PALEOASTRONAUTICA

(5)

TEHNOLOGIE CONTRA HRANĂ

Patrick Drouot, un cercetător francez, specialist în regresii temporale şi în obţinerea unor stări modificate de conştiinţă, povesteşte următoarele: „Când te deplasezi în trecut, dincolo de civilizaţii dispărute, dai uneori peste cazuri atât de uluitoare încât pun pe gânduri orice cercetător care lucrează în acest domeniu. Americanii au denumit aceste cazuri extrem de ciudate Light-beings, ceea ce înseamnă fiinţe-lumină. În aceste călătorii, participanţii se descriu fără corp. Sunt doar forme de energie. Aceste şedinţe sunt foarte obositoare şi lungi, căci subiectul se plasează, el însuşi, într-o stare foarte profundă înainte de a începe aceste relatări ciudate. Iată pe scurt principalele elemente care se desprind din această călătorie. Undeva între anii 10000 şi 50000 înainte de Iisus Hristos, Pământul a fost vizitat de nişte locuitori veniţi fie de pe o altă planetă, fie dintr-un alt plan vibrator. Descrierile vorbesc despre o formă turbionantă, totuşi forme de viaţă sau conştiinţe vii. Aceste forme nu au nevoie să se manifeste în lumea fizică. De altfel, dacă ar face-o, pentru ei ar fi o formă de regres, căci ar coborâ la o formă de viaţă inferioară.” (50)
Referindu-se la acest subiect, un alt iniţiat celebru, Rudolf Steiner, într-o lucrare apărută în anul 1906, deci cu mult timp înainte să se vorbească despre existenţa extratereştrilor, confirma faptul că manifestarea directă a zeilor în lumea materială a avut loc cu precădere în „epoca atlanteană”, adică în epoca pe care vechii egipteni o desemnau prin expresia Tep Zepi. Rudolf Steiner mai afirma că după potop – aşa cum remarca, la vremea sa, şi istoricul Herodot – lucrurile s-au mai schimbat: zeii nu s-au mai manifestat în mod direct în lumea materială; ei s-au manifestat doar prin „aleşi”. Astfel, după ce zeii s-au retras, părăsind lumea oamenilor, umanitatea s-a aflat sub conducerea unor conducători mult mai elevaţi decât oamenii obişnuiţi. „Înţelepciunea – afirma Rudolf Steiner – şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinsă prin nici un sistem de educaţie terestru. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători mesageri ai zeilor. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit oamenii să deprindă ştiinţele, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti mesageri ai zeilor conduceau, ei înşişi, comunităţile, iar alteori conduceau prin oameni evoluaţi, pe care îi instruiseră în arta de a guverna. Se spune că aceşti conducători erau în relaţie directă cu zeii, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea”. (51)
În perioada în care se petreceau astfel de evenimente, mai afirma autorul citat, legătura oamenilor cu fiinţele spirituale se realiza doar prin iniţiere, în locuri ascunse. În locurile de iniţiere, fiinţele spirituale de tipul zeilor se manifestau în forme stranii: nori de foc, apariţii, ectoplastii şi materializări.

În concluzie, epopeea umanităţii pe Terra s-a desfăşurat diferit de modul în care este prezentată în cărţile de istorie, care sunt realizate exclusiv prin prisma concepţiei materialiste. De asemenea, epopeea umanităţii pe Terra s-a desfăşurat diferit de modul simplist în care este prezentată de concepţia paleoastronautică, doar pe baza intervenţiei exclusive a fiinţelor extraterestre. La desfăşurarea istoriei umanităţii pe Terra au participat mai multe categorii de protagonişti. La începutul tuturor lucrurilor şi fiinţelor se află Unicul Dumnezeu, creatorul cerurilor şi al pământului, a celor văzute şi a celor nevăzute – a aspectului ortoexistenţial-spiritual şi a aspectului existenţial, material-fizic, pe care însă vechii egipteni nu l-au cunoscut, dat fiind faptul că nu au reuşit să clar-vadă în cronica akasha decât începând cu a patra zi a creaţiei lui Dumnezeu, deci fără să cunoască cum s-a derulat procesul creaţiei în primele trei zile.

Pentru vechii iniţaiţi egipteni a urmat apoi epoca Tep Zepi, Evul de aur, în care s-a manifestat în lumea materială o largă pleiadă de zei; aceşti zei s-au substituit, în conştiinţa oamenilor, Adevăratului Dumnezeu. Zeii s-au manifestat în condiţii din cele mai diverse. În prima perioadă zeii s-au manifestat în lumea materială prin avataruri. Avatarul nu este o materializare spontană sau o imagine tridimensională, ci presupune manifestarea în trupul fizic, cu tot ce decurge din aceasta. Acesta a fost cazul lui Osiris care, după ce s-a încarnat în planul fizic, devenind conducătorul terestru al poporului egiptean, a fost ucis de antizeul Seth, transmutându-se în planul spiritual. Ulterior, după încheierea perioadei Tep Zepi, datorită faptului că, energetic, erau incompatibili cu planul fizic, zeii s-au manifestat doar prin ectoplasmii, apariţii sau aporturi. De cele mai multe ori, aşa cum lasă să se înţeleagă papirusurile predominant magice, s-au manifestat în lumea materială doar entităţile spirituale de grad mai mic, care puteau totuşi să facă faţă vibraţiilor joase ale planului fizic. Astfel de entităţi se manifestau sub aspect polimorf sau zoomorf.

O altă categorie de entităţi protagoniste la marea epopee numită „istoria omenirii” au constituit-o, într-adevăr, entităţile din regnul omenesc care se deplasau cu ajutorul OZN-urilor care însă nu trebuie considerate extraterestre ci intraterestre; rolul lor nu trebuie desconsiderat, dar nici exagerat. Aceste fiinţe nu pot fi însă identificate ori asimilate cu zeii.
De altfel, aceste fiinţe pot fi, la rândul lor, împărţite în mai multe categorii distincte. În epoca modernă s-a realizat o clasificare a fiinţelor care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor şi s-a concluzionat că există cel puţin 12 tipuri şi 23 de variante de manifestare. Comportamentul fiecărei categorii variază de la caz la caz.

Fiinţele care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor nu îşi au reşedinţa în planul material, pe vreo planetă îndepărtată, ci pe un palier ortoexistenţial al cosmosului, în palierul eteric. Aceste fiinţe sunt capabile datorită nivelului spiritual şi tehnologic atins să realizeze, cu ajutorul aparetelor de zbor, translatări din planul eteric în cel fizic şi invers.
Momentul în care aceste fiinţe îmbarcate în aparate de zbor, au început să se manifeste prin translatări bruşte din planul eteric în cel fizic şi invers, poate fi dedus cu destulă precizie. Acest moment nu poate fi anterior potopului, astfel că ele au început să se manifeste în acest mod abia după scufundarea Atlantidei. Contactorul american Daniel Fry avea dreptate cînd afirma că cei desemnaţi prin titulatura de extratereştri sunt urmaşii Atlantidei. Anterior potopului şi scufundării Atlantidei, aceste fiinţe locuiau în lumea materială; erau pur şi simplu oameni întrupaţi. Pe timpul potopului şi scufundării Atlantidei, când toată planeta a fost cuprinsă de haos, aceste fiinţe omeneşti au descoperit modalitatea prin care se poate trece dintr-un palier în altul – din palierul material în cel eteric. În ziua de astăzi, aceste fiinţe revin prin translatări bruşte din planul eteric în cel fizic. Translatările se pot realiza doar pentru scurte perioade de timp, dat fiind decalajul temporal şi de nivel cuantic dintre planul material, care reprezintă nivelul existenţial al cosmosului şi palierul eteric, care este unul dintre nivelurile ortoexistenţiale. În planul eteric, aceste fiinţe şi-au urmat propriul lor program evolutiv, total diferit de cel existent actualmente pe Terra, astfel că tehnologiile şi cunoştinţele lor sunt extrem de înaintate.

Actualmente, aceste fiinţe omeneşti şi aparatelele lor zburătoare nu mai sunt în rezonanţă vibratorie – energetico-informaţională – cu planul material, astfel că nu pot rămâne aici prea mult timp. Este foarte posibil ca, de-a lungul timpului, unele dintre aceste fiinţe şi aparatele lor zburătoare mai mult sau mai puţin identificate să fi rămas captive în lumea materială (de exemplu, „incidentul” Roswell, New Mexico, SUA, din iulie 1947). Dacă o fiinţă sau un aparat de zbor eteric rămâne prea mult timp în planul material, se densifică – se materializează – şi nu se mai poate reîntoarce de unde a venit, astfel că începe să se comporte după legile termodinamicii, cunoscute de fizica clasică. Nu este exclus ca unele grupări de fiinţe care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor să fi ajuns la acorduri cu guvernele unor naţiuni moderne. Aceste acorduri de „liber schimb” se aseamănă cu cele care se încheie în ziua de astăzi între naţiunile sărace şi cele bogate din lumea materială: „tehnologie contra hrană”. Guvernele ţărilor respective primesc tehnologie de înaltă clasă, iar fiinţele care se deplasează cu ajutorul OZN-urilor primesc o „hrană” de ordin mai special – o „hrană” energetică ce le permite să translateze în continuare planurile material şi eteric dus şi întors.
În fine, cea mai numeroasă categorie de protagonişti a epopeei umanităţii pe Terra este compusă chiar din oameni. În trecut, oamenii n-au fost străini – după cum nu sunt nici astăzi – de propria lor istorie, astfel că nu a fost nevoie să vină nici un extraterestru din spaţiul sideral, de pe o altă galaxie, pentru a-i învăţa ce să facă. De altfel, vechii specialişti ai conectării şi iniţiaţi ai antichităţii erau suficient de înţelepţi şi de puternici pentru a construi temple, piramide sau sanctuare.

După potop şi după scufundarea Atlantidei s-au produs mutaţii foarte importante în structura energetică, psiho-mentală şi spirituală a umanităţii; oamenii au întrerupt contactul natural cu zeii şi cu nivelul ortoexistenţial al cosmosului. În acelaşi timp însă s-a dezvoltat mentalul. „Noua lume”, lumea ultimilor milenii, are la bază dezvoltarea raţiunii şi a gândirii. Astfel, din partenerul de dialog al zeilor, omul a devenit o trestie gânditoare…