CÂMPULUNG – ANUL DOMNULUI 2015

B1ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI

CÂMPULUNG – ANUL DOMNULUI 2015

Walachia-neagra

Marile probleme din trecutul poporului român, inclusiv problema întemeierii statului medieval Ţara Românească, nu pot fi soluţionate decât printr-un recurs serios la scrierile autohtone din veacurile trecute, care sunt bazate pe cronici şi anale boiereşti şi bisericeşti foarte vechi, precum şi la basmele, miturile şi legendele populare româneşti – la tradiţia populară  în general, indiferent sub ce formă se prezintă: strigături, colinde, balade etc – , aşa cum a indicat, la vremea sa, şi marele cărturar care a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu, cu menţiunea că acestea trebuie interpretate ad litteram.

Tradiţia populară nu minte, astfel că trebuie înţeleasă ad litteram. Dacă legendele indică faptul că Ţara Românească, ca stat medieval, a fost întemeiată de un personaj numit Negru Vodă, înseamnă că aşa a fost. Negru Vodă a existat în realitate, astfel că nu a fost o ficţiune sau un “mit istoriografic”.

Negru Vodă a venit, aşa cum indică legendele, preluate şi în letopiseţe, din Ţara Făgăraşului care era locuită de etnici români, a trecut Munţii Carpaţi şi a întemeiat la Câmpulung un oraş care, în scurt timp, a devenit cetate de scaun şi centru de putere al noii formaţiuni statale.

De asemenea, trebuie salutată şi acceptată opinia trecută în revistă de istoricul Alex Mihai Stoenescu, că impulsul formării noului stat a provenit atât din zona Făgăraşului, cât şi din regiunea Oltenei, mai precis de la sudul şi de la nordul fluviului Dunărea, acolo unde din antichitate şi până în momentul întemeierii Ţării Româneşti a existat o comunitate mult mai mare decât se crede astăzi de etnici români.

În ceea ce priveşte existenţa reală a lui Negru Vodă, trebuie specificat încă de la început că nu există nici un fel de informaţie care să certifice, în vreun fel, că Negru Vodă nu ar fi existat. Dimpotrivă, există suficiente informaţii cu privire la faptul că Negru Vodă a existat, iar aceste informaţii nu provin din zona atât de ignorată de istoriografie a legendelor populare, ci din zona documentelor scrise. Aceste documente scrise nu provin însă din sfera unor cancelarii străine, ci chiar din cancelaria statului Ţara Românească.

Astfel, istoricul Nicolae Stoicescu arată că “într-un docu­ment al lui Mircea Ciobanul din 3 mai 1549, domnitorul respectiv întărea unor boieri drep­tul asupra satului Hiriseşti pe Gilord, pentru că aceştia prezentaseră un document (carte) semnat de „mâna lui Negru voievod cel bătrân”, iar la 24 ianuarie 1622 trei săteni din Arcani (Gorj) cer domnitorului Radu Mihnea să li se recunoască nişte proprietăţi pe care le aveau în moştenire „încă din zilele lui Negrul voievod”. Un alt document, datat 20 iunie 1620, prezintă doi locuitori din Câlceşti (Gorj) care primesc recunoaşterea proprietăţii pentru bucata lor de pământ pe care o aveau „de la întemeierea ţării, din zilele răposatului Negru voievod”, iar domnitorul – probabil tot Radu Mihnea – afirmă: „şi am văzut domnia mea cartea lui (Negru-vodă) veche şi ruptă.” Alt document, la fel de edificator, ce provine de pe timpul domniei lui Matei Basarab, datată 22 aprilie 1647, specifică că domnitorul a văzut cartea răposatului Negru Voievod de când a fost cursul anilor 6802, adică 1293”.

Negru Vodă a existat, fiind nu numai menţionat în documentele cunoscute de cancelaria Ţării Româneşti, dar având semnătura (sau pecetea) pe actele (cărţile) de proprietate, fără ca cineva să-i conteste existenţa reală, motiv pentru care acestea au fost acceptate ca fiind autentice de către instanţele politice ale vremii. Acest aspect l-a determinat pe istoricul Alex Mihai Stoenescu să facă un comentariu mai mult decât elocvent: “prin urmare, afirmă istoricul citat, în Oltenia tradiţia populară despre exis­tenţa unui Negru-vodă întemeietorul Ţării Româneşti are un puternic substrat real, sprijinit pe documente emise de acesta, iar problema noastră este să identi­ficăm cine era acel Negru-vodă atât de prezent în actele de proprietate din Oltenia, nu dacă a existat.”

Şi într-adevăr, aceasta este problema adevărată: identificarea lui Negru Vodă, nu contestarea existenţei sale.

Aşa cum a fost deja menţionat, atunci când istoriografia îi acceptă totuşi existenţa reală, Negru Vodă a fost identificat pe rând, cu Basarab (care a domnit între 1314-1352), cu prezumtivul său tată, Thocomer (1290-1310) sau cu Radu-Vodă, cunoscut mai ales sub numele Radu I (1377-1383); unii cercetători, mult mai puţin inspiraţi, îl identifică pe Negru Vodă cu Neagoe Basarab; această ultimă identificare nici nu mai merită menţionată, întrucât Neagoe Basarab a trăit între anii 1512-1521, astfel că nici nu intră în discuţie.

Dacă primele două identificări sunt până la un punct de înţeles, a treia identificare este o eroare recunoscută astăzi de toţi istoricii. Radu Vodă, cunoscut în istorie ca Radu I sau ca Radu Negru, a fost, de fapt, nepotul lui Basarab, ce abia se năştea în anul bătăliei de la Posada, astfel că nu are de ce să fie identificat cu Negru Vodă. Trebuie precizat şi faptul că identificarea dintre Negru Vodă şi Radu I, aşa cum a remarcat istoricul Nicolae Stoicescu, s-a produs abia pe timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), deci câteva secole mai târziu.

Aşadar, premisa de la care trebuie plecat în acest demers este că Negru Vodă nu poate fi identificat nici cu Basarab, dar nici cu prezumtivul său tată, Thocomer. Negru Vodă nu poate fi identificat decât cu Negru Vodă. Mai mult decât atât: trebuie acceptat faptul că nu există nici o legătură directă pe linie de familie între Negru Vodă şi Basarab, după cum nu există nici o legătură directă pe linie de familie între Negru Vodă şi Thocomer. Thocomer a fost tatăl prezumtiv al lui Basarab, iar presupusa legătură de rudenie între aceştia şi Negru Vodă trebuie să fi fost o invenţie mediatică prin care urmaşii primilor doreau să-şi întărească prestigiul şi autoritatea. Basarab a ocupat doar scaunul de domnie care, anterior, fusese ocupat de Negru Vodă.

Negru Vodă şi Basarab nici nu au făcut parte din aceeaşi dinastie, astfel că nu pot fi prezentaţi ca având relaţii de rudenie; ulterior, foarte probabil pe line maternă, cele două familii par să se fi unit; dar această unire s-a produs pe timpul lui Radu I (1377-1383). Dar să nu anticipăm.

Faptul că Negru Vodă a fost considerat de popor, prin intermediul legendelor, drept întemeietor al Ţării Româneşti este în deplină concordanţă cu mai toate letopiseţele româneşti, indiferent cât de partizane vor fi fost acestea în apărarea intereselor grupărilor de boieri care au comandat scrierea lor şi indiferent câte erori vor fi făcut (şi au făcut), după cum este în deplină concordanţă cu documentele de cancelarie autohtone, care au luat în considerare, fără să aibă obiecţii, toate actele de proprietate ce purtau semnătura sa (sau pecetea sa). Autorii letopiseţelor au intervenit, într-adevăr, în mod partizan pentru a apăra interesele dinastice ale grupărilor de boieri care au poruncit scrierea lor, dar nu şi-au permis să modifice datele generale ale istoriei străvechi, date cunoscute, de altfel, în perioada respectivă, de toţi cei interesaţi.

Negru Vodă şi Basarab au fost persoane diferite, iar perioada în care a trăit şi domnit Negru Vodă a fost anterioară celei a presupusei întemeieri oficiale a Ţării Româneşti sub Basarab. Letopiseţele dau ca dată certă a descălecatului lui Negru Vodă anul 1290, iar istoriografia dă ca dată certă anul 1310 (sau 1315) pentru începutul domniei lui Basarab (care a domnit până în anul 1352). Pe de altă parte, letopiseţele indică faptul că cel care a construit Biserica Negru Vodă de la Câmpulung a fost chiar Negru Vodă (aşa cum este indicată în denumire, căci aşa i-a rămas numele din perioada respectivă) undeva în anul 1290, în timp ce istoriografia consideră că aceeaşi biserică a fost construită de Basarab în anul 1315.

Aceste date sunt însă contrazise de pisania aflată pe frontonul Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, a cărei construire, prin tradiţie, îi este atribuită lui Negru Vodă, unde apare o informaţie stranie care a fost interpretată aproape în unanimitate de către reprezentanţii de seamă ai istoriografiei ca datorându-se neatenţiei vreunui copist. Informaţia stranie constă în indicarea “anului 6723 de la Adam” ca fiind anul construirii bisericii de către Negru Vodă. Anul 6723 de la Adam corespunde cu Anul Domnului 1215. Ceea ce înseamnă că biserica a fost construită de Negru Vodă în anul 1215, nu în anul 1315, precum afirmă la unison istoriografia şi letopiseţele. De fapt, astăzi se ştie foarte bine că Biserica Negru Vodă de la Câmpulung a fost reconstruită din temelii pe timpul lui Matei Basarab Voievod, între anii 1635-1636; acesta a refăcut biserica din temelii, deci şi pisania, astfel că nu este imposibilă opinia istorigrafiei care afirmă că cel care a copiat pisania în limba slavonă să fi greşit anul, dar nici nu este necesar ca evenimentele să se fi produs în acest fel.

Pentru conformitate, iată ce este scris în pisania aflată pe frontonul bisericii ctitorită de Negru Vodă la Câmpulung: “În zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Bas(a)rab voevod „g(ospod)jda ego Elina, cu vrearea lui Dumnezeu pus a fi Domn creştin în Ţara Românească, întru moşia lui, care iaste dentru Unguri descălicat(ă), adecă început-am a scrie de aceasta s(fâ)ntă dumnezeească besearică ce iaste hramul prea sfintei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria care s-au început şi se-au zidit şi se-au săvârşit de bătrânul şi prea milostivul creştin Radu Negru voevod, care au fost de început desc(â)lic(ă)torul Ţării Rom(â)neşti şi de început au fost zidit(ă) această sfântă şi d(u)mnezeească besearic(ă), când au fost cursul anilor 6723 (= 1215)”. Această pisanie aflată în exteriorul bisericii corespunde cu pisania aflată în interior, aflată tot deasupra uşii de la intrare: “În numele Tatălui şi ai Fiului şi ai Duhului Sfânt. Amin – în zilele dul­celui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Băsărab voevod i g(o)sp(o)jda eg Elina, cu vrearea lui Dumnezeu pus a fi D(o)mn creştin în moşia lui, adec(ă) scris-am de această sfântă bisearică ce iaste hramul Adormirei prea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care o au zidit răposatul Radu Negru voevod, când au fost văleat dela Adam 6723 (1215).”

Aşa cum a fost menţionat, istoriografia românească nu ia în seamă anul 1215 trecut în pisanie, considerând că este vorba despre eroarea unui copist. După cum afirmă scriitorul Cornel Bârsan, eroarea s-a produs, evident, pe timpul lui Matei Basarab, între anii 1635-1636. „În lucrarea de restaurare, afirmă autorul citat – datorită gradului ridicat de uzură, litera chirilică 800 (ω) a fost confundată cu litera 700 (ψ), astfel că anul 6723 era de fapt 6823, respectiv anul 1315. Acestă părere este împărtăşită şi de majoritatea istoricilor. Anul 6723, respectiv 1215, a fost preluat, în mod eronat, şi de alte două documente: hrisovul lui Matei Basarab din 1 aprilie 1647 şi pomelnicul de lemn de la Mănăstirea din Câmpulung.” (22)

Totuşi, au existat şi câţiva istorici care au acordat credit deplin informaţiei că în anul 1215 a avut loc construirea Bisericii de Câmpulung şi, implicit, că în acea perioadă poate fi datată domnia lui Negru Vodă. Printre aceştia se numără Alexandru D. Xenopol (1847-1920), Dimitrie Onciul (1856-1923), Atanasie M. Marienescu (1830-1915), care “propun ca dată a descălecatului anul 1215, încercând, pe motivaţia extinderii puterii Cavalerilor Teutoni aduşi de regele Andrei al II-lea (1205-1235) în Ţara Bârsei, în anul 1211, să justifice posibilitatea unei “coborâri” a lui Radu-Negru în acele vremuri.” (22) La rândul său, website-ul oficial al mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung ia în considerare, destul de firesc, doar anul trecut pe fronton, afirmând următoarele: “mănăstirea Negru Voda cu obşte de călugari a fost zidită în 1215 de Negru Vodă. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” este cea mai veche din ţară. A fost rezidită mai târziu de Basarab I, fiul lui Negru Vodă şi terminată de Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I, cu toţii înmormântaţi aici. După cutremurul din 1628 Matei Basarab rezideşte din temelie locaşul.” (21)

Aşadar, ne aflăm în faţa unei enigme destul de stranii, a cărei rezolvare poate aduce multe clarificări cu privire la începuturile statului medieval Ţara Românească. Este însă cert faptul că Biserica Negru Vodă a fost construită pentru prima oară de însuşi Negru Vodă, a fost reconstruită de Basarab începând cu anul 1315 şi finisată de fiul său, Nicolae Alexandru, care a domnit între anii 1352-1376. Ulterior, biserica mănăstirii Negru Vodă a fost refăcută din temelii de domnitorul Matei Basarab.

Mai trebuie consemnat că în biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung a fost înmormântat Nicolae Alexandru Voievod, fiul lui Basarab. Pe mormântul său se află o piatră cu următoarea inscripţie în limba slavonă: “În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul Domn Io Nicolae Alex. voevod, fiul marelui Basarab în anul 6873 (= 1364) Indictionul 3. Veşnica lui pomenire”. Potrivit unei vechi tradiţii bisericeşti tot acolo a fost înmormântat Basarab. Cu privire la acest subiect, situl oficial al mănăstirii Negru Vodă nu face decât să enunţe laconic următoarele: “Basarab Vodă a fost îngropat aci, dar mormântul său nu se mai cunoaşte, inscripţia nemaifiind păstrată.”

58376371_652646181833488_4945656868568563712_n