EXCALIBUR

PROBLEMA PRINCIPIULUI

Primul punct de plecare datorită căruia un lucru ia naştere sau este cunoscut se numeşte principiu”, spunea, la vremea sa, marele filosof grec Aristotel, în cartea sa fundamentală, Metafizica. (3) Aşadar, „principiul” este acel ceva care întemeiază tot ce există.

Concepţia materialistă afirmă că universul are la bază materia. Pentru concepţia materialistă, materia este principiul care întemeiază tot ce există. Omul, la rândul său, este format exclusiv din materie, iar conştiinţa, spiritul scris adeseori între ghilimele, reprezintă o caracteristică a materiei superior organizată, care şi-a găsit expresia cea mai înaltă în creierul omului. Nu există conştiinţă în afara organismelor vii, după cum nu există o altă lume în afara celei materiale. Pentru concepţia materialistă, ideile referitoare la Dumnezeu, îngeri, zei, duhuri decorporate, spirit sau lumea de dincolo sunt simple speculaţii ale unor indivizi mai mult sau mai puţin frustraţi de “sărăcia” fenomenală a lumii în care trăiesc.

De cealaltă parte, concepţia spiritualistă afirmă că universul este creaţia Unicului Dumnezeu. Pentru concepţia spiritualistă, Dumnezeu este Principiul care întemeiază tot ce există. Concepţia spiritualistă mai afirmă că dincolo de aspectul material al cosmosului există o altă lume, lumea spirituală, care are la bază, ca esenţă ontologică, spiritul. Lumea spirituală este situată “dincolo” de lumea materială, fiind temelia eternă pe care este clădit tot ce se poate percepe prin intermediul simţurilor, dar şi a prelungirilor tehnologizate ale acestora (telescoape, radiotelescoape, microscoape etc), care sunt create după chipul şi asemănarea omului. De asemenea, concepţia spiritualistă acceptă existenţa spiritelor (duhurilor) umane decorporate şi a unei lumi de dincolo, după cum acceptă existenţa îngerilor şi a zeilor.

În fine, concepţia dualistă , care s-a inserat destul de timid ca un soi de punte de legătură între materialism şi spiritualism, afirmă că în univers există două realităţi fundamentale: materia şi conştiinţa/spiritul. Spiriul şi materia sunt, pentru concepţia dualistă, principii fundamentale de valoare ontologică aproximativ egală. Concepţia dualistă, care încearcă o reconciliere „in extremis” între materialism şi spiritualism, a convenit că spiritul şi materia, ca principii de bază, pot fi cercetate separat, prin instrumente metodologice diferite. În timp ce aspectul material al cosmosului poate fi cercetat prin metode ştiinţifice considerate „obiective”, spiritul, identificat adesea cu mentalul, poate fi cercetat prin metode considerate „subiective”, precum psihologia, psihanaliza sau parapsihologia.

Materialismul, spiritualismul şi dualismul s-au succedat, în diferite forme, de-a lungul istoriei umanităţii, fiind adoptate de oameni atât ca weltanschauung – ceea ce presupune un anumit fel de ordonare a conţinuturilor psihice la nivel individual -, cât şi ca zeitgeist. Un weltanschauung poate deveni zeitgeist în cazul în care este adoptat de un număr mare de oameni, devenind dominant de-a lungul unei periode mai îndelungate de timp.

Cercetarea istoriei reliefează faptul că fiecare epocă a avut propriul său zeitgeist – propria sa concepţie dominantă despre lume. În cartea Şocul viitorului, un best-seller apărut la începutul deceniului al şaptelea al secolului XX, sociologul american Alvin Toffler (1928-2016) considera, mai mult sau mai puţin întemeiat, că istoria civilizaţiei a fost modificată de trei valuri principale. Primul val a început în momentul descoperirii şi extinderii pe scară largă a agriculturii. Al doilea val a început în secolul al XVII-lea când a debutat procesul industrializării. Al treilea val, afirmă autorul menţionat, a început în a doua jumătate a secolului XX, când, pe fundalul industrializării, în cele mai dezvoltate ţări din occidentul Europei, Japonia şi Statele Unite ale Americii, s-a născut o nouă formă de civilizaţie şi cultură: civilizaţia tehno.

Sociologul american mai specifica faptul că, în opinia sa, epoca actuală este linia mediană a istoriei umanităţii, care desparte două perioade istorice distincte, calitativ diferite. Din toate generaţiile de oameni ce s-au succedat pe suprafaţa pământului, este de părere Alvin Toffler, doar “în ultimile 6 generaţii, oamenii au ajuns să vadă cuvântul tipărit, în ultimile 4 generaţii au ajuns să măsoare timpul într-un mod adecvat, în ultimile două generaţii au folosit motorul electric, în timp ce marea majoritate a bunurilor materiale, de la televizor la calculator, a fost produsă spre sfârşitul ultimei generaţii.” (4)

Fără nici o îndoială, ca metaforă a realităţii, opinia sociologul american merită reţinută. Totuşi, la fel ca mulţi alţi analişti actuali, sociologul american Alvin Toffler nu a luat în calcul decât transformările economico-sociale. De aceea, el nu a analizat decât o faţetă a problemei şi anume aspectul material; pe cel spiritual l-a considerat ca fiind subordonat.

Fireşte, aspectul material de care a ţinut cont sociologul american are importanţa sa şi, prin urmare, este valabil în sistemul său de referinţă, dar pentru a înţelege succesiunea valurilor trebuie luate în calcul şi analizate, înainte de toate, concepţiile ce au stat la baza lor. Fiecare val a avut propria sa concepţie dominantă – propriul său zeitgeist -, care a fost îmbrăţişată de majoritatea oamenilor, astfel că şi în domeniul concepţiilor se poate vorbi despre valuri. Totuşi, în cazul concepţiilor (zeitgeist-urilor), lucrurile sunt ceva mai complexe decât în cazul aspectelor materiale.

De asemenea, este discutabilă şi afirmaţia sociologului american că valul ce a început o dată cu descoperirea agriculturii ar fi primul din istoria umanităţii. După cum se ştie, înaintea descoperii agriculturii s-a desfăşurat o altă epocă – un alt val – despre care, astăzi, se ştie destul de puţin şi pe care sociologul american nu l-a inclus în clasificare: primistoria.

Primistoria a fost primul val sau prima epocă din istoria umanităţii, dar pentru a nu strica expresiva împărţire a sociologului american, se poate considera că atât primistoria, cât şi epoca ce a urmat descoperirii şi folosirii pe scară largă a agriculturii reprezintă primul val.

După cum se ştie, primul val a generat o concepţie specifică despre lume – un zeitgeist specific. Acest zeitgeist specific a fost formulat în mituri. Mulţi sau, mai exact spus, majoritatea analiştilor contemporani consideră că miturile – mitologia sau într-un sens larg, mitosfera -, reprezintă o protoconcepţie, întrucât a fost insuficient formulată conceptual, dar acest aspect trebuie rediscutat. În contextul acestui demers, ca premisă de plecare, se poate porni de la opinia că concepţia primului val concretizată în mituri poate intra fără nici o reţinere în categoria zeitgeist-urilor, întrucât a fost vorba despre o concepţie conceptuală formulată cât se poate de clar şi de precis. Doar cei ce au cercetat superficial această concepţie a primului val pot emite opinia că a fost doar o “proto” sau o “pseudo” concepţie, insuficient formulată conceptual.

De fapt, prin această concepţie formulată cât se poate de clar şi de precis oamenii care au trăit de-a lungul primului val au încercat să sintetizeze cunoştinţele lor despre lume. Artefactele şi producţiile materiale – de la modul în care erau înmormântaţi defuncţii până la construirea templelor – reflectă preocuparea oamenilor care au trăit de-a lungul primului val de a formula o concepţie coerentă despre lume şi despre om. Ele reprezintă, de asemenea, încercarea, temerară după unii contemporani, de a oferi un răspuns la problemele fundamentale ale cunoaşterii: ce este lumea (cosmosul) şi cum a luat fiinţă, dacă a fost creată sau nu, de ce lumea este aşa şi nu altfel, care a fost trecutul ei, dacă există şi alte lumi în afara celei perceptibile prin organele de simţ, ce (sau, poate, cine) este omul, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce se întâmplă cu el după momentul morţii. Cu alte cuvinte, oamenii care au trăit de-a lungul primului val au dorit – spus în limbaj modern – să obţină răspunsuri cu privire la cosmos, istorie şi om.