45 – FIINŢA RĂULUI (2)
Organigrama fiinţelor luciferice este similară celei a Fiilor Luminii, dar de semn opus – este copia inversată a acesteia. Conducătorul suprem al tuturor fiinţelor luciferice este Lucifer.
Aspectul lui Lucifer poate arunca o lumină clarificatoare asupra personalităţii sale complexe, care, fără nici o îndoială, este tragică prin implicaţii. Aşa cum apare în cronica akasha, înaintea răzvrătirii, Lucifer era un înalt Heruvim, Ocrotitor al oamenilor. În vremurile de dinaintea răzvrătirii, Lucifer era întruchiparea frumuseţii. După rebeliune, i s-au întunecat ochii. La fel ca toate celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer este asexuat; totuşi, în pofida aspectului predominant bărbătesc, are sâni de femeie, şolduri rotunde şi picioare foarte lungi. Are un păr foarte lung, care ajunge până la genunchi, dinţi albi, puternici, strălucitori, ochi negri, lipsiţi de iris, buze rozalii, senzuale. Înaintea rebeliunii, aspectul lui Lucifer era unic printre fiinţele îngereşti: pe cap purta o coroniţă, iar în dreptul frunţii strălucea o lumină extrem de puternică (lumina emisă de un smarald). În mână purta un sceptru, precum cel al regilor medievali, pe care era sculptat un soclu cu două aripi imense şi un fel de instrument muzical. La fel ca şi celelalte fiinţe îngereşti, Lucifer poate să se deplaseze foarte rapid, reuşind să fie în mai multe locuri deodată. Lucifer nu poate fi observat în lumea eterică. Actuamente, în lumea eterică se manifestă doar fiinţele subordonate lui Lucifer. Toate fiinţele luciferice au ochii negri, lipsiţi de iris, ca două pete întunecate. Cele mai importante fiinţe care se manifestă în lumea eterică sunt „locotenenţii” lui Lucifer, al căror aspect este, adeseori, înspăimântător. Unul dintre principalii locotenenţi ai lui Lucifer, care poate fi observat în lumea eterică, este cel numit Belial. Belial are părul lung, negru şi cârlionţat, care-i trece de umeri. Ochii, la fel ca la toate fiinţele luciferice, sunt mari şi negri, lipsiţi de iris. Gura sa este asemănătoare cu un bot de leu. Caninii sunt alungiţi, ca la vampiri. Este înveşmântat într-o robă de culoare neagră şi poartă mereu o sabie cu două tăişuri. Belial are un sceptru, pe care sunt sculptate fiinţe înaripate cu figuri de berbeci, tauri şi ţapi. De fapt, el este conducătorul unei armate foarte puternice, ce numără foarte mulţi „soldaţi” cu înfăţişare nonumană. În palierul cuantic luciferic, Belial are un tron de domnie impozant în ochii supuşilor săi, cu cinci trepte, alcătuit dintr-o substanţă ce se aseamănă cu marmura roşie. Pe fiecare treaptă stau fiinţe nude care întreţin relaţii sexuale cu frenezie. Alături se află amfore şi tipsii cu fructe exotice.
O fiinţă luciferică importantă este Belhemot (la toate fiinţele luciferice am redat numele aşa cum se pronunţă de fiinţele din lumea eterică, fără a ţine cont de corespondentul folosit în lumea materială). Belhemot are părul lung, castaniu, iar pe cap poartă o coroniţă din viţă de vie, precum era reprezentat în antichitate zeul Bacchus. Şi el are ochii mari şi negri, lipsiţi de iris, buzele roşii şi caninii mari. Poartă o haină lungă, încinsă la mijloc. Are un tron de domnie cu trei trepte. Pe trepte, femei nude se împerechează cu animale. Alături, se află amfore cu lichid, probabil vin, şi tipsii cu struguri. Şi el are în subordine o mare armată de „soldaţi”.
O altă fiinţă luciferică importantă este Iozael, care s-a desprins cândva din gruparea Îngerilor Veghetori. Înainte de rebeliune, Iozael avea funcţia de Giarsi, adică de aghiotant sau de locotenent.
În palierul fiinţelor luciferice se află şi o fiinţă omenească de o calitate mai specială (fiinţele descrise anterior fac parte din categoria îngerilor răzvrătiţi). Această fiinţă omenească, care se manifestă adesea în lumea eterică, se prezintă pe sine foarte simplu, prin numele banal „Lili”. Dar, dacă ţinem cont de faptul că numele acestei fiinţe omeneşti este redat în terminologia iudaică prin „Lillith”, atunci putem înţelege că lucrurile sunt încurcate. De fapt, pentru mulţi dintre contemporanii noştri acest nume provoacă frisoane. Lili ar putea fi caracterizată printr-o feminitate debordantă – un sex-appeal impresionant. Are sânii mari, „materni”, mijlocul subţire şi picioarele lungi. Vorbeşte cu „r”, are o înălţime de 1,80 metri, ochii mari, negri, fără iris, părul negru, drept, foarte lung şi o carnaţie foarte albă; are buze roşii, care contrastează cu dinţii albi, puternici şi strălucitori. Interesant, şi mai ales atipic, în înfăţişarea ei, sunt dinţii canini, mai lungi decât cei normali, ceea ce duce cu gândul la un vampir. Poartă adesea o sutană vaporoasă, roşie-mărgean. Lilih a fost una dintre cele patru femei primordiale, care au trăit la „începutul timpurilor”. Ea a trăit aproape „12 timpuri” în vremurile în care, după cum se exprimă fiinţele lumii eterice, „luna putea fi cuprinsă în palmă, cu mâna îndoită de la cot”, iar „Soarele lumina în culoarea verde”. Aceasta înseamnă că, în acea perioadă de timp, luna, privită de un om de pe suprafaţa pământului, era atât de apropiată, încât, dacă puneai mâna în dreptul ochilor, circumferinţa ei era cam cât palma întinsă. Este însă vorba despre o perioadă îndepărtată de timp, desfăşurată înaintea ciclului cosmic actual.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)