52 – PROCESUL PALINGENESIEI
Pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul – care, iniţial, era o Stea, „Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină”, aşa cum poetic se exprima Îngerul Shaffa – a coborât din Locuinţă în Locuinţă, din palier cuantic în palier cuantic şi s-a învăluit în mai multe „carcase” aurice, iar fiinţa sa a cunoscut o amplă metamorfoză. Astfel, omul a ajuns ceea ce este în ziua de astăzi: o fiinţă întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influenţelor de tot felul.
Metamorfozele succesive cosmosului s-au reflectat asupra fiinţei omului. Omul din ziua de astăzi este imago mundi, reflectarea cosmosului. În cel de-al patrulea ciclu al cosmosului, Terra aurica este structurată în mod diferit de ceea ce exista anterior, în vechile întocmiri. Chiar de la începutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul fizic a fost fost învăluit într-o membrană aurică protectoare, care poate fi situată spaţial, undeva, cam la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte.
Membrana de protecţie este formată dintr-o energie foarte înaltă, care face imposibilă pătrunderea sau ieşirea neautorizată a fiinţelor. Nimeni nu poate intra sau ieşi din Terra aurica, decât cu acordul fiinţelor îngereşti diriguitoare. Chiar la extremitatea membranei protectoare, Terra aurica are două porţi: poarta de intrare – pe care o puntem numi Alfa, care este începutul – şi poarta de ieşire, pe care o putem numi Omega, întrucât desemnează sfârşitul. Cele două porţi sunt situate chiar la limita exterioară a aurei planetare. Atunci când este cazul şi obţin autorizarea fiinţelor îngereşti diriguitoare, spiritele oamenilor ies şi intră în Terra aurica prin cele două porţi.
Deşi Terra aurica este ca o casă – ea este casa noastră, a tuturor -, nu se compară cu o casă din lumea materială. Casele din lumea materială au uşi/porţi, care duc „afară” sau „înăuntru”. În schimb, porţile Terrei aurica duc în locuri diferite, în paliere cuantice diferite. Fiecare poartă este, de fapt, o concavitate compusă dintr-o substanţă asemănătoare apei, de culoare verde-albăstruie, ce se formează în orice punct al membranei protectoare ce învăluie Terra aurica. Porţile se formează instantaneu, doar în momentul în care apare necesitatea comunicării cu celelalte paliere cuantice.
În momentul în care un spirit omenesc vine direct din Lumea fără formă, trebuie să treacă prin Poarta Alfa. Pătrunzând prin Poarta de intrare, spiritul omului începe procesul palingeneziei (palingenesia: renaşterea perpetuă, ciclică). Circuitul palingenziei, ce presupune alternanţa viaţă-moarte-renaştere, se desfăşoară permanent şi se va desfăşura atâta timp cât va exista Terra aurica. Poarta Alfa este începutul, iar Poarta Omega este sfârşitul procesului palingeneziei. Dincolo de Poarta de intrare se întrevede o negură străluminată de fulgere. Atunci când pătrunde prin Poarta de intrare, spiritul omului are senzaţia că trece printr-un vagin. Când spiritul omului pătrunde prin Poarta Alfa, percepe o senzaţie de senzualitate profundă, resimte feminitatea absolută care există în starea sa cea mai pură. Poarta Alfa conţine o senzualitate atât de adâncă, încât creează senzaţia că toată senzualitatea s-a concentrat într-un singur punct al cosmosului. Este ca şi cum, în acel punct al cosmosului, s-a focalizat senzualitatea tuturor femeilor care au trăit vreodată în lume, care trăiesc şi care vor trăi în viitor. „Eternul feminin” este, într-un fel, concretizat în substanţa fluidă albastru-verzuie a Porţii Alfa. A doua poartă a Terrei aurica este Poarta Omega. Prin această poartă, pleacă spiritele care au parcurs circuitul palingeneziei în Terra aurica. Dar, precum Poarta Alfa pare a fi concentrarea feminităţii absolute, Poarta Omega exprimă perfecţiunea masculină. Senzaţia generată de Poarta Omega nu are nimic sexual. Ea se aseamănă mai degrabă cu dragostea tatălui pentru copil, cu prietenia sau cu camaraderia. Spiritul omenesc va trece prin Poarta Omega abia după ce îşi va încheia periplul prin aura pământului. Dincolo de această poartă există un Ocean întins de lumină.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)