AURORA BOREALĂ
În Mitologia după Bulfinch (1855) de Thomas Bulfinch există următoarea descriere: Walkiriile sunt fecioare belicoase, suite pe cai și înarmate cu căști și lănci. /…/ Când ele călăresc înainte în misiunea lor, armurile lor emană o lumină stranie tremurată, care străfulgeră cerurile nordice, făcând ceea ce oamenii numesc „aurora borală” sau „Lumina Nordului”.
Ştiinţa ne asigură totuşi că aurora boreală este rezultatul coliziunilor dintre moleculele gazoase din atmosfera Terrei cu particulele încărcate electromagnetic provenite din Soare.
În centrul sistemului solar se gaseste Soarele, steaua care susține viața pe Pământ. În centrul Soarelui temperatura este de 15 milioane de grade Celsius, aceste temperaturi extreme produc furtuni solare pe suprafața imensei stele. În aproximativ 40 de ore de la apariție, aceste furtuni ajung în apropierea Pământului, care este protejat împotriva furtunilor solare de magnetosferă.
Magnetosfera este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se constituie ca un obstacol în drumul vântului solar, cauzând dispersarea acestuia pe sensul de întoarcere. Lățimea sa este de aproximativ 190 000 Km, iar în timpul nopților o lungă coadă magnetică se extinde pe distanțe chiar și mai mari.
Atât magnetosfera, cât și vânturile solare pot conduce electricitate. Este cunoscut faptul că atunci când două conductoare electrice, legate într-un circuit electric, sunt introduse într-un câmp magnetic, iar unul dintre ele se deplasează în jurul celuilalt, în circuit este generat un curent electric. În acest context, vânturile solare și magnetosfera sunt fluide conductoare de electricitate cu mișcare relativă, fiind astfel capabile să genereze curent electric, care produce un efect luminos, astfel ia naștere aurora polară.
amiiko.ro/ wiki…