122 – TIMPURILE FERICITE ALE ÎNCEPUTULUI
Următoarele imagini din trecutul îndepărtat, pe care Eugen le-a văzut în cronica akasha (denumită de el „Camera cu Draperii”), s-au desfăşurat, după toate probabilităţile, la începutul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, pe Protopământ.
Totul este strălucitor, culorile sunt vesele şi scânteietoare. La marginea unei văi întinse se află un lac de mari dimensiuni, cu ape verzui, transparente. Prin apele verzui ale lacului se distinge un şarpe cu lungimea de aproximativ 20 de metri, cu pielea lucioasă, fără solzi, gura cu dinţi mici, ochii mari şi foarte inteligenţi. Alături de şarpe, mai există şi alte vietăţi, animale de culoare violetă, asemănătoare pinguinilor, broaşte asemănătoare ţestoaselor de astăzi, a căror carapace măsoară aproape 15 metri în diametru. Malul lacului este acoperit de nisip de culoare galbenă, culoarea lămîii, care contrastează cu pământul negru din jur. Pământul negru este acoperit de o vegetaţie bogată: mii de flori, de toate culorile, arbuşti cu fructe mici, ovale şi pomi fructiferi uriaşi, ale căror trunchi măsoară cel puţin treizeci de metri în diametru şi a căror coroană este plină de frunze şi fructe. Printre copacii imenşi forfotesc animale gigantice – ceva între girafe şi dinozauri, care se hrănesc ridicându-şi gâturile lungi, printre coroanele copacilor. În acest peisaj apar oameni goi, de o frumuseţe trupească perfectă. Femeile, care au părul foarte lung şi negru, nu depăşesc 1,80 metri, iar bărbaţii, majoritatea bruneţi, cu tenul măsliniu, ating aproape 2 metri. Din apele lacului se întrupează numeroase spirite ale naturii cu aparenţă feminină, care dispar rapid în mii de picături de apă, stropind spectatorii umani de pe mal, care aplaudă fericiţi. Grupuri mari de bărbaţi şi femei, goi, se joacă de-a „ascunselea” cu alte spirite ale naturii, care se materializează şi se dematerializează în trunchiurile copacilor. Oamenii îşi dăruiesc unii altora coroniţe de flori sau ghirlande.
Uneori, parcă de nicăieri – de fapt, dintr-o altă dimensiune – apar îngeri, care se materializează brusc, vorbesc cu oamenii sau cu spiritele naturii, după care dispar la fel de brusc, explodând în mii de fragmente colorate. Şerpii cei mari, docili şi blânzi, sunt uneori călăriţi, precum armăsarii, de femeile goale, care-i mână încotro doresc. Din pământ ies aburi multicolori. Nu se zăresc soarele, luna sau stelele, totul fiind învăluit într-o ceaţă albă, lăptoasă, luminată uniform de la o sursă de lumină exterioară. Ceaţa albă, luminoasă nu vătămă ochii şi permite o vizibilitate foarte bună. Totul păstrează o atmosferă feerică, de basm.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)