VÂRFUL OMU

VÂRFUL OMU

123 (3)

Pietrele masive ce pot fi şi astăzi văzute în spatele cabanei de lângă Vârful Omul au făcut parte cândva dintr-un ansamblu arhitectonic complex, format dintr-un templu din piatră cu mai multe încăperi ce aveau plafonul destul de jos, unde se realizau iniţieri şi cel puţin două statui gigantice (sau, eventual, un grup statuar format din două-trei piese). Statuile înfăţişau unul sau mai multe capete umane; exista însă şi o statuie care, poate surprinzător, înfăţişa capul unei păsări, cel mai probabil vultur. Capetele de oameni îi reprezentau fie pe Întemeietorii oamenilor cerului ce au locuit acel areal, fie pe hierofanţii sub patronajul cărora se realizau iniţierile, iar capul de vultur indica faptul că în acel loc se realizau iniţieri; ceea ce înseamnă că iniţiaţii se identificau magic cu vulturii (adică aveau capacitatea de a zbura; această capacitate a fost atribuită ulterior solomonarilor care chiar aşa se numeau: „hultani”, adică vulturi).


Denumirea OMU, care s-a păstrat până în ziua de astăzi, îi desemnează chiar pe oamenii cerului care au construit acest artefact. Oamenii cerului din vechime s-au autointitulat OAMENI – singular articulat OMU. Fireşte, expresia „oameni ai cerului” este folosită doar pentru a diferenţia cele două categorii de fiinţe omeneşti – oamenii cerului şi fiii oamenilor -, dar dintotdeauna oamenii cerului s-au numit pe ei înşişi prin termenul OAMENI.
Tocmai această denumire demonstrează faptul că constructorii artefactului au fost oameni ai cerului. Mărimea construcţiei demonstrează faptul că a fost vorba nu despre nişte oameni ai cerului oarecare, ci despre oameni ai cerului de dimensiuni uriaşe, probabil despre primii oameni ai cerului întrupaţi în lumea materială după potopul din vremea lui Noe …
Oamenii cerului care s-au întrupat în prima perioadă de după potopul lui Noe au fost cioplitori în piatră desăvârşiţi, mai cu seamă că puterea lor fizică era foarte mare.

123 (2)

 

(fotografiile au fost preluate – scanate – din cartea D-lui Silviu Dragomir, „Mistere”, singurul autor care a avut o opinie asemănătoare cu a mea în ceea ce priveşte ansamblul arhitectural de pe Vf OMU)