind deseori aplicat nu numai taţilor de trup, ci şi maeştrilor spirituali). În cadrul poporului român, în străvechime, au fost denumiţi prin termenul de Babe toţi Începătorii (Taţii Primi sau Patriarhii) de linii genealogice. Ulterior, termenul de Babă a fost înlocuit cu termenul de Moş.
Oricum, această înlocuire s-a realizat destul de târziu din moment ce, în plin Ev Mediu, unul dintre cei mai iluştri conducători de oşti din arealul balcano-carpato-danubiano-pontic, pe nume Novac, a fost apelat cu termenul de Babă; evident este vorba despre acel căpitan de seamă al Voievodului Mihai Viteazul, care a intrat în conştiinţa istorică prin denumirea Baba Novac. În tinereţe, înainte de a-l cunoaşte pe Voievodul Mihai Viteazul şi a intra în oastea sa, Baba Novac a fost haiduc la sudul Dunării. Datorită prestigiului imens de care s-a bucurat – numele său a devenit la un moment dat sinonim cu revolta împotriva Imperiului Otoman – numelui Novac i-a fost alipit calificativul Babă, calificativ care în epoca respectivă încă se bucura de un prestigiu uriaş (cu toate că perioada de apogeu a Întemeietorilor de linii genealogice trecuse de mult).
Revenind la platoul Bucegilor, mai trebuie menţionat faptul, poate surprinzător, că denumirea Babele mai este legată de un cuvânt celebru: Babel. Cuvântul Babel este cunoscut astăzi datorită Vechiului Testament, care în capitolul 3 al Genezei precizează că a existat odinioară un Turn Babel.
Sub o altă formă, termenul „Babel” a fost folosit de vechii sumerieni – primii locuitori ai Mesopotamiei. La vechii sumerieni, Bab-ilu însemna „Poarta zeilor” (mai exact spus, „Poarta zeilor părinţi”, cunoscut fiind faptul că sumerienii considerau că părinţii lor au fost zei). De altfel, din cuvântul Bab-ilu a derivat cuvântul Babilon, care a fost numele celui mai mare oraş din Mesopotamia antică. În acest sens se poate afirma că Babele din Bucegi sunt … un Babel – adică sunt reminiscenţe ale unei construcţii arhaice, ale unui templu, în care oamenii întrupaţi au încercat să realizeze conexiunea energetico-informaţională dintre palierul material şi palierul cuantic al zeilor.
Nu trebuie să surprindă punerea la acelaşi numitor a Babel(or) din Bucegi şi a Turnului Bebel din vechea Mesopotamie. Babel nu a fost un nume propriu, ci un calificativ. Prin termenul „babel” sau printr-un termen apropiat fonetic era desemnat în antichitate orice templu, indiferent de mărime ori de aspect, în care se realiza, de-a lungul unor găuri de vierme, penetrarea planurilor cuantice, pentru ca, pe de-o parte, zeii sau oamenii decorporaţi (după caz, depinde ce categorie de fiinţe a stăpânit la un moment dat gaura de vierme) să coboare la nivelul planului material, iar de cealaltă parte, oamenii întrupaţi să facă legătura cu planul cuantic respectiv.
În mod asemănător s-au produs evenimentele în Mesopotamia, în apropiere de Babilon, acolo unde, într-un alt veac, oamenii au încercat să construiască Turnul Babel. Spre deosebire însă de Turnul Babel din Mesopotamia, pe care oamenii au încercat să-l construiască din cărămidă arsă în foc şi smoală, Babel-ul de pe platoul Bucegilor a fost construit din piatră.
Cu privire la Turnul Babel din Mesopotamia, Vechiul Testament este foarte categoric. În Geneza, Capitolul 3, Versetul 3, citim următoarele: „Şi au zis unul către altul: Hai să ne facem cărămizi şi să le ardem în foc ! Şi au folosit cărămida în loc de piatră şi zmoala în loc de var”.
Aşadar, autorul primelor cinci cărţi ale Vechiului Testament (care a fost Moise) ştia cu exactitate că anterior perioadei în care a avut loc tentativa de construire a Turnului Babel din Mesopotamia, a mai fost construit (cel puţin) un astfel de templu din piatră şi var: „au folosit cărămida în loc de piatră şi zmoala în loc de var”. Evident, cărămida arsă în foc era folosită doar în zonele în care nu exista piatră, dar autorul Vechiului Testament era în cunoştinţă de cauză că, în mod normal, piatra se folosea în loc de cărămidă, iar în loc de smoală se folosea varul; altfel n-ar fi făcut această precizare.
Turnul Babel din Mesopotamia a fost construit, evident, după potopul din vremea lui Noe. În schimb, Babele din Munţii Bucegi au fost construit fie în epoca antediluviană, fie cea interdiluviană – între potopul din vremea lui Noe şi al doilea potop. Același lucru se poate afirma și despre Sfinx. Motivul este următorul: atât Babele, cât şi Sfinxul prezintă în primul rând urmele unei eroziuni produsă de apele dezlănţuite şi mai puţin ale unei eroziuni cauzată de vânt, ploaie şi zăpadă. Ele sunt acoperite cu un strat de nisip foarte fin amestecat cu pietriş, semn că au fost izbite la un moment dat de un val sau de mai multe valuri uriaşe de apă amestecată cu mâl, ori că au fost acoperite complet de ape o perioadă de timp, iar astfel de fenomene s-au produs fie în răstimpul potopului din vremea lui Noe, fie în răstimpul celui de-al doilea potop.
Aşadar, complexul arhitectonic litic Babele din Munții Bucegi poate fi considerat a fi fost prototipul Turnului Babel din Mesopotamia. Vechiul Testament face implicit referire la Babele din Munții Bucegi atunci când afirmă că a existat o astfel de construcţie din piatră şi var.
Mai trebuie menţionat doar faptul că, în timp ce constructorii Babelor din Bucegi au fost oameni ai cerului, constructorii Turnului Babel din Mesopotamia au fost fii ai oamenilor (oameni ai pământului). Şi în acest caz informaţia se găseşte în Vechiul Testament. Geneza. Capitolul 11; Versetul 5: “Şi S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor”. Aşadar, cel ce a scris Vechiul Testament ştia cu claritate din ce categorie de fiinţe omeneşti fac parte cei ce au construit Turnul Babel; știa că nu au fost oameni (pentru că îi denumea ca atare), ci fii ai oamenilor.
(…)
Babele din Bucegi sunt un Babel şi datorită faptului că, la fel ca în cazul Turnului Babel din Mesopotamia, oamenii ce le-au construit şi deservit la un moment dat nu au mai respectat poruncile lui Dumnezeu şi, orbiţi de mândrie, au vrut să să realizeze conexiunea cu planurile transfizice …
ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE
foto: CG şi RP.