54 – MUNCA OMULUI DE DREAPTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ
În esenţă, şcoala vieţii presupune un lung proces, de-a lungul căruia oamenii trebuie să depăşească faza în care Shantiah s-a poticnit. Acest proces îndelungat poate fi definit, după expresia folosită de Îngerul Gabriel, drept „munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă„.
În acest scop, toţi oamenii din Terra aurica trebuie să parcurgă procesul palingeneziei, pentru a reuşi să îşi activeze cele şase chakre, ceea ce le va permite să atingă starea lui Shantiah dinainte de săvârşirea păcatul originar. Mai mult decât atât, oamenii vor trebui să îşi activeze şi a şaptea chakră, astfel încât, la sfârşitul traiectului evolutiv, să se poată manifesta simultan în şapte lumi, în şapte timpuri şi în şapte perioade. Doar astfel, oamenii pot deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. „Munca omului de dreaptă învăţătură, până la terminarea sa în slavă” se petrece neîncetat, atât în timpul stării de veghe, cât şi în timpul somnului, în ceea ce noi, oamenii, numim vis; atât în timpul vieţii încarnate în lumea materială, cât şi în perioada cuprinsă între moarte şi o nouă naştere. Oamenii trebuie să parcurgă procesul evolutiv prin întrupări repetate în lumea materială, de-a lungul procesului căruia i-am dat numele de palingenezie. Palingenezia presupune pătrunderea spiritelor oamenilor în Terra aurica, prin Poarta de intrare Alfa, dobândirea unui trup luminos de formă umanoidă, corpul duh, întruparea în lumea materială, moartea fizică, existenţa în lumea de dincolo şi reîntruparea în lumea materială. Astfel, omul este un pelerin etern, care parcurge un traiect necesar atât în lumea materială, cât şi pe celalalte paliere ale Terrei aurica. Totuşi, oamenii nu se pot încarna în fiinţe inferioare – de exemplu, în animale -, aşa cum s-a spus uneori. Ideea că un spirit de om se poate reîntrupa într-un organism animal este o aberaţie ieşită din noaptea raţiunii. Nu există nici o compatibilitate energetică, aurică şi spirituală între o fiinţă omenească, creată de către Dumnezeu după Chipul şi Asemănarea Sa, şi animale sau plante. Şcoala vieţii se desfăşoară cu acordul Marelui Tată, Dumnezeu. La rândul lor, Fiii Flăcării – Hemin Hem, Cei Drepţi -, au venit în ajutorul oamenilor. Tot în acest scop, atunci când traiectul a fost grav perturbat, a trebuit să se întrupeze Cineva care să devină noul Adam şi să răscumpere păcatul originar. Noul Adam este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singura fiinţă din cosmos capabilă să se manifeste „în şapte lumi, şapte timpuri şi şapte perioade„.
Din punctul de vedere al procesului palingeneziei oamenilor, supraveghetorul şcolii evolutive din Terra aurica este Îngerul Gabriel. Îngerul Gabriel este Primul Veghetor al tuturor fiinţelor omeneşti din Terra aurica. Îngerul Gabriel deţine Cheile Puterii; fără ştirea sa nimeni nu poate pătrunde prin porţile de intrare şi de ieşire în/din Terra aurica. Planul evolutiv este stabilit pe baza legilor cosmice – Ordinea cosmică. Pentru a duce la îndeplinire Planul lui Dumnezeu, Îngerul Gabriel este ajutat de întreaga ierarhie a Fiilor Luminii, care pot fi consideraţi similari „profesorilor” şi personalului administrativ, de toate gradele şi categoriile, dintr-o şcoală din lumea noastră.
Ierarhia Fiilor Luminii este structurată într-o vastă organigramă cosmică, pe grade şi pe funcţii, în conformitate cu activitatea pe care o desfăşoară în folosul oamenilor. Într-un fel, se poate spune că organigrama cosmică a Fiilor Luminii nu este diferită în mod esenţial de cea care poate fi întâlnită în instituţiile din lumea materială; organizarea din lumea materială este doar o copie imperfectă a organizării care există în palierele ortoexistenţiale ale aurei terestre. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Prin urmare, comparaţia dintre modul de desfăşurare a „procesului de dreaptă învăţătură în Terra aurica” şi lecţiile dintr-o şcoală din lumea materială nu este forţată, întrucât lumea materială reflectă, chiar dacă doar într-un mod imperfect, ceea ce există în cosmosul spiritual.
Mulţi oameni cred că în lumea de „dincolo” există condiţii diferite de cele de aici sau că ei înşişi vor fi cu totul altfel decât se prezintă în palierul material, ceea ce este departe de adevăr. Există, într-adevăr, condiţii diferite în lumea de „dincolo”, dar, în general, există aceleaşi patternuri sau modele arhetipale. Omul are o părere prea bună despre sine dacă îşi închipuie că a creat, de-a lungul veacurilor, ceva care să nu fi existat anterior în palierele ortoexistenţiale ale cosmosului spiritual. Cândva, omul va înţelege faptul că el singur – ca entitate distinctă – este doar o parte a unui angrenaj foarte vast. Omul fără Dumnezeu nu reprezintă nimic. Omul este, într-adevăr, coroana creaţiei, dar îşi poate merita numele doar în măsura în care se reîntoarce la Dumnezeu. Activitatea Fiilor Luminii, care duc la îndeplinire Planul lui Dumnezeu, este decisivă pentru evoluţia omului. Omul n-ar putea exista nici măcar o secundă în lumea materială fără aportul decisiv al fiinţelor îngereşti diriguitoare. Istoria umanităţii, aşa cum este scrisă în cărţile de istorie, la fel ca şi cunoaşterea cuprinsă în enciclopediile de astăzi, este doar o figură de stil, care ar putea fi amuzantă, dacă n-ar fi atât de păgubitoare omului pentru înţelegerea adevărului despre sine însuşi şi despre lumea în care trăieşte.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)