62 – SCLAVIA SUFLETELOR (1)
La începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, chiar şi după formarea celor patru Centre de Putere, o lungă perioadă de timp, oamenii au fost educaţi şi civilizaţi de către Educatori spirituali. Unii dintre Educatori au fost oameni primordiali, alţii au fost îngeri din ierarhia Fiilor Luminii. De fapt, primii Educatori ai oamenilor din generaţia a treia au fost Primordialii Luminii. Treptat, cu sprijinul Primordialilor Luminii (dar şi cu sprijinul oamenilor primordiali independenţi), oamenii celei de-a treia generaţii au construit o civilizaţie înfloritoare. Date fiind caracteristicile de atunci ale Protopământului, această formă de civilizaţie era diferită de cea actuală. În acea perioadă, Protopământul nu era atât de solidificat precum în ziua de astăzi, astfel că civilizaţia oamenilor celei de-a treia generaţii avea la bază manipularea energiilor din natură. Cu alte cuvinte, era o civilizaţie spirituală bazată pe folosirea unor puteri sufleteşti – siddhisurile.
Treptat, oamenii s-au divizat în trei mari Regate. Primul Regat cuprindea aproape întregul teritoriu al Europei şi avea două capitale spirituale importante. Prima capitală spirituală se afla pe actualul teritoriu al României, prin Dobrogea de astăzi, iar a doua se afla undeva în vestul Spaniei. Al doilea Regat cuprindea o mare parte a continentului asiatic. Al treilea mare Regat se întindea în Africa. Principala sa capitală spirituală se afla undeva în Etiopia de astăzi.
În a doua parte a existenţei Protopământului, chiar la apogeul celor trei mari Regate, o parte din urmaşii protopărinţilor Adam şi Eva – oamenii generaţiei a treia – s-au complăcut din ce în ce mai mult în făptuirea răului. Prin faptele lor rele, oamenii generaţiei a treia au ales păcatul şi moartea, aliindu-se astfel cu fiinţele care au făcut aceeaşi alegere în ciclurile cosmice anterioare: Shantiah, Primordialii întunericului, Hallshithan, Lucifer, fiinţele Dree şi Lorehh etc. Faptele rele, situate în afara legilor cosmice, ale oamenilor întrupaţi au reprezentat calea prin care „Cel rău” a dobândit putere şi tărie. Dobândind putere şi tărie, „Cel rău” s-a amestecat tot mai mult în existenţa materială a oamenilor celei de-a treia generaţii. În consecinţă, principalii Educatori ai umanităţii – Primordialii Luminii şi îngerii din ierarhia Fiilor Luminii, chiar şi oamenii primordiali independenţi – au întrerupt contactul cu lumea oamenilor. Pentru ca o fiinţă îngerească sau chiar o fiinţă omenească decorporată să păstreze contactul cu palierul material este necesar să aibă un „capăt de pod” în lumea materială. Capătul de pod este constituit, fireşte, din oameni întrupaţi. Fără sprijinul unor oameni întrupaţi, nici o fiinţă îngerească sau omenească decorporată nu îşi poate exercita influenţa asupra lumii materiale. Aşa s-au petrecut evenimentele şi în perioada de apogeu a Protopământului, în epoca celor trei mari Regate. Datorită faptului că oamenii s-au aliat, prin exercitarea liberului lor arbitru, cu „Cel rău”, Educatorii nu au mai putut ajuta umanitatea.
După retragerea Educatorilor, populaţia ce forma cele trei mari Regate a luat-o pe căi greşite, pentru ca, în cele din urmă, să se scindeze în mod dramatic, urmând, în mare, politica centrelor de putere existente. La un pol, s-au situat oamenii care încă erau aliaţi cu îngerii din ierarhia Fiilor Luminii şi cu Primordialii Luminii -, care formau sămânţa cea bună. Ei deja formau o minoritate. Treptat, oamenii care formau sămânţa cea bună s-au retras în diferite locuri strategice, în jurul propriilor centre spirituale, care între timp s-au înmulţit, formându-se diferite filiale ale centrelor de putere principale; majoritatea acestora erau situate departe de locurile populate, pe înălţimi sau în locurile pustii. Ulterior, datorită ofensivei fără precedent a răului în lumea materială, numărul acestor filiale a devenit din ce în ce mai mic.
Apoi, când răul şi-a extins dominaţia, Centrele de Putere ale Luminii au fost ocultate. La celălalt pol, s-au situat cei care s-au aliat cu fiinţele luciferice Dree, cu spiritele întunecate ale naturii Lorehh şi cu Primordialii întunericului. Nici această categorie de oameni nu era prea numeroasă, dar influenţa ei era foarte mare. Al treilea pol era constituit din cei care aparţineau de Centrul de Putere al lui Iannus – aristocraţia – care însă nu a făcut faţă ofensivei răului. Nici Centrul de putere al oamenilor independenţi nu a obţinut rezultate notabile în lupta împotriva răului.
La mijloc se afla în continuare marea masă a populaţiei – oamenii obişnuiţi ai celei de-a treia generaţii. Oamenii obişnuiţi ai celei de-a treia generaţii pot fi consideraţi căldicei, la fel ca oamenii obişnuiţi din ziua de astăzi. De fapt, evenimentele care se desfăşoară în ziua de astăzi nu sunt noi sub soare; ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi, s-a întâmplat de multe ori până acum – alţi actori, aceleaşi măşti. În limbajul folosit actualmente, se poate spune că, de-o parte se aflau asupritorii, de cealaltă parte se aflau protectorii, iar la mijloc oamenii obişnuiţi. Şi, la fel ca în ziua de astăzi, asupritorii cu chipuri de lupi au îmbracat blana mieluşeilor blânzi, până când au reuşit să-i îmbrobodească pe cei naivi şi creduli.
Treptat, în perioada de mijloc a celui de-al treilea ciclu, răul a făcut breşe adânci în lumea oamenilor; domnia răului s-a extins, acoperind aproape întreaga civilizaţie a celor trei mari Regate. Asuprirea oamenilor de către semenii lor a atins cote inimaginabile. Pas cu pas, asupritorii – oamenii încarnaţi care s-au pus, prin exercitarea liberului arbitru, la dispoziţia Celui rău – au impus celorlalţi oameni, căldiceilor, care formau grosul populaţiei, un nou model existenţial.
Acest model existenţial avea la bază venerarea unor fiinţe îngereşti rebele din categoria Dree, a unor spirite rebele ale naturii din categoria Lorehh sau a unor oameni primordiali ai întunericului cărora li s-au construit temple şi lăcaşuri de cult. În aceste lăcaşuri de cult, oamenii obişnuiţi au început să se închine şi să se prosterneze în faţa fiinţelor luciferice Dree, a spiritelor naturii rebele Lorehh sau a Primordialilor întunericului care au primit titulatura de zei. De cele mai multe ori, aceste fiinţe reuşeau să se materializeze şi să fie văzute de oamenii obişnuiţi, care erau convinşi că au în faţă zei binevoitori. Fireşte, zeii „binevoitori” îi ajutau pe oameni în demersurile şi acţiunile pe care le întreprindeau în lumea materială. Obţinerea ajutorului presupunea aderarea prealabilă la zeii „binevoitori”, în cadrul unor ritualuri complexe, desfăşurate în temple.
Ritualurile complexe desfăşurate în acea vreme aveau la bază diferite sacrificii de animale sau chiar umane, în urma cărora sângele victimelor se scurgea pe pământ. Astfel, pentru prima oară în cosmosul lui Dumnezeu şi în istoria lumilor, s-a produs o stratificare piramidală a populaţiei. La vârful piramidei sociale se situa tagma conducătorilor asupritori – aristocraţii, preoţii templelor şi războinicii. În schimb, marea masă a populaţiei era obligată să muncească în folosul templului sau al lăcaşului de cult; în fond, oamenii erau obligaţi să muncească în folosul zeului „binevoitor”, care era invocat zilnic de casta preoţilor.
În urma ritualului de acceptare de către zei, oamenilor li se confereau anumite însemne. Aceste însemne ale sclaviei erau atât materiale, cât şi aurice. Din punct de vedere trupesc, însemnele sclaviei erau reflectate în veşminte, tatuaje, podoabe etc. Podoabele constau fie în inele (zale) puse la buric, sfârcuri, urechi, nas, fie în tatuaje. Din punct de vedere auric, însemnele sclaviei erau formate din mici amprente, care erau puse la nivelul corpului sufletului oamenilor încarnaţi. Această amprente aurice poartă numele de peceţi luciferice. Peceţile luciferice aurice erau puse uneori în dreptul inimii, alteori în spatele urechii, în dreptul buricului, pe piept etc – în funcţie de caracteristicile zeului. Prin intermediul peceţilor, între omul respectiv şi zeul întunecat se realiza, prin sintonie, o legătură energetică durabilă. Legătura aurică se perpetua şi după moartea fizică. Acesta a fost procesul prin care oamenii obişnuiţi ai celei de-a treia generaţii au devenit sclavii Primordialilor întunericului, ai fiinţelor luciferice şi spiritelor întunecate ale naturii. Întregul proces s-a desfăşurat prin intermediul acelor oameni care formau sămânţa cea rea.
Deveniţi sclavi, oamenii obişnuiţi – căldiceii -, trebuiau să respecte fără crâcnire poruncile zeului, rostite prin gura preoţilor, regilor şi a celorlalţi conducători. În momentul în care primul om a devenit un sclav auric al unei fiinţe întunecate, a început epoca sclavagistă (atât din punct de vedere economico-social, cât şi sufletesc-spiritual).
Epoca sclaviei spirituale a oamenilor a durat de la mijlocul ciclului al treilea – când a avut loc apogeul celor trei mari Regate – şi până la răstignirea lui Iisus Hristos, care s-a petrecut în ciclul al patrulea.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)