Un alt caz interesant de contactor este cel al lui Frank Stranges care, la fel ca Daniel Fry, avea o pregătire universitară. “El a fost adesea întrebat ce anume 1-a determinat să se încurce în această poveste. După declaraţiile sale, publicate în trei cărţi, începând din 1956 el a avut mai multe întâlniri cu fiinţe extraterestre. De pildă, într-o bună zi, fiind cu treabă în clădirea Pentagonului din Washington, Stranges s-a întâlnit cu un individ numit Val Thorn care era venit din… Venus. Deşi înfăţişarea sa era perfect umană, individul respectiv avea mâini moi, ca şi când n-ar fi fost din carne şi oase, iar degetele sale erau netede, fără amprente. Deşi până atunci nu se mai întâlniseră, extraterestrul îi ştia numele. Spunea că se află aici pentru nişte probleme privind îmbrăcămintea. Avea pe el o salopetă care nu se închidea pe piept cu un fermorar, ci era suficient să pună alături cele două laturi şi să treacă palma peste piept pentru ca laturile să se lipească printr-o sudură invizibilă, graţie unei forţe misterioase.”

La sfârşitul secolului al XX-lea fenomenul contactanţilor care afirmau că au intrat în legătură de gradul III cu fiinţe extraterestre ori doar au observat OZN-uri a luat o asemenea amploare, încât sondajele de opinie realizate în SUA indicau faptul că majoritatea amerianilor de rând consideră că “fenomenul OZN este cât se poate de real. Un sondaj Gallup din 1966 arăta că “40% din locuitorii SUA erau convinşi că OZN-rile sunt reale; în 1974, această cifră a crescut la 54%, în 1980 la 60%, iar în 1984 la 80%. În 1993, 40% din americani erau convinşi că extratereştrii au vizitat Pământul. O altă anchetă, organizată de revista Newsweek în 1996, arăta că 48% din americani credeau în realitatea OZN-urilor.”

După cum poate fi lesne remarcat din exemplele citate, principala caracteristică a contactorilor direcţi este că au observat OZN-uri şi fiinţe extraterestre în condiţiile în care ceilalţi oameni aflaţi în proxima lor apropiere nu au reuşit să le vadă, ceea ce, evident, a atras neîncrederea opiniei publice. Totuşi, acesta nu trebuie să fie un motiv de neîncredere, ci un argument suficient de puternic pentru a deduce faptul că persoanele în cauză au făcut parte din categoria contactorilor – o categorie de contactori mai specială, care sunt capabili să observe doar manifestările obiectelor zburătoare neidentificate; contactorii din această categorie au reuşit să observe fiinţe extraterestre sau OZN-uri fie într-o stare modificată de conştiinţă (un fel de transă), fie – cel mai probabil – prin manifestarea unei forme de clarvedere de scurtă durată, asemănătoare, până la un punct, cu cea a contactorilor civili.

La sfârşitul deceniului al şaptelea al secolului XX, contactorii direcţi, fizici, ai OZN-urilor şi ai fiinţelor extraterestre, de talia lui George Adamski, Daniel Fry sau Frank Stranges, s-au împuţinat. Treptat, locul lor a fost luat de o altă categorie de contactori: contactorii psihici.
În marea majoritate a cazurilor, contactorii psihici afirmă că au luat contactul mental, psihic (channeling) cu fiinţele extraterestre, fără să le fi întâlnit fizic. Una din particularităţile contactorilor psihici este că au avut discipoli numeroşi, care adesea s-au reunit în diferite organizaţii cu tentă mistică sau pseudo-mistică. Dintre aceştia, pentru exemplificare, pot fi menţionaţi George Von Tassel, Ruth Norman şi George King.

Cel mai important contactant psihic a fost George Von Tassel. După cum afirmă Dan Farcaş, “în anul 1951 Von Tassel a stabilit un contact cu comandantul unei staţii spaţiale controlată de “Consiliul celor şapte lumini” de pe planeta Shanchea; informaţiile furnizate de extratereştrii contactaţi de Von Tassel au fost ulterior comunicate în cadrul unor convenţii organizate de acesta, în prezenţa unui număr destul de mare de fani. Astfel, la convenţia din anul 1954 au participat peste 5000 de admiratori. Şi în anii următori – afirmă Dan Farcaş – “aceste convenţii au rămas reuniunile cele mai mari şi mai bine mediatizate consacrate OZN-urilor, fiind continuate până la moartea iniţiatorului lor. Van Tassel a mai construit în acelaşi loc, folosind donaţii substanţiale de la admiratori şi pe baza unor instrucţiuni primite de la extratereştri, un „Integratron”, o clădire cu patru etaje, în formă de cupolă, care se presupunea că ar fi capabilă să prelungească viaţa, să producă antigravitaţie sau să facă posibile călătoriile în timp.”

O altă contactoare psihică care a făcut furori în epocă prin afirmaţii destul de bizare a fost Ruth Norman care afirma că, prin “proiecţie astrală” a luat legătura cu diferite fiinţe extraterestre de pe planetele Marte şi Venus; înainte de moartea sa în anul 1993, ea a prorocit că pământul va fi vizitat de o mare navă extraterestră în anul 2001, ceea ce evident, nu s-a întâmplat.

În aceeaşi categorie se înscrie şi britanicul George King care, după cum afirma singur, a devenit nu numai canalul de comunicare al unei civilizaţii extraterestre înaintate de pe pleneta Venus, ci chiar purtătorul acestora de cuvânt. Timp de 38 de ani, George King a primit peste 600 de comunicări din partea fiinţelor extraterestre.